Fantasy World - The Epic Story

[andemon]

drumul fusese lung si dificil, dar in sfarsit aflasera unde trebuie sa ajunga. xanek era tacut k de obicei. zexius il urma umil. ken si kara mergeau unul langa altul certandu-se k de obicei. "kiar era nevoie sa ma lovesti asa tare...?" "da! si o sa patesti si mai rau dak mai indraznesti asa ceva!" "parca as fi vazut ceva nemaivazut...." kara se incrunta...ken dadu inapoi..."de fapt...nici nu am vazut nimic...o, doamne, fa-ma sa tac!"
"am ajuns..." zise xanek aratand spre un mare rift in pamant. "a trecut mult timp...dar nu destul" zise zexius. ken privi fara a fi impresionat..."asta....e tot?" xanek si zexius privira spre el uimiti. "dak ai stii ce se intampla dincolo de intuneric ai fi paralizat de teama...asa k nu comenta fara sa stii" spuse xanek iritat..."scuze...paralizia tematoare nu imi sade bine...." ken ii dadu la o parte si sari direct in hau. cei trei ramasera uimiti. "idiotule! trebuie sa mergem impreuna...ah!" zise kara frustrata. xanek zambi amuzat...
ken era in cadere libera...se rasuci, se propti in perete si sari in celalalt capat. repeta miscarea pentru a-si atenua caderea. knd vazu podeaua, se rasuci in aer si ateriza  in picioare. "ha...sa ii vad pe ei cum ajung mai repede k mine....ce?!" ken ramase masca knd ii vazu pe camarazii sai asteptandu-l pe el, 10 metri mai incolo..."maimutoi fara creier...iti irosesti energia cu cascadorii inutile..." ken se infurie..."dak mi-ai fi reamintit de teleportarea ta, nu as fi facut-o....mos zbarcit!" kara ii desparti imediat. "jur...sunteti amandoi la fel de insuportabili. banuiesc k gaura mare din perete e pe unde trebuie sa o luam nu?" zise ea aratand spre intrarea imensa, scufundata in intuneric. "elfa poate vedea mai bine decat noi...ea va conduce...eu si zexius aparam in laturi, si tu stai la urma..." adauga xanek. "stau unde vreau..tu ai grija de tine..." raspunse ken iritat de atitudinea de lider a demonului.
ei inaintara cu grija prin culoarul intunecat...nestiind k sunt urmariti. "deci...ii pot sfasia acum? te rooog, stapane!" celalat raspunse cu o voce calma..."doar unul din ei ma intereseaza...restul trebuie sa ajunga la capat. asa ni s-a spus...tu du-te si raporteaza." camaradul sau disparu. silueta intunecata se ridica, si ii urmari cu precautie.
holul se termina brusc, iar cei patru se gasira intr-un imens codru. copacii erau albi, cristalini. "dak mai au loc multe schimbari de peisaj o sa am nevoie de o viza.." spuse ken, dand ochii peste cap. "aici trebuie sa ajungem...e doar o parte a taramului. e modelata dupa stapanul domeniului...atat de puternic e..." "si stiind asta, tu tot ai cutezat sa vii pana aici..." toti se incordara, incercand sa gaseasca locul de unde venea vocea. o dara neagra trece pe langa ei..."nu mi-a fost usor sa aleg, dar timpul e scurt..."

toti privira imediat spre noul aparut..."calmati-va!" spuse xanek..."vrea sa ne intimideze...cat timp suntem impreuna nu putem pati nimic..." demonul in negru incuviinta din cap..."de aceea fac ASTA..." el intinse mana si ii inconjura pe kara, zexius si xanek cu varteje de vant intunecat...ken se rasuci si incerca sa treaca de el, si sa o elibereze pe kara, insa nu reusi decat sa isi raneasca pumnul..."ah! kay! nu il atinge..." "nici nu aveam de gand...tu ai grija..." ken privi imediat spre inamic. acesta statea calm, zambind. "nu. nu te voi ataca pe la spate. nu am nevoie. prietenii tai nu ma intereseaza. tu, cel ce porti in tine secretele lui nekron, trebuie sa pieri." el disparu, si aparu langa ken, lovindu-l in stomac si aruncandu-l printre arborii cristalini. acestia se sfaramara de la impact. ken se ridica cu greu...gafaind. "ce e asta...nu s-a teleportat....e atat de rapid...." demonul aparu iar in spatele lui ken..."forta este acceleratia inmultita cu masa...iti las ranile sa vorbeasca in locul ecuatiiloir insa" il lovi pe ken cu piciorul, iar baiatul zbura iar. ken se propti in picioare, si privi spre demon. isi concentra energia, aura sa exploda, iar pamantul se cutremura. "ia mai incearca!" demonul se incrunta. "aura aceea...e dovada puterii tale. sunt sigur k in locurile unde ai fost pana acum, erai destul de puternic. dar aici....esti doar o existenta pe sfarsite..." ken nu astepta atacul. se repezi spre demon, si ataca cu iutenie. acesta insa se feri de fiecare lovitura, cu acuratete, se lasa in jos, si il impinse pe ken cu umarul. isi concentra vantul invocat in talpa piciorului si lovi cu putere in ken. "aaaah!" ken zbiera in durere in timp ce rafala de aer il taia pe tot corpul. ken inclesta dintii, si lovi cu putere pamantul din fata demonului, creand un impact puternic..."l-am...nimerit....?" demonul insa sarise pentru a se feri. isi canaliza iar forta in piciorul drept si il ataca pe ken cu o lovitura zdrobitor de rapida...pamantul fu aruncat in toate directiile. karei nu ii venea sa creada...ken, in forma sa de demon, redus la tacere asa de repede. xanek incerca sa gaseasca o cale de scapare...insa demonul se intoarse si ii privi. praful se potoli, iar unde statuse ken nu era acum decat un imens crater...si o gaura in mijloc. "hm. nici nu merita sa verific...a fost zdrobit."

[sungoddess]

-Ken.....nu,murmura Kara surprinsa.Deodata isi concentra atentia si ura catre misteriosul barbat.
-O sa regreti ca ne-ai urmarit!! zise ea si o energie electrica uriasa incepu sa se invarte in jurul ei ca o spirala,formand apoi un scut.
Barbatul ridica surprins din spranceana zarind cum elfa pasea usor prin vantul lui intunecat.
-Oh!! O energie atat de pura incat sa treaca de scutul meu,sa-l devieze astfel....esti intr-adevar speciala,zise el ranjind.
Kara opri fluxul de energie odata iesita afara.Inainte sa mai zica ceva tasni spre el aplecandu-se si incercand sa-l loveasca cu pcioarele in burta.Acesta evita usor lovitura si pluti cativa pasi inapoi,dar Kara nu se opri acolo,facu o roata rapida spre el trimitand fluxuri de electricitate in picioare.Barbatul abia evita acest al doilea atac si mai rapid care insa ii atinse barbia.Se freca usor in locul atins amuzat:
-Focoasa,nu-i asa?
-Nu...calcata pe nervi...si o  sa ai parte de un soc!zise ea si morfa doua pumnale electrice.
Din 2 miscari fu langa el.Desi miscarile ei erau rapide,parea ca misteriosul demon evita cu destula usurinta atacurile.
-Stai dracu locului! striga Kara nervoasa.
-Temper...temper....nimeni nu poate atinge viteza VANTULUI,zise el mimand un PUF!![note:n-am stiut cum sa descriu altfel...^_^] mare din maini.
-Da' increzut mai esti! zise Kara 'Desi....daca Ken a fost doborat asa usor....oare eu ce sanse am?''Privi o clipa spre crater unde spera ca baiatul sa fie in regula,si se incrunta:''Off...unde esti..haide!Ce-ti ia atata?
-Suntem ingrijorata pentru pretiosul baiat!? o tachina demonul.
Kara deja scrasnea din dinti.Sari iar spre el cu o viteza si mai mare si incerca sa-l impunga cu pumnalele.Dreapta,stanga,sus....dar barbatul le evita ranjind.
Apoi,cu o viteza extraordinara ii prinse mainile intr-una de-a lui        si cu cealalta o apuca cu o tenta dura de barbie:
-Ar putea fi atatea lucruri care noi sa.....,dar nu apuca sa termine...de nu i dadu Kara un cap in gura.Barbatul fusese surprins de miscare  si se dadu repede inapoi nervos.
-Gata joaca! scrasni el din dinti .Invoca un vant puternic si cu o miscare rapida o azvarli intr-o parte pe elfa.
-Deja ma plictsesti!Si eu scap de cei care ma plictisesc!zise el apropiindu-se de ea si tintuind-o la pamant cu un scut mult mai mic decat cel de dinainte.Energia Karei nu avea destul loc sa patrunda,iar fata inca nu avea atat de mult control incat sa distruga scutul din temelii asa ca ramase la pamant,fiind din ce in ce mai stransa de vantul intunecat.

[andemon]

omul in negru se intoarse apoi spre xanek si zexius, kre privisera confruntarile. "cei ce stiu se vad. sunt aici doar pentru a va oferi un preludiu a ce urmeaza. mi s-a spus sa micsorez grupul si asta am facut." xanek intervenii: "nu k ne-ai spune...dar cine te-a trimis?" demonul ofta. "lord xanek...maestre zexius. va cunosc bine trecutul. numele meu este Valdi. am fost aruncat aici dupa ce am fost ranit mortal, luptand intr-unul din multele razboaie de aici. nu am pierit. si voi puteti avea parte de o asemenea putere...dak supravietuiti. rolul meu pe moment s-a incheiat...asa k voi..." Valdi nu apuca sa isi termine discursul...xanek se plictisise. isi invoca coasa in apropierea demonului si o folosi k reper pentru a se teleporta. ridica lama la gatul lui. "asa k vei da in vileag tot...sau vei pieri. banuiesc k cine te-a trimis este mult mai puternic k tine, asa k sigur are multi slujitori. deci imi poti spune tu, sau pot afla singur..alege!" adauga el furios. barbatul in negru ranji cu spatele la xanek. "ingamfarea ta nu imi place. dar nu ai de unde sa stii....generale ce mereu ieseai victorios in lupta." o pala de vant devie putin lama coasei, destul k valdi sa sara intr-o parte si sa evite taietura. "nu tu controlezi scena..nici eu. respecta regulile. nu te grabi asa spre sfarsit...la urma urmei, ce e o tragedie, fara acumularea sa?" xanek ridica din spranceana. "eu nu m-as mandri cu asa replici...dak rolul tau s-a incheiat dispari...avem treaba." valdi incuviinta plecand capul. "nu va deranjati sa il cautati pe baiat. e mort sau pe moarte. nu stia sa isi controleze forma de demon...va fi un sacrificiu bun pentru acest taram." o rafala puternica de vant incepu, si valdi se facu nevazut in fata tuturor, lasand o tacere amara in urma sa.
.................................................................................................
ken era iar in cadere, insa nu se putea misca de durere. incerca sa isi adune gandurile, macar sa fie lucid in momentul sfarsitului. "tipul ala...avea ceva asemanator giulgiului haosului...ha...as vrea macar sa le pot spune asta celorlalti..." caderea luga si agonizanta se termina brusc. impactul nu fu insa decat o picatura in oceanul dureri ce il invaluise pe ken. "as fi idiot sa zambesc asa in fata mortii...ma rog...a re-mortii. oare ce se intampla knd un suflet e distrus...?" o voce se auzi in capul lui. "dak e un suflet slab, dispare pentru totdeauna...se intoarce in taramul eteric de unde vin toate sufletele si e pierdut...ah, dar dak sufletul e tare...atunci ajunge aici...sincer, as fi preferat prima soarta..." ken tresari. "cine...?" "...sunt? a trecut atata timp incat nici eu nu mai stiu. sau nu imi mai pasa. sau nu imi mai pasa sa stiu. dar tu...cat crezi k mai ai?" ken ofta, kiar si acest mic gest provocandu-i durere. "o clipire...si o rasuflare cred..." "atunci asculta-ma atent. noi doi suntem singuri aici...aici unde cele mai teribile existente se aduna. si se pare k in scurt timp voi fi iar singur. in loc sa iti dau ultima suflare oftand, in loc sa folosesti ultima clipire sa privesti inapoi...priveste viitorul...glasuieste-ti dorinta de a trai...si accepta-mi ajutorul..." "ha...glumesti...sigur exista un motiv pt kre esti aici. nu voi elibera cine stie ce teroare doar pt a..." "...pt a-ti ajuta prietenii...pt a-ti revedea persoana iubita...da, gandurile tale ies la suprafata usor pe masura ce dispari. esti egoist in altruismul tau. ti-e frica sa ii pierzi pe cei dragi, pt k vei fi singur. nu o sa mai imi pierd timpul atunci. alegerea e asta: ramai aici, mori si devino una cu inchisoarea mea, sau accepta ce iti ofer, revino, razbuna-te pe cel ce te-a invins, si apara-i pe cei ce trebuie aparati. la urma urmei...ce ai de pierdut?" pierdut...acest cuvant rasuna in capul lui ken...desi nu mai avea spirit pt a raspunde, alegerea sa era clara...CELALALT o simti. ken fu imediat invaluit de energia spirituala straina...si incepu incet incet sa urce la suprafata. senzatia era de nedescris. uimirea si usurarea il coplesira pe baiat. insa celalalt isi glasui gandul...."ce e al tau...e acum si al meu..."

[sungoddess]

Dupa disparitia lui Valdi scutul din jurul Karei disparu insa elfa ramase mai multe clipe la pamant cu o expresie pe care ceilalti nu o puteau descrie.Zexius se grabi s-o ajute.
-Sunteti bine d-ra Kara?intreba el intinzand mana pe care fata o accepta rasufland greu.
-Presupun...,zise ea amar.Acum ce facem?intreba ea privind insa spre crater trista.In sufletul ei ii venea sa urle de durere,dar se abtinu...nu era momentul pentru slabiciuni .Dupa cum il stia,Ken ar putea fi inca in viata luptand cu asta....avea incredere in el.
-Sa mergem in continuare!zise Xanek cu spatele la ei.
-Nu e cam straniu ca deodata ne apar alti dusmani...??Intai Ashram...apoi baiatu-vantului?intreba Kara.Si mai straniu e ca parem sa dansam dupa cum ne canta....ati vazut ce a zis tipu ala...ca noi nu trebuia sa murim...doar ken...vor sa ne desparta...dar de ce?Intai Angel..acum Ken...
-Degeaba vorbim...habar n-avem!!zise Xan iritat.Singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa mergem mai departe!si o lua inainte incet.Kara si Zex se uitau unul la celalat mirati.
Isi continuara drumul,mult mai putin animati si deznadajduiti...cel putin asta simtea Kara care nu mai stia ce sa faca si cum se vor descurca ei 3.
Codrul parea extrem de tacut...prea tacut...si un sentiment ca erau priviti ii urmarea constant.
-Voai..ce surpriza!
Deodata pamantul se cutremura si apoi crapaturi ii despartira pe cei trei.Demoni cristalini tasnira.Semanau cu niste caini acoperiti cu zimti de cristal si cu cozi imense.
-Grozav...astia apar exact cand nu ai chef!zise Xan nervos si sari spre ei retezandu-le capul instantaneu.Kara crea sabii ascutite din electricitate si reteza de asemenea multi deodata.
-Cum de creaturi de-astea traiesc pe-aici??intreba Kara i ntimp ce pocnea in gura unul din demoni care incerca s-o prinda in falcile lui.
-E mai mijto ca Raiul nu?ranji Xan sarcastic.
Deodata un morman de demoni se inghesui la iesirea din crapatura.Toti o atacara brusc pe Kara.Elfa facu un scut din electricitate si incepu sa se rasuceasca rapid taind tot ce se apropia,insa demonii pareau sa insiste.La un moment dat pierduse controlul si unii din ei patrunsera prin scut.Kara se dadu grabita inapoi dar unul o zgarie pe brat.Foarte straniu era faptul ca o durea rau.
Xan si Zexius intervenira terminandu-i pe ceilalti.Kara se aseza o clipa jos.
-Ce naiba a fost aia?intreba ea tragandu-si sufletul.Xan paru curios.
-Se pare ca demonii sunt atrasi de energia ta....pentru cineva care e mort...emani cam multa energie,zise el.Kara nu paru sa inteleaga vorbele sale.

[Yazoo]

Xanek: "Eh, probabil asa esti tu mai ciudata defel!" schita demonul un rambet.
Kara: "HEY!" tashni aceasta incruntandu-se. Zexius se repezi din nou sa intervina, croindu-si drum intre cei doi.
Zexius: "hehe...cu cred ca asta e momentul potrivit pentru asta..."
Kara: "Hmph!" introarse elfa capul "De cand nu mai e Angel prin preajma incepi sa-ti arati din nou adevarata personalitate nu?"
Xanek: "CEE?" se infurie tanarul. Zexius se straduia din rasputeri sa-l tina pe demon.
Kara: "Si...ce...? vrei sa zici ca nu e adevarat?" introarse ea un pic privirea. Xan o privi si el ascutit. "De ce nu l-ai ajutat pe Ken adineauri? Poate impreuna l-am fi invins pe Valdi acela. Poate daca ai renunta pentru o secunda la mandria ta, atunci Ken..." insa elfa se opri. Demonul lasa si el capul plecat. "Vad ca toti inamicii incearca sa ne destrame echipa pentru a fi mai vulnerabili, insa... cred ...ca nici nu mai e nevoie de asta..." insa atunci demonl se smuci din prinsoarea lui Zexius si se indrepta spre ea. Aceasta il privi indiferenta. Cei doi stateau fata in fata, insa nici unul nu zicea nici un cuvant. Xanek o privea stangand din dinti si din pumn. Insa disparu dintr-odata intr-un nor negru de fum.
Kara: "Acum unde s-o mai fi dus?" zise ea punandu-si mainile in san. Zexius cazu transpirat in fund razand ca prostu...
Zexius: "he..he..he.. credeam ca o s-o pocneasca."

....

Ashram: "Doamna mea, puterile vi sunt apoape refacute...in curand vom fi gata." zise magul cu o plecaciune; micul demon se ascundea tremurand in spatele lui.
Angel: "Intr-adevar..." se auzi din intuneric vocea rece a acesteia.