Animefan

Da, bravi razboinici... Ceea ce auziti acum este suferinta, vocile tuturor eroilor ce au trecut pe aceste taramuri inaintea ta... Ei si'au incheiat cautarea tragic... Dar setea lor pentru victorie este inca in viata, si respira printre aceste pietre antice prin furia vantului. Mandria lor acum calatoreste cu voi!

Era o vreme buna pentru toate creaturile lumii, dar soarta a decis ca profectia intunecata a unui cavaler demonic sa aduca un sfarsit tragic acestei magnifice paci, speriindu'le viata pentru totdeauna. La putin timp inainte de invingerea acestuia in ultimul dintre razboaiele primordiale dintre Rai si Iad, copilul cel malefic al Iadului, Zeul Kron, cunoscut ca Nekron, se retrase in vagauna sa din Underdark.
Acolo, simtindu'si moartea apropiindu'se, el a inscriptionat un testament de o rautate pura, in 7 carti negre.. Una, cate una, sase din aceste carti au fost descoperite de catre personajele noastre, dar a saptea, ultima, si cea mai teribila dintre toate, continea secretele reinvierii lui. El a ridicat sapte demoni nemuritori ca sa ii continue planul sau malefic.
Dar acestia au fost transformati in piatra de catre Ingerii Taramurilor Cristaline. Si asa, viselel lui, au dormit cu demonii pana a venit un timp in care fortele Raului vor uzurpa moartea insasi. Nekron va domina in numele haosului Cosmic!

Numai voi, bravi eroi, ii puteti opri!

La "Rohada", salasul elfilor mareti, se asteapta ca alianta elfilor sa-si faca aparitia pentru a decide cum il vor oprii pe Nekron. Pe rand apar si incep sa se cunoasca din ce in ce mai bine, incepand sa intocmeasca planuri.
La un momentdat, tacerea cuprinde sala. Kelandra Elwin, cea care a infintat alianta paseste in camera.

- Astept sa aud trecutul vostru si sa va cunosc planul prin care vreti sa il opriti pe Nekron. Impreuna, vom gasi cea mai buna solutie pentru a distruge raul. Game Master va fi informat de mine cand vom decide. Pana atunci, incepeti:

O tacere apasatoare se lasa in imensa sala.Chipurile lipsite de expresie pentru moment,incepeau sa prinda viata.Totusi situatia era destul de tensionata si o urma de nesiguranta asternea linistea.
Din spate Nashimo studia chipul Kelandrei cu o privire ce exprima veselie,desi chipul exprima indiferenta.Stia ca aveau aceeasi varsta si totusi tonul vocii si privirea ei impuneau respect...respectul pe care Nashimo nu avea de gand sa-l arate prea curand si un zambet fortat ii aparu pe chip.

 " - Trecutul nostru...nu crezi ca e de ajuns ceea ce stii pana acum,Kelandra?...Noi suntem aici pentru a-l distruge pe Nekron,luptam contra raului si asta e de ajuns,cel putin pentru mine!..." -- Nashimo facu vreo cativa pasi in fata si se rezema de una dintre cele 7 coloane ce sustineau intreaga incapere;cu siguranta atat Kelandra cat si ceilalti elfi isi dadura seama unde "batea",chiar nu voia sa dezvaluie mai mult din viata ei decat se stia deja:ramase fara familie de mica si fusese nevoita sa supravietuiasca singura...stiau deja prea mult.Tacerea apasatoare se asternu din nou,iar Nashimo se lipi cu spatele si mai tare de coloana rece -- "Ultima carte scrisa de Nekron...nu trebuie sa cada in mainile adeptilor lui..."-- fata facu ochii mari si ii privi pe fiecare in parte,dupa care facu un semn a plecaciune -- "Daca vreti sa va povestiti trecutul...ca sa terminam o data cu asta si sa hotaram ce vom face in privinta lui Nekron..."

Nashimo le zambi usor,vazand ca tensiunea de la inceput incepea sa dispara incetul cu incetul,dupa care isi relua rolul de observator asteptand sa asculte urmatorul membru al aliantei care voia sa-si exprime opinia...

N:285 cuvinte

dupa ceva timp toti auzira uralele ce veneau din camera alaturata....aici se tin luptele, se fac pariurile, si cei ce au putere si-o etaleaza.
acum se pare k era un meci interesant. cel poreclit "Dezolatorul", campionul neinvins, are de furca cu noul venit.
campionul nu e urias, dar e cunoscut pt forta sa. cel kre il provoaca e de aceeasi marime, dar e neatins. ochii aurii ai acestuia sticlesc de bucurie: "Toate lucrurile bune se sfarsesc, tipule. Si lupta asta nu face exceptie. Deci, ultimul atac?". "al tau poate...eu nu am fost invins aici..si nici nu voi fi!". "Asta e fiindca te bati numai q elfi..hai sa ridicam stacheta putin". Tanarul ia pozitie, mainile inclestate pe langa corp, ochii asupra tintei. Campionul se pregateste sa blocheze. "Nu clipi!". Tanarul apasa piciorul stang, si bursc dispare de pe ring. Campionul nu intra in panica, copilul a folosit viteza asta tot meciul...poate contraataca...stie asta! Il aude....fiecare pas, xcat de rapid ar fi lasa un sunet...si..acum! Campionul loveste, pumnul isi atige tinta...dar e doar mana stanga a tanarului, blocand atacul. Tanarul isi apropie fata de a razboinicului: "pacat..ai clipit." EL il loveste pe campion q palma in piept, iar acesta zboara din ring...dar tanarul il prinde de brat exact la timp: "hei, stai in doua! nu o sa poti sa iti iei revansa q un picior rupt." "ha...mersi..acum umilinta e doar injumatatita...la revedere."

tanarul coboara din ring. "Zicea cineva ceva de Nekron? Acum k am terminat q distractia, pot sa ma concentrez la motivul pt kre am venit aici."
"si tu esti?"
"hei, hei, imi place stilul direct, dar hai sa mancam ceva mai intai...ospatar, 3 portii mari!"
"imediat, ken."
"multumim ken, dar nu ne e foame"
"huh? alea sunt pt mine...in fine. Ken Setsu, al dispozitia voastra. de voi am auzit, kelandra si nashimo...dar de ei nu stiu nimic. tot ce trebuie voi sa stiti e k nu vreau decat sa pun capat crizei...de dragul cuiva. si voi.....?"

Dintr-un colt al incaperii Kara urmarii cu atentie cele discutate pana atunci si decise sa raspunda :
 -Motivul pentru care eu sunt aici este faptul ca Padurea Eracliei,casa mea, a fost atacata de half-orci care ,am aflat ca sunt de partea lui Nekron si ii asculta ordinele.Daca nu e oprit mai multe sate raman fara locuitori si mai multi copii raman fara parinti si fara casa,zise Kara serioasa.Kelandra intelesese unde batea elfa.
Kara se straduia sa-si aminteasca noaptea aceea groaznica in care memoria ei avea sa fie pierduta,alaturi de familia ei,insa singurul lucru care il putea vedea era un cer sangeriu si un urlet in intuneric.
-Chiar daca as vrea sa va spun trecutul meu,nu pot sa povestesc decat din momentul in care tatal meu adoptiv m-a gasit si m-a crescut .Nu aveti ce altceva sa stiti despre mine.Prefer o lupta corp-la-corp,decat sa ma bazez pe magie...asa ca...Ken...daca vrei o runda sunt pregatita sa lupt...zambi ea sarcastic catre semidemon...si se aseza inapoi pe scaunul ei ,tacuta.Persoanele din sala o priveau dezaprobator,tanara putand auzi susoteli si barfe.Lucrul care il ura mai mult decat Nekron si half-orci era barfa pe la spate,asa ca,iritata,se ridica spre ei.
-Daca aveti ceva de spus despre mine,puteti sa mi-o spuneti in fata...dar va avertizez...o sa iasa cu bataie...zise ea calm.ceilalti inghetara si inchisesera gurile instantaneu.Dap...Kara era extrem de usor de iritat si scos din sarite,dar..un aspect exterior delicat si nevinovat nu avea decat sa-i creeze probleme mai tarziu...asa ca prefera sa para dura ,decat lipsita de aparare...binenteles..uneori exagera..

285- cuvinte

Nu trecu mult de la aceasta discutie si dupa o tacere care dura cateva minute Marik se ridica si zise:
   - Motivul pentru care sunt eu aici este acela de a ma razbuna pe acela care mi-a distrus familia, nekron. si de aceea nu trebuie sa lasam ultima carte a lui sa cada in mainile predecesorilor lui. Mai mult nu va pot spune pentru ca nu-mi amintesc decat atat. eu ma bizui pe magie dar asta a nu inseamna ca nu stiu sa ma lupt si corp la corp dar nu cred ca mai este nevoie sa va aduc aminte ce se va inampla daca aceasta carte cade in mainile urmasilor lui deoarece stiti cu toti ce se va intampla atunci si cat de periculos este nekron  si tocmai din cauza asta nu trebuie ca ultima carte sa cada in manile dusmailor nostrii. Apropo Ken numele meu este Marik daca am uitat sa ma prezint.
De abia termina ultimele cuvinte de spus ca in sala se lasa o tacere de aur...
   

In Elysium Forest, un inger a fost alungat din Ceruri, si este gasit de 2 sateni plangand lacrimi de sange...

...zise un taran grabindu-se pe usa
"nu stim dak e miracol sau blestem..dar e un semn sigur"
ken: asta kiar k o sa imi dea pofta de mancare
elwin: deci asta e semnul...
nashimo: ce mai asteptam?
kara:...
marik: deci e hotarat! sa pornim spre elysium!
ken:ah! si abia incepeam a treia portie....

mica alianta se ridica de la masa, si porni pe  intunecata cararea catre partea aceea a padurii....

-Un inger care plange cu lacrimi de sange?murmura Kara in timp ce toti avansau spre padure.''Ceva nu-mi miroase a bine,ma intreb cine o fi?O stii ceva de Nekron...sunt rare intamplarile sa intalnesti un inger...''
Gandul acesta fu prea puternic ca sa-l patreze pentru ea si dadu frau liber cuvintelor:
-Mama mea adoptiva imi povestea ca sunt rare aceste intamplari ca un inger sa cada,si mai ales sa planga sau sa fie ranit.Sunt foarte putini cei care au intalnit un inger fata-in-fata.
Cei din alianta ascultara tacuti vorbele elfei.
Kara se intoarse spre taranul care ii conducea spre locul in care ingerul cazuse.
-Puteti sa-mi spuneti ce ati mai zarit ?Ati observat ceva ciudat inainte sa gasiti ingerul? intreba ea mai tare...astfel incat toti sa poata auzi.
-Nu,cerul parea putin mai visiniu,dar e normal cand e la apus soarele.Nu am observat nimic ciudat.Insa,taranul se opri o clipa si cugeta,.nu stiu dar inima mi se rupse cand l-am zarit...
-Inteleg,spuse Kara si-si continua drumul tacuta.'' Un inger alungat? Ce fapte o fi comise,care este motivul pentru care a ajuns astfel?''

196-cuvinte

Marik in timp ce se indreptau spre locul unde taranul vazuse ingerul cazut  zise;
- Nu stiu ce se intampla dar ganditi-va si voi inger cazut si ranit , sigur a fost ranit intr-o batalie epica si am un gand care ma roade decand am pornit spre Elisyum se poate ca Nekron sa fi ajuns in regatul ingerilor si sa-l raneasca pe inger?, asta ar fi singra explicatie astfel nu va cum sa fie ranit un inger si dupa cum a spus si Kara , cazurile cand un inger sa fie ranit si alungat sunt rare, ceva imi spune ca nu va fi usoara misiunea asta si ca Nekron a ajuns stapan peste regatul ingerilor.
   Toti se oprira o clipa si se gandira la cele spuse de Marik.

Elysium Forest era destul de departe si drumul nu avea sa fie atat de simplu pentru ei.Totusi inaintau repede,insa fara sa se teama de ceva...Dar la un moment dat,Nashimo se opri lasandu-i pe ceilalti sa inainteze.Ajunse intr-un luminis pe care il stia prea bine si un val de amintiri i se asternu in fata ochilor iarasi,la fel cum se intamplase si mai devreme in timp ce Ken manca...ochii aurii ai acestuia ii adusera aminte de cel ce o salvase de un dragon cand era mai mica,nici acum nu stia cine fusese cu adevarat pentru ca disparuse imediat si singurul lucru pe care i-l spuse fusese numele lui:Hizuke,dar faptul ca avea aripi albe o facu sa se gandeasca in acel moment la el si totusi lacrimi de sange ii vazu si lui strabatandu-i obrazul cand privi spre cer...Tresari la auzul unui zgomot si reveni la realitate,apucand sabia si pregatindu-se de atac,insa nu erau decat Kara si Ken...
Ken:are reflexe bune..hahaha..
Kara:S-a intamplat ceva?
Nashimo:...aa...Nu,nimic...imi pare rau....Sa mergem..
Alianta isi continua drumul linistita gandinu-se la ingerul cazut si la o posibila aparitie a lui  Nekron in Ceruri.Dar dintr-o data in spatele lor se auzi o voce straina...

N:246 cuvinte

???: "Fugiti!!!!! salvati-vaaaa!!!!!!!!"
Pe langa party-ul eroilor trecu un tanar imbracat in negru, cu gluga acoperindu-i fata. El trecu pe langa ei gafaind, insa se intoarce si tipa din nou:
???: "ce mai asteptati, am zis fugiti!!!!!"
Tanarul se intoarce din nou si isi continua fuga disperata.
Ken: *scobindu-se in ureche* "imi explica si mie ce s-a intamplat?!"
Deodata doi copaci din fata eroilor se rup, iar prin noua despicatura isi face aparitia un Troll negru.
Kara: "un troll? ce cauta un troll singur atat de departe de tinuturile lor natale?"
Marik: "se pare ca nu avem de ales!"
Nashimo: 'intr-adevar...este un pic cam tarziu pentru a mai fugi acum. trebuie sa infruntam bestia!"
Ken: "mi-as fi incalcat cateva principii daca as fi fugit!"
Lupta incepuse. Troll-ul parea orbit de o furie demonica, eroii cu greu facand fata atacurilor lui barbarice. Eroii luptara neinfricati, ier bestia fu intr-un final invinsa. Privind balta de sange mirati, vocea rasuna din nou:
???: *pe o craca de copac* "Hooo?! Nu ma asteptam sa invingeti troll-ul. Sunteti mai buni decat ma asteptam."

ken spuse catre noul aparut: nu t-ai gasit persoanele pe kre sa le testezi.
ken se repede la glugat, dar acesta e mai rapid..."nici nu ma cunosti si deja ma imbratisezi....usor usor".
"wha...rapid...dar nu mai am chef de inca o lupta...undeva e un inger cu sange in ochi si nu cred k sta comod."
toti se adunara in jurul strainului. ken: pot sa iti aflu numele pe calea grea sau pe calea usoara...te rog alege calea grea, k trebuie sa exersez dupa o masa intrerupta.
???: "toate la timpul lor...pentru moment sa nu uitam k toti suntem oarecum interesati de Nekron"
ken: da, nu uit, dar un om a carui fata nu o vad imi insipra orice in afara de incredere si neincrederea imi da mancarimi...asa k dak esti amabil, arata-te.
???: "..."

-Hei...Ken,mai usor cu bataia ,zise Kara despartindu-i pe cei doi.Il privi calm pe strain .
-Spre binele tau sugerez sa spui de ce ne-ai testat asa?E cumva o capcana?Sau ce?
Gluga starinului lasa sa se vada un zambet scurt.Kara ridica o spranceana ,iritata:
-Tu razi cumva de mine?Poate un pumnal o sa te potoleasca?
ken izbucni intr-un hohot de ras:
-Si ziceai de mine....
Kara ignora remarca si incerca sa-i dea cu forta gluga jos tanarului,insa acesta fu mai rapid si ii puse o piedica,elfa dezechilibrandu-se si dandu-i drumul.
''Cine e tipul...?Stie cate ceva despre lupta daca a facut asta..''
-Deci...cine esti pana la urma?Ce vrei?

117-cuvinte

???: "Vai, vai...dar unde mi-s manierele in fata unei domnisoare?"
Tanarul isi dadu incet gluga jos, dezvaluind un chip omenesc. Privindu-l direct in ochii aurii, pe Kara o trecuse o tremurare. Acesta continua cu o plecaciune...
Xanek: "numele meu este Xanek, sunt mercenar...si nou prin locurile astea. Eram prin trecere cand a fost atacat de acel troll...
Insa acesta fu rapid intrerupt...
Kara: "si oare ce ar vrea un troll de la unul ca tine. din cate stiu eu, ei nu ies din tinuturile lor, si in nici un caz nu ataca decat daca se simt amenintati."
Zambetul lui Xanek disparu.
Xanek: "acestea fiind spuse, eu ma grabesc, vreau sa ajung in sat pana la lasarea serii. mi-a facut placere sa cunosc niste luptatori ca voi. poate in calea destinului ne vom ai intalni. deci daca nu va suparati..."
Tanarul mai facu o plecaciune si isi vazu de drum.
Nashimo: "nu stiu de ce, dar nu am incredere in el."

Marik: nici eu nu am incredere in el deoarece ne poate conduce intr-o capcana si eu de-a lungul timpului am invatat sa nu am incredere in nimeni. Poate ca este de partea raului si el a eliberat trollul si s-a prefacut atacat de el ca sa ne intalneasca. Mai bine sa nu avem incredere decat in noi insine.

Nashimo:-Oricum nu poti avea incredere in orice persoana pe care o vezi.. -- arunca o privire spre troll-ul mort,dupa care facu vreo cativa pasi inainte -- A spus ca vrea sa ajunga in sat..nu intr-acolo mergem si noi?Ar trebui sa ne grabim,as vrea sa vad ce e cu ingerul acela si...
kelandra:si...
Nashimo:as avea cateva intrebari sa-i pun! -- le zambi usor si apoi se apropie de grup pentru a continua "calatoria".
Spre seara ajunsera intr-un sfarsit in Elysium Forest,unde era destul de multa agitatie din cauza ingerului cazut.Taranul ii duse pe cei din alianta catre o casuta undeva la marginea satului,spunand ca acolo era adapostit ingerul.Le deschise usa si ii invita inauntru,iar Nashimo ramase stana de piatra cand il vazu.
Nashimo(murmurand):Hizuke...
Ken:va cunoasteti?
Nashimo:...aa..nu tocmai...vezi tu...
Kara:il cunosti sau nu?
Hizuke:da..cat de cat ma cunoaste
Hizuke zambi ironic si ii privi in parte pe cei din alianta.Era ranit la o aripa si pe brate.
Ken:tu plangeai?
Hizuke:De fiecare data cand Taramul Ingerilor este strabatut de fortele raului,lacrimi de sange curg din ochii tuturor ingerilor...
Kara:Nekron?Deci a ajuns acolo?
Hizuke:Se poate,insa adeptii lui au pus stapanire pe Taramul nostru...
Nashimo:Atunci trebuie sa ne arati o cale pentru a ajunge acolo!
Hizuke:mi-e interzis asa ceva...

N:232 cuvinte

Marik : de cine tie interzis
Hizuke: am depus un juramant ca n-am sa conduc pe nimeni in sat,  sper sa-ntelegem
Marik: Kara sunt de acord cu tine nici mie nu-mi place tanarul ala prea e misterios  si se pare ca va trebui sa gasim noi drumul catre sat

Dintr-o data discutia le fusese intrerupta de galagia de afara.
Ken: "ma duc sa vad ce se petrece, voi ramaneti cu Hizuke."

[afara]

Pe poarta satului, doi tarani tineau in brate un soldat plin de sange. Abia respirand, acesta se zbatea intre viata si moarte.
Ken: "ce s-a intampat aici?"
Satean(1): "l-am gasit in halul asta in padure...zacea sub un copac."
Satean(2): "probabil a fost atacat de hoti, sau cine stie. Prin locurile aste se intampla des."
Soldat: "grraaah...."
Satean(1): "pastreaza-ti energia fiule, esti norocos sa fi in viata cu ranile pe care le ai. Sa-l ducem la medic."
Ken: "vin si eu...as vrea sa-i pun niste intrebari."
Sub influenta leacurilor medicului, un batran vrajitor elf, soldatul se trezi. Acesta se smucii sa se ridice din pat, insa cazu la loc din cauza ranilor ce nu se vindecara complet inca."
Soldat: "t-t-trebuie sa-l ajutati...a-a-archmag-ul Surell nu-l poate retine mult timp."
Satean(1): "linistestete tinere...ai visat urat"
Soldat: "nu, monstrul...i-a ucis pe toti...i-a taiat in bucati...MONSTRUL. Maria sa i se opunea cand am incercat sa chem ajutoare, insa m-a vazut si m-a atacat. Shrine-ul din p-p-p-padure...sigur a venit dupa harta. "
Ken: "harta?"
Soldat: "nici macar troll-ul imblanzit pe care n-n-ni l-a daruit regele Draneu nu i s-a putut opune. este un monstru..."
Ken facu un pas inapoi; nu mai reusi sa scoata nici un cuvant; mana ii tremura...

GM intervention: [daca vreti skilluri si level up, atunci numarati'va cuvintele, si editati'va fiecare post, adaugand numarul cuvintelor din acel post, deoarece veti primi level up in functie de acest factor.]

Mirro ,care urmarise Alianta inca decand acestia au plecat din sat...a devenit foarte curioasa cand a auzit pomenirea unei "harti" ...o harta care parea sa aibe o legatura cu Nekron ,fiind implicat un monstru foarte puternic...Poate acel monstru era unul dintre sustinatori lui Nekron...si confundase harta cu una dintre carti...sau...poate nu a confundat-o!
Desi aceasta posibilitate parea incredibil de tentanta...Mirro decise sa ramana ascunsa pana cand membri Aliantei vor decide sa plece sa il ajute pe Surell!Asta daca...Ken va discuta cu ei...
Dar un lucru o deranja pe Mirro...Xanek!de ce il urmarea pe el trolul...
La fel ca si Nashimo nu avea incredere in el...nu exista persoana care sa fie asa de politicoasa fara sa vrea ceva.
Pana cand Ken ii va anunta pe ceilalti ,Mirro va ramane ascunsa si atenta ,avand incantatia unei vraji gata pregatita in mintea ei ...

150-cuvinte

Cand Ken reveni in casuta,Kara observa o cugetare neobisnuita din partea acestuia.
''Ce e cu el?Ori ii este foame de lesina,ori s-a intamplat ceva..''
-Ken,care-i problema?Ce era cu tot zgomotul ala afara?intreba ea suspicioasa.
Ken nu paru s-o auda.
-Hei,Ken...ce ai patit?intreba Nashimo.
Kara se duse la fereastra sa ia o gura de aer.Simti o vibratie puternica in aer care ii facu intreg trupul sa tremure.
''Ce este aceasta senzatie?Simt..simt magie foarte puternica in jur''Nu era magie alba..era..neagra...de o intensitate uriasa.Kara se intoarse spre ceilalti.
''Dar,puterea mea nu e atat de dezvoltata incat sa detectez surse de magie in jur,sau poate,aceasta energie este atat de puternica incat pana si eu o simt''
132 cuvinte

Mirro o vedea pe Kara...nu se simtea amenintata...dar nu strica sa fie atenta...nu isi permitea sa subaprecieze pe nimeni in momentul ala!Analiza situatie...si pana la urma se decise sa pasteze distanta...ar nu isi lasa garda jos...vraja era tot pregatita!
Se mira putin de comportamentul lui Ken...pe cat era de "activ" acum statea mut...ce influenta a avut asupra lui vorbele soldatului...nu il credea "las" sau...fricos...dar niciodata nu avea incredere in halfdemons!
Pt un moment isi aminti de inger...si de lacrimile lui...ceva simplu devenise mult prea repede ceva dificil...nu demult se formase echipa si acum deja au fost informati de un taran...totul se misca prea repede...

116 -cuvinte

Vazand ca nu-i raspunde Ken la intrebare,Nashimo nu mai insista si se indrepta catre Hizuke usor enervata.
Nashimo:-Taramul tau e cuprins de fortele raului,e posibil sa omoare toti ingerii si tu tot nu vrei sa ne arati un drum pentru a ajunge acolo!
Hizuke:-Imi pare rau dar..
Nashimo:-Dar ce?
Kara:-Calmeaza-te,Nashimo!...daca nu vrea sa ne spuna,nu are decat!Vom gasi noi o cale sa ajungem si fara ajutorul lui..
Nashimo se indeparta usor dupa care iesi afara si se aseza pe o piatra mare de langa peretele dinspre apus al casei.Noaptea deja domnea in tinut,iar privelistea cerului instelat o calma.Totusi simtea ceva,o prezenta care o nelinistea,dar se hotari sa o ignore pe moment...
"Atat timp cat Nekron traieste nu voi fi in siguranta nici o clipa..."

N:123 cuvinte

[Intre timp - departe de satul in care era party-ul eroilor]

Shrine-ul din padure fu cuprins de o lumina orbitare, apoi se asternu linistea. In mijlocul incaperii principale era cadavrul unui batran, plin de sange. Nu tinu mult si se auzi o voce inceata, gafaind...
???: "huff..huff..batrane, mi-ai cauzat mai multe probleme de cat credeam. pana si planul meu de a vrajii troll-ului si de a-l obliga sa va atace a esuat. pfff...nenorocitul animal m-a fugarit prin toata padurea. in stagiul in care sunt acum nu voi mai putea avansa. va trebui sa ma odihnesc un pic. sper sa nu mai am parte de greutati."
O figura intunecata, leganand pe umarul drept o coasa imensa plina de sange, se indrepta spre tronul din fundul shrine-ului. Odata ajuns acolo, coasa disparu intr-o lumina rosie, iar persoana se tranti obosit in tron.
???: "macar am harta. sanctuarul dragonilor...in sfarsit. cat am asteptat aceasta clipa."

[Inapoi in sat]
Mirro care tot acest timp pandise ascunsa alianta este trecuta de o tremurare rece cum nu mai simtise niciodata.
Mirro: "o putere a luminii s-a stins...dinspre padure. oare...?"

Elwin( prenumele de la Kelandra) : de ce nu vrei sa-ti arati chipul? Stiu ca esti aici.
Mirro: "cum si-a dat seama? am facut miscari perfecte."
Elwin: te temi?
Mirro , nervos si infuriat, isi arata chipul.
Mirro: De ce m-as teme de tine?!
Elwin: hmm...deci nu te temi. Atunci de ce ne pandesti? Ce crezi ca va iesi?
Mirro: Taci!!
Elwin: iti place sa te bagi unde nu trebuie?
Mirro: Ti-am zis sa taci!!!!!!
Mirro si-a scos cutitul si a atacat.
Elwin: prea incet!
Mirro continua sa atace, dar Elwin bloca toate atacurile. A atacat pana cand a obosit.
Elwin: credeai ca o sa ma poti atinge...hmm...ai miscari bune. N-ai vrea sa ni te alaturi?
Mirro: ... nu prea cred...
Mirro s-a ridicat si a luat-o la goana.
Mirro: "si totusi..."

Cuvinte:140

ken era inca inmarmurit...cum se poate asa ceva...atata cruzime...
nu avea de gand sa ramana asa mult timp.
"asta nu tine..." toti se uitara la el uimiti. kara: deci, vorbeste...
"Kara, tu vii cu mine...restul paziti-l pe hizuke...trebuie sa aflam mai multe inainte sa ne apropiem de nekron."
cei doi plecara pe usa dupa aceste cuvinte din partea luptatorului.
kara: deci...?
ken: deci nu acum...o sa afli cand ajugem acolo..amandoi vom afla. trebuie sa vad asta cu ochii mei..si sa vad de ce sunt in stare...dar dak nu pot face asta singur, poate nu strica sa iti am rapiditatea la indemana, kay...

dupa un drum prin padure, ei ajunsera la altar..ken simtea primejdie si anticipa ceea ce va urma. "sa imi fie asa teama...a trecut ceva timp, dar gustul dulce amar a ramas". si acum, cu usa altarului in fata, el facu pasul decisiv..."sper k nu ti-era frica doar de intuneric.."zise kara zeflemitor. "o sa iti fie dor de linistea asta". se intoarse catre hol...sunetul devenea din ce in ce mai intens "si o sa afli in cam....3 secunde."
linistea apasatoare ii apasa inima ei...ken isi intari pumnii. "bun venit...". namila de 6 metri zdrobi peretele si se arata celor doi..cu 2 lame in loc de maini, el ragea furios...dar ken il privea direct in ochii sai rosii. "in stil mare, eh? kay, e rost de bataie!"
ken se avanta catre monstru...se feri de lamele sale lente, il lovi din plin cu pumnul sau, apoi sari in sus si il lovi cu piciorul fix intre ochii sai hidosi..."buna incalzire...ce zici kay, dansam?"

Dupa ce alergase destul de departe de locul unde a intalni-o pe Elwin ,Mirro se opri. Se simti umilita pt ca a permis unui elf sa o poata descoperi...dar asta s-a intamplat numai din cauza acelei diversiuni...puterea lumini care s-a stins...ce putea fi...
Crezind ca va fi descoperita din nou ,Mirro decise sa foloseasca o vraja prin care va putea trece neobservata in fata Aliantei.
Un altu lucru care o deranja a fost puterea lui Elwin...a putut sa ii evite atacurile...cele cu cutitul ...era intradevar destul de buna...trebuia sa se intereseze mai mult de ea! NU ii venea sa creada ca si-a pierdut cumpatul ...de obicei era destul de calma...poate amintirile vechi si dureroase i-a produs acea izbucnire... elfi ,enervante creaturi
Mirro stia ca o asemenea putere a lumini nu putea sa se stinga fara o lupta grea...deci daca ar fi sa mearga singura la locul luptei dinte Surell si temutul monstru ar putea sa afle ce vrea dar... dar...
CUV-170

Kara il privi pe Ken cum se misca.''Tre sa actionez repede''
-Ken...tine-l ocupat!!!!! striga Kara spre tanar.
-Grabeste-te...!urla el cu un ranjet pe fata..mi-e foame...
Kara pufni...Ce mancacios''
Kara se concentra.Incerca sa simta vibratia ghetii...a puterii zapezii
''Trebuie sa reusesc...trebuie..''
O bila de gheata exploda din mainile elfei si se asternu la picioarele creaturii...aceasta aluneca si gheata il imobiliza incet.Kara indrepta cele doua pumnale spre el si il nimeri in ochi.Incerca sa mai faca un pas dar se lasa intr-o parte,nu era obisnuita cu magia asa ca obosea extrem de usor.
-Esti bine?? intreba Ken.
-Da....termina-l tu!zise ea incet.
Vazand ca orcul este lipsit de vedere...Ken grabi pasul,evitand fiecare atac al pumnilor
uriasi .Ajunge exact sub el,si,concentradu-si puterea in piciorul drept , se rasuceste spre spate,lovindu-l in cap.Forta uriasa cu care ataca despica craniul creaturii in doua.
Kara ramase cu adevarat uimita.
Ken se intoarse si ranji strengareste.
-Stiam eu ca lovitura asta o sa te dea gata...auauaua...capul ma doare..ouch..mi-e foame..se smiorcai el.
Kara pufni.
-O secunda am crezut ca esti foarte talentat..si apoi a trebuit sa deschizi  gura aia mare a ta si sa strici tot...,semidemon mancacios...pufni ea si se ridica incet.

221 cuvinte

Cei doi isi continuara drumul spre sala tronului cu pasi inceti si siguri.
Ken: "esti bine?"
Kara: "da. nu aveam timp de pierdut. simt ceva malefic aici."
Ajungand in dreptul intrarii, ei fusera uimiti de ce vazusera. Cadavrele soldatilor ce odata pazisera shrine-ul si secretele ei, zaceau decimati in balti de sange. Kara puse mainile la gura...
Kara: "oribil...cine ar putea face asa ceva?"
Ken: "cred ca vom afla in curand..."
Pasind inauntru, vazura inca un cadavru in mijlocul salii.
Kara: "hainele acelea! trebuie sa fi fost un magician puternic si respectat daca purta acele onoruri. e crezi Ken? Ken?"
Privirea lui Ken era indreptat spre tronul din fundul salii. Incet, Kara isi indrepta si ea privirea in partea aceea...insa fu impietrita la vederea unei siluete familiare. Pe tronul insangerat, statea chiar tanarul peste care dadusera mai devreme.
Kara: "tu...?"
Xanek: *afisand un zambet* "buna prieteni. imi pare bine sa va revad."
Ken lasa capul in jos. Mainile ii tremurau, insa nu de treama.
Ken: "asta e opera ta?"
Xanek: "nu-mi place sa ma laud, dar poti spune si asta."
In secunda urmatoare Ken fu langa el, si cu ochii arzand de furie il lovi cu pumnul direct in fata, aruncandu-l de pe tron.
Xanek: "pff...inca nu sunt complet refacut. o sa fie ceva mai greu."
Kara: "Ken!" nu il mai vazuse niciodata asa.
Ken: *gafaind de furie* "TU! am sa te omor!"
Xanek se ridica incert de jos si intinse mana dreapta. Kara scose un pumnal si astepta atacul. O lumina rosie ii invalui mana ca si cand ar arde cu o flacara puternica. O raza puternica cuprinse toata incaperea. Kara lua ochii de pe el doar o secunda. Lumina disparu treptat, iar Xanek tinea pe umar o coasa uriasa. Acesta despartii picioarele asezandu-se in pozitie de lupta, si gesticula cu degetul aratator:
Xanek: "ce mai asteptati?"

Kara il privi pe Xanek cu un chip impietrit.''El a facut toate astea.Si,simt o energie stranie venind din el,aproape ca..mi-e teama...eu si Ken nu cred ca-i vom face fata''realiza elfa privindu-l pe Ken .Avea un chip furios ,mai  contorsionat ca oricand.
''Doua pumnale,putina magie si un semidemon iritat nu o sa fie de ajuns''
-De ce faci asta?Daca ne vroiai morti,de ce nu ne-ai ucis atunci?Esti destul de puternic ca sa o faci?
-Nu...el cauta ceva,zise Ken..o harta..,si d-aia ..
-Destul de inteligent,exact..imi pastram puterile pentru harta,recunoscu Xanek calm si zambitor.
-Nu stiu care este scopul tau,dar nu te voi lasa sa iesi viu de aici,striga Kara.Nu dupa ce i-ai ucis pe toti.Nici nu termina bine,ca se napusti cu pumnalele la el.Isi incorda picioarele si sari spre el,insa coasa lui bloca atacul Karei iar cele doua arme ascutite se ciocnira violent.
-Ai ceva forta in bratele alea,slabit cum sunt,o sa fie mai greu dar..,nu de ajuns,spuse el si o impinse .Kara se prabusi pe scarile altarului.Parul  ei negru parea ca o mare agitata ce plutea in aer.Kara se ridica repede ,exact la timp,caci Xanek ataca iar cu coasa uriasa.Scantei tasnira.Ken se ridica si ,rotindu-se  pe piciorul drept,lovi coasa lui Xanek si acesta se dezechilibra.
-N-ai terminat cu mine!striga el .

244 cuvinte

In Intuneric zace un Secrent
In a 7a Carte Mistica...
Cuvintele Intunecate ale lui Nekron.
El este Algalord, Discipolul lui Kron...
El a jurat ca se va intoarce...
Pt a'l sluji inca odata pe Nekron,
Algalord se ridicase, mai puternic ca inainte
Sa respecte porunca lui Nekron de a elimina
Razboinicii ce au invins orcul tiran.
"Veniti.... Ghaaah, veti mai apuca sa vedeti o singura data lumina zilei, cand veti iesi din pestera si veti da de mine!!!"

Xanek se opri pentru o clipa simtind uriasa putere emanand din imprejurimi.
Xanek: "aceea aura...sa fie oare? asta imi mai lipsea."
Ken sesiza mometul de neatentie a inamicului si lansa un atac frontal, inaintand cu pasi repezi.
Xanek: "la naiba. trebuie sa termin repede aici pana nu e prea tarziu."
Cand Ken se apropie indeajuns, Xanek lansa la randul lui un atac orizontal cu coasa, tintind spre mijlocul oponentului. Insa Ken folosindu-se de viteza si agilitatea lui, reusi sa sara peste lama si ateriza cu picioarele pe ea.
Ken: *zambind ironic* "se pare ca nu mai esti atat de rapid; te-am prins cumva intr-un moment prost?" ...si zicand astea il lovi din plin cu piciorul peste fata.
Insa in cadere, Xanek reusi sa rasuceasca coasa, dezechilibrandu-l pe Ken, terminand cu un atac cu latul peste cap. Ambii se prabusira la pamant.
Xanek: "pfff...am ratat."
Ken: "cata putere!? arma aia este imensa, insa o invarte de parca ar fi o pana."
Amandoi se ridicara incet gafaind uitanduse unul in ochii celuilalt...
Xanek: "mai poti corcitura?"
Ken: "tu vorbesti tataie!"
Kara se uita neputincioasa la ei...
Kara: "trebuie sa fac ceva...insa ce?"

Kara se simtea depasita...nu se putea.Mai rau...o energie si mai puternica o facu sa tremure si mai tare.''Ce..ce e asta?Nu e Xanek...ce se petrece?O aura intunecata si mai mare acoperi sufletul elfei.Simti ca se sufoca.Ii urmari atenta pe cei doi care se luptau.Atat Ken cat si Xanek incepeau sa oboseasca.
''Ceva mai rau se apropie,nu mai pot continua,astia doi o sa ma termine daca..ia stai putin...elfa...chipul ei..oare,a simtit si ea aura?
-Hei tu...ai simtit-o? intreba Xanek serios.
-Cine este?Vreun amic de-al tau? intreba Kara nervoasa.
-Nicidecum...va sugerez daca nu vreti sa aveti necazuri sa o stergeti acum,nu aveti destula putere incat sa va puneti cu el.
-Si tu ai?intreba ea sarcastic.Abia mai ai energie sa lupti cu Ken.
Xanek zambi..-Se pare ca va trebui sa lucram impreuna daca nu vrem sa murim...
Ken pufni:
-Asta nu se va intampla niciodata!!!striga el si incerca sa-l loveasca cu piciorul peste fata.
-Ken...nu avem de ales,avem nevoie de ajutor..este..prea puternic,spuse Kara din ce in ce mai impacientata.

Inapoi in sat,Hizuke simtii energia demonica si tresari. Nashimo se apropie:
-Ce s-a intamplat? intreba ea vazand chipul speriat al ingerului.
-Prietenii tai sunt in pericol...
Nashimo ingheta.
-Cum adica?
-Nu ma crezi? intreba Hizuke
-Nu stiu ce sa cred,spuse Nashimo privindu-l in ochi.
-Eu zic sa mergem si sa-l luam cu noi,daca minte va intra cu noi in belea.Nu putem sa nu verificam.Ken si kara ar putea fi intr-un mare pericol,spuse Kelandra.
-De acord,incuviinta Nashimo.Daca e adevarat..bine,dar daca ne minti..nu va fi prea placut pentru tine.
Hizuke zambi slab.

Un monstru care avea tepi pe spate,cu niste giare sfasietoare si cu o aura puternica in imprejurul lui intra in acea pestera.Xanek,Kara si Ken isi foloseau puterile la maxim dar nereusind sa il rapuna.
In moment urmator a aparut o silueta care l-a lovit exact in piept si montrul cazu.Dupa o secunda monstrul se ridica si incepu sa atace,zgårind-o usor la picior.Fata sari din nou si ii baga spada ei in abdomenul creaturi si spunand o vraja cu vocea soptind,montrul disparu lasand parca niste stele care se stingeau.
Xanek vazand ca e in siguranta fugi printr-un tunel.
Ken:Stai!!!N-am terminat cu tine!
-Yo!a spus fata misterioasa...
Ken:Ce i-ai facut montrului si...si mai ales cine esti tu?!
-Ma numesc Caliope Grave.L-am trimis inapoi de unde a venit el.Voi ce cautati aici si cine sunteti?
Kara:Noi suntem din Alianta elfilor,iar Ken m-a adus aici.Dar rana ta e grava...
Caliope:Aaa....asta??asta-i nu-i nimic pe langa taieturile pe care le-am avut!!Alianta Elfilor,chhh...si ce faceti voi?
Ken:Il catam pe Nekron...
La aceste cuvinte,Caliope impietri.
Caliope:Atunci,trebuie sa ma alaturi si eu.Nekron mi-a distrus...lasandu-si privirea la pamant.
Ken,uitandu-se curios:Pe cine?..
Caliope:Ååå...nu conteaza...deci ma primiti sau nu?
Kara:Mai intai trebuie sa vi cu noi...

N-235 cuvinte

PS:"Ã¥" e a cu caciulita normala sau intoarsa numai ca tastatura e mofturoasa...

Cei trei facura cativa pasi spre iesire, insa calea le fu umbrita. Eroii inlemnira.
Caliope: "nu...nu se poate!"
Algalord: "bwahahaha. patetic. vrajile tale de elf nu ma pot omori asa de usor."
Ken: "mi se parea mie ca a fost mult prea simplu..."
Kara: "Xanek a fugit...am ramas doar cu Ken si noua venita. oare ne vom descurca?"
Ken: "deci, ce mai asteptam...deja imi e foame, nu vreau sa intarzii prea mult."
Kara: "abia mai poti sta pe picioarele tale...ce ai de gand sa..."
Fu intrerupta cand Ken porni la atac, alergand spre demon.
Algalord: "bwahahaha! nu ma subestima micutule." acesta ridica mana uriasa si se napusti cu ghearele asupra lui Ken. Inclestarea fu rapida, Ken sarind pe mana monstrului, fugind de-a lungul ei spre cap...
Ken: "nici tu pe mine!"
...si lansand o lovitura cu piciorul drep. Tinta a fost atinsa, insa demonul nu se misca deloc.
Ken: "ce?"
Contra-atacul veni rapid si Ken fu trantit la pamant.
Algalord: "prea usor...bwahaha!"
Acesta se pregatea sa-i aplice lovitura finala...
Kara: "nu voi ajunge la timp..."
...cand bestia fu lovita de la spate de o uriasa bila de foc. Algalord cazu in genunchi furios.
Algalord: "cine..cine indrazneste????"
Xanek: "niciodata nu mi-a placut sa las treaba neterminata."
Algalord: "tu? tradatorule! cum indrazneste o insecta ca tine sa atace un superior?? ai uitat cine sunt? "
Xanek: "tu esti doar inceputul namila fara creier. urmatorul va fi stapanu tau." "pe cine pacalesc...o lovitura directa din parte lui si ala sunt; toata energia pe care o mai aveam am pus-o in acel ultim atac, si se pare ca nu a avut prea mare efect."


[in padure]

Marik: "mai e mult?"
Nashimo: "inca putin...spre sa nu fie prea tarziu!"

ken stia ce are de facut...dar avea putine sanse...
"plecati...."
X :ce?
K: nu e momentu sa fi...
"am zis plecati...o sa fiu bine...si mai mult de atat...omuletzu asta o sa fie facut panglice..dar trebuie sa lupt singur"
C: auzi...nu crezi k...?
"crede-ma...nu vrei sa vezi asta...nici eu nu vreau sa vad...dar e singura cale pe kre o vad....acum valea...dansul asta se face in doi de aici!"
X: pot sa ii transport de toti dar....
"fanfara nu soseste, rozaliule..fa ce ai de facut...voi face la fel"
Xanek isi facu vraja miscarii insatnanee...iar kara, el si caliope disparura intr-o strafulgerare..ken era acum fara nici o sovaiala in planul sau...ridicand mana catre diadema, el nu mai purea de narabdare. "nu stiu in ce zeu crezi...dar fa bine..." isi dadu jos artefactul..."si fugi la el!".
deodata, o aura aurie intensa il invalui pe baiat..ochii lui luceau...urechile ii crescura...unghiile devenira gheare...."aaaah....e ca regasirea unui meniu de mult pierdut.."
algalord era uimit...dar nu renunta..."kiar si cu forma asta...nu ai prea mari sanse...stai..ce e asta?!"...ranile lui ken se vindecara insantaneu..."au mai ramas 20..."
A: 20 de ce?
"ti-as spune sa nu clipesti...dar nu o sa te ajute..."....ken isi tintui piciorul drept in pamant si disapru intr-un nor de praf imens, lasand podeaua sfaramata...algalord nu il putwea urmari....dar avea un truc in maneca...aura neagra...nu putea decat sa se apere si asta e singura cale...ken simti acumularea de energie "oh...buna idee...dar proasta executare batrane!". Ken incepu si el sa stranga energie in pumnul drept...iar forma asta facu procesul si mai rapid..."e gata....hei alga! saruta asta!"..exact inainte k algalord sa ridice aura, ken il lovi din plin: "DISPARI!"...tot altarul se cutremura de impact, dar si mai tare rasuna strigatul lui algalord....

Pamantul se cutremura pe o raza uriasa; socul se simti pana in sat. In afara shrine-ului, Xanek si cele doua elfe se intrebau ce se petrecuse.
Kara: "trebuie sa intram inapoi...sa-l ajutam pe Ken...tre..."
...fu intrerupta de Xanek care ii simti pe ceilalti apropiindu-se repede...
Xanek: "tu stai aici si asteapta-i pe prietenii tai, ma duc eu."
Caliope: "si eu?"
Xanek: *zambind* "tu astepti cuminte aici, pana vin restul. vroiai sa intri in alianta lor nu? asta e sansa ta." Spunand asta el disparu intr-un nor de fum.
Kara: "asta nu e magie umana normala. iar acel demon, il numise tradator. oare ce se petrece aici?"
In interior totul era distrus. Podeaua era crapata iar peretii daramatii, stand sa cada. Intr-un colt al camerei principale era armura penetrata a lui Algalord, intr-un monte de scrum. Ken zacea inconstient in partea cealalata.
Xanek: *fluierand mirat* "ce putere distructiva ai mai corcitura. mai ca ma bucur ca nu ne-am dus lupta pana la bun sfarsit. ai putea deveni o pacoste daca te-as lasa in viata. norocul tau ca sunt diferit de demonii aceia pe care ii sti tu, si nu-mi place sa omor miseleste. Se pare sa e ziua ta norocoasa."
Xanek il lua pe umar pe Ken si o porni spre iesire.
Xanek: "esti cam greu pentru statura ta...ar fi cazul sa mai reduci un pic din mancare..."
Ajunsi in fata intrarii, aceasta era blocata de un morman de pietre.
Xanek: "pfff...nu mai am destula putere sa ma teleportez. trebuie sa fie alta cale..."
In momentul urmator se auzi un strigat de parea sa vina de pe parea cealalta a daramaturilor...
FIRE BAAAAL!!!!!
...urmat de o explozie si un nor imens de fum. Din fum rasuna o voce...
Marik: "Ken? unde esti!"
Eroii intrara printre daramaturi.
Nashimo: *uitandu-se la Xanek* "iarasi tu?"
Xanek zambi usor...

-Grozav..barbatii astia...nu conteaza ce rasa sunt..dar mereu pleaca ei singuri sa rezolve totul,striga Kara ,special ca sa fie auzita de grup.
-Tu,ce cauti aici? intreba Nashimo pregatita de lupta.
Xanek ridica din umeri:
-Asa se vorbeste cu salvatorul vostru?intreba el sarcastic.
Nashimo mai avea putin si sarea la el.Kara interveni:
-Intr-adevar,ne-a ajutat...dar acum nu-i momentul.De ce te-a numit ''tradator'' Algalord? intreba ea direct , ridicand din sprancenele subtiri.
-Stai putin,ea cine e?intreba Marik privind-o pe Caliope.
-Un prieten,spuse Kara zambind catre elfa.Caliope se multumi sa incuviinteze cu respect din cap.
-Mai bine ati avea grija de prietenul vostru,sugera Xanek lasandu-l pe Ken la pamant.
-O sa fie bine,zise Kara,aduceti-i un curcan mare si o sa-si revina complet.
-atunci,am sters-o,spuse Xanek repede.
-Nu prea cred,il opri Nashimo...deci...cine era mai exact tipul ala?Si de ce spunea ca tu esti un tradator,asa cum a mentionat si Kara?

167 cuvinte

ca si cum nu fusese de ajuns pentru o singura zi, se auzi din spate un Horn facand zgomot...
Toti elfii spusera in cor: "Asta nu e horn de elfi! nici de orci!!!".

Pregatiti'va de Lupta! urla Marik.
Tot party-ul adoptase Stance de lupta.

Dispre padurile elysiene, o intreaga ceata de Undead Skeletons si Mages marsaluia cu ravna, scopul lor fiind distrugerea bravilor nostri razboinici.

Lupta se dovedi a fi crancena... toti fiind preocupati cu lupta, ken fusese lasat in fata pesterii...un mag observase, ca un membru este la pamant... Magul Rosti o Incantatie printre Dintii sau rari...
 - "Obida Eldua Arkath!!!"

Pentru nestiutori, minionul undead rostite o incantatie de implosion... Ken exploda in bucati... nimeni nu observase...

Deodata, parca din senin rasuna prin aer.
- Tradatori ai luminii, in numele lui Uther Lightbringer, pieriti!
- Ce... se mirara toti.
Si deodata pamantul incepu sa straluceasca de un ton auriu, ca si cum ar fi fost strabatut de o raza uriasa de lumina, atunci, toti mortii vii din acea zona cazura inapoi in pamant.
In spatele locului in care se afla hoarda de morti vii se afla un barbat in armura care gafaind, tinea un ciocan de fier infipt in pamant. Intr'un final isi reveni si ridicase ciocanul, inaintand cu pasi grei spre grupul de aventurieri.
-Cine esti si ce vrei? intreba Xanek.
-Imi cer scuze ca am uitat sa ma prezint. si isi puse ciocanul in spate. Numele meu este Jorad Mace, si am vazut ca va trebuia putin ajutor cu acei morti.
-De cat timp ne urmaresti, Jorad? intreba Nashimo.
-Asta nu are importanta, sunt aici doar ca sa va ajut, nu ma intrebati cine m'a trimis sau cine mi'a zis unde sunteti, toate aste nu au importanta, sunt aici sa va ajut daca acceptati sa ma luati cu voi.
-Vrem doar sa aflam de unde vii.
-Eu? Nu am o locatie anume, inainte eram un gardian din Lordaeron, dar a fost cucerit de undead, si de atunci cutreier drumurile punandu'i inapoi in pamant. Deci imi vreti ajutorul sau nu?

Nashimo facu vreo cativa pasi si ajunse fata in fata cu Jorad ...lasa sabia din mana,fixandu-i privirea...
Nashimo:- Ne-ai ajutat si iti multumesc...dar nu te astepti sa avem incredere in tine doar pentru asta...-- Lasa o clipa privirea in pamant dupa care zambi fals -- Din partea mea poti ramane,dar nu eu iau deciziile ci noi...asa ca ar trebui ca toti cei din alianta sa-si exprime parerea...-- fata se indeparta si isi privi camarazii --Voi ce ziceti...apropo unde e Ken???!!

N:87 cuvinte

Xanek statea in spatele celorlalti. Aparitia paladinului il deranja un pic; avusese in trecut probleme cu ei, pe vremea cand conducea armatele demonilor. Acum toti se regupasera, toate s-au intamplat atat de repede. Shrine-ul, troll-ul, archmagul, batalia cu Ken si Kara, aparitia lui Algalord, acum asta. Se complicase prea mult. Era totusi recunoscator pentru aparitia undead-zilor, nu mai trebuia sa de-a explicatie pentru faptele lui; heh, de parca ar fi facut-o.
Kara: "Ken!!!! nu te mai ascunde. a trecut primejdia. poti sa iesi afara."
Hizuke care in tot acest timp ramasese ascuns isi facu aparitia si vorbi incet...
Hizuke: "p-prietenul vostru nu mai e printre noi. nu-i mai simt prezenta in lumea celor vii...imi pare rau"
Toti impietrira.
Kara: *cazand in genunchi* "Nu...nu se poate!"
Restul aplecara capetele in semn de regret.
Marik: "un adevarat razboinic. ii vom simti lipsa!"
Xanek: "pfff...ce prostie. cred ca am petrecut prea mult timp in compania acestor oameni, inca putin...si o sa chiar imi pese pentru ei...heh!"
Xanek facu inca cativa pasi in spate isi puse gluga pe cap; fata lui reflecta o oarecare intristare. Dupa ce se departa indeajuns, rosti vraja de teleportare, si disparu intr-un nor de fum. Eroii se intoarsera dar era prea tarziu.
Nashimo: "firar...mai intai Ken si apoi asta. ce naiba se petrece aici?"

Razboinicii inconjurara punctul in care o data statuse Ken.Capetele tuturor erau aplecate.
-A fost o persoana curajoasa,spuse Kelandra incet continuand sa tina capul jos.
-Mereu infrunta o batalie cu zambetul pe buze,adauga Merik.
-Si ce ii placea sa manance,adauga Nashimo.Caliope si Jorad ramasera tacuti.
Venise randul Karei sa spuna ceva despre Ken.Toti se asteptau sa spuna ceva de cat de puternic a fost,sau cat de agil,insa,kara pufni nervoasa si iesi din grupul razboinicilor.
Ceilalti o priveau atat uimiti cat si dezaprobator.
Nashimo dori sa strige ceva la ea.Insa Hizuke o opri:
-Nu o judecati gresit,pentru unii e mai bine sa pastreze tacerea.Probabil ca acum e mai bine sa o lasam in pace.
Kara se aseza pe o stanca si privi cerul:''O sa fie bine,aduceti-i un curcan mare si o sa-si revina complet''
145 cuvinte

Elwin( prenumele de la Kelandra ): cred ca ajungem prea departe. Nu avem toata ziua sa-l plangem pe Ken. Kara, daca speri o sa-l revezi intr-o buna zi. Si asta le-o spun tuturor. Daca Rezor al VII-lea a putut sa isi arate fata dupa ce a murit, atunci si Ken va putea. Ar trebui sa ne vedem de drum nu sa stam aici. Oricum, nu suntem prea pregatiti pentru lupta cu Nekron. Si....mai e ceva...unde esti, Mirro? Ar trebui sa stii ca vrajile nu te ajuta cu mine. Imi dai raspunsul azi?

Cuvinte: 98

"sa mori e naspa!"isi spunea tanarul in timp ce mergea pe holul luminat.
"si mai naspa e sa ti se spulbere trupul..adik stiam k o sa mor, dar speram macar sa las un cadavru frumos in urma. partea buna e k nu mai mi-e foame." stomacul incepu atunci sa scoata sunetul cu kre ken era asa de obisnuit..."bun...sau nu."
holul parea interminabil. monoton, alb si decorat in stil...ne-masculin, ken credea k o sa adoarma pana ajunge la capat. "deci...asta fie e iadul pampalailor, fie e drumul spre rai. dar dak e asa, sufletul ,meu are mult de mers. hmm, dar eu sunt si demon...probabil k de aia nu am ajuns inca nicaieri. eh bine, ajunge." ken isi incrucisa mainile. incepu sa stranga energie demonica. corpul sau lua din nou acea forma, urechi ascutite, gheare, ochii aurii, si par lung. "acum e alta poveste. ah, ce bine ma simt!". holul incepu sa se cutremure si sa crape. "bingo!".
"INCETEAZA!" rasuna o voce din neant. "nu ai idee ce faci!"
"poate ma iluminezi tu"
ingerul isi arata forma...par blond lung, ochi albastri, armura argintie, si sabia inflacarata. acesta era arhanghelul Michael. "cum indraznesti sa pui in pericol drumul penitentei? pt asta, veri arde in flacarile divine!" "iar tu, cum indraznesti sa ma faci sa merg k un cal de povara atata drum?". "e pt binele tau...raiul e sub asediu, asa k fiecare suflet nou e protejat aici" "knd o sa am eu nevoie de protectie, o sa port fusta! acum dispari sau arata-mi cum sa ies de aici!"  "nu prea intelegi. esti mort. locul tau e aici...pana recucerim raiul". "iarta-ma dak nu imi tin respiratia pana atunci. dar moartea e plictisitoare. asa k eu am plecat de aici". ken isi concentra si mai mult energia, iar holul incepu sa se cutremure din nou.
michael ataca. ken se feri de lovitura inflacarata, dar focul se incolaci in jurul sau. "nu vrei sa te lupti cu mine aici. nu poti invinge si iti vei pierde si sufletul". "poate...dar o sa iti iau vreo doi dinti inainte de asta". ken respinge flacarile, si dispare brusc. michael se pregateste de urmatorul atac. dar inainte sa isi dea seama, ken il loveste cu piciorul sub barbie, apoi tasneste in sus si cu acelasi picior il arunca la podea. "stalpul durerii! sa te las sa iti numeri suvitele?..nah!" michael e furios, si se avanta spre ken. ridica sabia, dar nu inainte de a elibera o strafulgerare de lumina. ken se opreste. michael vede sansa de a-l termina. aduce lama inflacarata in jos, dar loveste in gol.
"nu te vad, nu te miros, si nici nu as vrea asta...dar esti lent fata de cum sunt eu acum. nu te lupti q un biet suflet ci cu un demon. iar energia asta e slabiciunea ta, ingeras." ken prinde sabia intre maini, o rasuceste, il trage pe inger spre el, si dupa o serie de pumni in piept, il prinde de grumaz..."ia sa vedem ce ai mancat la micul dejun..."
"stai! renunt! opreste-te!"
ken ii da durmul..."vezi...puteam sa facem asta de la inceput"..ken isi reveni la forma de om. "acum spune...nekron, algalord, raiul si cartea, kre e legatura?"

La marginea cealalta a padurii, intr-o casa abandonata, Xanek statea intins pe pat. Era deja dimineata. Sunetul pasarilor vestea o zi frumoasa si insorita; oare asa va fi?
Xanek: *ridicand mana* "inca putin; imi simt deja puterile intorcandu-se."
Era liniste acum. Parca nici nu se intamplase nimic. Prea liniste. Xanek intoarse capul si se uita la pelerina care statea aruncata pe un scaun.
Xanek: "heh, si dupa toate cele petrecute, harta e inca la mine. se pare ca sunt norocos." Xanek intoarse capul "m-am odihnit destul"; se ridica incet de pe pat si inainta cu pasi inceti. Scoase harta din buzunarul hainei si se aseza greoi pe scaun.
Xanek: "dupa mii de ani, drumul va fi din nou deschis. Drakengard, sanctuarul dragonilor; drumul ce le-a fost in trecut aratat de aceste bestii inaripate oamenilor...drumul spre imparatia cerului. numai cei alesi si demni pot ajunge acolo....sau cei ce au harta." zise Xanek cu voce tare, gest urmat de o intindere a bratelor. "Nu mai e timp de pierdut. insa riscul e mare. armata demonilor a crescut de cand am fost alungat din Iad, iar alesii lui Kron, fie ei si fara minte, sunt destul de puternici ca sa-i infrunt de unul singur. Cred ca nu am de ales...pfff...cine ar fi crezut ca o sa ajung sa le cer lor ajutor in toata treaba asta?!"
Zicand acestea, se ridica de pe scaun, imbraca pelerina neagra si-si puse gluga pe cap. Insfaca harta de pe masa si iesi pe usa casei.
Afara soarele stralucea puternic, iar adierea vantului, abia ca-i atingea fata ascunsa. Porni incet prin padure spre sat, unde stia ca este party-ul eroilor. De-odata, frunzele incepura sa fosneasca violent; nu era de la vant. Xanek se opri.
Xanek: "nu am toata ziua la dispozitie..."
Din copacii sarira spre el zeci de minioni demonici.
Minion(1): "nu vei scapa tradatorule!!!!!"
Minion(2): "stapanul Nekron te va cauta pana la capatul pamantului!!!"
Xanek ridica incet mana dreapta. Totul se petrecu mult prea repede. In secunda urmatoare totii demoni cazura pe pamant despicati de la mijloc. Lasand coasa insangerata pe umar...
Xanek: "spuneti sa nu se mai oboseasca!" zicand astea, tanarul isi continua drumul.

Kara iesi afara, stand pe o stanca, gandindu'se numai la ken... durerea ei era profunda... la fel de profunda ca si dorinta acesteia de a'i razbuna moartea... si ca speranta de a'l revedea intr'o buna zi...
Deodata, elfu se simte inconjurat de o aura ce ii patrunde prin corp, si pluteste in jurul ei fara sa ii faca vreun rau... Razboinica stia ca nu avea de ce sa se teme, dar in acelasi timp, nu era sigura de ce se putea intampla... Imediat, simti o noua putere plutind prin corpul ei...

*Kara Levels Up*
Pe parcurs ce Kara creste in Level, sufletul ei de Mag incepe sa isi cunoasca adevarata natura. Dobandeste Fireball, iar incantatia este: "Orena Sanea Irkath!". Fiind incantata cu Holy Fire, bila de foc poate rani de moarte un undead, dandu'i 50% damage in plus. Mana cost: 25

Hit Ponts: 200
Mana Points: 50

Elwin o striga pe Mirro insa aceasta nu voia sa-si faca aparitia.Nashimo incepu sa devina nerabdatoare,insa isi pastra calmul.Voia sa creada ceea ce spusese Elwin mai devreme..ca poate Ken va reveni la viata,la urma urmei era destul de puternic pentru a face acest lucru.
Nashimo:Si acum?Stam aici fara sa facem nimic?
Kara:Ar fi bine sa incepem sa cautam o cale de a ajunge pe Taramul Ingerilor...
Niste zgomote intrerupsera conversatia aliantei si in fata lor aparu Xanek.
Xanek:Poate va ajut eu in privinta drumului -- le zambi rautacios si isi dadu gluga in jos
Nashimo:Si de ce ar trebui sa ne incredem?
Xanek:Pentru ca am asta! -- flutura harta in fata ei,dupa care o stranse imediat la loc...

N:128 cuvinte

 Toti vazand harta ramasesera o clipa uimiti dupa care Marik zise
    - Xanek de ce nu ne-ai spus mai devreme  despre harta
     - Pentru  ca nu ztiam exact ce cautam
 Kira: sper ca nu va certati sau mai rau va luati la bataie
  Marik: nu stai linistita  i-am pus doar o intrebare 
  Xanek: La care vei primi acum raspunsul , nu v-am spus mai devreme despre harta pentru ca nu vroiam sa cada in maine gresite.
    In timp ce vorbeau ei  aparu un dragon fioros in calea lor...
        87 de cuvinte

Toti luara pozitie de lupta.Kara se intoarse spre Xanek.
-Ne vei spune cine esti,si care este scopul tau,altfel nu te vom ajuta.De unde vii ?
-Sugerez sa ne concentram asupra dragonului,nu crezi?In plus,cine stie,poate ca,venind cu mine,veti da peste prietenul vostru spulberat.
Nashimo,Kara si Marik facura ochii mari.
Desi o flacara de speranta se aprinse in sufletul lor,neincrederea nu disparu.
-Pana nu aflam toate detaliile,nu ne vom avanta in lupta,sau sa te urmam pe tine in vreo alta capcana,zise Kara privind dragonul urias.
-Credeam ca e prietenul vostru?Nici chiar pentru el ?
Kara il privi o clipa in ochi...
-Nu,nici chiar pentru el,sau oricine altcineva..o fi prietenul nostru,insa daca ar mai fi aici,ar refuza vehement un astfel de targ.Salvarea tinuturilor noastre este pe primul loc,incheie Kara si privi fiara in ochi.

Nashimo nu mai zise nimic,nu stia ce sa creada despre Xanek...incredere deplina inca nu avea in el,dar voia mult de tot sa ajunga in Imparatia Cerurilor si sa-l infrunte pe Nekron...atat timp cat inca mai avea control asupra propriei minti..."Generatii intregi din familia mea l-au slujit pe Nekron,fiindu-i loiali si murind pentru el...dar asta trebuie sa se opreasca o data pentru totdeauna,nu voi fi un adept al lui pentru nimic in lume".Fata iclesta pumnii si ochii ii devenisera rosii.Isi lua sabia in mana si inainta spre dragonul din fata lor.Ceilalti o privira o clipa dupa care se pregatira si ei de atac...
Nashimo:E o nimica toata...nu-mi va fi greu deloc sa-l termin! -- surase si se napusti asupra lui dintr-o saritura,insa nu-l ataca direct ci se apleca pana atinse din nou pamantul si ii lovi picioarele din fata.Dragonul se infurie,si aproape ca o insfaca intre dinti cand aceasta se intoarse,dar din senin Nashimo disparu din fata lui.Alerga putin si vru sa ii loveasca gatul insa sabia doar zgarie bestia,care ridica coada si o izbi la pamant pe fata.Enervata,aceasta se ridica si ii lovi sira spinarii,paralizandu-l total.Ochii inca ii erau rosii si pe maini ii aparura niste semne destul de indescifrabile care disparusera imediat ce iesi din starea de euforie adusa de lupta.
Kara:Esti bine? -- o intreba vazand ca nu se ridica si priveste dragonul pe moarte...
Nashimo scutura putin capul,ochii revenindu-i la culoarea initiala.
Nashimo:Foarte!...V-am spus ca nu imi va fi greu -- se ridica si se intoarse spre ei zambind..

N:285 cuvinte

michael si ken iesira din holul alb, si intrara in camera principala.
"aici nu e rai sau iad. e purgatoriul."
"minunat, am nimerit in sala de asteptare a vietii de apoi."
"fii respectuos. acum ii vei intalni pe cei sapte mari ingeri. ultima aparare a raiului."
cei sase ramasi stateau acum in fata unor porti imense. portile pareau gata sa fie sparte, iar un zgomot infiorator venea dincolo de ele. ingerii inferiori le tineau in loc, iar cei sase dadeau ordinele, incercand sa tina in loc dusmanul nevazut.
"am revenit..se pare k unul din noile spirite nu e tocmai obisnuit."
"asta e un mod politicos de a spune k am sters pe joc q tine?" intreba ken, kre acum kiar nu mai avea rabdare. "gabriel, vino. trebuie sa ne sfatuim". celalalt arhanghel se apropie de cei doi, privindu-l q superioritate pe ken. "hmmm, ma mir k nu esti chel..credeam k parul nu poate sa creasca la asa o altitudine."
"dak as avea timp, mic semi demon, ti-as arata furia divina. dar acum avem alte probleme. raiul a cazut, iar purgatoriul va urma dak nu reusim sa facem ceva."
"cine e inamicul?"
"hoarda blestemata a lui nekron. mii de creaturi, ce nu pot fi ucise de puterea noastra divina. am fi rezolvat singuri problema, dar e dincolo de..."
"bla bla....eu nu sufar de putere divina." ken se intoarse, se avanta catre porti, se opri la 2 metrii de ele. "Demonizer!"..ken trecu in starea de demon..."se pare k aici, unde puterea spirituala se materializeaza, forma asta nu are vreo limita. Gabe, am o idee. cheama pe cine poti din iad sa va ajute. numai asa puteti pastra echilibrul. pun pariu k iadul e urmatoarea tinta a lui kron."
"absurd! nu putem face asa ceva!"
"atunci adu o perna, fiindca asa raiul, locul asta si iadul vor cadea! lasa mandria pentru ratati, renunta la ce stiai. e vorba de mai mult decat lumea ta aici!"
gabriel se incrunta...stia k pustiul are dreptate..dar sa fie tocmai el cel kre cere ajutorul blestematilor...."fie...dar portile...."
"ziceai mii? atunci pregateste mii de gropi. o sa am eu grija de lucruri aici. tu fa ce ai de facut. si mai cu talent, k altfel se inchide pravalia..."

Elwin: atunci, ar trebuii sa mergem mai departe. Daca Nashimo e in regula, zise Elwin, dupa care facu o pauza scurta si se uita cu prietenie la Nashimo, atunci nu va fi nici o problema. Si...Xanek: poti sa tii harta, dar ar trebuii sa ai mai multa incredere in noi.
Xanek: poate ca o sa am. Oricum, ce e cu rana aia pe umarul tau?
Cu totii si-au indreptat prieverea catre umarul lui Elwin, unde era o rana cu lasa sange pana in palma.
Elwin: e o nimica toata. O sa fie bine. Ar trebuii sa continuam. In curand o sa se lase seara.

Seara s-a lasat mai repede decat se astepta party-ul, asa ca s-au oprit, asteptand ziua de maine. Toti se odihneau, mai putin Elwin. Astepta rasaritul soarelui, dar un corn de orci suna din departare si ii scoala pe toti.
Nashimo: nu margem sa-i ajutam?
Elwin: nu...
Nashimo: CE?! se rasti la Elwin
Elwin: nu...
Nashimo: o sa moara daca nu mergem.
Elwin: Duceti-va! Eu n-am de gand sa merg. O sa stau aici pana la rasarit.
Nashimo: nu te inteleg! Oamenii aia mor acolo si tu n-ai de gand sa faci nimic?
Elwin: o sa ajunga in puragotoriu, dupa care, daca il vom invinge pe Nekron, vor ajunge in Rai.
Marik: si daca mai sunt supravietuitori, crezi ca le va fi usor sa traiasca in continoare fara persone dragi?
Elwin trecuse prin asta toata viata. nu avuse parte mult timp de dragostea unei persoane.
Elwin: Orcii nu lasa pe nimeni in viata daca au ocazia sa ucida.
Kara: dar tu? orcii ti-au omorat tot satul dar nu si pe tine!
Elwin isi lua privirea de la luna pentru a se uita la Kara si prefera sa nu raspunda.Intoare capul si se uita in continoare la lua care stalucea, lasand razele ei sa atinga de varful copacilor. Cornul orcilor rasuna din nou.
Elwin: Au terminat!

Cuvinte: 327
(sper ca nu e nici o problema ca am scis mai mult)

ken abia se scarpina pe unde il manca, nestiind cum sa scape de ingerii aia slabi mai repede, ca sa poata sa se ia la bataie , astfel uitand de foame...

bun baieti....[??].. fete.. .[ :| ] WHATEVER! let's love each other!
Cand sa faca pasul in fata, Ken se impiedica [pt prima oara in existenta sa lunga...]

*Ken Levels Up*
Dobandeste After Image: ken se misca asa de repede k lasa imagini in urma sa.

Hit Points: 450
Mana Points: 50

Demonizer: 35 mana // Cast

Xanek statea in spate ca de fiecare data, si se uita la stele. Nici el nu credea ca ar fi fost o idee buna sa se lupte cu orcii. Nu aveau nevoie de astfel de incaierari si irosire pe putere degeaba. Se facu liniste. Xanek respira usurat. Abia se calmase dupa incidentul cu dragonul; cu toate ca nu a aratat asta nimanui, el nu-si putea credea ochilor. Cat ghinion. Pentru prima oara in viata lui, i-ar fi tras un pumn in fata unei femei. Se calmase insa repede. Nu era stilul lui. Kara, care nici ea nu se putea odihni in pace se ridica si se aseza langa el.
Kara: "nu crezi ca ai ascuns adevarul prea mult? cand ai de gand sa ne spui si noua?"
Xanek zambi.
Xanek: "daca este necesar pentru a ma lasa in pace odata pentru totdeauna, fie." Toti isi indreptara atentia asupra lui.
Xanek: "sunt deja 400 de ani de exil. 400 de ani de cand umblu prin aceasta lume, cautand moduri de razbunare. demonii...rasa noastra a decazut enorm in ultimele secole. Casele nobile nu mai exista; au disparut facand loc creaturilor nemiloase pe care le stiti voi. nu a fost mereu asa. si stiu asta mult prea bine...pentru ca, era sub conducerea mea. am condus legiunile demonilor prin nenumarate batalii sangeroase pana in aceea zi. ultima batalie dintre Rai si Iad. m-am opus ideii si am fost numit tradator al cauzei. pentru asta am fost exilat din taramul meu natal. iar restul demonilor au pornit fara sa gandeasca, sub conducerea lui Krom spre moartea lor."
Ochii i se intunecara.
Xanek: *fortand un zambet* "cred ca am spus prea multe. am nevoie de niste aer curat. va rog sa ma scuzati."
Elwin: *sarind in picioare * "cum indraznesti sa vorbesti asa frumos. demonule!!!! tot timpul asta te-ai ascuns. ar trebui sa te omor chiar acum."
Kara: "calmeazate!"
Lui Xanek parea sa nu-i pese de ultima remarca; intoarse spatele si dadu sa plece. Insa intoarse o ultima oara capul...
Xanek: "pastreaza-ti fortele. reginal dragonilor, mareata Angelus nu cred ca e incantata ca i-am omorat odrasla." ...spunand astea se facu din nou liniste.

"asta a fost penibil de bine venit..bun"
ken zambi catre hoarda de demoni de dincolo de poarta..."baieti, sper k ati luat ultima masa usor..fiindca o sa va servesc o bataie pe cinste!"
ken lovi poarta cu piciorul, aruncand in spate demonii. se avanta, lovi din nou poarta si o inchise. "stiam eu k trebuia sa le cer cheile..."
inainte sa termine gandul, un demon lovi spre el cu sabia, dar lama trecu prin ken....era o iluzie lasata de viteza sa.
"prea incet puiule...."ken il prinse de brat si il arunca in hoarda, daramandu-i pe ceilalti.
aparu apoi imediat in mijocul lor, prinse doua sulite, invartii demonii, si isi facu loc.
demonii avansara din nou, dar ken lovi cu putere pamantul, si ii arunca in aer.
"ce incepe cu "s" si se termina cu "onic"...eu!"
ken disparu din nou, iar de fiecare data knd aparea langa un demon acesta cadea cu gatul rupt. "zanzoken!" imaginile sale aparea peste tot, demonii loveau in aer, si apoi cadea horcaind....
"oke...recunosc k devine plictisitor...DEMONIZER!"
aura lui ken se activa brusc, aruncand demonii de pa langa el.
"gabe, grabeste-te"

pe drumul dinspre iad, gabriel inainta cu ura in ochi. era urmat de o hoarda de draci, fiecare mai inspaimantator decat celalalt.
"de unde stim k o sa mearga ?"sariel il intreba
"dak nu merge o sa ajungi praf pe bocancii demonilor...acum intelegi?"

15 mana points remaining

Nashimo:Numai regina nu mai e daca Nekron a trecut pe-acolo...
Fata se indeparta de ceilalti,urcand un deal din apropiere si oprindu-se in varful lui.Bratele o dureau ingrozitor si din nou semnele ii aparusera...Le privi speriata,in timp ce ochii i se inroseau iarasi.Asta insemna ca sigilurile armatei lui Nekron erau distruse...sangele primit la nastere de la acesta ii clocotea in vene...toti camarazii sai aveau un scop bine definit pentru a lupta impotriva raului,Nekron i-a ranit pe ei sau persoanele la care tineau sau luptau pentru mentinerea pacii...dar ea voia sa-l invinga pentru a fi libera.In minte ii veni imaginea dragonului mort...nu luptase ea,ci "robotul" lui Nekron..."Sangele de la el nu ma lasa sa gandesc limpede intr-o lupta.."
Zorii zilei nu erau departe si cerul incepu sa prinda o nuanta rosiatica spre rasarit,afara luminandu-se din ce in ce mai tare.Semnul sigiliilor de pe maini ii disapru si se hotari sa se intoarca pentru ca nu mai dura mult si trebuiau sa porneasca din nou la drum...
Elwin:Intr-un sfarsit ai venit...Xanek pe unde-i?
Nashimo ridica usor din umeri in semn ca nu stie,asezandu-se alaturi de ceilalti..
Nashimo:Nu stiu cum va simtiti voi,dar mie mi s-a facut foame..

N:224 cuvinte

Xanek: *de pe o creanga de copac* "deci sa inteleg ca suntem gata?"
Sari jos si isi dadu gluga de pe cap. Se uita la Nashimo si spuse zambind...
Xanek: "sti, am mai infruntat-o pe Angelus si pe fii ei in trecut. batrana nu va cadea asa de usor, nici macar in fata lui Kron. asa ca fiti gata de orice."
Nashimo: *intorcand capul* "hmm! crezi ca nu stiam asta." Xanek bufni in ras...
Xanek: "imi cer nespusa iertare domnisoara. am uitat cu cine vorbesc." Nashimo se inrosii...
Nashimo: "Asculta aici...!!!" insa fu intrerupta de Kara...
Kara: *cu o fata mai serioasa decat de obicei* "nu avem timp pentru certuri inutile. sa mergem!" Totii aprobara din cap si party-ul porni la drum.

Drumul parea ca nu se mai sfarsea. Soarele ardea pe cer, ingreunandu-le si mai mult calatoria. Oboseala parea sa se asterne, insa nu aveau timp de pierdut. Intr-un tarziu, portile uriase ale odata luminatului Sanctuar al Dragonului, orasul celest Drakengard, isi facura aparitia in departare.

Xanek: "nu mai e mult."
Elwin: *putin iritata* "si care este planul tau de atac, odata ce ajungem acolo, demonule?" Tanarul nu o baga in seama. Elwin baga de seama si intoarse si ea capul.

Portile imense stateau largi deschise, ca niciodata. ceva mare isi facuse intrarea pe acolo. Nu era nici o noutate pentru eroii. Stralucirea orasului de odata era acum umbrita de focul ce napastuia locul. Intr-adevar o uriasa pierdere. Nu se vedea nici o urma de locuitori, ori de vreo-un dragon.

Nashimo: "se pare ca am avut dreptate." spuse intocandu-se spre demon.
Xanek inchise ochii si se concentra. Toti ramasera tacuti. Dintr-odata acesta isi revenii si se indrepta cu pasi repezi spre un morman de pietre. Cu un simplu gest cu mana dreapta majoritatea pietrelor uriase de deasupra se facura praf; la iveala iesi trupul unei tinere, pana atunci prinsa intre daramaturi. Nu parea sa aibe mai mult de 20 de ani. Avea aspect de elf. Era grav ranita, insa nu moarta. Xanek zambi calm si zise...
Xanek: "se pare ca ai avea nevoie de ajutor batrano? am nimerit la fix."
Tanara deschise incet ochii; silueta salvatorului nu era clara, insa deveni mai clara cu timpul. Aceasta ramase un moment socata la vederea fetei tanarului insa zambi si spuse...
Angelus: "Xan...ai venit sa-mi dai ultima lovitura?"
Xanek zambi incet si ingenunche cu un picior in fata fetei...
Xanek: "nicidecum maiestatea voastra. din contra...am venit sa va ajutam."
Angelus incepu sa rada...

Kara urla dintr'o data: "Xalek Fereste'te!"
Xalek atunci isi acoperi capul cu mainile, si se trezi la 10 metri de party... In locul unde fusese el si angelus, se sparsese o minge imensa de foc...
Xalek urla disperat: "A murit... chiar acum... cand chiar am realizat ca ea este motivul rpincipal pt care am venit atat de departe si am hotarat sa ma alatur acestor Weirdos... NU!!!"
[*Xalek levels up. Fiind un demon, potentialul sau este nelimitat, si desi trecusera 400 de ani, tot nu si'a descoperit adevarata natura... Dobandeste Blink//Blink Strike: ii permite sa se teleporteze la o distanta de maxim 15 metri de locul in care se afla, si in anumite cazuri poate ataca cu ajutorul acestui talent.*]
Hit Points: 700
Mana Points: 350
In foc se definea o lumina galbena... Angelus, cu ultimele sale puteri si'a creat o bariera ce a protejat'o de acel atac puternic.
Kelandra: "Foarte puternica intr'adevar... ranita de moarte, si totusi este in stare sa isi creeze o asemenea bariera..."
Malik: "Dar de unde a aparut acea bila!!!"

Toata lumea intoarce capul spre valea Dragonilor... Insusi Nekron zacea pe o piatra in fata celor 6 Demoni care il insoteau...
Nekron: "Hahahahahaha...HAAAAAAHAHAHAHAHAHHAAHAAAAAAAH! Uita'te la ei... Nici macar nu au reusit sa simta atacul ce se apropie. VOI, Bravi CLOVNI! voi sunteti cei care imi ameninta viata? Nici macar nu o sa ma obosesc sa lupt... Halath, un pas in fata..."
Halath: "Grlsh... hangik...grath!"
Nekron: "Da, sunt sigur... Te Las pe tine sa te ocupi de ei..."
Halath, cu o voce tipica demonului uman, yet fioros..."Floare La Ureche..."

Toti inghetara...da..exact fiorosul Nekron statea chiar in fata lor.Ceea ce au simtit ceilalti nu poate fi stiut cu siguranta,insa inima Karei aproape se opri.O teama cum nu mai simtise ii imobiliza toti muschii.Desi ura fata de el era mare,nu indraznea sa faca un pas inainte.
Halath ranji catre razboinici.
-Stapane,nu-mi spune ca trebuie sa lupt cu prapaditii astia?zise Halath cu o voce puternica dar de gheata,care inspira haos si intuneric,ca o plaga.
-Stiu ca este sub demnitatea ta,dar,termina-i repede,avem treaba,spuse el si disparu ,lasand in urma un nor negru.
-Bun,daca ne sperieam,lupta este deja pierduta,zise kelandra,zarind chipul Karei.
-Aici trebuie sa lucram impreuna,aura lui este mai mare decat orice altceva ce am mai intalnit,zise Marik uimit de energia emanata de demon.
Toti luara pozitite de lupta.Kara inca statea nemiscata.
''De ce?DE ce nu ma pot misca?Nu..trebuie...memoria mea,satul meu,familia mea pe care nu o cunosc,familia care o am acum...am pentru ce lupta...lumea aceasta...nu...nu se termina asa..'' gandi ea si ,ca si cum era ghidata de o forta invizibila,muschii se destinsera iar Kara lua pozitia ei de lupta.Magia se aduna incet in trupul ei...acum..lupta incepea...

228 cuvinte

Desi Nashimo era hotarata sa lupte,imaginea lui Nekron..chipul acela ii ramase in minte.Ochii mari si lipsiti de lumina ai raului pur ii intunecau judecata.Deodata simti o durere in groaznica brate,Xanek il lovise pe Halath in locul sigiliului pus de Nekron pe umarul stang al acestuia.Semnele de pe maini reaparusera si ochii ii erau rosii,simtea cum sangele ii pulseaza in vene gata sa le sparga.Dar in loc sa atace,trecu pe langa ceilalti hotarata sa ajunga cat mai repede la Nekron.
Xanek o observa si o opri imediat,privind-o cu o seriozitate pe care nu o mai afisa niciodata.
Xanek:Doar nu crezi ca-l poti infrunta singura?!!
Nashimo abia auzea ceva din ce spunea,simtea ca se pierde in mintea ei si tot ce putea sa faca era sa priveasca cum trupul sau se auto-controleaza fara vointa...
Nashimo:Nici macar nu stiu ce spun acum...-- avea o voce stinsa si fata nu schita nici un sentiment...
O lumina puternica aproape o orbi si o vazu pe Kara cazand in timp ce se grabi sa o salveze pe Elwin care ramase in continuare nemiscata...
Xanek:Ba stii ce spui!! -- era usor enervat si se rasti la Nashimo
Fata il privi si ochii ei pareau sa prinda viata.."Trebuie sa ma pot controla...altfel nu-l voi invinge niciodata pe Nekron"
Nashimo:Ai dreptate..imi pare rau...-- zambi usor si se uita in ochii lui Xanek -- Halath poate fi doborat usor,nu?
Xanek:Foarte usor...-- in sinea lui radea de optimismul care o cuprinse pe aceasta
Mersera la Kara sa vada daca este bine si chiar era,reusi cu puterile sale magice sa-si creeze o bariera care sa o protejeze.In putin timp toti isi reluara pozitia de atac,insa mai dura pana demonul sa fie doborat aratandu-se foarte rezistent si punand mare forta in atac...
Nashimo(in timp ca ataca):Am uitat sa-ti spun un multumesc,Xanek!

N:323 cuvinte

Jorad se pregatea sa porneasca un atac fulgerator spre demon, dar facuse un pas gresit pentru a se trezi lovit de una din vrajile acestuia si aruncat 10 metrii inapoi.
-Nuu, trebuie... sa... lupt...
-Jorad! se ingrijora Nashimo.
Dar acesta isi reveni si se ridica, lasand capul in jos, ciocanul sau incepu sa straluceasca de un ton auriu si ochii sai incepura sa para ca niste flacari.
-Nu... nu acum.
Imediat parca, acesta isi revenii si isi arunca ciocanul in demon, care parca nu il simtise.
-Blesteme! Oare as putea...
-Ce are de gand? intreba Xanek.
Si atunci Jorad lovi cu ciocanul in pamant, trimitand o unda de lumina spre demon, care simti lovitura si parea putin ametit.
-Atacati'l cu tot ce aveti, ucideti'l!
Si Jorad porni din nou spre demon pentru al lovi cu ciocanul.
-Tu si cu ai tai ati distrus Lordaeron, pentru asta veti muri!

Nashimo se ingrijora fata de starea ei actuala... nu se mai putea controla... semnele de pe bratele ei deveneau din ce in ce mai evidente...
*Nashimo Levels Up. Dobandeste Berserk, ceea ce o transforma intr'o persoana total necontrolabila, DAR ii sporeste atacul si agilitatea cu care lupta, sporindu'i apetitul de macel si razboi. Passive.*
Hit Points: 650
Mana points: 100

Xanek facu din nou un pas in fata. Se uita lung la Angelus care ingenunche din cauza epuizarii. Zambi lin, intoarse capul spre Halath si deveni iar serios. Acesta il vazut...
Halath: "tradatorule. o sa beau din sangele tau."
Xanek: "sa nu te inneci bestie paroasa ce esti." La auzirea acestor vorbe Halath exploda de furie.
Halath: "imi voi lustrui armura cu limba ta dupa ce ti-o voi smulge."
Xanek: "ce mai astepti atunci porc umflat ce esti?" Demonul turba de furie urland violent. Xan se intoarse spre ceilalti si le zise. Acordati-mi mie urmatorul atac. Toti incuviintara din cap.

Acesta facu cativa pasi inainte. Intinse mana dreapta si isi morfa intr-o secunda secera; o ridica in sus...dandu-i drumul, aceasta stand in aer ca prinsa cu niste sfori. Xan impreuna mainile si rosti o incantatie. Intr-o clipa pamantul deveni negru ca cenusa sub picioarele tuturor. "Nu aveti de ce sa va temeti" adauga acesta. Cand incantatia fu gata, el ridica mana si prinse din nou coasa. Halath se uita mirat, nestiind la ce sa se astepte. Auzise ca fostului general nu-i placea sa lupte, insa acum vroia sa sara primul la lupta. Bestia era nedumerita. Tanarul puse coasa pe umar si gesticula cu mana...
Xanek: "esti gata?"
Halath: "ce?"
In acel moment Xanek intra cu totul in pamant, ca si cum ar fi absorbit de acesta. Eroii ramasera socati. Halath la fel. Nu trecum mult, si din pamant iesi lama de la coasa, indreptata spre bestie. Aceasta incepu sa se roteasca ca o lama rotunda jumate intrata in pamant, si intr-o secunda inainta spre Halath.
Halath: "cum e posibil asa ceva."...zicand astea, incarca sa evite lama ce ajunsese in dreptul lui, insa prea tarziu; aceasta ii reteza piciorul stang in intregime. Demonul zbiera de durere si cazu violent la pamant.
Halath: "spurcatura, cum indraznesti!!??!?"
Lama insa nu se opri, trecu de el si-si schimba din nou traiectoria pentru un al 2-lea atac; inaintand in viteza, demonul zbiera furios...
Halath: "nu-ti va merge a 2-a oara vierme!" si zicand acestea, incarca sa prinda lama cu bratul drept...insa acesta ii se despica intr-o secunda. Halath cazu o a 2-a oara la pamant. Sangele roia din el.
Insa lama se opri si Xanek sari din pamant ca din apa gafaind.
Xanek: "huff...huff...Se pare ca doua lovituri e limita mea. nu-i rau totusi."
Uitanduse la restul eroilor cu se holbau la cele ce se intamplase zise..
Xanek: "este numai al vostru. insa aveti grija, inca este foarte periculos."
Kara: "si tu ce vei face?"
Xanek: "eu? eu ma duc dupa Krom!"
Nashimo: "ce?"
Xanek: "va rog aveti grija de Angel pentru mine!" zicand acestea, tanarul zambi si disparu intr-un nor de fum negru...

xanek plecase... demonul astepta disparitia acestuia... dupa ce disparu, demonul incepuse sa rada cu pofta...
- "i'au ruginit incheieturile... " , si treptat, se putea observa cu bratul si piciorul i se refacea... in 10 secunde era complet refacut...
- "mda, ma bucur ca singura amenintare reala tocmai a plecat..."

si ridicandu'se in picioare [to note: statea in 4 labe so far...], incepu sa isi arate treptat din talente... Niste spini imensi iesira din palmele acestuia:
 - "Sa va vad, imitatie de razboinici ce sunteti!"

Nashimo:Imitatie de razboinici?...-- se repezi la el,atacand in stanga si in dreapta fara sa-l loveasca insa...bloca atacurile,insa nu putea sa lanseze unul pentru ca Nashimo nu se oprea sa-l tot incolteasca.Totusi la un moment dat ii prinse mana dreapta si o tranti la pamant.O clipa ramase fara suflare,apoi isi reveni si se dadu cu greu la o parte din calea atacului lui Halath.Ceilalti incepura sa atace provocandu-i rani care se vindecau la loc imediat.O fasie de sange ii strabatea fata si singurul lucru pe care-l voia era sa-l omoare pe acel acolit al lui Nekron.Se ridica si-l privi cu zambetul pe buze,dupa care lansa un nou atac...daca lovea centrul sigiliului pe care-l avea pe umar puterea sa de refacere se diminua la aproape zero.Agilitatea de care dadea dovada o uimea pana si pe ea,se apropie cat de mult putu si il lovi puternic.Din umarul lui drept sangele tasni,iar Nashimo cazu la pamant.Uitase ca atunci cand sparge un sigiliu de-al lui Nekron,ale ei se intensifica pe maini.
Kara:Nashimo...esti bine?
Nashimo isi ridica privirea,ochii ei care fusesera rosii isi reveneau la culoarea intiala..
Nashimo:D-Da..ma dor putin mainile,dar nu-i nimic..inca pot lupta!
Un zgomot ii facu pe toti sa-si intoarca privirile si simtira vibratiile unui atac...Jorad isi folosi iarasi ciocanul pentru a trimite o unda de energie,care-l nimici aproape pe Halath...ultima lovitura apartinu lui Elwin care isi reveni intrun sfarsit...dupa care demonul se prabusi la pamant intro balta de sange...

N:278 cuvinte

demonul pica la pamant si se risipi....
Dupa un memnt dat, cand toti pareau usurati si bucurosi de victorie, se auzi un raset malefic... 
"hahahahahahahaha.... HAHAHAHAHAHAHAHAAAAAAAAAAAAAAAAH! ati crezut ca ma puteti oori asa usor... aveti ceva potential!"

pamantul se cutremurase si din pamant iesea cate o tentacula care lovi brutal fiecare razboinic.

The Day passed, and the heroes' mana was restored:

Kara's Actual Stats:
Hit Ponts: 125 // 200
Mana Points: 50 // 50

Ken's Actual Stats:
Hit Points: 175 // 400
Mana Points: 50 // 50

Xalek's Actual Stats:
Hit Points: 450 // 700
Mana Points: 350 // 350

Nashimo's Actual Stats:
Hit Points: 125 // 650
Mana points: 100 // 100

ken era aproape epuizat..demonii nu incetau sa vina, desi mai bine de 1000 erau acum terminati. "stii...a fost distracitv primele 3 ore, dar deja devine plitcisitor."
armata inainta usor spre tanarul kre respira greu...ochii lor luceau de dorinta de a-l face bucatele. insa ken auzi ceva dincolo de porti..."aha! cred k s-au oprit pt gogoshi...in fine, mai bine mai tarziu....". facu un salt in spate, si continua sarind de pe demon pe demon pana ajunse langa portile kre tocmai se deschideau.."DECAT NICIODATA!". sari pe una din porti. acestea se dadura brusc in laturi, dezvaluind armata de draci stransa de Gabriel.
vocea acestuia rasuna:"NU LUPTATI PT MINE, SAU PT RAI. LUPTATI PT K ACESTI NEVOLNICI SA NU TREACA DE ACEST PUNCT! DUSMANII MEI, INAINTE!"
hoarda blestematilor rasuna intr-un singur glas odios si hotarat, repezindu-se catre ce mai ramasese din legiunea lui Nekron. acestia, deja slabiti si luati prin surprindere, bateau in retragere.
ken radea acum cu pofta. "gabe, esti a-ntaia! acum hai sa curatam raiul!". dar atentia sa era atrasa de un calaret mare, intunecat, care se alaturase atacului, de partea lui Nekron. sabia sa albastra, lumina a stacojiu de la sangele dracilor rapusi. "el e...."
ken sari de pe poarta, si indreptand degetul de la mana dreapta spre el striga "noi doi....nu are rost sa iti oui mintea q slabanogii!"
calaretul il tintui cu privirea sa goala..."eu nu lupt pentru mine, dar e cazul sa platesti pt opunerea ta!" isi indrepta sabia spre baiat, dadu bice calului si inceput sharja...ken incepu si el sa alerge catre general. pamantul rasuna de la pasii lor...ken stia k primul atac va fi si ultimul...asa k isi concentra toata energia in bratul drept, inclesta pumnul si se pregati.
generalul nu isi lua privirea de la ochii lui ken, era si o infruntare a hotararii....
cei doi ajunsera la un pas unul de altul, calaretul ataca cu sabia, incercand sa il strapunga pe ken, acesta se lasa in jos si tasni brusc in sus, evitand atacul. se sprijini in capul calului, si lovi cu putere fix in fata generalului...acesta fu aruncat mult in spate, iar ken se rasuci in aer, aterizand langa el.
"copacel....asta a fost...acum, hai sa purtam o discutie..."
armata lui gabriel termina repede de curatat campul de lupta. aceasta parte a raiului era acum recucerita.

Kara fu aruncata in departare.Tentaculul era diferit de altele,avea ca o lama in varf.Tentaculul o rani la umarul drept pe Kara.Sangele siroia.
-Kara!!! striga Nashimo.Vazand-o lipsita de aparare,Halath se apropie de ea mai intai.
-O sa mananc un mic elf la masa,zise el cu o voce glaciala.Kara se ridica ,insa bratul o durea extrem de tare.Tentaculul se indrepta din nou spre ea,insa elfa sari din calea lui,rostogolindu-se dupa o stanca ami mare.
Se concentra asupra ranii,caci puterile ei de night-elf o ajutau sa se vindece mai repede.Rana reusi sa se mai inchida,iar sangerarea se opri.
Halath era ocupat acum cu ceilalti razboinici si uita de Kara.
''Am avantajul sa-l atac de la spate''gandi ea.Concentrandu-se...ridica manile spre Halath si striga :''Orena Sanea Irkath''-Mystic Fireball....O bila uriasa de foc tasni spre demon.Acesta nu avu timp sa o detecteze si fu lovit din plin de ea...

162 cuvinte

25 mana points remaining

Departe de campul de lupta, sunetele de arme inclestate inca se mai auzeau puternic. Xanek privi inapoi si zambi...
Xanek: "sunt sigur ca se vor descurca si fara mine. nu am timp de pierdut." si zicand acestea o porni incet spre drumul sacru.
Vederea ruinelor orasului ii provocau o durere nemaisimtita pana acum. Cu mult in urma fusese trimis la lupta impotriva dragonilor. Insa a ales drept camp de batalie valea din apropierea sanctuarului; pana si un demon poate aprecia frumosul si arta adevarata. Si in plus, era orasul ei natal. Insa acum flacarile razboiului il mistuiau. O uriasa pierdere; inca un motiv pentru a-l decapita pe Kron.
Orasul era intunecat, lumina lui se stinsese, iar din intunecime, ochii rosi il urmareau atenti.
Xanek: "cat mai aveti de gand sa stati acolo. haideti afara la joaca!"
Din umbra iesira niste demoni mici, purant un sigilui diferit decat pana acum...ochii erau rosii ca sangele, ghearele ascutire zambind printre dintii desi. "Kyahahaha!" toti radeau de el. Sunetul il enerva.
Xanek: "sigiliul acela? deci este si el aici." zambi tanarul. Demonii se pregateau de atac. In pozitie de atac, ghearele pareau si mai lungi, dintii mai ascutiti. Acestia nu pierdura timpul si sarira la lupta...
Xanek: "asa va vreau..." zise el  morfandu-si coasa.
Prima bestie ataca cu ghearele, insa tanarul evita atacul; urmatorul atac veni imediat...din nou Xan evita sarind din calea lui. Erau peste tot. Demonul prinse coasa de capatul celalalt si incepu sa se roteasca. Drumul si peretii se umplura de sange. Micile fiare sareau incontinuu, insetate de sange, doar pentru a fi facute bucatele sub lama lui.
???: "AJUNGE!!!!" se auzi rasunand puternic. Totii demonii se oprira speriati. Teama se vedea in ochii lor pana acum rosii de sange. Xanek se opri si el.
Xanek: "hehe, eram curios cat vei mai sta si vei astepta acolo...Zexius!"
Din spate isi facu aparitia un demon purtand pe cap o casca cu coarne lungi, indreptate in sus. Armura neagra ca noaptea era penetrata de cateva sageti si improscata de sange.
Zexius: "stiam ca o sa te gasesc aici." spuse acesta dandu-si casca jos. Avea chip uman; nu parea mai in varsta decat Xanek; avea parul scurt ce-i acoperea jumate din fata. "Generale, de ce faci toate acestea? intoarcete si lupta pentru noi, recastiga-ti gloria de altadata." Xanek incepu sa rada.
Xan: "am auzit ca ai fost promovat de cand nu ne-am mai vazut baiete. inseamna ca o duci bine slujindu-l pe mistretul ala umflat si fara creier.", continuand sa rada. Zexius se infurie si-si ridica mana dreapta in sus. O lumina puternica i-o inconjura, luand forma unei lanci. Acesta o prinse cu ambele maini si se aseza in pozitie de lupta.
Zexius: "niciodata nu mi-ai acordat respectul meritat generale. nu mai sunt secundul tau...am sa te invat sa ma respecti."
Linistea cuprinse campul de lupta in timp ce ce doi se priveau in ochi...

dupa ce raiul incepuse sa fie recucerit, sufletele revenira si ele la locul lor de drept. campul de lupta disparu, locul sau fiind luat din nou de miritstea luminata si tranchila. remiel si uriel pazeau acest punct recucerit, in timp ce gabriel inainta cu armata de draci. "e un inceput, si un sfarsit pentru nekron...desi aceasta colaborare nu imi face pe plac, este eficienta. si baiatul a avut dreptate. eu ma voi ocupa de generali, iar soldatii de demoni. avem in sfarsit o sansa." acestea erau gandurile lui gabriel, in timp ce inainta pe poteca intunecata ce traversa ceea ce fusese Edenul.
ken in schimb ramasese in urma. aflase multe de la generalul doborat, Arkhan. Nekron folosise manuscrisul pentru a-si face trupele imune la atacurile devine ale ingerilor. astfel pusese repede mana pe primele doua nivele ale raiului. dar scopul sau se afla inca mai sus...si asta le dadea timp celor din Alianta sa il opreasca. Arkhan disparu in aer, evaporandu-se imediat dupa ce daduse aceste detalii. lui ken ii paru rau, dar stia k un soldat mandru nu si-ar fiu dorit alt sfarsit.
insa acum el era prins aici. nu putea sa se intoarca in lumea celor vii, si sa inainteze nu avea nici un rost, deoarece stia k gabriel si trupele sale vor ajunge la un punct unde inaintarea va fi imposibila.
"si acum? pentru asta am luptat? sa ajung la acest punct mort?" deodata ken simti ceva...era ceva ce nu mai simtise de mult..aura unui maestru. se uita buimacit in jur...senzatia venea din directia unui ring, spre capatul pajistii...ken se grabi intr-acolo. "nu am mai simtit asa ceva de pe vremea knd ma antrenam q Shen...macar dak e un luptator, si e aici in rai, stie ceva despre ce ar trebui sa fac..." ken se opri brusc. acolo, in fata sa, desi schimbat de viata de apoi, si de trecerea erelor, statea Sun Wu Kung. Cel ce fusese o data Regele Maimuta, era acum in rai bucurandu-se de eternitate.
"asta da! uite pe cineva cu adevarat interesant!"
"copile...te referi cumva la acest suflet nobil?"
"Rege, lasa vorbele de curtoazie! Shen mi-a spus despre tine. Te-as recunoaste imediat, maestre!"
Batranul cu fata paroasa, garbovit si aparent obosit il privea pe baiat uimit. "dar eu nu te cunosc..."
"stiu sa recunosc o asemenea prezenta...nu o poti ascunde de unul kre s-a antrenat special pentru a lupta. tu esti acel...."
batranul ii puse repede mana la gura..."o nu! macar la pensie vreau sa am parte de liniste! vom vorbi, dar nu trebuie sa imi pronunti vreunul din nume!"
"....nu ma deranjeaza, mosule." ken se trezi k un picior in fata..."dar nici sa fii obraznic nu iti permit! imi vei spune Saru...si dak aud altceva, voi planta o padure cu dintii tai!"
"de acord...acum spune-mi..ce se petrece aici?"
"eu sunt aici de la crearea acestui loc. multi cred k El l-a creat. dar eu, si ceilalti trei am fost cei care au dus la separarea celor trei lumi. de atunci, am ales sa devin doar un suflet rezident, pentru a avea in sfarsit pace."
"stiu legenda ta. am invatat si despre viata ta pe pamant. e uimitor sa te intalnesc in final. dar spune, ce vrea nekron din rai..de ce nu a atacat direct pamantul?"
"raiul, dupa crearea sa, a pastrat o parte din fiecare lume. de aici totul poate fi controlat. nekron nu a ocupat decat nivelele de jos. tinta lui este mult mai greu de atins. el vrea sa stapaneasca ce e dincolo de imaginatia oricui. nu iti pot spune...dar dak reuseste, totul va fi refacut in imaginea sa."
"deci inca nu a pus mana pe ce cauta?"
"nu...dar e o chestiune de timp. acum k a revenit, si a trecut prin viata de apoi, a invatat sa controleze aceste lumi. isi va strange fortele pentru acel scop unic. ocuparea acestor locuri e doar o diversiune."
"licarirea de speranta din ochii tai imi spune k exista o cale de a-l opri."
"da...nekron trebuie atacat cu toate tipurile de energii ce exista...demonica, divina, si pamanteana. dar nu e sigur ca asa ceva e posibil. si ce e mai rau e k nekron nu poate fi invins de nimeni de aici din viata de apoi. cei kre il ataca trebuie sa fie fiinte vii...in carne si oase."
"deci pana la urma trebuie sa revin la viata...pentru a-i ajuta pe ceilalti. stai...tu esti la fel k mine. o fiinta ipotetica..creata insusi de pamant...."
"vad k anticipezi...tu esti acumn energie spirituala. ai nevoie de un corp. va trebui sa o vizitezi pe Zeita Milostiveniei. ea e cea kre decide reincarnarile. Kanzeon Bosatsu va decide dak esti destul de puternic."
"dar reincarnarea nu presupune sa ma nasc din nou?"
"in mod normal, da. dar tu esti jumatate demon. acea energie negativa nu se supune regulilor obisnuite. nici eu nu stiu exact...sunt un biet batran, kre a vazut prea multe. dar un lucru e sigur. vei gasi ce cauti in Palatul Etern. in partea mediana a raiului...Bosatsu probabil k deja se ocupa de alungat trupele nekronice."
"inteles...bun! stiu ce am de facut. voi reinvia si imi voi ajuta camarazii...da..stiu...suna cliseic, dar alta cale de a cotonogi niste fund de nekron nu exista."
spunand asta, ken incepu imediat sa alerge catre locul indicat de Rege. "baiatul e optimist si energic...dar va afla k totul nu e asa cum pare. Bosatsu si mama ta...nu sunt tocmai in relatii bune....sa nu te astepti la o primire mai calda decat oceanul arctic..."

Era liniste. Ambii stateau in pozitie de lupta, insa nu faceau nici o miscare. Stance-ul lor era perfect, nu existau deschizaturi. Vantul incepu sa bata aducand cu el mirosul de sange. Dintr-o data ambi disparura. Se auzi scurt sunetul de arme inclestate, apoi cei doi revenira la pozitia initiala.
Xanek: "nu am timp pentru asa ceva." "ai castigat!"
Zexius: "ce?" tresari demonul. Xan ridica coasa in sus si si-o propti pe umar. Inspira adanc si incepu sa inainteze spre inamic.
Zexius: "ce face? si-a pierdut mintile!" "nu ma subestima!" zbiera acesta indreptand lancea spre Xan. "sti ca nu ai nici o sansa in lupta la apropiere!" Xan continua sa inainteze. Zexius se enerva si mai tare. "Fie!" zbiera el. "e inmormantarea ta generale!". Zicand astea, infipse lancea in pamant si incepu sa rosteasca rapid o incantatie. Xan recunoscu miscarea si zambi, insa contiuna sa inainteze in viteza. Cand aceasta fu gata, Zexius impinse si mai puternic lancea in pamant; insa oponentul era pregatit. Xanek infipse la randul lui coasa cu lama in pamant, iar din fuga isi ridica corpul peste ea, sprijinindu-se cu maninile de capatul manerului. Fix la timp; din pamantul dintre cei doi iesira lanci indreptate in sus; pamantul se sfarama violent, insa acestea nu ajunsera atat de sus incat sa-l atinga pe demon.
Zexius: *strangand din dinti* "grrr...!"
Xanek: *stand inca sus sprijinit pe coasa* "nu-i rau baiete! insa ai uitat...iti cunosc deja miscarile. nu mai are nici un rost sa continui."
Zexius: "NICIODATA!...!"
Xanek: "cum vrei!" zicand asta, se lasa aplecat in fata, dand sa coboare, tragand coasa dupa el; la desprindere aceasta rupse o bucata mare de piatra din locul unde fu infipta, iar aceasta ramase prinsa de lama. Xan ateriza in picioare, ridica coasa in sus, isi incorda muschii, si smucii cu putere. Bolovanul se desprinse si se indrepta spre oponentul lui. Zexius se uita speriat cum piatra uriasa se indrepta spre el. Acesta nu se putu feri si fu lovit violent peste mana. Demonul cazu la pamant. Mana stanga ii fu zdrobita in urma impactului puternic, iar acum era plina de sange.
Zexius: "AAaaaaa...!" zbiera acesta zvarcolindu-se pe jos. Tresari totusi cand Xan ii puse coasa in dreptul gatului.
Xanek: "slabiciunea ta...atacurile de la distanta. nu te inveti niciodata baiete." Zexius lasa capul in jos. Xan ii zambi.
Xanek: "ce ar zice Angel daca ne-ar vedea batandu-ne asa!?" Fata lui Zexius se lumina pentru o secunda...


[la locul in care restul eroilor inca luptau cu Halath]

Halath iesi din fumul provocat de atacul lui Kara nervos. Kara cazu in genunchi tremurand...
Halath: "am inceput sa ma enervez!!" zbiera acesta. "e timpul sa terminam cu joaca asta; stapanului Kron nu-i place sa astepte. si...cred ca voi incepe cu tine!" zise uitanduse la elfa.
Angelus tresari; parca isi auzi numele chemat. "Xan, ce ai de gand?" gandi ea. Ridica incet privirea. Eroii pareau epuizati. Atacurile lor nu aveau nici un efect asupra bestiei; Tentaculele se regenerau aproape instant, iar demonul parea ca nu pierduse prea multa energie, in ciuda atacurilor repetate. "Trebuie...sa-i...ajut." Flacari incepura sa iasa de sub ea, ca si cum ar fi luat foc. Ochii i se inrosira; se inalta in aer si fu acoperita de o lumina oribitoare. Demonul se opri pentru o clipa din inaintare si isi indrepta privirea in partea aceea. O laba uriasa lovi violent pamantul; Halath se dezechilibra si cazu la pamant. Demonul ridica privirea ingrozit...
Angelus (sub forma de dragon rosu): "BUUUUUUURN!!!!!!!!!!" (in traducere "arzi!")....

Halath izbucni in flacari,flacari mai fierbinti decat Iadul in sine.Se prabusi fumegand.Eroii ramasera uimiti de energia fetei.Aerul parea atat de fierbinte incat daca mai faceai un pas spre locul unde statea Halath,aveai sa arzi si tu.
''Ce putere!''exclama in gandul ei Kara,incercand sa se ridice .Bila ei de foc ii consuma aproape toata energia insa nu facu decat sa creeze un nor de fum in jurul demonului,nimic mai mult.''Sunt slaba,nu am putut face nimic sa-i ajut pe ceilalti,NIMIC!'' urla ea in sufletul ei.
-Te inseli,ai mult potential,se auzi o voce calda din spatele ei.Angelus reveni la forma initiala,insa era palida ca o fantoma si abia se mai tinea pe picioare.Kara se grabi s-o sprijine exact in momentul in care aproape lesina.
-Mul..multumesc..,murmura Angelus schitand un zambet pal.Cum te numesti?continua ea.
-Kara,zise tanara in timp ce o ajuta sa se aseze pe o piatra mai mare.
-Iti simt sufletul in agonie,Kara,trebuie sa ai incredere in puterile tale.,spuse Angelus mai bland.
Kara inarmuri ''De unde stie?''
-Nu e numai asta,zise elfa incet,tocmai am pierdut un prieten bun si...
Angelus zambi:
-Simt ca prietenul tau e bine,spuse Angelus scurt .Kara tresari..
-Poftim?De unde ..??
Angelus o privi o clipa si spuse:
-E doar un presentiment,ce ar putea o regina a dragonilor sa stie?zise ea si intoarse capul in alta directie.

276 cuvinte

"alerg alerg....ce cantec stupid....eh, da asta fac...de ceva timp tot alerg si nimic!"
ken era frustrat. simtea k alearga in continuu de cateva zile. numai k aici, timpul are alta dimensiune. principiul de baza al raiului era acela k pentru sufletele nobile ceea ce vor e ceea ce obtin.
"hm....ia sa vedem." ken se opri in loc. "eu voiam sa micsorez distanta alergand...si asa s-a si intamplat. dar aici, distanta nu e in metri...ci in gand." ken se concentra. isi repeta in gand: palatul etern! nu il interesa calea aici. aici nu exista cai, doar destinatii. ceata kre acoperea pana acum cararea se ridica. in fata lui ken se dazvalui un urcus.
"macar e o schimbare de peisaj. ar fi amuzant acum sa urc inca vreo cateva zile."
ken urca repede treptele. tot acest timp avea in gand palatul. in varf, ken incremeni. in fata sa se afla un palat imens. cele 12 turnuri se inaltau din cladirea principala. intreaga constructie avea culoarea jadului. ken statu locului vreo 10 secunde..si apoi sari in sus de bucurie. "go me! go me! phew...sper k asta a fost partea grea....da sigur. de parca norocul o sa imi surada DUPA ce am murit...".
ken inainta pana la usile palatului. brusc, de dincolo de usa principala se auzi un urlet k din gura de sarpe....ken facu ochii mari. usile se dadura la o parte, si un urias zbura pe ele. se rostogoli pana aproape de ken, bucati din armura sarind din el. el gemea de durere, si era vizibil pe moarte.
"de neoprit...e de neoprit....."
ochii sai bulbucati...se inchisera brusc. corpul sau zvacni o ultima data, si disparu in flacari. ken ridica o spranceana. "alt general...nu stiu de ce, dar kiar imi pare rau...k nu am putut sa il dobor eu...si totusi."
ken vru sa inainteze. pe aceleasi usi insa iesi repede un om imbracat in haine de calugar cu o matura in mana..."vai vai, doamna mea. nu puteati sa il dezintegrati inauntru? acum iar eu trebuie sa fac curat...."
calugarul se benocla la ken...si ken la calugar. ken dadu iar sa inainteze, dar calugarul il ameninta cu matura. "nu! asta nu! mizeria e mizeria..dar sa las un demon sa intre nu!"
"jumate demon! si de ce nu...?"
"fiindca nu!"
ken se satura..."bun. vad k nu esti strain q artele. hai sa decidem asa." ken lua pozitie...
"....cumva vrei sa o vezi pe Zeita Milostiveniei?"
"da...de ce?!"
"pai dak e asa....nu e nevoie sa ma ocup eu. o sa intelegi de unul singur...poftim. numele meu e Omi. eu voi avea onoarea de a matura ramasitele tale."
"...."
"acum inainteaza. pentru a o vedea pe zeita, treci de holul principal, si rosteste-i numele tare. apoi intra pe usa."
"a....ha....multumesc...cred."
"adio."
"incurajator...k o exlpozie nucleara...."
ken intra, ajunse in mijloc si spuse: Kanzeon Bosatsu!
usa din fata sa se deschise si ken pasi...."ce ma streseaza fazele de genu asta din Matrix...sper sa nu am de a face q un mos!"
lumina ce acoperea camera disparu..acum ken putea vedea. in fata sa statea o silueata in intuneric...grai: "nu esti binevenit...maimutoiule!"

Totii eroii se stransera in jurul lor. Fiecare incerca la randul lui sa-si ascunda epuizarea. Angelus dadu sa se ridice; picioarele ii tremurau..
Kara: "ce..ce faci?"
Angel: "trebuie sa ma grabesc...pana nu e prea tarziu." murmura ea.
Nashimo: "prea tarziu? cum adica?"
Angel: "Nekron nu mai e ca inainte; s-a schimbat...Xan nu-l va putea infrunta sigur. trebuie...sa-l ajut."
Kara: "Intr-adevar Xanek este foarte puternic, insa si foarte incapatanat in acelasi timp; imi aminteste de el."
Marik: "deci ce mai asteptam...sa ne grabim."
Angel: "imi acorzi umarul tau, te rog?" spuse aceasta uitandu-se spre Jorad.
Jorad: "desigur doamna mea!"
Elwin: "sa inaintam; fiti pregatiti!"



Sclipirea din ochii lui Zexius disparu incet. Acesta lasa capul atarnat.
Zexius: "ordinele lui au fost exacte...nu m-am putut opune...iar acum...orasul...ea..."
Xanek: "de aceea il voi face pe imfat sa plateasca."
Zexius: "..prosti! nici macar tu, un archdemon nu te poti masura cu el acum. este...mult prea puternic." Xan incepu sa rada si-si dadu coasa la o parte.
Xanek: "nu te stiam atat de pesimist vechiul meu prieten" spuse acesta dizolvandu-si coasa.
Zexius: "...nu...nu mai exista deloc...speranta." graii si lovi pamantul cu pumnul. Xan ii zambi si ii intoarse spatele.
Xanek: "nici statul cu mainile in san asteptand sfarsitul nu imi surade. acesti ani petrecuti cu oamenii m-au invatat asta." Demonul incepu sa se departeze cu pasi inceti, insa se orpi pentru un moment si intoarse capul...
Xanek: "...insa daca patesc ceva, te-as ruga sa ai grija de ea; esti singurul caruia i-as incredinta o asemenea datorie." Zexius tresari in sine.
Zexius: "s-o protejez...eu?...dar...XAN!!!" striga el ridicandu-se; insa acesta disparu de mult. "iti multumesc....prietene."

Nashimo o privea pe Angel,simtea ca puterile ei slabisera mult insa faptul ca nu se dadea batuta o facea o persoana de admirat.Intoarse privirea spre o carare strabatuta de o ceata groasa,trecerea spre Taramul Ingerilor..dar pana acolo mai aveau mult de mers..."Cand o sa-l intalnesc pe Xan o sa-si doreasca sa-l fi calcat Halath in picioare"...
Kara:Sa ne grabim...Nu-l putem lasa pe Xan sa-l infrunte singur...
Nashimo:Ai dreptate..."Nush unde i-a fost mintea..."
Elwin:Si atunci ce mai asteptam?
Nashimo mai arunca o ultima privire spre locul unde nu demult se luptasera...isi puse sabia la loc in teaca si isi urma camarazii...era nerbdatoare sa lupte contra lui Nekron si in acelasi timp un fior ii strabatu sira spinarii cand se gandi la el...

Nu dupa mult timp de mers,eroii nostri dau de Zexius,stand inca in genunchi in locul unde il lasase Xanek.Angelus il recunoaste si se da doi pasi inapoi.
-Zexius!!!!!!Unde este Xanek?intreba ea speriata.
-Tu?Esti un tradator?intreba Kara scotand de la brau pumnalele.Zexius avea inca privirea lasata.
-Iarta-ma Angel...iarta-ma! murmura el.Xanek a plecat singur dupa Nekron,insa...nu va putea face nimic.Nekron este infinit de puternic fata de el.
-''Angel?'' repeta Kara.Va cunoasteti?intreba ea privind-o pe Angelus.
-El si Xanek au fost camarazi si buni prieteni.Zexius a slujit sub comanda generalului Xanek,sau,mai bine zis,fostului general Xanek.
-Poftim?intreba Nashimo uimita.
-Da.Candva,o lupta s-a dat si aici,insa...oricat de mult se urau popoarele noastre...Xanek avea un suflet bun...de aceea a refuzat sa-i ia partea lui Nekron,spre deosebire de tine Zexius,spuse Angelus ridicand vocea spre tanar.
-Am facut o mare greseala,dar..nu stiti..voi nu stiti cum e el...,se balbai Zexius,din ce in ce mai infricosat.
-Oricare ar fi situatia,este clar ca Xanek are nevoie de noi,zise Kara.Trebuie sa mergem acum!
Angelus il privi cu ura pe Zexius.
-Te rog...nu ma privi asa , zise  Zexius.Xanek,mi-a dat o misiune...
-Si care este acea misiune?intreba Angelus cu o voce rece si de nepatruns.
-Mi-a zis....sa am grija de tine...
Ochii lui Angelus se marira.O lacrima i se scurse pe obraz.
-Nu!!...Nu se incheie aici,zise ea.Va rog...trebuie sa-l gasim cat mai repede!spuse Angelus  cu o voce tremuranda.

270 cuvinte

Strada era impanzita cu cadavre si spalata in sange. Inamicii veneau parca la infinit, fara intrerupere. Xanek smucii puternic de coasa; capetele a 3 demoni zburara instant. Tanarul scutura sangele de pe lama si inainta. Insa nu facu nici cativa pasi ca fu atacat din nou...
Xanek: "pfff...enervante creaturi! parca nu exista nici un sfarsit..." spuse evitand atacul bestiei, si apoi despicand-o vertical in doua. "nu am timp pentru asa ceva" zise taind inca doi demoni in bucati. "Kron...sti ca aceste creaturi nu au nici o sansa...ce incerci sa faci? sa ma incetinesti?"
Xan batu deja drum lung, aproape ca ajunsese; ii putea deja simti mirosul dezgustator pe care nu-l va uita niciodata. Momentul la care astepta de atatia ani, era atat de aproape. Demonul inainta orbit de o ura arzatoare, decimand toate creaturile trimise in calea lui. Deja se vedea poarta spre taramul celalat. Insa monstri ieseau parca si mai multi cu fiecare pas pe care-l facea; insa mureau la fel de repede...insa totul parea degeaba.
Xanek: "M-AAAAAAAAM SATURAAAAAAAAAAAAAAAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!" zbiera acesta lovind pamantul cu piciorul, despicandu-l. Ochii i se inrosisera, iar dintii i devenisera mai ascutiti. "HUFF...HUFFF!!!!! NU A TIMP SA MA JOC CU VOI PRAPADITILOR!" Demonii se oprira din inaintat, si incepura sa tremure; multi o luara chiar la fuga. "KROOOOON!!!!!!!!" ultimul strigat fu auzit pana si de restul eroilor...

In aer se auzi un strigat rasunator.
-Hmm... suna a demon... gandi Jorad cu voce tare.
-Probabil e Xanek! Repede, indreptati'va in directia acelui strigat.

[Cateva minute mai tarziu]

Din distanta se puteau zari niste demoni ce fugeau spre eroii nostri.
-Oare ce ia speriat?
-Nu stiu, dar pare sa fie ceva puternic, demonii nu sunt asa fricosi.
Cand ajunsesera in zona din care se auzise tipatul, pe jos erau multe cadavre ale unor morti-vii si demoni.
-Asta e mana lui Xanek cu siguranta... constata Angelus.
-Orice ar fii, are o putere imensa... se mira Jorad.
-Grabiti'va, trebuie sa il gasim pe Xan si sa il ajutam!

"cat de mult as fi vrut sa ma joc cu xan... dar, se parte ca semidemonul asta este mult mai puternic decat am crezut... daca il as sa ajunga inapoi pe pamant, nu cred ca voi avea vreo sansa... pe celalata lume, esenta din aer este energia mea, deci am puterile cu mult sporite... ma duc sa termin treaba neterminata"

Ochii i se inrosisera, iar dintii i devenisera mai ascutiti. "HUFF...HUFFF!!!!! NU A TIMP SA MA JOC CU VOI PRAPADITILOR!" Demonii se oprira din inaintat, si incepura sa tremure; multi o luara chiar la fuga. "KROOOOON!!!!!!!!" ultimul strigat fu auzit pana si de restul eroilor...


*Xanek Levels Up*
Gains Paralel Dimensions: xanek isi canalizeaza puterea de demon pt a'si crea o gaura in alta dimensiune, astfel disparand pt ceva timp din aceasta lume, fiind capabil sa apara in alt loc.

hp: 700
mp: 200

fata in fata cu faptele sale...pana si cel mai nobil poate ramane incremenit.
ken vedea acum pe cel ce spusese acele cuvinte. si inainta cu incredere spre el. si fiecare pas facut catre acela era ca un pas pe calea amintirilor. astfel, ken revedea locul si momentul cand l-a cunoscut pe un mic copil, kre k si el se antrena sub shen wu. acum cei doi se hotarasera sa devina prieteni, si camarazi in lupta. revedea cum, asa cum ken voia sa fie cel mai puternic luptator, prietenul sau voia sa fie cel mai mare spadasin. ei promisesera sa devina cei mai buni atat ca razbonici, cat si k prieteni. poteca pe kre ken pasea in mintea sa se inutneca acum...vedea cum Li To Ten, tatal prietenului sau, un magistrat ambitios kre se baza pe fiul sau pentru a avansa in birocratie, kre voia cu toata fiinta sa k fiul sau sa devina seful garzii imperiale si kre il vedea pe ken k o amenintare. acum ken era in sala palatului, fata in fata q Li. fusese adus aici pentru o discutie privata. Li ii spuse sa renunte la antrenament, si sa il lase pe fiul sau sa avanseze, insa ken stia k prietenul sau nu ar fi vrut sa ajunga cel mai bun asa....asa k ii raspunse lui Li: mai bine te-ai uita mai atent ce fiu deosebit ai...in loc sa iti tunzi barba aia urata! Li ranji: ai auzit? ma trateaza q neobrazare! ucide-l! din spatele lui Li, amicul lui ken se napusti asupra sa. ken, lipsit de aparare datorita socului simti din nou acum ce simtise in acea zi...pielea fiindu-i jupuita, carnea rupta, sangele tasnind si oasele zdrobite. apoi auzi din nou acea bataie de inima, prima bataie de inima demonica pe kre o simtise...dupa ce isi reveni, prietenul sau ii zacea in maini, sfasiat si plin de sange....ken era din nou neputincios in fata sortii...asa k acum, k si atunci, ii spuse numele q inima plina de amaraciune: SHURA!
cei doi ajunsera acum fata in fata...amandoi tacuti si seriosi.
"ai de gand sa imi stai in cale, shura?"
"nu. nu sunt in calea ta. calea ta este cea ce duce afara din palat. alta cale nu exista pentru demoni...."
"jumate demon...sau pt noi nu exista reguli?"
"le voi scrie...cu sangele tau, dak nu pleci acum."
"atunci avem o problema...pt k va trebui sa iti iei cerneala din alta parte."
ken trecu pe langa shura, si se opri la un pasa in spatele sau. acum erau spate in spate, amandoi incordati. "din cate stiam, am jurat sa nu luptam niciodata k dusmani...."
"eu nu mai sunt ce eram...acum sunt in slujba zeitei. si nu pot lasa un demon sa treaca. eu nu mai sunt shura, iar tu nu mai esti ken. suntem un demon si un paznic."
ken sa rasuci brusc, vrand sa il atace cu pumnul, dar shura bloca cu teaca sa. ken scrasni din dinti:"jumate demon!"
cei doi se departara brusc. shura scoase sabia si o indrepta spre ken. ken isi lua pozitia. nici unul nu glumea. ken incepu iar atacul, lovind rapid cu pumnii. shura evita loviturile si ataca si el, din lateral cu lama sa. ken ii prinse mana cu sabia, se rasuci incercand o lovitura cu piciorul, dar shura bloca cu stanga, si il impinse pe ken cu piciorul sau.
"knd am spus k nu mai sunt la fel nu vorbeam q peretii!"
"evident...vorbeai singur. am pregatit stilul asta din acea zi....maestrul mi-a spus k e calea cea mai buna de a-ti onora amintirea."
ken lua o noua pozitie: mana stanga la nivelul pietului, bratul drept sprijinit pe cel stang, cu mana ridicata si palma intinsa in jos. "pumnul sarpelui!"
shura ataca el acum, din lateral dreapta...ken nu se feri, in schimb lovi partea netaioasa cu varful mainii, dadu mana cu sabia la o parte si il lovi pe shura tare in piept. shura reveni, si incerca un atac de jos in sus. ken se dadu in spate, prinse mana q arma cu stanga, isi rasuci bratul, il trase pe shura mai aproape, si il lovi cu varful palmei in gat.
shura era acum furios...."de ce...?"
"stilul sarpe foloseste lovituri precise, in puncte cheie. astfel, iti pot dezechilibra atacul, dak ma strecor si lovesc unde trebuie. e cel mai bun pentru dezarmare..."
"hm...atunci sa crestem nivelul..."
shura infipse sabia in pamant. isi uni palmele, si inchise ochii...dupa trei secunde, tresari brusc. ochii acum deschisi luceau in albastru intens. "sa iti arat puterea divina...dar nu te astepta sa o vezi de doua ori...."
shura isi ridica sabia cu piciorul, si incepu sa o roteasca rapid in juru sau....

Xanek era deja la Poarta care conecta pamantul de Rai dar si de Iad.Era pregatit sa sara inautru cand o voce familiara il facu sa se dezechilibreze.
-Unde crezi ca pleci?intreba Kara.Acum suntem impreuna in asta....nu pleci nicaieri singur,zise ea apucandu-l de coasa si tragandu-l inapoi.
-Nu intelegi,lasa-ma!zise el nervos.Cum ai ajuns asa repede?
-Night elf...sau ai uitat?zise Kara continuand sa-l traga.
-Kron e deja pe partea cealalta,trebuie sa-l prind ,se rasti el si smuci coasa din mana elfei.Aceasta se taie putin datorita lamei ascutite.
-Nu te las sa pleci singur.Angelus e deja pe drum,daca pleci...vei regreta.Nu vei izbuti nimic,decat sa mori!spuse kara si scoase pumnalele.
-Atunci noi doi vom lupta iar zise Xanek .Kara ranji multumita.
-In regula cu mine!
Pentru a doua oara,pumnalul Karei si coasa lui Xanek se lovira puternic.Scantei tasnira.Kara se indeparta,coasa lui Xan aproape ca-i reteza capul.
-Nu voi ezita sa te tai,deja m-ai iritat destul!striga el nervos.Chipul lui era complet diferit de cel de dinainte.Xanek fusese mereu calm si relaxat,insa acum,chiar transpira de efort.
-Poti sa incerci,insa ceilalti vor veni si nu te vor lasa sa pleci,spuse ea in timp ce evita atacurile  coasei sale.Apoi,in timpul ultimei invartiri de coasa,Kara o apuca cu mainile goale si o trase spre ea.Xanek n use astepta sa isi foloseasca mainile pe post de scut.Sangele curgea pe lama argintie.
-Puteai sa eviti atacul....de ce te-ai ranit?intreba el inarmurit.
-Pentru ca,scopul meu nu este sa te inving,ci sa te fac sa intelegi ca singur nu reusesti...o persoana de aici tine mult  la tine,si am promis ca te voi opri,zise Kara zambind si intoarse capul spre Angelus care privise mica rafuiala.
-Angel!exclama Xan.Ce faci aici?
-Nekron este si dusmanul meu,zise ea si se apropie de el.Nu te las singur acum.
Kara ii lua de tot coasa din mana,insa Xanek n use impotrivi.
-Si eu eram singura,insa...acum..trebuie sa luptam impeuna altfel...
-Altfel totul e pierdut,zise Nashimo .Ceilalti ajunsera si ei.
Xanek lasa capul in jos si dadu usor din el.
-Acum ca am lamurit,ce ziceti sa mergem impreuna?zise Elwin privindu-i pe toti.
Xan O opri pe Kara.
-Imi pare rau ca te-ai ranit,spuse el vazandu-i mainile.
-Nu-i nimic....se vindeca repede,mai ales cu magia mea,zise Kara linistitor.Dar sa nu mai faci asta a doua oara,il avertiza ea si-si flutura coama in vant.

444 cuvinte

Chipul lui Angel era indeajuns sa-l linisteasca mereu. Dar nu intelegea cum ajunsese sa-si piarda firea asa usor, ca niciodata. Oare atat de mult ii era intunecata gandirea din cauza dorintei de razbunare...atat inca sa ridice arma impotriva unui...prieten. Acest lucru nu avea sa se mai intample..."nu-l voi lasa sa se mai intample!" gandi el.
Jorad: "deci aceasta este faimoasa poarta!? nu speram s-o vad vreodata."
Angelus: "poporul meu o apara de mileni, insa acum, fapta lui Kron este de neiertat." spuse cu o durere vizibila in ochi.
Nashimo: "de aceea ne vom asigura ca va plati pentru tot...cu var si indesat...impreuna" zise privindu-l pe Xan. Insa acesta era adanc in gandurile lui si nu o observa.
Angelus: "sa ne grabim!"
Elwin: "intr-adevar!"
Zicand acestea, toti pasira prin poarta; toti inafara de Angelus si de Xanek, care ramasera in urma.
Angel: "nu pari in apele tale...'generale'." zise ea zambind. La auzirea acestora, demonul tresarii.
Xan: "nu am vrut sa va implic si pe voi in asta."
Angel: "Kron ne-a ranit pe toti in diferite moduri...este si lupta noastra."
Xan: "nu la asta ma refeream." chipul lui era serios. "nu mi-as putea ierta vreodata daca ai pati ceva..."...insa fu intrerupt cand Angelus ii puse mana la gura.
Angel: *zambind* "nu te-ai schimbat deloc. oricat ai vrea sa ascunzi, esti aceeasi persoana buna de care m-am indragostit cu atatia ani in urma. Acum hai, restul ne asteapta pe parea cealalata." zise trangandu-l pe tanar de maneca prin poarta...

Dupa ce trecura prin poarta, tinerii eroi fura intampinati de un peisaj sadic.
"Ce... e locul asta? Nu seamana deloc cu ce mi s'a povestit mie..." constata Jorad.
"Puterile lui Kron au otravit taramul..." spuse Angelus lasandu'si capul in jos.
"Inteleg... haideti, sa ne grabim... trebuie sa il gasim pe Kron."
Eroii incepura sa marsaluiasca prin taramul mistuit de flacari si populat de demoni, ucigand ocazional din cei care erau mai agresivi.
"cata putere are acest Kron... nu am mai vazut asa ceva in viata mea"gandi Jorad.
Eventual eroii ajunsera la un turn care parea foarte vechi.
"Xan?" intreba Nashimo.
"Aici e... ii simt puterea."
"Sunt surprins ca nu il pazeste nimeni... de regula demonii se pazesc mai bine." constata Jorad.
"Probabil ca vrea sa intram." -Elwin
"Atunci sa mergem dupa el..." spuse Angelus.
Toti eroii pasira prin portile de fier ale turnului, numai Jorad si Angelus ramasesera afara.
"Haide." Il indemna Angelus.
"Am o presimtire foarte rea despre asta."
"Nu te teme, totul va fii bine atata timp cat stam grupati, acum hai sa mergem dupa ceilalti."
"Eu tot cred, nu, STIU ca nu o sa mearga bine."

inapoi in palatul etern...
shura era acum tacut..parul sau lung batea intr-un vant invizibil, iar ochii continuau sa ii luceasca in albastru...dupa ce isi termina dansul sabiei, o aduse in jos, in dreapta sa. isi duse mana stanga langa cea dreapta si striga: Vartej Divin! incepu sa se roteasca din ce in ce mai repede, pana ce disparu in imensul vartej creat. ken era uimit de viteza spadasinului...dar nu avea timp de asta. va trebui sa se apere impotriva acestui atac si apoi sa atace la randul sau, dar viteza complica situatia.
vartejul se repezi spre ken....acesta insa sari in spate, si isi folosi tehinca de viteza: Zanzoken, after image! multe imagini ale lui ken aparura in toata sala....dar shura nu era impresionat...folosindu-si forta vantului, trecu prion fiecare din imagini pana cand ajunse la ultima..."si asa se sfarsi...."...trecu prin ea, dar nu era ken! shura nu mai putea continua atacul fara a se rani singur din cauza vitezei...dar nu era inca terminat...ken sarise in sus pentru a evita intreaga forta a vertejului, si acum se afla deasupra sa.
asa k shura se opri brusc din rotatie, cu mana stanga pe podea si cu sabia in aer...ken era usurat, dar brusc, shura il privi, si o pala intensa de vant il izbi pe ken direct. el fu aruncat in tavan, il lovi crapand peretele...ken ramase fara aer...se desprinse usor de tavan si cazu....shura il privea nepasator..ii putea da ultimul atac, dar prefera sa il vada cazand. ken lovi podeaua cu putere, crapand-o si ramand nemiscat.
"acum ai vazut...si acolo vei ramane." shura ii intoarse spatele, si pleca.
ken era acum nervos....se ridica in maini si in genunchi....tusi brusc si scuipa sangele kre ii statuse de ceva timp in gura..."nu ai pierdut nici tu timpul...nu imi amintesc sa te fii invartit asa knd eram mici...". ken incerca sa se ridice de tot...dar nu ii fu usor.
shura se intoarse. acum ochii ii revenisera la normal. era uimit si indignat k ken nu fusese oprit de atacul sau. "nu te lupti q prietenul tau din copilarie...dupa ce m-ai ucis, am ajuns acolo unde ajung cei ce urasc, tradeaza si regreta...am ajuns in iad. acolo nu ai parte decat de chin. tu, singur impotriva tuturor. sulfetul ti-e sfasiat de mii de ori la rand. singura cale de a scapa de chin e sa pricinuiesti durere la randul tau. sa devii un drac si sa ii torturezi pe altii. dar nu am vrut asta...ma aparam, dar nu atacam. NICIODATA. nu aveam motiv sa lupt. si....mi-era si mila de acele suflete. dupa ce o eternitate a trecut pt mine, Zeita m-a observat. mi-a dat inca o sansa. vezi tu, in rai, nimeni nu poate ucide. ei pot doar sa sigileze spiritele malefice. asa k eu am acceptat sa devin un Zeu al Razboiului, singura fiinta din rai kre poate ucide. si acum..dupa toti demonii pe kre i-am trimis in iad, nu regret deloc alegerea mea. si nici servitudinea fata de EA." shura ridica din nou sabia...o aduse cu varful in jos...si o roti bursc in jurul sau. podeaua salii incepu sa crape, si o falie in forma de cerc delimita o suprafata mare cu cei doi in ea. "voi lupta pentru ea. nu voi lasa demonii sa traiasca!"
"sper k esti constient cat de mult aberezi...tu lupti pt legile unui loc si ale unei persoane. eu lupt pentru toate taramurile. dak nu reusesc sa o vad pe Bosatsu, nu am cum sa imi ajut prietenii. nu am cum sa il opresc pe nekron. nu voiam sa folosesc ce voi folosi...dar asa cum zeita ti-a dat tie puterea divina, asa si eu am primit ceva de la mama mea. sangele de demon!" ken incepu sa treaca in demonizer...acum aura sa era mai intensa...muschii se incordara...picioarele, datorita presiunii, i se afundara in podea crapand-o..."ah...mi-era oarecum dor de senzatia asta...." coastele rupte...taieturile...organele zdrobite...toate incepura sa se vindece. "10 secunde" gandi ken. cu ochii sai de acum putea vedea ce avea de gand shura....isi concentra energia in podea...avea de gand sa dezlantuiasca un mare vartej de sub ei...dar ken ii vazu si slabiciunea. "m-ai facut sa gust podeaua k pe vremuri...ii mai trebuia sare....acum e randul tau sa iei o portie!"
ken se pregati de atac..."20 de secunde..."totul se incetini...shura incepu sa ridice sabia...podeaua se cutremura....ken facu prima miscare....sari in sus si se prinse de tavan, deaspura lui shura, exact cand acesta dezlantui atacul....podeaua fu facuta bucati, vantul taios trecea prin tot ce era in sala. "5 secunde"....ken se opinti, si sari in jos, direct spre shura kre acum il privea cu ochii sai albastrii...ken pregati pumnul, tinti si lovi. tornada inceta, iar impactul celor doi rasuna puternic, zdrobind podeaua in acel loc. dupa ce praful se lasa, cei doi devenira vizibili din nou...shura era la pamant, cu bratul drept sub piciorul lui ken, si cu mana baiatului in gatul sau. ken nu mai era demon acum..."a fost la limita...as fi putut sa alerg direct spre tine, dar timpul kre mi-ar fi trebuit k sa sar, ar fi fost prea mare."
"asa k ai profitat de singura pozitie kre nu avea sa fie atacata...deaspra mea..." shura era ranit...mana stanga era rupta, piciorul drept luxat, iar dreapta nu si-o putea misca. nu mai avea nimic din puterea divina. "termina ce ai inceput...."
ken il privea cu dispret..."eu...nu am inceput nimic. nu am venit aici sa te inving. desi mi-a parut bine sa iti vad...si sa iti stalcesc moaca, eu o caut pe zeita milei. si cred k asta a fost doar o alta provocare. stia k te voi invinge. si voia sa vada sfarsitul" ken cobori mana stanga ker pana atunci statuse gata sa dea lovitura finala. ii dadu drumul lui shura. si pleca spre cealalta usa.
shura gafaia...ochii sai vedeau rosu...mila? din partea lui?! nu! nu va suporta asta! ridica sabia, si incepu sa alerge spre ken. ken se intoarse..."fie ce o fi...trecutul e mort"
shura cobori sabia, avand k tinta capul lui ken. putin! mai avea putin si reusea....brusc, mana ii fu prinsa si stransa. shura inmarmuri...
ken deschise ochii...in fata sa statea o femeie bruneta, inalta, imbracata in straie transparente.
"nu e asa k e enervant knd un duel se termina in plop?"

In urma ranilor cauzate de Xanek, o noua schimbare se petrece in corpul Karei... Spiritul ei de luptatoare corp la corp incepe sa se dezvolte!

*Kara Levels Up*
Datorita spiritului ei de luptatoare, dobandeste Power Blow, o lovitura de picior, care, in momentul in care este livrata, dobandeste o rapiditate incredibila, dand posibilitatea de a rupe oasele celui ce primeste lovitura // Iar puterea ei de sorceress ii confera o sporire incredibila a capacitatii de Mana Points cu 400!!!

Hit Points: 350
Mana Points: 450

Interiorul turnului era sumbru si racoros.Panze de paianjen invaluiau incaperea.Ce era ciudat era ca nu erau si alte drumuri,ci doar unul singur care se intindea cat vedeai cu ochii .
-Cum este posibil?intreba Elwin.Turnul nu era asa mare in exterior.
Un miros de cadavre ii intorcea stomacul pe dos Karei.
-Trebuie sa iesim de aici,asta este o capcana!spuse ea incet,insa era prea tarziu.Pamantul incepu sa se cutremure ,deodata bucati de tavan incepura sa se prabuseasca.Eroii evitara loviturile ,insa prea tarziu realizara ca fusese un mod de dividere a acestora.
Marik ramase cu Jorad si Elwin,Xanek sari s-o apere pe Angelus,Nashimo ,Hizuke si Kara ramasera impreuna.
-Era cat pe ce,zise Nashimo.
-Nu,ne-au impartit,acum le va fi mai usor sa ne ucida,spuse Kara privind in jur.
Totul parea ca un mare labirint acum.De sus din intuneric,o voce se auzi,inghetand totul in jur:
-Va va tine destul de ocupati asta!Am treburi mult mai importante decat sa ma joc cu voi.Un semi-demon tare nebunatic vrea sa revina,iar eu nu pot permite asta,se auzi vocea lui Kron.
kara ingheta:
-Un...semi-demon?Doar nu se refera la...''ken?''
-Kron,arata-te daca esti asa brav!striga Xanek dintr-un alt colt al incaperii.Ura punea iar stapanire pe el.Sangele incepu sa-i fiarba din nou.Angelus ii lua mana intr-a ei.Deodata,Xanek se calma zarind-o pe tanara.
-Gasim noi un mod sa iesim,spuse ea calm si zambi cald.
Niste zgomote infundate se auzeau din mijlocul labirintului.
-Demoni! spuse Kara,si scoase pumnalele.Nashimo se inarma si ea,asteptand calm.Hizuke le privi calm si se aseza intr-un colt.
-Ce faci?Nu ne ajuti?intreba Kara nervoasa.
-Sunt sigur ca voi doua veti face foarte bine fara mine,zambi el.Nashimo il privi cu dispret.
Doi demoni rasarira de dupa colt.Kara sari:
-ASTIA-S AI MEI!urla ea si se lasa in jos,dupa care zvacni,rasucindu-si piciorul catre capul unui demon.POWER BLOW! Lovitura fu atat de puternica ca-i zbura capul primului si-l facu sa bata in retragere pe al doilea.Kara profita si azvarli pumnalul direct in inima creaturii,dupa care cu o ultima rasucire,infipse  piciorul drept adanc in pieptul creaturii.
Aceasta se prabusi la pamant.Kara isi flutura parul din nou.
Hizuke zambi:
-Rectific,sunt sigur ca una din voi va face extrem de bine.
Zgomote incepua din nou sa se auda .
-Vin mai multi,zise Nashimo.
-Trebuie sa gasim un mod sa daramam zidurile astea ca sa putem sa ii terminam pe toti deodata,zise kara si isi propti mainile pe unul din zidurile prabusite.Liane rasucite,creste-ti,murmura ea.Din piatra rece incepura sa se incolaceasca pe perete liane dure.Kara se urca pe ele,in timp ce Nashimo se ocupa de alti demoni.Cand ajunse in varf realiza ca un urias labirint se intindea cat vedeai cu ochii.
''Magia lui nekron fara dubiu''Gandi ea.
-Ei,ce vezi,intreba Nashimo,dupa ce termina cu ultimul demon venit.
-Va trebui sa ne cataram si sa sarim de pe zid pe zid,trebuie sa ne unim,altfel vom continua asa la nesfarsit,zise kara .

630 cuvinte

Nashimo ii facu semn lui Hizuke,care isi defacu larg aripile si se pregatea sa isi ia zborul.
Kara:Ce faci...nu poti zbura,e prea stramt aici..
Nashimo(zambind):Doar priveste..
O aura de energie il inconjura si trecu rapid pe langa cele doua,zbura fara a-si folosi aripile desfacute total.Nashimo rasuci sabia si isi taie putin umarul stang,imediat pe maini aparandu-i sigiliile lui Nekron si ochii inrosindui-se.
Nashimo:Sa mergem!
Kara ii privea nedumerita,nestiind ce aveau de gand sa faca..totusi sigiliile de pe bratele lui Nashimo i se pareau cunoscute..stia ca mai vazuse undeva semnul,insa in acel moment nu avea timp de gandire si ii urma pe cei doi.Hizuke zbura deasupra labirintului,departe de cele doua,rostind o incantatie.
Kara:Ce are de gand?
Nashimo:Este una dintre cele mai puternice incantatii ale ingerilor...--Hizuke se opri si ii facu un semn lui Nashimo -- acum e randul meu!
Sari in aer si simti cum mainile ii iau foc...cateva raze de energie se puteau observa...apoi aparu o lumina care ii "orbi" si un zgomot puternic se auzi.Kara privi in jos si o vazu pe Nashimo care respira cam greu..labirintul disparuse si nu se vedea decat o scara in spirala care cobora.
Kara:Nu am stiut niciodata ca poti folosi magia...
Nashimo:..Nu pot...doar am imprumutat-o...
Incet isi revenea la normal,rana de la umar vindecandu-se imediat.Hizuke se apropie de ele,asteptand sa fie gata de drum.
Nashimo:Si acum?...mergem intr-acolo?
Isi fixa privirea spre scari,dupa care isi aranja parul.
Kara:Cred ca nu avem de ales...

Xan si Angel se aflau intr-un hol intunecat. Abilitatea lui de teleportare ii scapase de labirint demult. Era liniste si bezna. Drumul parea sa duca undeva, insa era prea intuneric pentru a distinge ceva.
Xan: "yare yare" zise scarpinandu-se in cap, "se pare ca lasul ala umflatul a scapat din nou." Angel izbucni in ras. "amm...am zis ceva gresit?"
Angel: *inca razand* "imi pare rau! ahahaha.. insa se pare ca in sfarsit ti-ai revenit la normal haha!" Demonul ii zambi.
Xan: "insa trebuie sa ne grabim si sa-i gasim pe ceilalti."
Angel: "deacord, sa mergem!"
Xan: *zambind* "...la cat mi-ati batut capul cu 'sa lucram impreuna' al vostru, ar fi o tampenie sa-i jucam jocul lui Kron." Angel incuviinta usor din cap si-l urma indeaproape de acesta.
 
Drumul parea lung si devenea din ce in ce mai intunecat; abia se mai distingea ceva.
Xan: "Angel, crezi ca poti lumina un pic drumul...ceva nu e in regula aici. nu-i pot simti pe ceilalti. si refuz sa cred ca au murit asa de usor" zambi tanarul.
Angel: "am sa incerc...!" Aceasta inchise ochii, se concentra si forma in palma o flacara mica, insa puternica; intinse mana inainte, insa spre uimirea celor doi, era inca bezna.
Angel: "ce..ce se petrece aici?" Xan ii facu semn cu mana sa ramana in spatele lui.
Xan: "hahaha! felicitari batrane...chiar m-ai pacalit pentru o secunda. acum ce-ar fi sa iesi afara....Bane." Dintr-odata, negreala din jurul lor incepu sa se retraga si sa se stranga, concentrandu-se intr-un singur punct. Nu tinu mult iar aceasta lua forma umana.
Bane: *cu o voce foarte ascutita si enervanta* "kyahaha...Xanek vechiul meu prieten. cat ma bucur sa te revad!" zambi diabolic.
Xan: "scuteste-ma mizerie demonica. nu avem timp de tine."
Bane: *devenid serios* "niciodata nu ai avut prea mult respect pentru demonii superiori tie. e timpul sa te invat, la modul cel greu."
Xan: "atunci sa te vad imitatie-de-demon ce esti!" zambi acesta.
Bane paru afectat de ultima remarca, insa ramase calm. Ridica mainile in sus si isi concentra aura demonica. Xan isi morfa coasa la randul lui si se puse in pozitie de lupta. Cand demonul fu gata, se facu liniste. Singurul lucru ce se mai auzea era respiratia inceata a lui Angelus.
Bane: "crezi ca ma poti rani cu jucaria aia" rase acesta sarcastic.
Xan: "exista un singur mod de a afla" zambi tanarul la randul lui. Ambii se desprinsesera de la sol si se indreptau rapid spre celalalt. Cand se aflau fata in fata, gata fiecare sa loveasca...se auzi un strigat din departare.
''Orena Sanea Irkath''...o bila uriasa de foc tasni spre ei cu viteza. Xan se folosi de abilitatea de Blink pentru a evita atacul, insa Bane fu lovit din plin si pulverizat instant de puterea purificatoare a acestuia!" Xan ateriza pe pamant incremenit.
Xan: "h...hey...!" zise acesta intorcand sacadat capul in partea din care veni bila.
Angel: "Kara, Nashimo, sunteti tefere!" striga aceasta fericita.
Kara: "...si se pare ca am ajuns exact la timp."
Nashimo: "dar...Xan ce are?" intreba elfa, privindu-l pe demon care parea cam "plouat" (imaginativa o picatura deasupra capului sau ceva asemanator).
Angel: "cred ca atacul Karei tocmai i-a afectat mandria demonica" zambi aceasta. Xan se inrosi si intoarse capul. Cele trei bufnira in ras.
Nashimo: "ce dragut e!" continuand sa rada.
Xan: "s..sa ne grabim" zise acesta luand-o inainte. "nu aveam timp de pierdut." Restul incuviintara din cap si il urmara.

inapoi in palatul etern...k cred k ati ametit deja...

shura facu activa pasi inapoi si ingenunche..."doamna mea..."
femeia kre statea acum in fata lui ken era cu adevarat o zeita. inalta si uimitor de frumoasa, ea se juca cu suvitele sale negre, in timp ce il privea pe ken.
"spui k nu esti demon...si ai reusit totusi sa invingi puterea divina. nu exista fiinta in rai kre sa poate face asta. si asta e doar inceputul..."
"ma bucur k esti impresionata...Kanzeon Bosatsu...mda....cred k o sa iti spun doamna Kan...e mai usor pt mine. in fine, incantat. acum...ma poti ajuta?"
"depinde ce vei cere."
"vreau sa ma ajuti sa revin la viata. mi s-a spus.."
"adik Sun ti-a spus..."
"mi-a spus k tu esti cea kre controleaza reincarnarile. vreau sa ma readuci la viata."
"hmmmm...."
zeita statu pe ganduri vreo 10 secunde. isi roti pe degete suvita, isi duse mana sub barbie si raspunse:"nu"
ken se abtinu sa nu cada pe spate."pot sa intreb de ce?!"
"e simplu, scumpule...eu ma ocup de reincarnarea sufletelor omenesti. vezi tu, aici in rai avem reguli stricte. totul se bazeaza pe milenii de experienta. regulile sunt facute pt k totul sa nu devina haos...k in iad. de aceea nici un suflet de demon nu e permis in palat. regula pe kre tu ai incalcat-o. si tot de aceea puterea divina e singurul stavilar impotriva celei demonice...regula iar incalcata de tine. tu esti imprevizibil. datorita dualitatii naturii tale. nu putem stii ce se va intampla dak revii la viata. singura solutie e sa ramai in starea in kre esti pana nu mai provoci si alte pagube."
"reguli reguli....se pare k acum vad de unde si-a luat shura latura de asta de regulangiu....ma gandeam k fiind zeita vei stii deja de ce vreau sa revin. aici miza e mai mare decat raiul. nekron vrea sa distruga tot ceea ce este. si eu stiu cum il putem opri. voi cei din rai, cu regulile voastre stiti de asemenea. dar refuzati sa lasati oamenii sa va ajute. sunteti prea increzuti!"
"noi stim cel mai bine ce e de facut. viata de apoi e domeniul nostru. nekron nu va ajunge la Centru. e imposibil pt oricine, deoarece nimeni nu poate vedea inceputul timpului. ne vom ocupa noi de el."
"deci cucerirea a 3 parti din rai era parte din plan? nekron nu joaca dupa reguli. iar eu sunt tocmai ceea ce il poate opri pt k nici eu nu le respect!"
"of..." zeita isi duse mana la frunte, in semn de frustrare..."uite cum facem....vom lupta...1 la 1....dak reusesti sa..."
"sa te inving, imi vei arata cum sa revin la viata!"
"ha! nu, scumpule...dak reusesti sa ma lovesti O DATA....sunt totusi zeita, si am o reputatie de pastrat...acum..."zeita lua pozitie..."vino la mama...."
ken ridica prompt din spranceana..."o...k....nu voiam sa aud asta! bleah!"
lua si el pozitie. incepu el atacul. in 2 secunde ajunse langa ea, si o ataca cu lovituri rapide de pumni. dar nu isi atingeau tinta...zeita bloca usor fiecare atac doar cu palma sa. ken schimba tactica...ataca acum din cat mai multe pozitii si cat mai repede....zeita era insa tot neatinsa. ken nu stia ce sa faca...deoadata zeita il trase spre el.."asa ai de gand sa ma plictisesti?"...ken lovi cu dreapta, dar zeita ii prinse mana tot cu dreapta sa, pe la spate, se rasuci...ken ataca acum cu stanga, insa zeita ii prinse si acest brat....ea era acum cu spatele la ken, acesta imobilizat. "sa imi scrii...." zeita il lovi pe ken cu piciorul in piept atat de puternic incat ken zbura la 6 metri departare. el se rostogoli pe podea.
"wow...." ken tusi datorita lipsei aerului.."demonul avea dreptate....esti de neoprit..."
"nu sunt zeita doar fiindca arat superb si am un nume greu de retinut....eu sunt MILA, imi iubesc si imi pretuiesc adversarii si de aceea castig....."
"bun....atunci o sa incerc sa inving invincibilul! fii gata!"
ken sari in picioare, lua pozitia pumnului dragon, si o fixa pe zeita cu privirea.....

 

''Mai lipsesc Jorad,Marik si Elwin.''Desi labirintul disparu,cei trei eroi nu erau de gasit.Kara ciuli urechile in jur.
-Nu aud nimic,spuse ea ingrijorata.Deodata,dintre pietrele reci si umede,maini scheletice incepura sa-i apuce pe toti de picioare.Kara se smuci violent incercand sa scape din stransoarea mortii.
-SUnt undead!striga Nashimo.Probabil ca Nekron ii controleaza pe toti,zise ea calcand pe cateva maini care incercau cu disperare sa se agate de ea.Hizuki isi intinse putin aripile si o ridica de la sol pe Nashimo.Xanek isi morfoza coasa si incepu sa invarte cu violenta din ea.Angel reusi sa arda cateva maini,insa ieseau din ce in ce mai multe,astfel incat picioarele ei erau trase cu putere in pamant.Angel dadu un mic tipat.
-Angel!!striga Xanek disperat.
-Hizuke!Du-ma jos acum!urla Nashimo.Au nevoie de ajutor.
-Nu pot,vei fi si tu prinsa,spuse el calm.Nashimo turba de furie.
-Cum poti sa ii lasi asa de izbeliste?intreba ea uimita de cruzimea ingerului.Nu iti pasa de ei deloc?intreba ea disperata.
-Mai mult imi pasa de tine,continua el calm.
-MI-A AJUNS!!!striga Kara.Ridica mainile si striga cu o ura si o scarba neimaginabila pe chip: ORENA SANEA IRKATH!!Mainile se incalzira...incet...o energie galben-rosiatica ii invalui intai mainile,apoi intreg trupul...aceasta fireball era cea mai luminoasa din cate reusise pana acum....mainile creaturilor se oprira din tras.In acel moment Xanek o trase pe Angel si taie mainile creaturilor in sute de bucatele care se imprastiara pe podea.O stranse puternic la piept si sari pe o piatra mai inalta ,departe de mainile undead-zilor.
Acum,Kara ramasese singura in mijlocul inamicilor.Parul ei negru se transforma intr-un rosu aprins,ochii i se ingalbenira ,intreg corpul parca era din foc.Toti privira scena inarmuriti.Angel fu singura care zambi.
''Stiam eu ca potentialul ei este mult mai mare...dar...cine este fata asta??''
ntr-o clipa,parterul turnului fu invaluit intr-o lumina orbitoare.O tacere se lasa,iar apoi totul reveni la normal.Toti undeadii se transformara in scrum.
Kara se prabusi intr-o clipa la pamant.Era transpirata,iar chipul ei pali considerabil.Respira sacadat.Capul ii exploda si mainile ii tremurau.Nashimo se elibera din stransoarea lui Hizuke si se grabi spre elfa.
-Kara!!ii sprijini capul de umarul ei.Revino-ti!zise ea.
-E bine,doar ca si-a folosit multa energie!zise Angel apropiindu-se.
Nashimo rasufla usurata.Angel o privi cu interes pe tanara lesinata.
-Este night elf?intreba ea curioasa.Nashimo incuviinta.
-De ce?intreba Xanek urmarind ochii lui Angel care pareau extrem de suspiciosi dar si entuziasti.
-O astfel de bila de foc a fost prima care ne-a predat-o Inteleptul Cornak acum mult timp,iar ea a izbutit-o inconstient,continua ea.
-Pari ingrijorata,observa Hizuke.
-Da...este foarte periculos un astfel de atac...poate slabi mult o persoana,mai ales cineva neexperimentat.
-Sunt bine!murmura Kara deschizand ochii.
-Ce bine,spuse Nashimo scitand un zambet.

504 cuvinte

Nici nu termina bine de zis ca peretele se sparse in spatele lor. Toti se asezara in pozitie de lupta cu exceptia lui Xan.
Xanek: "relaxati-va!"
Prin gaura creata, prin norul de praf isi facu aparitia Elwin, apoi Jorad ajutandu-l pe Marik care parea ranit.
Xanek: "se pare ca si voi ati avut parte de distractie pe drum!" exclama acesta zambind.
Elwin: "nu e deloc amuzant demonule. in felul acesta vom ramane fara energie inainte sa-l infruntam pe Nekron."
Jorad: "domnisoara Kelandra are dreptate. resursele lui Kron par nelimitate, insa ale noastre nu. "
Kara: "a...atunci ce mai asteptam?" zise elfa ridicandu-se incet. Xan zambi.
Angel: "esti ranit rau!" spuse aceasta cald uitandu-se la Marik.
Marik: "nu este chiar atat de grav...inca mai pot lupta..." fix in momentul acela Xan il plesni peste spate; Marik se incovoia de durere.
Xanek: "asa te vreau! vorbesti ca un barbat adevarat."
Angel: "XAN!!" se incrunta acesata "n-a fost frumos din partea ta!" insa demonul se facu ca n-o aude.
Nashimo: "daca sunteti gata, eu propun sa nu mai pierdem vremea. cu fiecare moment, Nekron castiga mai mult teren; nu ne permitem sa mai pierdem vremea."

Treptele ce duceau spre ultimul etaj pareau sa urce la nesfarsit. Insa de la o vreme era suspect de liniste; nici un demon nu-si aratase fata de un timp. Oare acest lucru era un semn bun...? Intr-un final ajunsesera sus. Pareau obositi, insa nu era timp de odihna. In fata lor era o usa masiva de metal. Rugina de pe jos dovedea ca aceasta fusese folosita recent. Dintr-odata, Hizuke cazu in genunchi si-si puse mainile in cap...
Hizuke: "A...Aaa...Aaaaaaaa!" zbiera acesta. Toti tresarira.
Nashimo: "ce-i? ce sa intamplat?" zise aceasta prinzandu-l de umeri.
Hizuke: "el....el....el....n-am mai simtit...o asemenea aura monstruoasa in viata mea." spuse ingerul ingrozit.
Xanek: "are dreptate!" incuviinta demonul serios. "in sfarsit este chiar el." Toti aveau o sclipire de nesiguranta in priviri. Xan observa asta si zambi. "nu va temeti! mai bine ganditi-va ca n-o sa mai apucati sa luptati cand o sa pun eu mana pe el." Nashimo bufni incet in ras. Vorbele tanarului ii linistisera cat de cat.
Xanek: "sunteti gata?" intreba acesta punand mana pe usa s-o deschida...

ken observase ceva...stilul zeitei, nu il mai vazuse pana acum...oare? ken sa hotari sa o testeze. se incorda si incepu sa alerge iute spre ea...in cateva clipe era in fata ei, dar bursc se opri la centimetri de ea. zeita il privi in ochi fara sa clipeasca, dar nu ataca.
"hmm..."
ken se incorda din nou, si sari cat putu de sus. atinse tavanul, se opinti si ataca din nou...de data asta o rata milimetric pe zeita, pumnul sau atingand podeaua. zeita ramase din nou nemiscata...ken sari inapoi, facu 3 salturi pe spate si se opri.
"bun" isi spuse ken "am gasit punctele..acum sa le atac...dar nu depinde doar de mine, trebuie sa o fac sa dea pe din-afara..."
acum vorbea cu zeita..."lupta asta e inutila...cat timp eu dansez q tine, nekron se apropie de ceea ce cauta. kiar nu vrei sa intelegi?"
"nu, puiule. tu nu pricepi. nu e vina ta. te-ai nascut dintr-un demon, dar esti si om. e de fapt vina EI, dar nu conteaza.."
"ce vrei sa zici? ma respingi pt k sunt nascut mai altfel?"
"nu e asa simplu. tu esti o anomalie. spun asta acum, asa cum am spus si acum 2 decenii...mama ta, demonita Rasetsu [thunder can be heard...pam pam], ma implora si imi oferea ofrande pt a-i permite sa nasca...spunea k viata ei e goala si fara rost, si ca numai un copil ar putea sa o revitalizeze. intr-un final, mi s-a facut mila si i-am nutralizat infertilitatea...si am permis vietii sa creasca in pantecul ei. nu stiam ce avea de gand. ea era de fapt indragostita de un om. si i-a purtat aceluia copilul! astfel, a incalcat una din legile sacre ale lumii...copilul nu s-ar fi nascut, dak nu i-as fi dat eu binecuvantarea mea. si asa m-a facut si pe mine culpabila. in mod normal energia pozitiva a oamenilor si cea negativa e demonilor se resping...dar in TINE, ele sunt impreuna si in haos. lumea a fost creata prin separarea si ordonarea haosului. dar in tine, vechea dezordine exista. ce e mai rau, pt a te tine in viata si a te face mai puternic, mama ta a combinat stiinta cu youjutsu [artele demonice]. astfel, nu numai k aveai puritatea si potentialul unui om, dar aveai la indemana si puterea si ferocitatea unui demon de cel mai mare rang....acum 2 decenii....am jurat k te voi sigila, si voi apara lumea de haos. vei ramane aici, fara sa mai contaminezi existanta pura a lumii!"
"ai terminat?! maama...ce somn m-a luat....deci tu refuzi sa ma ajuti doar fiindca ai neintelegeri cu mama?! nu imi vine sa cred k ce zicea e adevarat!"
"ce?...ce zicea cine?!"
ken ranji..."mama. mi te-a descris de multe ori...de fapt, "ponegrit" e un cuvant mai bun.
zeita se incrunta. ken incepu sa inainteze usor spre ea.
"si acum ii dau dreptate.  esti prea limitata k sa vezi si dincolo de regulile pe kre alti zei, la fel de limitati k tine le impun. esti orbita de statutul tau. fie refuzi, fie nu poti sa gandesti k ceea ce e dincolo de intelegerea ta nu e neaparat rau. ai noroc k esti frumoasa...in rest, esti doar un pion...o rotita in sistem, autoritatea ta e nula, si mintea ta e cam la fel."
ken ajunse aproape de ea...zeita abia se mai stapanea...mainile ii tremurau, si ochii ii explodau de furie. "si inca ceva, babo...lupti k o fata! mi se fae mila de zeita milei!"
"destul!"
zeita ataca, incercand sa il loveasca pe ken cu mana dreapta...ken ii prinse usor mana cu stanga sa. unda de soc de la lovitura crapa zidul."oh, da...si ai si doua puncte slabe"
ken trecu rapid in forma de demon...isi pregati pumnul drept...tinand-o strans pe zeita se arcui si lovi! bosatsu era uluita...viteza baiatului demon era de ne egalat. insa pumnul fulgerator al lui ken se opri la  mica distanta de fata ei..."te-am prins!" ken ii dadu un mare bobarnac, impingand-o pe zeita in spate. aceasta cazu in genunchi.
"prima slabiciune: nu ataci niciodata..numai te aperi. ai o aparare de nepatruns, dar un atac slab. a doua: fie nu poti fie nu vrei sa ma ataci...am vazut asta knd ti-am lasat doua pozitii descoperite complet si tu tot nu ai actionat. o lovitura...si acum gata! m-am saturat de teste, cautari si lupte." ken se intoarse cu spatele la ea si se indrepta spre iesire.
in genunchi, zeita tremura...mainile ei nu aveau stare..deodata dadu capul pe spate si izbucni intr-un ras contagios:"ahaha! a fost super! stiam eu k imi vei alunga plictiseala! mama ta a avut dreptate...esti un caz aparte."
"sper k acela a fost un compliment..."
"nu...dar nici nu ai nevoie tu de asa ceva. acum vino. invierea nu asteapta pe nimeni."
zeita deschise o usa secreta...camera adiacenta era puternic luminata. ken era nerabdator sa vada pt ce anume trudise el atat.

Ken isi vazuse in sfarsit visul cu ochii... de a'si revedea prietenii... de a lupta alaturi de ei... de a fi stresat din nou de kara, de a manca 7 portii [ca deh, are de recuperat...] de curcan, etc...

Deodata, un miros stanjenitor ii deranja nasul lui Ken...
Ken: "Cred ca pentru prima oara in viata mea, sunt convins ca ceea ce miros nu e mancare...'
Nekron, cu o voce...diferita: "Cred ca nu am vazut un demon mai bleg si un om mai lame in viata mea..."
Ken: "!!!"
Nekron: "Long Time No See corcitura..."
Ken: "Xan!!!" si intorcandu'se, afla cu o oarecare satisfactie/teroare ca il avea in fata pe archenemy-ul [nu Archangel-ul nostru] lui, pe marele demon al tuturor, pe mama lor, pe Nekron.
Nekron: "Am fost foarte aproape..." si cu o miscare inchise poarta ce ii conferea lui Ken reincarnare in lumea reala... iar cu o alta miscare Bosatsu disparu instant.
tot Nekron, ca nu'i sanatos: "Te'am vanat tot acest timp... daca nu te prindeam in aceasta lume riscam sa fiu invins... dar aici, nu ai nici o sansa, scama ce esti!"
Ken: "Asa, si ce te face sa crezi k vei scapa si in lumea asta? b-( [biru-biru-biiiii]"
Nekron: "Inconstient pana la sange... Putza, pardon, Ken! Nu vei putea sa ma omori! deoarece propria'mi scriere, a 7a carte, se afla in tine! deci te pot controla cum doresc eu, pana voi reusi sa extrag minunata'mi scriere din hoitul tau infect!" , si cu o miscare de mana telekinetica il lua pe ken in mana de la departare, si il arunca in unul din ziduri, trecand pe partea cealalta, fix in fata party-ului eroilor nostri.

[buhuhu, so it begins :lol:]

*Ken Levels Up!*
Gains: youjutsu ougi: hyaku youken , ce ii permite un atac rapid de 99 de lovituri. mana cost. 50

Cu fiecare pas pe care Nekron il facea spre party-ul eroilor,Nashimo simtea ca isi pierde respiratia...o durere de cap o facu sa ingenuncheze si pe maini ii aparura obinuitele sigilii ale lui Nekron.Kara o privi ingrijorata si isi dadu seama ce sunt acele semne...
Hizuke:Hey,...esti bine?
Nashimo nu il privi desi era langa ea,nici macar nu-l auzea....tot ce ii acapara acum mintea era doar imaginea lui Nekron.
Nekron:Doar nu credeai ca propriul sange se va ridica impotriva mea...
Toti ramasera uimiti...nu credeau ca Nashimo sa aiba o legatura de sange cu raul pur...
Nashimo(in soapta):Opreste-te....opreste asta!!
Hizuke:Revino-ti....haide,Nashimo....e doar simpla magie...-- o stranse in brate,sperand sa-si revina cat mai repede...nu-si permiteau sa mai piarda un luptator in fata lui Nekron...mai ales el pe Nashimo...
Nekron:In loc sa va plangeti camarazii,ati putea sa va aparati spatele..
Podeaua se cutremura sub picioarele lor si niste flacari negre ii inconjurara,facand respiratia aproape imposibila...

Din flacari se auzi un strigat...
Xan: "Kron, ai uitat ceva foarte important!"
Kron: "Da? si ma rog, ce ar fi acel ceva, dragul meu Xanek?" raspunse demonul batjocoritor.
Xan: "Uiti ca inca iti sunt dator pantru toate..." Kron bufni intr-un ras diabolic, insa fun intrerup rapid; *BlinkStrike* Xan isi folosi abilitatea pentru a se teleporta instant in spatele sau, si smucind puternic din coasa, ii reteza capul lui Nekron. Capul zbura insangerat in timp ce trupul se prabusi la pamant. Flacarile disparura si ele. Eroii erau impietriti de cele intamplate. Xan ateriza si el insa ramase in pozitie de lupta. 
Marik: "a...a reusit!?!?!" se mira magul.
Xan: "NU! hai umflatule, ridicate...daca ar fi fost atat de usor, nu m-as fi agitat atata." spuse tanarul ironic, leganand coasa pe umar.
"BWAHAHAHA!!!" se auzi rasetul malefic a lui Kron in timp ce trupul lui disparu intr-un nor de fum. "nu-i rau deloc prapaditule..." zicand acestea, pamantul de sub picioarele lui Xan se sfarama, iar Kron ce iesi din spartura il prinse de gat. "...insa nici pe aproape". Demonul isi incorda muschi si datu cu el de pamant violent. O data, de doua ori, a treia oara ii datu drumu.
Angel: "XAN!!!!!" exclama aceasta speriata.
Kara: "Nekron, nu mai pot indura!!! e timpul sa platesti pentru toate!" spuse elfa pregatindu-se de atac...
Xan: "STAI!" striga tanarul ridicandu-se incet de jos, scuipand sangele din gura. *zambind* "Inca nu a terminat cu mine."
Kara: "nu fi prost, nu-l poti sa..."
Xan: "ba pot...si o voi face. nu va bagati!!!" se rasti acesta; ochii i se inrosisera din nou.
Kron bufni in ras, insa din nou fu intrerupt cand mana dreapta ii fu retezata in viteza. "Grrr...Nenorocitule." spuse intorcandu-se, insa Xan nu era acolo. "degeaba baiete...ma pot regenera la infinit. noile mele puteri nu au limite." mana deja incepu deja sa re refaca.
Xan: "se pare ca va trebui sa schimb un pic tactica." ranji acesta printre dintii ascutiti. Ridica coasa in aer si lovi puternic pamantul eu ea, infigand-o. Impreuna mainile si rosti repede o incantatie...apoi o ridica. Lama acesteia incepu sa luceasca intr-o lumina puternica. "IA ASTA!!!" zbiera ridicand coasa si fluturand repetat din ea. Nimeni nu vazu nimic; insa dupa scurt timp peretele din spatele lu Kron se fac bucatele, ca taiat in repetate randuri de o lama extrem de ascutita. Kron statea nemiscat.
Jorad: "ce s-a intamplat?" se mira paladinul. "ce-i cu Kron?"
Xan lasa coasa in jos si o scutura incet. Trupul lui Kron se desparti in zeci de bucatele, care cazura la pamant intr-o balta de sange, ca dintr-un puzzle sfaramat.
Xan: "HAI...RIDICATE!!!!" zbiera din nou tanarul cu un zambet diabolic. In ochii lui rosii se vedea bloodlust-ul...
Angel: "Xan...!" se ingrijora ea.

party-ul eroilor este deodata inconjurat de lumina, si dispare din fata lui nekron.
sunt teleportati intr'o dimensiune paralela, unde nu exista o suprafata plata, ei stand in aer. in fata lor apare o lumina ce le spune:

"intentia voasatra este nobila, scopul vostru este divin. dar in stadiul in care sunteti nu il puteti ucide pe kron fara ajutorul meu."

Xanek, demon comandor al legiunilor lui kron, pt ca ai avut puterea de a'i intoarce spatele acestui Archdevil, primesti acest item pt a izbuti in lupta:

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/bookofshadows.jpg)
- se numeste Book Of Shadows
- la detaliu scrii exact asa: "Folosita de vechii alchemisti, cartea are puterea de a schimba gandirea unui om. Din acest motiv, nobilii alchemisti au fost transformati in uneltele lui Nekron, Necromancerii. Poate fi manuita doar de catre magi, acestia fiind singurii capabili de a manuai o putere atat de instabila. Daruieste posibilitatea de a Chema 3 Luptatori Scheleti in lupta o singura data pe zi. Mana cost: 65"

Nashimo, datorita instabilitatii tale fizice, si a puterii tale incontrolabile, primesti aceasta sabie pt a te scoate din ghearele raului:

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/RetaliateSword.jpg)
- se numeste Sword Of Retaliation
- detaliu: "Sabie posedata de legendarul Anturial in prima sa lupta impotriva lui Nekron. Daruieste Mana Drain [1mp per hit] si impietreste adversarul pt 3 secunde, de 3 ori pe zi. Pasiva, atacul va scadea automat din mana, in momentul in care impietrirea se petrece."

Ken, tu esti cel mai smecher dintre toti... poate si cel mai puternic, datorita dualitatii tale... desi stii bine sa te aperi de atacuri, corpul tau in forma umana este inca slab... pentru a compesa aceasta slabiciune, primesti acest dar din partea mea...

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/royalchestplate.jpg)
- se numeste Angar's Armor Of Protection
- detaliu: "Dupa cum spune si numele, aceasta magnifica armura a fost in posesia Barbarului Angar, faurita de dwarfi din mithril in minele Duradanului. Poate fi folosit numai de barbari, fighteri, paladini. Confera purtatorului imunitate fata de primul atac magic din zi, indiferent cat de puternic este acesta."

Kara, vrajitoare naiva, luptatoare in devenire, persoana de temut... puterile tale sunt inca la inceput... ai nevoie de acest mic imbold pentru a dobandi incredere in fortele proprii:

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/lightningwraith.jpg)
- se numeste Lightning Wraith
- detaliu: "Creata din esenta pura a unui Wraith, apoi blestemata cu puterea fulgerului, masca aceasta poseda o constiinta proprie, si poate gandi singura, sau in concordanta cu manuitorul acesteia. Daruieste puterea de a chema 12 Fulgere in ajutorul luptatorului, o singura data pe zi. Mana Cost: 20"

Jorad, paladin al Tyr-ului, slujitor al luminii si al binelui, manuitor al ciocanului divin, in tine zace un luptator inascut... Primeste acest mic dar din partea mea sa te ajute in lupta:

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/RingofChanneling.jpg)
- se numeste Ring Of Channeling
- detaliu: "Pe timpul marilor razboaie ale Taramurilor Elysiene, acest inel facut de elfi a fost furat de catre un halforc, in timpul asaltului padurilor elfice. Cu timpul, esenta spirituala a orcului a fost devorata de catre acest inel. Daruieste sporirea atacului cu 10% fata de actualul atac, si regenerarea vietii cu 2Hp/sec."

Marik, vrajitor puternic, dar cu capul in nori... Nu realizezi ca acesti oameni au nevoie de puterea ta! trebuie sa iti folosesti puterile ca sa ii ajuti! primeste acest orb care te va ajuta in quest:

(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/ManOrb.jpg)
- se numeste Mana Orb
- detaliu: "Faurit de Maretii magi aia erei Tharkon, Acest Glob devine una cu posesorul acestuia, sporindu'i regenerarea manei cu 3mana points pe secunda. Odata insusit, acest item nu mai poate fi desprins de posesor, ci va plana toata viata in jurul acestuia."

astea fiind spuse, succes in lupta! dar va avertizez bravi razboinici! odata cu infrangerea lui nekron, abia incepe questul vostru! succes mult...

Eroii nostri revin in dimensiunea cunoscuta de noi toti, unde nekron nu statuse degeaba. a fost gasit luptandu'se cu Bosatsu, care sangera puternic...

"Se pare ca e timpul sa incerc darul din partea acelui mag..." gandi Jorad.
-Bun, pentru asta... ne trebuie un plan, Eliwn, adu'o pe Bosatsu aici, restul dintre voi, ne vom sincroniza atacurile intr'un singur punct, Xanek, tu il stii, care e punctul sau slab? intreba Jorad
-Pai... cred ca abdomenul...
-Atunci noi toti vom lovi in acea zona... sunteti pregatiti?
-Da.
-Acum, dati tot ce aveti, concentrati'va puterea in acel punct, Kron, sufletul tau este al meu.
Si toti eroii pornira, Jorad hotarand sa foloseasca Holy Hammer (care are bonus de damage impotriva demonilor si undead-zilor, plus bonusul de la inel), Xanek facu o volta cu coasa, aproape taiandu'l pe Kron in doua, Nashimo fusese consumata de furia asupra acestuia si ii dadu o lovitura puternica in acelasi loc, Kara il lovi cu o vraja de foc, Ken de asemenea ii ataca abdomenul, iar Marik hotari sa il loveasca cu o vraja de a sa.
Odata ce Elwin o adusese pe Bosatsu in siguranta, Jorad se retrasese langa ea si ii spusese lui Elwin:
-Du'te si ajutai, ma ocup eu de ea.
Elwin fugi la lupta, iar Jorad se uita la zeita cazuta.
-Ranile acestea sunt adanci, nu stiu daca o sa rezolv mare lucru... dar merita sa incerc.
Jorad isi folosi vraja Holy Light, pentru a o vindeca pe zeita.
-Si acum, cu ultimele mele puteri, castez vraja Devotion Aura (care imi da mie si celor din grup un bonus de armura, deci damage reduction).
-Kara, Marik!
-Ce'i?
-Asigurati'va ca Bosatsu nu pateste nimic, voi sunteti vrajitori, nu trebuie sa mergeti langa el pentru a'l ataca, eu ma duc sa ii ajut pe ceilalti.
-Bine.
-Dati tot ce aveti, demonul acesta trebuie sa cada! Luptati! Luptati pentru a elibera acest taram de otrava numita Nekron!
Nekron parea afectat in urma atacurilor precedente.
-Tu demonule, nu trebuia sa vii pe lumea noastra... nu ai ce cauta aici, cand terminam cu tine, o sa iti doresti sa nu fii parasit iadul niciodata, blestemat fii tu!

Kara isi concentra magia asupra lu Nekron.Chemase puterea ghetii si a apelor care rasarira din pamant...din nefericire,vraji simple ca acestea nu il puteau opri pe demon.Puterile lui erau uriase.Kara incerca sa loveasca cu mingea de foc,insa Nekron o devie cu o singura mana.Nu putea folosi inca Lightning Wraith oferita de mag,nu avea dreptul decat la 12 lovituri pe zi...''Ce ma fac??'' se gandi ea disperata.Ii privea pe toti cum atacau cu furie..Hotara sa foloseasca noua putere.Isi puse masca si simti ceva straniu  : Nu trebuie sa lupti singura..ma ai pe mn..se auzi o voce adanc in interiorul elfei.   
-Cine?intreba ea un pic speriata.
-Acum ca esti stapana mea,impreuna,furia noastra va invinge orice,spuse masca care prinsese viata.Kara intelesese,masca Wraith era cu o constiina proprie..erau practic doua puteri,intr-o singura persoana.
Observand nesiguranta karei,Ken striga la ea:
-Hei..masca aia iti pune in evidenta ochiii ,zise Ken ranjind.(atentie..era o adresare ironica..caci masca nu-i statea deloc bine Karei..:)) )
-Mai taci,curcanule,striga ea...Privindu-l pe Nekron puterea Wraith incepu sa  preia controlul asupra Karei.Inima incepu sa accelereze,sangele pulsa in vine...ochii Karei stralucira ca fulgerele .
Doua fulgere ii iesira violent din maini...energia o invaluia intr-o lumina alba.
-Bun...vom folosi atat fulgerele cat si Power Blow...,hotara elfa.Cu forta mastii,puterea ei se dubla.Era de 2 ori mai agila.Nekron observa puterea imensa ,dar prea tarziu.Kara isi infipse picioarele in pamant,se incorda,isi fixa tinta....abdomenul demonului...si porni atacul.Cele doua fulgere tasneau cu putere din mainile fetei,scotand un sunet asemanator scartaitului...Cand ajunse langa el,se intoarse pe o parte si sari,rotindu-se in aer.Isi propti ambele picioare in pieptul lui .Nekron se dezechilibra,moment in care Kara il lovi  in abdomen cu cele doua fulgere.Nekron fu izbit violent de cele doua fulgere si  propulsat in aer vreo 10 metri.
-N-am folosit decat 2 fulgere,mai am 10,isi spuse fata.
-Wow...asa mai vii de acasa elfo!zise Ken privindu-l pe Nekron cum se chinuie sa se ridice.Se parea ca lovitura il cam zdruncina.Kara scoase repede masca:
-Scuze,oricat de puternica ai fi..imi strici look-ul..o sa te pun pe cap doar cand voi lupta,zise ea zambind.
-Hei..nu e prea dragut,zise ea,parca pufnind.
Nekron se ridica repede in picioare:
-Dupa ce termin cu semi-demonul ala nenorocit,tu urmezi!zise el nervos,indreptand degetul aratator spre Kara. Elfa ranji:
-Ma simt onorata sa-ti tabacesc fundul,scarba!!zise ea entuziasta.
                                                                                                                                           

Nashimo resimti durerea lui Nekron cand fusese lovit de Kara...o fasie subtire de sange i se prelinse din coltul gurii,insa ridica usor capul si zambi.Ii privi pe ceilalti si se pregati de un nou atac.Sari si puse mana pe sabie,atacandu-l rapid pe Nekron.
Nekron:Nerecunoscatoare mica ce esti....te-as putea face una cu pamantul chiar in momentul asta!
Nashimo:Si de nu faci asta?
Nekron:Iti mai dau o sansa...pentru memoria parintilor tai...mai ai o sansa de a te intoarce la mine si de a-ti cruta viata!
Nashimo--zambind--:Mai bine mor acum decat sa fac asta!
Nekron:Atunci iti voi indeplini dorinta!!
Flacarile negre ale lui Nekron o incercuira,apropiindu-se din ce in ce mai tare...
Nashimo:Exact si ce voiam...-- incrucisa mainile,ochii inrosindui-se...un val de energie mistui flacarile provocand spargerea in mici locuri a peretilor -- Voi imprumuta asta un timp...
Nekron:Chiar si asa...tot vei pieri de mana mea!
Nashimo lua Sword Of Retaliation,pregatindu-se de un nou atac alaturi de ceilalti...

Incredibil, dar Kron parea dominat. Abilitatea lui de regenerare abia facea fata atacurilor puternice repetate; parea sa piarda energie rapid din aceasta cauza. Xan se opri pentru un moment din inaintare si lasa coasa jos nedumerit...
Angel: "Xan, ce s-a intamplat?" Tanarul intoarse capul zambind.
Xan: "Nimic!" spuse, repornind atacul..."totul pare prea usor...ce se petrece aici?". Cand acesta ajunse in dreptul demonului, isi folosi din nou abilitatea de blink pentru a evita lovitura din partea acestuia, teleportandu-se in spate, despicandu-l vertical in doua. Pentru a nu-stiu-cata oara trupul insangerat al demonului cazu la pamant.
Ken: "frumoasa lovitura batrane." Insa Xan nu-l auzi, era inca ingandurat. Ken crezandu-se ignorat intoarse capul.
Xan: "asta nu poate fi toata puterea lui. daca ar fi asa, ingerii l-ar fi putut invinge cu usurinta. ceva nu e bine..."
Din nou trupul lui Kron se refacu. Acesta respira greu; era epuizat.
Kron: "amaratilor, cum e posibil sa aveti atata putere???"
Ken: "vai...acela a fost un compliment sau n-am auzit eu bine!" bufni semidemonul in ras. Kron era infuriat, stangand nervos din dinti. Insa nu avu destul timp la dispozitie sa faca nimic; Nashimo aparu in fata lui, lovindu-i abdomenul cu noua arma, secatuindu-i si mai mult puterea; Jorad aparu in spatele si-l lovi violent cu ciocanul, proiectandu-l in fata unde Marik si Elwin era pregatiti. "FIRE BAAAL!" strigara amandoi. Demonul izbucni in flacari; Kara inainta si ea si-l lovi cu piciorul peste cap, aruncand-l in perete.
Kron: *regeneradu-se incet (abilitatea lui parea sa scada)* "Huff...Huff...nu pot sa cred!" Nashimo facu cativa pasi spre el.
Nashimo: "s-a terminat!" ...

"bun...STOP JOC!" urla ken ridicandu-se. "umflatule, ai ajuns unde nu trebuia....te crezi mare si tare, dar pt un lord intunecat nu prea gandesti in perspectiva...stai asa.." ken isi aranja noua armura..."sper k nu is alergic la asta...spuneam! ai atat de putina minte incat ma arunci fix in mijlocul aliantei kre vrea sa te opreasca! acum gata...zi adio!"
ken se transforma iar in demon..."mai bine ma lasai sa inviu..macar asa nu puteam face asta cat vreau..."
ken ataca frontal cu toata viteza sa...nekron primi in plin lovitura...dar era inca in picioare..."nu il pot invinge, dar pot sa ii ajut pe ai mei sa scape..." ken nu renunta si continua sa atace cu o rafala iute de pumni si picioare..nekron nu avea timp sa contraatace...ken il puse la zid...."acum...youjutsu ougi: hyaku youken!" ken incepu o serie devastatoare si rapida de pumni....dupa 99 de lovituri, zidul era crapat si nekron inca ametit..."hai sa iti arat privelistea!" ken ii dadu ultima lovitura si nekron zbura prin zid...in ultima clipa il apuca si pe ken si il trase. amandoi cazura...
"nesabuitule...eu nu pot fi distrus de un spirit...acum, da-mi cartea!"
nekron il trase pe ken spre el violent....dar ken nu renuntase. "vrei sa citesti cartea asta?" ken arata spre pieptul sau "scuze, dar vad k nu ai la tine permisul de biblioteca! asa k revino alta data!" ken se deprinse iute din stransoare, isi puse picioarele in pieptul lui nekron, isi concentra energia in picioare si se arunca in sus. lordul incepu sa cada mai repede, pana disparu in ceata de langa palat.
ken urca, lovind zidul, apucandu-se si aruncandu-se iar. ajunse la gaura din zid, sari peste si fugi la prietenii sai.
"Xan, dak mai ai teleportare in tine acum e momentul sa o folosesti!"
"da...trebuie sa ne regrupam!"
ceilalti incuviintara. Xan se concentra si toti disparura intr-o strafulgerare de lumina.

Dupa ce fumul lasat in urma de vraja lui Xan se rari, s'a dovedit ca Jorad a ramas acolo, in turn. Acesta inainta spre locul in care se afla corpul lui Nekron pentru a'si termina treaba.
-Te'am avertizat, dar tu nu mi'ai dat ascultare, pentru asta o sa platesti cu sufletul tau.
Si cu aceste cuvinte, Jorad isi deschise Tome-ul (o carte mai mare de vraji), isi ridica ciocanul si incepu incantatia.
-A-fel a'nore del'anar.
Ciocanul lui Jorad incepu sa absoarba puterea lui Nekron, si incet, incet, se putea observa ca Jorad devenea din ce in ce mai puternic, datorita aurei intunecate pe care o avea, pana cand acesta inceta.
-Mai am un singur lucru de facut...
Jorad isi arunca ciocanul intr'o parte, si se indrepta spre cealalta parte a camerei in care se afla, de unde a luat o sabie de'a lui Nekron.
*cu o voce aproape demonica*-Acest obiect ma va ajuta sa controlez noile mele puteri.
Indrepta varful sabiei catre unul din pereti, iar din aceasta iesi o raza intunecata care distrusese peretele complet.
-Mwahahahahahahahahahahha. Acum, e timpul sa ma intorc la prapaditii aia pana nu le dau de banuit...
Si cu ultimele cuvinte spuse, Jorad isi folosi puterea pentru a se teleporta la locul celorlalti eroi.

*Jorad Levels Up* -> Level 3
Noua putere a lui jorad este mult prea vasta pt a putea fi controlata de un caracter de lvl 1 ca acesta.... asa ca gamemasterul va sigila aceasta putere, eliberand cate putin din ea pe parcursul cresterii in level a caracterului.
Gains Summon Undead -> este echivalentul itemului Book of Shadows, numai ca este mai slaba. Permite chemarea unui luptator schelete de 3 ori pe zi. Mana cost 85.

Hit Points: 800
Mana Points: 450

Eroii ajunsera la baza turnului. Era liniste,nici urma de demon sau de undead. Energia lui Nekron aproape ca diparuse.
Xan: "ciudat...!" gandi acesta cu voce tare.
Kara: "ce e ciudat?" intreba curioasa elfa.
Xan: "a..haha..nimic..nimic!" izbuncni tanarul intru raset prostesc.
Ken: "nu stiu despre voi...dar mie mi-e foame...hai sa mancam!"
Nashimo: "numai la asta de gandesti. treaba inca nu e gata. trebuie sa ajutam la recucerirea totala a raiului" zise, uitandu-se la Hizuke.
Elwin: "l-a vazut cineva pe Jorad?"
Marik: "era cu noi acum o clipa! o fi ramas in urma!"
Angelus rasufla usurata pentru prima oara de cand se intalnira. Toti zambira stiind despre ce este vorba.
Angel: "nu credeam ca e posibil asa ceva! va multumesc nespus prieteni!"
Ken: "hehe...ce-ai zice de niste mancare drept recunostinta?" ranji acesta; insa Kara ii pocni rapid una peste cap.
Kara: "nu e nevoie sa ne multumesti; ajutorul tau a fost vital in lupta aceasta." Toti aprobara din cap.
Xan: "se apropie ceva!!" spuse demonul cu o voce serioasa. Dupa putin timp putea fi vazut si de ceilalti.
Marik: "Jorad, unde ai fost?" striga magul.
Jorad: "ma scuzati prieteni." zambi acesta. Xan se uita lung la el...ridica o spranceana si zise...
Xan: "frumosa sabie!" exclama uitandu-se adanc in ochii paladinului.
Jorad: "a da, asta, haha, ciocanul mi-a fost rupt in timpul luptei si nu am vrut sa raman neinarmat. inca mai ne pandesc pericole." zice acesta si intoarse capul.
Xan: "inteleg..." continua el mandaindu-si barbia...

Desi demoni sau undead nu mai aparusera,party-ul era cu ochii in patru pentru orice mica miscare .Toti se indreptau,prin turn.la al doilea nivel al Raiului.
Marik si Elwin conduceau,urmati de Nashimo si Hizuke,apoi Angelus ,Ken,Xanek si Kara.Elfa observa atentia sporita a lui Xanek privind noua sa arma,si se apropie tiptil de el.
-Simti si tu ceva?sopti ea aproape de demon.Xanek aproape tresari:
-Cum naiba de furisezi asa?intreba el mirat.
-E un talent,spuse ea.Deci? continua ea privindu-l serioasa.Xan dadu din cap.
-Ceva nu e bine.Tu ce simti? o intreba el urmarind miscarile lui Jorad cu precautie.
-Nu stiu,insa...
-Ce vorbiti voi acolo?se baga Ken la mijloc ranjind.Xanek si Kara tresarira.
Kara ii dadu o scatoalca peste ceafa.
-Mai incet!sopti ea.Nu-mi spune ca n-ai observat!? zise Kara privindu-l pe Jorad.
Ken se uita confuz la paladin.
-Um...ce?  Kara pufni si isi roti ochii plictisita.
-Se vede ca fara mancare esti nefolositor,dar...o clipa lasa trista privirea in jos,lasand asta la o parte....Ken...nu stiai ca ultima carte a lui Nekron e in tine?intreba ea un pic ingrijorata.

"vai, iarta-ma, knd am fost sa imi fac analizele, doctorii au uitat sa imi zica: hei, stai bine cu colesterolul, dar ai o carte demonica in tine. nu stiam. si inca nu imi vine sa cred. dar asta nu schimba cu nimic situatia. dusmanul e acelasi. si scopul meu la fel."
kara il privi mirata. " si kre era scopul tau? niciodata nu ne-ai zis..."
"sa imi apar prietenii. dak nekron reuseste, nimeni nu e in siguranta. am calatorit mult si am cunoscut multi oameni. nu vrea sa mai moara nimeni din cei la kre tin."
"un scop nobil...dar nu poti spune k kestia q cartea nu te afecteaza."
"lectia numarul sase a artelor martiale: transforma orice slabiciune in putere."
spunand asta ken se apropie acum de Xanek. "trebuie sa discutam..."
grupul se opri pt odihna. ken si xanek se indepartara de ei. ajunsi la o distanta considerabila de ei, ken relua: "stiu k nu ai incredere in mine si sentimentul e reciproc. dar trebuie sa ma ajuti cu ceva..."
"fiii serios...dak de asta m-ai chemat poti sa renunti. nu ma interesezi catusi de putin. dispari."
ken il apuca de maneca. "exista si calea mai grea...dak ai ce iti trebuie pt a pasi pe ea." ken il trase spre el si incerca sa il loveasca. Xan se feri si il impinse rapid pe ken.
"pustiule, ai ales gresit si momentul..." Xan isi invoca coasa..."si tipul!"
"asa! sa vedem puterile alea demonice de kre tot aud!"
ken ataca iar. Xanek ramase calm si evita usor pumnii lui ken. ken incerca o lovitura cu piciorul, Xan bloca cu coasa, o rasuci, si il lovi pe ken peste fata cu partea de jos. ken zbura in spate, dar se redresa repede si incepu din nou. lovea cat de repede putea, dar Xan era cu un pas in fata. bloca doua ultime lovituri, si apoi il lovi din nou cu capatul coasei in stomac. Xan il trase spre el. "poate vrei sa imi arati puterea ta de demon..." il arunca cu putere inapoi. ken cazu violent, crapand pamantul in acel loc.
"nu" spuse ken stergandu-si buza de sange "aici e vorba de altceva. am in mine o carte plina de puterea haosului. demon, inger si om amestecat. acum vreau sa imi descopar o alta latura." ken inchise ochii. incerca sa isi aduca aminte de stilul lui Bosatsu. miscarile ii erau intiparite in minte. acum mai lipsea doar energia potrivita. acum prin fata ii treceau doua culori. rosu aprins si albastru lucios. ken se concentra asupra ultimei. isi simti corpul plin de o energie noua. acum era gata. deschise ochii. ii facu semn lui Xanek sa atace.
acesta nu mai avea rabdare, voia sa termine joaca asta inutila. "gunoi uman. vei vedea ce inseamna sa ma provoci!" Xan se teleporta fix langa ken si ataca de data asta cu partea taioasa a coasei, insa ken se feri cu o miscare iute si usoara. Xan mai ataca o data, dar ken se lasa in jos pentru a evita atacu. Xan se infurie. se teleporta inapoi. baga coasa in pamant, isi concentra energia si il privi cu ura pe ken. "nu glumesc. renunta cat mai poti!" ken dezaproba din cap si ii facu iar semn sa atace. deodata, lama imensa a coasei iesi din pamant din dreapta lui ken, indreptandu-se rapid spre el. Xan era sigur de victorie...ken nu putea evita de la distanta asta. ken insa respira adanc, si prinse imensa lama in mana dreapta. "???" xanek era uimit. cum se poate? o energie demoni asa de mare nu poate fi oprita de nimic fizic. se uita mai atent la ken. mana lui nu atingea coasa. era invaluita intr-o aura luminoasa kre bloca energia demonica si o absorbea. ken sfarama lama cu o singura miscare. Xan nu renunta insa. incerca sa il atace pe ken pe la spate, teleportandu-se si executand taieturi rapide cu coasa sa. insa ken evita loviturile pe rand, unduindu-se dupa nevoie. xan brusca coasa, o ridica si lovi de sus. ken prinse lama in palme. din nou, el nu atingea lama, ci o bloca cu energie. o roti, trase coasa si pe xanek spre el, se rasuci, si il respinse pe xanek cu o lovitura cu ambele maini in piept.
xan sari inapoi, dar nu cazu. acum intelese. "fie. mai ai ceva de cercetat?"
"nu. iti multumesc k nu m-ai ucis knd ai avut ocazia."
"da...pentru putin. imi place stilul tau. si tehnica astaa...ce e?"

Gm Edit:
*Ken levels up* -> Level 4

Gains Diviner: creaza o aura divina in jurul lui ken, respingand atacurile cu maie demonica complet. in lupta de aproape, permite lui ken sa pareze orice atac, cu consum de energie, sa absoarba forta adversarului si sa o intoarca.
"se pare k zeita mi-a lasat un dar...forta divina e si a mea acum."
"da...sa vedem ce crede nekron despre asta!"
Hit Points: 650
Mana Points: 250

Kara si Angelus privira lupta dintr-o parte.Kara se apropie de Angel si o intreba cu jumatate de gura:
-Asa fac mereu demonii?intreba ea confuza.
-Adica?Angel nu prea intelegea ce vroia elfa sa spuna.
-Adica....mereu fac pe grozavii ? spuse ea pe un ton un pic iritat.Angel chicoti:
-Nu stiu de tanarul Ken,insa lui Xanek i-a placut mereu sa faca pe grozavul.Mai ales cu mine de fata.Presupun ca e un mod de a se arata duri .
-Mai ales cu tine de fata?repeta Kara cu subinteles.Angel rosi pentru o clipa.
-Mi-e foame!se auzi iar vocea lui Ken.

Nu dupa mult timp,al doilea nivel al Raiului isi deschidea portile.Ceea ce era inauntru era infiorator.O armata de undead misunau,distrugand totul in cale.
-Se pare ca trebuie sa-i luam pe fiecare in parte,spuse Elwin .
Xanek se apropie de Angel si ii spuse:
-Tu ramai aici! Angel se incrunta.
-Acum sunt mai bine..pot lupta!zise ea si mana ei izbucni intr-o flacara uriasa.
Xanek ramase perplex.
-Nu uita sunt regina dragonilor,nu o papusa de portelan. Kara chicoti.
-hai Angel,poti lupta cu mine,spuse ea .
Kara se arunca cu putere in mijlocul creaturilor .Pumnalele ei se roteau cu viteza,retezand capetele monstrilor.Angel isi arunca mingile uriase de foc,arzand cate 20 de undead deodata.Cei care se apropiau prea mult erau rupti in bucati de picioarele Karei,care folosea Power blow in concordanta cu pumnalele.Pumnalul mainii stangi taia un demon in timp ce piciorul drept il azavarlea pe celalat in departare....era ca un dans,cu pasi exacti .
-Nu degeaba mama mi-a dat picioare lungi,spuse Kara in timp ce il lovi pe unul din demoni in ceafa,iar capul acestuia se rupse pe loc.Un undead incerca sa o loveasca pe la spate,insa,Kara il simti si sari ,sprijinindu-si mainile de umerii acestuia,si ajungand intr-o clipa in spatele lui,ii baga pumnalul adanc in spate. Deodata,o gramada de demoni ii inconjurara pe ea si pe Ken.Cei doi statea spate in spate:
-Deci..ne intrecem?CIne ucide mai multi face cinste cu o masa copioasa...
-De acord..pregateste-ti banii...spuse Kara si cei doi se azvarlira in mijlocul gloatei.

Toti luptau din rasputeri cu armata de demoni ce parea ca nu se mai termina. Toti inafara de unul. Xanek statea jos pe o piatra cu capul rezemat pe mana dreapta. Ucisese destui demoni deja, si sincer, se cam saturase. Acesti demoni erau corupti de puterea lui Kron, nu erau nimic ca archdemonii nobili din care se tragea el; nu ii pasa de ei. Odata cu distrugerea lui Kron, dorinta lor salbatica de a ucide si de a distruge ar fi trebuit sa dispara treptat, insa nu era asa; si Xan simtea asta. Inca putea simti vag spiritul lui Kron, insa nu putea intelege cum era posibil. Acesta se uita plictisit la restul eroilor cum despicau bestiile in bucati, insa o persoana ii captase interesul...Jorad. De cand l-au invins pe Kron se purta ciudat, decima demonii cu un zambet diabolic pe buze. Isi aminti de un alt paladin de care auzise ca-si tradase camarazii, aliatii si cauza, si a trecut de partea intunericului, insa nu-si amintea cu exactitate detaliile. Continua sa-l priveasca cand din spatele lui, un demon sari spre el la atac. Xan intoarse incet capul, privind rece demonul, care in secunda urmatoare cazu despicat in doua la pamant. Tanarul infipse coasa in pamant si-si relua pozitia. Lupta se lungea; cu toate ca demonii nu aveau cine stie ce putere, numarul lor urias ii epuiza treptat pe eroii. Ken lovi cap in cap doi demoni si se intoarse spre Xan care tocmai casca. Privindu-l un pic iritat striga.
Ken: "ai putea sa-ti misti si tu fundul demonic un pic? daca nu e prea multa osteneala?!" Xan intoarse capul in alta parte plictisit.
Xanek: "ce s-a intamplat...ai cumva nevoie de ajutor baietica?"
Ken: "pe naiba am!" izbucni Ken lovind alt demon peste cap cu piciorul.
Timpul trecu, si ultimul demon fu rapus.
Kara: "se pare ca astia sunt toti pentru acum..." rasufla usurata elfa. Xanek se ridica si el si li se alatura.
Ken: "am fi putut termina mult mai repede daca cineva si-ar fi miscau un pic fizicul." Xan se uita la el indiferent, apoi se intoarse spre Kara si o intreba.
Xanek: "despre cine vorbeste?" Ken exploda de furie.
Ken: "te omor!!!!!!", inaintand spre demon; insa Kara interveni intre cei doi si il opri.
Kara: "terminati, amandoi!" se rasti acesata. "nu avem timp de prostii. va puteti bate in timpul vostru liber!!" Cei doi isi intorsera spatele. 
Nashimo: "sunteti toti teferi?"
Toti confirmara din cap, inafara de unul. Jorad statea intors cu spatele. Zambea uitandu-se la mainile lui pline de sange; corpul ii tremura.
Nashimo: "Jorad?" acesta nu auzi. "JORAD?" Paladinul se intoarse dintr-o data.
Jorad: "imi...imi pare rau. nu eram atent. sunt bine! putem inainta oricand din partea mea." ...

ken observa totul in jurul sau. dar acum nu era momentul sa reactioneze. totul se juca pe o carte...si cartea aceea era in el. nu era acum timp sa psihoanalizeze totul pana la moarte.
"sa inaintam....gabriel si armata au curatat probabil si restul din acest nivel."
"si catre ce inaintam q asa viteza?" intreba Xanek.
kara interveni si ea. "catre nekron. trebuie oprit inainte de a mai inainta."
"acum suntem inca in avantaj. nekron se reface dupa ultima lupta." spuse elwin, parca gtrabindu-se si ea sa inainteze.
in final nashimo adauga si ea: "cel mai bine ar fi sa cautam armate de recucerire. impreuna sansele noastre cresc."
"acum k am trecut peste neincredere sa ne grabim." spunand asta ken mari pasul. observase iar k jorad era singurul tacut. semnele erau clare. "a stii despre o capcana este primul pas sp o evita. dar as fi vrut sa mai evit alte lupte. deja am consumat destula energie pe zombii aia."
ken mergea la pas cu ceilalti. desi alianta il ajutase mult pana acum, nu putea sa nu gandeasca k poate ar fi inaintat mai mult de unul singur. "nu....nu viteza conteaza. pana si Regele Maimuta a spus-o: pt a fi invins, nekron trebuie atacat de toate energiile din lume. si cred k le avem adunate acum. dar oare ce va veni mai intai? tradarea sau victoria. cel mai probabil el va astepta pana terminam cu nekron..si apoi..."
kara se apropia iar de ken pt a-i da o palma peste ceafa, dar ken era pregatit acum. ii prinse mana, se rasuci si o arunca pe kara in fata. ea abia se tinu in picioare, si se rasuci pe calcaie, privindu-l urat pe ken.
"nu acum, kay. dak vrei sa ne antrenam, ataca din fata, cu toata puterea. dak vrei sa ma intrebi la ce ma gandesc fa-o altfel decat prin a-mi provoca comotii!"
"ooo...micutul e suparat...dar dak ma gandesc bine cine nu ar fi in locul tau? de inviat nu ai reusit. ceea ce cautam e IN tine. iar inamicul nostru stie asta."
"k sa nu mai vorbim de inamicii nevazuti."
"nevazuti?"
ken zambi usor. kara intelese. macar acum avea pe cineva cu care sa vorbeasca.
grupul isi continua apoi drumul pe campul gol si pustiu.

Raiul era devastat. Milenii de frumusete, ordine si disciplina erau acum scrum. Cat vedeai cu ochii era numai distrugere; flacari mistuiau putinul care a mai ramas, iar peste tot se vedeau cadavre ale demonilor si undead-ilor invadatori, insa si a ingerilor care au luptat din rasputeri pentru a opri atacul.
Angelus: "oribil!" exclama aceasta lasand capul plecat. "pe oriunde trece,  Nekron nu aduce decat distrugere, suferinta si amar. Toate neamurile au avut de suferit enorm de pe urma ambitilor sale diabolice...insa acum, totul e pe care sa se sfarseasca." Toti o privira zambind.
Kara: "asa este...sfarsitul cosmarului este aproape. ne vom asigura personal de asta."
In departare se auzeau sunete de arme, strigate, iar mirosul de sange proaspat se simtea pretutindeni. Jorad era ultimul din grup, mergand singur, acesta zambi larg.
Jorad: "aproape...atat de aproape...nici in cele mai frumoase vise nu speram...hahahaha...atat de aproape!"
Hizuke: "ne apropiem de centru. sunteti primii muritori care au ajuns pana aici...in viata. prea marii nu vor fi incantati..."
Ken: "bah...'prea marii' tai nu au fost incantati de multe chestii nici cand le-am facut eu o vizita...insa daca era dupa ei, acum ati fi sub picioarele lui Nekron, asa ca mai slabestene!" spuse semidemonul ironic. Hizuke tacu. Nashimo il privi si zise..
Nashimo: "Ken are dreptate. sunteti prea mandrii, ar trebui sa invatati sa va bazati si pe ajutorul altora..."
Hizuke: "NU!!!" striga acesta cu capul plecat; toti tresarira. "cum am putea face vreodata asta, dupa toate cele petrecute in trecut? cei pe care ii credeam prieteni nu-si urmareau decat propriile interese, si ne-au tradat miseleste cand sa puna mana pe ce vroiau. Timpurile nu se schimba...si oameni nici atat...iar aceasta este ce-a mai mare temere a noastra. iar in final nu ne putem baza decat pe noi insine."
Nashimo dori in momentul ala sa-i arda o palma zdravana, insa realiza ca spusele ingerului aveau o radacina de adevar. S-au petrecut atatea lucruri...
Xanek: "ar trebui sa invatati sa va alegeti prieteni" spuse demonul fara sa intoarca macar capul. "un prieten bun nu este neaparat primul care iti intinde mana...ma asteptam ca dupa atatea milenii ati fi inteles asta deja. chiar sunteti demni de mila..." Dupa asta se asternu tacerea. Insa pentru scurta durata, aceasta fiind intrerupta de un horn de razboi...

Nashimo:Acum ce mai e?
Hizuke:E razboi in Centrul Raiului...asta inseamna chemarea tuturor fortelor existente de pe acest taram...
Angelus:Sa ne grabim atunci!
Toti aprobara si grabira pasul,mersera pe o alee ingusta si ajunsera la marginea unei prapastii unde o ceata prin care nu se putea vedea nimic domnea,menita parca sa acopere asediul asupra Centrului...pacat insa ca nu si urletele sfasiate de durere sau ascutisul sabiilor lovindu-se...
Hizuke:De partea cealalta a prapastiei e destinatia finala....acolo este un pod...e vechi dar cred ca va tine...-- Isi intinse aripile si se inalta in vazduh -- Va voi astepta la capatul lui...
Nashimo:Mda..."crede" ca va tine...mergem?
Xan:Nu rezolvam nimic daca stam aici..
Podul era din sfori ce legau niste bucati de lemne inguste intre ele...se legana si la adierea vantului,dar sa mai si treaca pe el...Nashimo pasi incet,inspirand si expirand prea repede pentru a-si metine echilibrul cat mai mult.."Nu privi in jos.."
Ken(razand):Ha....domnisoarei ii e frica de inaltime..
Nashimo:Ce?!..Pun eu mana pe tine!
Xan:In centru se afla "prea marii"...ar trebui sa iesim in avantaj...
Nashimo se opri si il privi :Sa speram ca asa va fi..
Jorad inca era ultimul si isi privea mainile cu un suras ciudat..."Ceva cu siguranta nu e in regula cu el"-- gandi Nashimo in timp ce simti ca puse piciorul pe pamant...Terminasera intrun sfarsit de traversat podul,iar Hizuke ii astepta cativa metri mai incolo la picioarele lui zacand morti cativa demoni..

party-ul nostru de eroi porneste rapid spre taramul de batalie al trupelor.

deodata, Nashimo scoate un sunet de agonie...
Nashimo: "Gh... AAAH!"

Semnele de pe corpul frumoasei barbare incep sa se iveasca, si se vedea clar ca nashimo era in chinuri groaznice... si pe buna dreptate....

Aerul devenea tot mai greu, iar din ceata densa se iveste Un al doilea demon din cei 6 demoni ramasi...
"Hehehehehehehehheh.... fraier a fost fratele meu mai mic de nu a putut sa invinga niste fiinte asa firave ca voi... Xanek, a trecut mult timp batrane... Nici nu a trebuit sa ma mai obosesc sa caut 7a carte, deoarece cartea vine singura la mine... sa va vad! jucarii ce sunteti!"

-Kofirth! zise Xanek printre dinti.Nu stiam ca Nekron inca te mai tine in viata,dupa cate misiuni ai esuat din cauza mea,adauga el si ranji mandru. Demonul paruse iritat de vorbele tanarului.
-Fratele meu nu merita onoarea sa se lupte cu tine,insa eu te voi rupe in bucatele.
Statura creaturii era masiva.Purta ca o armura foarte groasa .Ceea ce parea a fi parul sau...erau defapt nijte tepi iesiti din cap.Avea o  pielea solzoasa si sangerie.
-Yuck!exclama Kara.Tipul asta arata ca o bucata de carne gata sa fie fiarta!zise elfa zambind calm.
-Nu mai imi da idei,ca iar mi se face foame! o mustra Ken.
-Nu il subestimati!suiera Xanek.Semi-demonul si elfa ramasera surprinsi de reactia lui Xanek.Sau ati uitat ce ne-am chinuit cu el?
-Si acu ce sa facem,sa plangem?replica Kara un pic iritata.Il cunosti si p-asta,din cate vad....deci..presupun ca-i stii punctele slabe..
-Intr-un fel.Kofirth este printre singurii demoni care-i stiu sa controleze focul Iadului dar si Pamantul si Undead-ii.
-Toate aceste 3 lucruri deodata?exclama Kelandra.Xanek incuviinta.
-A incercat o data sa o rapeasca pe Angel,la comanda unui demon in rang mai mare,insa,sa zicem ca a mancat pamantul datorita mie.
-De fapt,ma descurcam si singura,zise Angel ,desi focul lui este cel al Iadului,al meu controleaza atat lumina cat si intunericul.
-Bun,revenind la subiect,ridica Kara tonul....cum il oprim?indreptandu-se spre Xanek.
-In principiu,punctul lui slab sunt coarnele lui,dar si daca reusim sa-i dam jos armura,nu va rezista prea mult.
-Armura aceea este facuta de Nekron,adauga Angelus apropiindu-se de Xanek,va fi extrem de greu de scos.
Ken ranji:
-Ha..asta o sa fie super,si dadu sa porneasca atacul,insA Kara il opri.
-Unde crezi ca mergi?intreba ea nervoasa.
-Um..sa-i caftesc fundul...
-Nu prea cred,ai uitat ca pe tine te vrea ,Ken?zise elfa.Nu mai poti fi asa de nesabuit in lupta,lipsit de griji,daca te prinde,sau e o capcana,Nekron va pune mana pe carte,iar tu nu vei mai invia nicicand.
-Ma tem ca are dreptate,interveni Kelandra,Ken,acum,tu esti foarte important.Ken izbucni intr-un ras nervos.
-Asta le depaseste pe toate,am ajuns sa am nevoie de garda de corp?intreba el mirat.Ma uimeste ca ma considerati atat de slab incat...
-Nu asta e ideea!zise Xanek,dar Kara are dreptate,trebuie sa fim mai prudenti.Ken pufni.

ken abia acum isi dadu seama...el era o slabiciune pentru grup.
nu putea suporta asta.
"demonizer!" ken trecu iar in forma de demon. ochii sai aurii ii luceau acum de furie.
"tipule, nici nu pot sa iti pronunt numele. dar ai venit dupa mine. sa iti dau o portie!"
ken disparu din fata tuturor. aparu in spatele lui Kofirth, si il lovi cu putere in spate. desi atacul fu puternic, armura il proteja pe demon.
"hmmm." ken sari in sus, se rasuci in aer, ateriza in fata lui Kofirth si il lovi tare cu pumnul in stomac. dusmanul era insa iar neatins.
ken facu cateva tumbe in spate. "primul sunet si al doilea erau din acelasi loc...bun! sa vedem."
ken incepu iar sa alerge spre Kofirth, evitand flacarile sale, sarind in stanga si in dreapta. ajuns fata in fata cu el, ken sari, si lovi tare cu piciorul in umarul drept al demonului. armura paraii. "asta e. si acum usa numarul doi!" ken se propti in mana stanga, sari, evita pumnul demonului, si lovi cu putere umarul stang. aceeasi paraitura se auzi iar. ken sari inapoi si se opri.
"deci?" intreba uitandu-se la Kofirth
"nu ai nici o sansa...kiar dak imi spargi armura, vei avea o supriza neplacuta."
"da? am avut deja una pe ziua de azi...asa k de ce nu?"
ken se repezi direct spre Kofirth. acesta incerca sa il zdrobeasca pe ken cu pumnul sau, dar ken sari repede in sus, il prinse de umeri pe demon, si il rasuci, aruncandu-l inainte. ken se rasuci si el in aer, si executa o ultima lovitura cu ambele picioare in pieptul armurii.
in acel moment, armura exploda, aruncandu-l pe ken in spate. acesta se rostogoli, oprindu-se in fata grupului.
"acum e vulnerabil..." spuse ken, stargandu-si umarul si genunchiul de sange.
"terminati-l!"

fiecare demon ocupa cel rang datorita unui anume talent! spuse demonul... eu ocup al 6lea rang deoarece  imi pot reface armura de 6 ori, iar apoi.... ei bine, va las sa descoperiti singuri! incercati doar! :evil:

Demonul nici nu termina bine de zis ca armura ii si reveni. Acesta zambi diabolic...
Kofirth: "mwahaha, mai incerci odata baiete?" spuse batjocoritor spre Ken.
Ken: "...ce prostie!" exclama acesta tragandu-se inapoi.
Kofirth: "si voi sunteti cei care l-au invins pe fratele meu amarat, sunteti patetici..." rase acesta mai departe. "Xanek, cum se face ca umbli cu acesti prapaditi?", insa Xan ramase tacut. Toti se asteptau la o replica insa aceasta nu veni.
Kofirth: "Bwahahaha, toti anii aceia in exil te-au facut slab...esti la fel de jalnic ca si insectele acestea!!!" continua acesta. Xanek tacu in continuare cu capul lasat.
Angelus: "Xan..!" inainta aceasta ingrijorata spre el. Insa cand ajunse in dreptul lui incremenii si facu doi pasi inapoi tremurand. Xanek se misca in sfarsit, inaintand incet si cu capul in continuare lasat spre demon. Angel ramase muta; fata i se albi ca si cum ar fi vazut o fantoma.
Kara: "XAN! ce crezi ca faci?" tipa elfa la el, insa acesta nu raspunse. Incerca sa-l opreasca insa Angel o prinse de mana si o trase inapoi. "ce...ce faci?...trebuie sa..." insa se opri cand vazu frica din ochii tinerei. Xanek continua sa inainteze incet spre Kofirth. Demonul parea iritat de tacerea adversarului.
Kofirth: "prapaditule, ce incerci sa faci? oricum nu-ti va merge cu mineee..." in momentul acela Xan ridica privirea spre el. Ochii lui rosii straluceau, Kofirth facu in pas inapoi apoi inlemnii.
Kofirth: "nu..nu ma pot misca!!!" zbiara demonul disperat. Xan inainta pana ajuse in fata lui si se opri. "Xan...nu...te rog..." continua Kofirth cu o voce miloaga. Xan zmuci dintr-odata mana dreapta si armura lui Kofirth de sfarama instant, coasa lui aterizand in pamant.
Kofirth: "te rog nu...ai mila..." se ruga demonul...
Xanek: "mila?" rosti tanarul incet; prinse coasa din pamant, si smuci puternic din ea. Totul se intampla prea repede, nimeni nu vazu nimic. Ken abia putu sa-l urmareasca. In secunda urmatoare, armura lui Kofirth se refacu pe corpul acestuia; insa el nu se misca.
Xan ingenunche cu un picior. Angel sari spre el speriata.
Xanek: "STAI ACOLO! NU TE APROPIA!" se rasti acesta. Intorcand putin capul, coarne ascutite si indreptate in sus erau vizibile pe fruntea lui. Acesta disparu intr-un nor de fum. Kofirth statea inca nemiscat; insa nu tinu mult...acesta se "rupse" de la jumatete, cazand violent la pamant, devenind un munte de scrum. Armura lui era intacta.
Angel cazu in genunchi: "Xan...nu..."

*Xanek Levels Up*
Furia sa dezlantuita il face pe xanek sa dobandeasca True Form, ce il face sa revina la forma de demon detinuta de acesta pe cand era comandant in legiunile lui Nekron. mana cost 150

Hit Points: 750
Mana Points: 250


o liniste apasatoare ii apasa pe eroii nostri... demonul ce parea invincibil era mort... sau cel putin asa parea... deodata un raset malefic incepu sa se manifeste in aer... al 6lea demon al legiunilor radea cu pofta, refacandu'se aproape instantaneu din scrum... Xanek ramase locului, cu spatele la el... "Se pare ca nu sunt singurul caruia ii sporesc puterile. Se pare ca si tie iti sporesc puterile batrane! long time no see!!!" si incepura amandoi sa rada cu un ras apasator si incredibil de crancen... korfith se dovedise a fi un adversar mult mai greu decat fusese kron la prima lor intalnire...

Cei doi inca radeau; restul se uitau la ei mirati.
Elwin: "bah..demoni!" gandi aceasta. "Nu conteaza de ce vita sunt, tot lafel se comporta."
Xanek se opri din raset si se intoarse spre oponentul sau.
Xan: "mai ai 4 batrane!" ranji acesta! Kofirth se incrunta si zbiera violent...
Kofirth: "nu ma subestima vierme", zicand acesta il lovi cu pumnul peste fata pe tanar care zbura cativa metri aterizand violent spargand pamantul. "ce te face sa crezi ca te vei mai atinge de mine!?!?"
Kara: "XAN!" striga elfa tinand-o pe Angel care era inca in genunchi incremenita.
Ken: "mi-a ajuns!" exclama acesta ridicandu-se, si luandu-si avant sari cu piciorul drept spre fata demonului. Insa Kofirth il prinse si-l smuci puternic spre pamant, insa Ken se rostogoli si ateriza in picioare. "si inca odata..." insa nu apuca sa termine ca simti o mana pe umar.
Xan: "asta nu e lupta ta baiete..." spuse tanarul cu o privire rece, "noi doi avem o socoteala mai veche de incheiat". Spunand asta, il smuci pe Ken care zbura un pic pe spate si ateriza in fund. Xan incepu sa inainteze din nou spre demon. Coarnele isi atinsera lungimea maxima [note: imaginati-va coarnele lui Illidan], iar ochii il ardeau de un rosu puternic. Acesta incepu sa prinda viteza, insa si Kofirth la randul lui incepu sa inainteze spre el. Xan ranji si-si scoase rapid coasa, smucind puternic din ea spre capul oponetului. Kofirth anticipa atacul si bara cu aparatoarea de la incheietura. Acesta nu statu pe ganduri si lansa un contra atac cu pumnul, insa acesta trecu prin gol.
Kofirth: "rapid..!" se mira demonul. Xanek isi folosi blink-ul pentru a se teleporta in spatele acestuia si pregati o lovitura verticala puternica. Kofirth inroarse capul insa nu apuca de evite atacul. Armura din spate ii fu spulberata intr-o secunda, Xan ateriza la picioarele lui ranjind...
Xan: "inca 3!"
Kofirth stranse din dinti in timp ce armura lui se refacea. Era uimit cu cata usurinta o taia tanarul. "Se pare ca bizuindu-ma doar pe armura ca protectie nu ajung nicaieri" incepu acesta sa rada. Xan nu se lana impresionat si avansa din nou. La cativa metri de oponent, lansa un nou atac orizontal, insa, cand acesta era pe cale sa-l atinga pe Kofirth, un morman urias pe pietre se ridicara din pamant in fata acestuia, blocandu-i coasa. Sub puternicul atac pietrele se sfaramara instant, insa atacul era deja oprit.
Xan: "pfff...!" gesticula acesta sarind pe piciorul drept pregatind un nou atac, insa acelasi lucru. Din nou isi schimba directia, insa peretele de pietre se iveau mereu instant. Kofirth incepu sa rada.
Kofirth: "bwahaha...sa vedem cum vei trece de fortareata mea?"
Xan: "hahaha...defapt intrebarea este...cat va rezista aceasta in fata mea?" zambi acesta ridicand coasa in aer. Kofirth se cruci un pic neintelegand ce vrea sa zica. Xanek se apleca atingand pamantul cu palma, acesta devenind negru intr-o secunda. La fel de repede se scufunda in el ca si cum ar intra in apa. Lama de la coasa iesi la suprafata si incepu sa se roteasca.
Kofirth: "ce truc mai e si acesta??" intreba demonul dezorientat. Lama deja avansa rapid spre el. "s-o crezi tu baiete!!!!" exclama acesta ridicand uriasele ziduri de piatra inaintea lui; insa acestea nici nu ieseau bine ca erau si spulberate, unul dupa altul, erau facute praf de puternica lama care nu pierdea din viteza sau din putere. "im...imposibil!" mormaii Kofirth incercand sa fuga. Insa prea tarziu. Lama il izbi violent, despicand-ui armura in doua. Trecand de el coasa se opri, si Xanek sari din pamant aterizand ceva mai departe. Armura lui Kofirth se refacu din nou. Acesta statea in genunchi tremurand.
Xan: "forma aceasta imi permite sa efectuez atacul acela de cate ori vreau. te sfatuiesc sa schimbi tactica! mai ai 2 incercari, si deja ma plictisesti." ranji tanarul. Kofirth izbi pamantul cu pumnul. Se facu liniste pentru cateva secunde. Apoi se auzi din nou rasetul malefic al demonului.
Kofirth: "mwahahaha! Xanek, intr-adevar te ridici la nivelul reputatiei tale. Mai mult de atat, se pare ca imi sti si toate slabiciunile...daaaar..." gesticula acesta cu degetul aratator "si eu o stiu pe a ta!"
Xan: "poftim?" se incrunta acesta.
Kofirth: "oare ce s-ar intampla daca ea ar pati ceva?" ranji acesta malefic. Xan tresari. Demonul ridica mana in sus, strangand energie.
Xan: "LASULE!!!" striga acesta insa oponentul paru sa nu-l bage in seama! Kofirth absorbi indeajunsa energie in pumnul sau pentru a lansa unul din atacurile lui devastatoare, smucind puternic din mana, lansa o bila uriasa de foc spre locul unde Kara si Angelus priveau neputincioase. Xan dadu speriat sa sara in fata atacului, insa din pamant, o mana scheletica ii prinse glezna trantindu-l la pamant; in secunda urmatoare, scheleti se materializara langa el si il tintuira la pamant.
Xan: "NUUUUUUUU!!!!!!!!!!!" zbiera acesta disperat.
Deodata, o umbra sari peste restul eroilor si ateriza fix in fara celor doua. Impacul atacului fu extrem de violent. Pamantul de cutremura, iar unda de soc spulbera totul in jur. Dupa un timp, Xan dadu mana de la ochi si privi spre locul acela ingrozit. Praful ridicat de explozie facea vederea inposibila. Mana ii tremura. Nu reusea sa pronunte o vorba. Kofirth statea ranjind ceva mai departe cu mainile in san. Parea mandru de fapta lui.
Din praf se auzi o voce...
Ken: "aiii, *cough*cough*cough*, cata putere...!!!" Nashimo se ridica tremurand..
Nashimo: "Kara...Angel...!" Elwin se ridica si ea, si facand o scurta incantatie, chema un vand puternic care risipi praful. Toti ramasera uimiti. In gaura creata de explozie, Kara si Angel stateau la margine, acoperite de putin pamant...insa parea in viata. In mijlocul craterului, era o silueta familiara, insa spulberata de puterea atacului. Ochii lui Xan inca tremurau. Strangand un pic de putere, acesta zise incet...
Xan: "Zex...Zexius...!!!"


[note: c'mon people, ce a-ti patit?]

Kofirth ramase traznit.
-Zexius..si tu? urla el .Zexius se ridica incet,si se intoarse spre Angelus.
-Regret ca am intarziat,zise el ,si zambi scurt.Xanek se grabi spre Angelus cu chipul impietrit.
-Esti bine?Te-a atins?intreba el analizand-o pe tanara din cap pana in picioare.(Aproape era amuzant,daca lupta nu era serioasa  )Kara pufni:
-Da io ce sunt aici,cartof prajit?BInenteles ca e teafara doar am pazit-o eu.Angel zambi spre Xanek,semn ca era bine.Demonul schita un zambet mai incordat,era poate extrem de fericit ca Angelus traia si era bine.
-Sa-ti fi vazut fata! chicoti Ken.Kara il inghionti usor in stomac.
-E un moment foarte delicat...nu mai distruge ''atmosfera'',ii facu ea semn cu capul spre cei doi .Ken se uita nitel la ea,apoi la Xan si Angelus...parea confuz.
-Gata!Cum indrazniti sa va bateti joc de mine!!!striga Kofirth ,facand spume la gura de nervi.
Kara se intoarse spre el si-si puse mainile in sold.
-Ok..e timpul sa trec la actiune...vrei lupta..asta o sa primesti prapaditule.
Kara isi concentra intreaga energie in picioare,si sarii spre el.Kofirth ridica zidul de piatra insa,spre uimirea lui,zidul se prabusi imediat.Kara se rasuci in aer,trimitandu-si toata energia in piciorul drept,se intoarse si cu Power Blow il lovi direct in piept pe demon.Armura crapa,sub presiunea loviturii.
-Cum e posibil?ZIdul trebuia sa te opreasca,intreba el panicat.
Kara ranji:
-Sunt sorcerer,vraji de natura si de elemente sunt specialitatea mea...iar piatra reprezinta elementul pamant..insa..nu ma asteptam ca un ditamai animalul cu creier de gagautza ca tine sa priceapa.
Instantaneu,invoca Lightning Wraith,caci mai avea energie,si 2 fulgere se indreptara sfaraind spre demon.Kara sari pe pieptul lui si cand fulgerul era exact langa ea,elfa se impinse cu picioarele in el si se rasuci,inainte ca fulgerul s-o atinga si pe ea.Armura lui Kofirth exploda,inca o data in mii de bucatele.
Kara ateriza lin pe pamant.Isi aranja parul mai bine la spate :
-Si nici nu a trebuit sa-mi rup o unghie,rase ea.
Kofirth parea complet speriat,era la pamant,tremurand de mama focului.Sudoarea i se scurgea pe chip...
-Doar o viata,batrane,zise Xan lasand-o pe Angel cu Zexius si ceilalti.

ken sa saturase de lupta asta. dovedise ce avea de dovedit. dar acum ei trebuiau sa inainteze.
"bun, demon al carui nume nu il pot pronunta, am pierdut destul timp! ai vazut deja pana acum k nu ne poti invinge pe toti. ce ar fi sa renunti?"
Kofirth se ridica gafaind..."nu...nu m-ai ucis inca...mai ai..."
el nu termina propozitia, k ken era deja langa el. "poti masura pe cineva dupa cum isi accepta infrangerea.." demonul izbi pamantul cu pumnul, dar ken era deja in ceafa sa..." asa k sa vedem cum ti-o accepti tu pe a ta!". baiatul isi unii pumnii, si lovi tare in crestetul capului lui kofirth. acesta isi pierdu echilibrul, si facu cativa pasi inapoi. ken sari din spatele sau. se lasa in jos, si il lovi q un uppercut puternic sarind in sus drept. ultima armura fu zdrobita, iar demonul era acum expus. ken se redresa din cadere, si il lovi tare pe urias q calcaiul tot in cap. sari in aer si ateriza in fata sa.
"apararea ta era buna...dar era in cea ma proasta combinatie cu atacul nostru combinat. si ai mintit...armura ta nu te apara...ea era ceea ce te sustinea. fara ea, esti invins."
kofirth cazu in genunchi. nu mai avea puterea de a vorbi. ken se apropie incet de el. brusc, demonul al apuca pe ken cu ambele maini. "cat timp te prind pe tine, misiunea mea e indeplinita....iti voi lua sufletul in numele LUI! HELLRAISER!" pamantul incepu sa se zguduie violent. Xan se dadu inapoi. Kara vru sa alerge sa il ajute pe Ken, dar Xan o opri. Kara privea acum cum flacarile se ridicau din pamant inghitindu-i pe cei doi. Xan se teleporta cu fata, inainte k uriasa explozie sa aiba loc.
"de ce?! puteam sa il ajut!"
"vei vedea." spuse Xanek calm. "trebuie sa iti cunosti mai bine aliatii."
din fumul negru si gros, o silueta se ridica. dupa statura, kara isi dadu seama k e ken. acesta era plin de pamant, iar o dara de sange ii curgea pe frunte, dar era in rest nevatamat.
"cum? am vazut k te pironise..." intreba kara, bucuroasa insa k nu a fost nevoie sa isi vada din nou prietenul murind.
"diviner...am putut sa ma eliberez usor din stransoare...dar am preferat sa il vad cum moare satisfacut, crezand k a reusit. lupta nu a fost corecta. datorita armurii mele, i-am blocat atacul." ken isi curata armura de sangele demonului. "nu iti face griji pt viata mea...xcum nu o mai am. si stii doar k nu o sa mor inaintea ta, kay. dar iti raman dator pt intentie." ken ii facu cu ochiul fetei si se indrepta spre Xanek.
"ai intuit bine, amice."
"nu de creier duc eu lipsa. acum, sa inaintam..."
"inainte de asta...vreau sa va spun ceva...tuturor..."
ken astepta k toti sa se stranga in jurul sau.
"mai devreme ati spus sa stau inapoi. k si knd eu nu as putea lupta datorita...acelui lucru. insa, in momentul in kre eu voi ajunge o povara pt grup, voi renunta. eu lupt in felul meu. nu dau inapoi, nu renunt. dak voi credeti k nu mai pot lupta, eu ma voi retrage acum. voi face ce am de facut de unul singur. nu vreau sa fiu in calea nimanui, si nu vreau sa fiu alaturi de unii kre ma disconsidera."
ken vorbise pe un ton grav. nu mai vorbise cu ei asa pana acum. dar avea si motive. isi ura slabiciunea, si de aceea incerca mereu sa o ascunda si sa o depaseasca. dar vorbele lor fusesera prea exacte. el era tinta lui nekron.

noah, de parca nu am plans destul la speech-ul lui ken, si de parca nu a fost de ajuns melodrama asta... Kofirth apare intr'o a 2a forma... ca un fire/earth elemental, combinat, foarte asemanator cu o bila de flacari imensa, tinand o sabie cu 3 taisuri in mana.
dupa ce mai scoate un ras din acela lame, si batjocoritor de'al lui, spune: "Daca dai cu o pagina inapoi, atunci cand mi'aia ditrus prima armura Xan, vei afla ca am lasat un mic pasaj acolo care spune: am cele 6 armuri care ma apara, si puterea mea nu consta numai intr'atat!". prin faptul ca ati reusit sa imi distrugeti cele 6 armuri am aflat ca pot pierde timpul cu voi si ca intr'adevar am o provocare in fata mea... Ken, "You Will enter the sword!" [that sounds pretty damn familliar!]. Aceasta sabie ce o detin va fi inchisoarea ta pana cand sufletul tau va fi expus in fata lui nekron!

Zelxius de colo: "Batrane Xan, incepi sa dai kix... sa nu imi spui ca ai uitat ca aceasta progenitura are 6 forme diferite!"

Xanek se uita cu dezinteres la noua forma a demonului. Coarnele incepura sa-i dispara arzand de la varf spre frunte.
Xan: "mda...se pare ca am uitat ca lui Nekron ii place sa-si recicleze subordonatii, oricat se slabi si de patetici or fi..."
Kofirth: "CEEEE!!?!?!" zbiera acesta. "Pocitura, cu fiecare forma nou, devin cu mult mai puternic..."
Xan: "...si daca ultima forma a fost sub orice critica de slaba...insamna ca acum poate chiar vom depune un mic efort!"
Kofirth fierbea de furie. "mereu ti-a placut sa te crezi superior vierme!!! acum te voi distruge!!!!" tipa acesta inaintand spre tanar.
Xan: "am inceput sa ma plictisesc de tine si de jalnica ta prestatie ca demon!" se incrunta acesta spre el. "6 forme sunt prea multe...nu am timp de prostiile astea." Kofirth inainta in viteza.
Kara: "Xan ai grija!" spuse elfa pregatindu-se sa avanseze, insa acesta ii facu semn sa stea pe loc.
Ken: "bah...iara face pe eroul!"
Xan zambi uitandu-se la namila de foc ce se apropia rapid. Kofirth isi indrepta sabia marind viteza. Tanarul isi scoase coasa, se puse in pozitie si rosti o incantatie pe care n-o mai folosise niciodata. Cand demonul fu in fata sa, pregatit sa atace, acesta deschise ochii si bloca sabia cu coasa. Acesta ranji si ii puse mana pe fruntea lui Kofirth. Manusa lui incepu sa se topeasca insa incantatia mai avea putin...
Kofirth: "ce naiba planuiesti nenorocitule????" 
In momentul acela ambii disparura, lasand in urma un fum gros si negru. Angel tresari.
Nashimo: "ce s-a intamplat? unde s-au dus?"
Angel: "nu...nu inteleg! nu le mai simt prezenta in aceasta lumea niciunuia!!!"
Ken: "poooftim???" se cruci acesta.
Angel: "stiu ca suna ciudat, dar asa este!"
Kara: "jeeez, demonul ala! ce-o pune la cale?!"
In momentul acela se forma un nor negru si Xan cazu prin el la pamant gafaind; dupa aceea norul disparu. Angel fugi spre el ingrijorata, si-l sprijini pe umar. Ken se uita in jur mirat.
Ken: "ammm...ce s-a intamplat cu chibritzel ala?"
Xan *razand incet* : "l-am inchis intr-o alta dimensinune. nu ne va mai cauza probleme. insa...se pare ca aceasta tehnica m-a secatuit temporar de puteri." 
Kara: "te poti reface pe drum?...nu avem timp de pierdut."
Xan: "voi fi bine..."
Nashimo: "atunci sa inaintam...demonul acela ne-a intarziat destul!"

vocea demonului se auzea in aerul greu.... pe un ton jos si linistit... "...hahaha.... buna incercare...crezi ca numai tu ai asemenea puteri? toti generalii o au, inclusiv EU!!!!!!!!"
si intr'o explozie luminoasa, angelica [?!] Kofirth reaparu in fata eroilor nostri.
din cate se pare kara ken si xanek nu sunt de ajuns pt a'l nimici pe acest archdevil...

Nashimo se incrunta si pasi in fata celorlalti.Isi scoase sabia si il privi pe Kofirth.
Nashimo:M-am cam plictisit de tine...si jocul tau..Cred ca ar fi cazul sa-l incheiem o data pentru totdeauna!
Aceasta sari si se napusti spre demon,insa disparu si reaparu tocmai in spatele camarazilor ei care o priveau cu mirare.Incrucisa mainile si rosti o incantatie scurta,in maini aparandu-i o minge de foc.
Kofirth(razand):Si cu aia vrei tu sa ma invingi?
Nashimo:Cred ca va fi de ajuns...
Mingea de foc disparu si aceasta lipi palma de pamant,totusi nu se intampla nimic.Privi o clipa de jur imprejur dupa care il ataca direct cu sabia,lovitura fiindu-i barata.Semnele de pe corp ii provocau arsuri groaznice...si singurul mod in care se putea elibera de durere era sa i-o transmita altuia,in cazul de fata lui Kofirth.
Kofirth:Nu-mi vine sa cred ca TU ai sangele lui Nekron...hahaha...
Ochii fetei se inrosira si la fel si sigiliul de pe umarul lui Kofirth.Nashimo incepu sa-l atace in continuu fara sa-i pese ca acesta o raneste,fara sa analizeze situatia sau macar sa se fereasca de atacurile demonului.
Kara:Ce face?!...In ritmul asta va pieri imediat!
O lovitura o tranti la pamant si din bratul drept ii curgea sange.Se ridica usor si zambi cu rautate spre Kofirth.Scoase Sword Of Retaliation si il ataca,impietrindu-l imediat.Rosti un cuvant cat de repede putu si o lumina ce se ivi din pamant il invalui pe demon.Un vant puternic ii indeparta putin pe eroi si o facu pe Nashimo sa se ridice in aer.
Nashimo:Acum s-a terminat cu el...

"crezi ca ma poti omori cu flacara din moment ce eu insumi sunt flacara? trebuie mai mult de atat..."

Xanek: "pfff...!" se incunta demonul incercand sa se ridice, insa cazu la loc in genunchi.
Se fac liniste; se parea ca Kofirth era intr-adevar un adversar pe masura. Ba mai mult, in acest moment era chiar in avantaj.  Marik se uita la prietenii lui ce luptara curajos pana acum si zambii. Intoarse capul si inainta incet spre demon. Restul se mirara.
Kara: "Marik...ce crezi ca faci?" intreba curioasa elfa. Insa magul isi continua mersul.
Marik: "ma bucur ca am luptat impreuna cu voi pietenii mei, a fost o adevatara onoare." zise dintr-odata. "insa imi pare rau ca nu am fost destul de puternic sa va ajut mai mult!"
Nashimo: "ce vrei sa zici? Marik stai..."
Marik: "e prea tarziu...m-am hotarat! voi invinge demonul acesta chiar si daca va trebui sa-mi dau viata pentru asta!" inclesta acesta pumnii. Kofirth se uita mirat la magul care pana acum statu in spate fara sa faca nimic.
Ken: "nu fi prost omule! nu sti ce zici...nu e nevoie de sacrificii..."
Marik: "ken, mi-as fi dorit sa fiu la fel de curajos ca tine, poate atunci nu ne-am fi aflat in situatia asta." lasand capul in jos. "acum va rog ingaduiti-mi acest ultim atac, este destinul meu!" Era clar ca nimic nu-l va face sa-mi schimbe parerea, asa ca restul incuviintara cu greu. Marik se departa indeajuns, dadu gluga din cap jos, ridica mainile in sus, si incepu sa rosteasca cu voce tare un descantec pe care Xanek, Angelus si Zexius il recunoscura...

Marik: "Darkness beyond blackest pitch,
Deeper than the deepest night!
Lord of Darkness, shining like gold upon the Sea of Chaos,
I call upon thee, swear myself to thee!"

Xanek: "REPEDE ADAPOSTITI-VA!" tipa demonul. Angel crea o bariera in jurul lor si ruga si ceilalti magi sa faca la fel.
Zexius: "incredibil Xan, nu ma asteptam ca un om sa poata folosi magie de calibrul asta!"
Xanek: "sunt multe chestii pe care nu le intelegi vechiul meu prieten" zambi acesta.

Marik: "Let the fools who stand before us be destroyed by the power you and I possess!"

Pamantul in jurul lui se crapa, cerul se innora; fulgere puternice incepura sa loveasca in jurul lui. Mainile lui incepura sa luceasca puternic, concentrand o puternica energie.
Marik: "pana aici demonule, ne vedem in iad!!!! GIGA SLAVE!!!!!!" zbiera acesta indreptand mainile si atacul spre Korfith ce era nedumerit. O puternica raza izbucni din mainile sale, distrugand totul in calea ei. Aceasta il atinse pe demon reducandu-l la nimic intr-o clipa. Atacul ridica un munte de praf in urma sa. Marik statea in mijlocul unui crater gafaind. Nu mai era nici urma de Korfith. Totul era distrus pe o raza uriasa. Acesta zambi multumit, isi lasa mainile in jos...si se prabusi mort la pamant...


[note: din moment ce Sasuke nu mai binevoieste sa posteze pe aici, mi-am luat libertatea de a scapa in mod "nobil" de caracterul lui; spre ca nimeni nu o sa se supere!]

Eroii o luara la fuga instantaneu spre Marik.In jurul lui se formase un crater din care acum iesea un fum gros.Toti stateau acum in jurul magului.Niciunul nu stia ce sa zica.Dupa cateva minute de tacere,Ken izbucni:
-Ce dracu ii veni sa faca asta?striga el dand cu pumnul in pamantul care se imprastie in vant.Kara ii puse o mana pe umar:
-A facut ce un erou adevarat face,suspina ea.Ken pufni:
-Ma lasi...un erou nu sare in lupta asa...fara niciun plan!zise el ridicandu-se si indepartandu-se de ceilalti.Angelus se lasa in genunchi si ii lua capul in poala .
-Ii voi calauzi sulfetul spre Pacea Eterna,murmura ea,si o lumina puternica se ivi in jurul ei.
Xanek se  duse langa Ken.
-Pustiule,incerca demonul sa spuna insa Ken ii lovi mana la o parte.
-Unu..nu sunt pusti....doi..n-am nevoie de sfaturi de la tine,sau de la altcineva,zise el si se indeparta.
-Ken!striga Kara si il trase de umar.Xanek vroia doar...Ken ii lua mana si o impinse violent intr-o parte.
-Am zis ca n-am nevoie de sfaturi...
Kara isi puse o mana in sold,se lasa pe piciorul stang si il avanta pe celalat pe la picioarele lui Ken,semidemonul nu apuca sa sara si fu pus la pamant .
-Scuteste-ma cu atitudinea asta..crezi ca esti singurul care sufera?zise ea mai glacial ca oricand,si se intoarse cu spatele.
-Sa ne continuam drumul,Marik nu a murit ca noi sa stam de vorba si sa ne certam...,zise ea si deja porni inspre terenul unde lupta se dadea...erau din ce in ce mai aproape.
Nici n urealiza ca,mergand asa de repede,se indeparta de grup.Cobora fara sa realizeze un damb,iar ceilalti ramasera pe partea cealalta.O sulita aproape ca o atinse pe elfa,insa ea evita exact la timp.De pe un alt deal...o creatura stranie statea,cu o mantie fluturandu-i in vant.
-O elfa...de mult n-am mai gustat carne frageda,mormaii el.Creatura avea nijte spini iesiti in spate,care erau de asemenea prin tot corpul,doua coarne uriase in frunte,maini scheletice,ce pareau arse de focurile infinite ale Iadului,si corp musculos..insa..intreg corpul avea culoarea sangerie a carnei arse.

-O..grozav,pufni elfa...o sa ma lupt cu carne la gratar...unde e Ken..sigur i-ar fi placut asta...
Creatura se teleporta intr-un fum rosu..si aparu chiar in fata Karei.Viteza fu extrem de mare,asa ca elfa abia reusi sa pareze sulita uriasa a demonului.Forta cu care acesta se propti in ea era enorma.Muschii Karei abia ca faceau fata puterii bratelor scheletice.
-Un demon de clasa mea...nu va avea probleme cu o elfa ca tine.
''Ce forta uriasa...nu mai pot sa-l blochez!!!'' realiza ea si elibera bratele,dandu-se la o parte pentru a evita sulita.
-Daca te ucid,Nekron va fi extrem de multumit,ranji el.
Kara il privi pe sub ochi,concentrandu-se asupra aspectului demonului,si a punctelor sale slabe.

In varful dealului,eroii nostri tocmai zarira lupta.Ken deja scoase sabia sa...doar era un spadasin desavarsit..si era gata sa o ajute pe Kara.Xanek in opri.
-Ce faci?striga Ken,enervat.Xanek o privi pe elfa.
-Nu cred ca are nevoie de ajutor,in plus..cum ii vor creste puterile..daca u o s-o ajuti mereu?

Kara analiza statura demonului.
''E inalt,insa..cand ataca,partea stanga este mai inflexibila ca partea dreapta..mereu ataca cu sulita in mana dreapta...sta sprijinit pe piciorul stang..deci..
-Hai uriasule..n-ai zis ca vrei o bucatica din mine?intreba Kara tare ca sa o poata auzi.
Demonul rase,plin de sine.
-Eu vreau toate bucatile..nu doar una..o sa te mananc toata..Cu aceste cuvinte se teleporta iar langa ea.Ochii Karei deja se obisnuira cu aparitiile lui bruste,...asa ca acum era gata.Cand se sprijini pe piciorul stang si ridica sulita,in acel moment Kara se lasa..evita sulita...scoase pumnalul..si..cu Power blow directionata spre mana..il injunghie in  partea stanga a abdomenului...exact unde spinii erau mai numerosi...''Ala sigur e un punct slab '' gandi ea.
Sangele incepu sa scurga siroaie....atunci..profitand de slabiciune...Kara rosti vraja magica...''gheata cea mai rece...ce raceste Iadul insusi''...Demonul ingheta instantaneu.Rasucindu-se pe piciorul stang..lovi cu putere creatura..gheata crapa si demonul se sparsese in mii de bucatele.
-Se pare ca eu te-am facut bucatele pe tine!ranji ea.
Ken ramase cu gura cascata:
-La naiba..eram sigur ca e epuizata si ca o s-o darame in 2 miscari...Xanek incepu sa rada zgomotos...
-Iti cam subapreciezi prietena semi-demonule...
Angelus zambi de asemenea.

era normal k el sa fie asa de abatut si marcat. pana acum nu ii murie nici un prieten in fata ochilor. de la shura, isi jurase sa ii apere pe cei apropiati. furia era indreptata spre sine. dar in acelasi timp, era oarecum linistit de demonstratia ani\terioara de putere a Karei. ea ii daduse speranta k nu trebuie sa poarte de unul singur povara apararii grupului.
acum, ken privea cerul raiului, pierdut in propriile ganduri. si i se parea k adevarul e indeparta tot mai mult de el.
"nu te credeam atat de cerebral incat sa te uiti asa de pierdut in sus..."
ken ii simtise apropierea karei...dar era asa de departe cu mintea incat nu reactionase.
"nu sunt...dar vin anumite momente knd te intrebi : de ce?"
"si banuiesc k acum e unul din momente..."
"dak vrei sa ma iei de sus, poti sa renunti."
kara se pregati sa ii dea o palma lui ken, insa el facu o tumba, i prinse mana fetei. "si nu, inca nu am ajuns atat de rau incat sa ma poti lovi asa..."
"poate....dar si asta dovedeste ceea ce voi pune."
"si anume?"
"asta e un razboi" kara isi smulse mana din stranoarea lui ken. "noi suntem razboinici. nu vreau sa par rece, dar stiam cu totii riscurile knd am intrat in alianta."
"da...dar knd vine vorba de altcineva, nu pot sa accept!"
"si atfel ajungem la ce inseamna sa fii k noi. a arata compasiune pt un camarad de razboi inseamna a-l insulta. aici, luptam cu totii impreuna, dar fiecare moare de unul singur."
ken intelegea ce simtea fata. cobora privirea in pamant. kara ii lua fata in maini si il privi in ochi. "parca asa hotarasem aunci knd ne-am intalnit. vom lupta fara a ne face griji  vreunul va muri. ai promis k nu te vei lasa ucis, si eu la fel."
ken zambi. "stiu k ai dreptate. nu pot fi nepasator. dar nici nu pot controla tot ce patesc prietenii mei."
ken o imbratisa pe kara strans...."iti raman dator...asa k promit k dak vei muri, iti voi duce ramasitele in Valhalla knd imi va veni randul. o lupta e viata, deci sa luptam!"
ken era acum inviorat. iar elfa isi atinsese scopul. totul era asa cum trebuia sa fie.

Elfa fusese   surprinsa de reactia lui Ken,insa zambi cand realiza ca nu este singura,mai ales..ca si ea dorea sa-i protejeze pe prietenii ei,la fel de mult ca Ken.Lupta cu Nekron i-a adus pe toti impreuna..insa...i-a si apropiat foarte mult...devenisera mai mult decat niste razboinici care lupta de aceeasi parte..devenisera..prieteni adevarati...
Kara se elibera din imbratisare si pufni :
-Acum....ca am lamurit acest ..''mic'' incident,zise ea pe un ton mai bland,,sa speram ca nu va fi nevoie sa duci la bun sfarsit acea promisiune...as prefera sa ajung  sa il vad mort pe Nekron si sa aflu mai multe despre familia mea adevarata ,mai ales ca noi elfii imbatranim mai greu...
-Eu...sper sa revin la viata...ca sa pot sa mananc curcanul ala mare la care tot visez de cand am murit...Kara isi puse palma peste fata uimita.
-Un moment in care credeam ca te gandesti si la altceva decat mancare,si a trebuit sa deschizi gura aia mare,curcanule!zise ea si ii dadu un ghiont..mult mai usor,peste umar.
-Pustiul are dreptate..un curcan ar fi bun,zise Xanek apropiindu-se cu Angelus.
-Dar nu inainte sa il distrugem pe Nekron,interveni Nashimo.
Hizuke ii privi de o parte,si zambi:
''Cine putea crede,ca vor ajunge atat de departe,si atat de bine?'' gandi el privindu-i pe toti,in special pe Ken .
-Bun....sa continuam drumul..deja ne-am inpotmolit de prea multe ori..,zise Xanek inaintand.
-Ceva imi spune,ca nu am terminat cu inpotmoleala,zise Kara .Ceva o deranja,rau de tot.

Deoarece puterile ei cresteau, si simturile ei se ascuteau, putand simti aurele si spiritele din jur mai bine ca niciodata. Acum era atat de clar, era clar ca ceva malefic era in jur; Kara simti vag prezenta pana acum, insa acum sentimentul deveni mai puternic. Si mai mult de atat, parea sa emane de foarte aproape; oare chiar din grupul lor? Elfa scutura capul si-si puse mana la ochi...
Kara: "cred ca sunt prea obosita, incep sa gandesc tampenii..."
Xanek: "incredete mai mult in simturile tale si mai putin in ceea ce vezi, sau ce vrei sa vezi" zise acesta incet si calm apropiindu-se din mers de ea, fara sa intoarca insa capul.
Kara: "ce vrei sa zici?" intreba acesata derutata, insa Xan doar zambi se indrepta spre Angel si Zexius. Dupa un timp...
Angel: "suntem foarte aproape de centru; nu credeam vreodata sa ajung pana aici in felul acesta...dupa toate cele intamplate, nu stiu daca consiliul ingerilor ne vor primi prea calduros..." suspina ea.
Zexius: "maiestatea ta a venit incercand sa razbata impotriva raului etern, sa lupte cu ultimile puteri pentru readucerea pacii si stabilitatii in ambele lumi...un scop prea nobil care nu poate trece neobservat nici macar de ochii lor etern inchisi" o linisti demonul, lasand capul plecat "fiind in prezenta voastra ma face sa imi fie rusine de trecutul meu, de lasitatea mea; daca as fi facut ceva mai devreme, daca nu as fi fost atat de slab...poate acum, orasul, sanctuarul, poate inca..." insa se opri cand Xanek il imbranci...
Xanek: "acum nu e timpul pentru vaietat prietene. avem nevoie de lancea ta mai mult ca oricand; iar eu iti sunt dator...!" Zexius il privi fericit; asta isi dorise dintotdeauna, sa-i fie recunoscute eforturile si sa lupte din nou impreuna cu fostul general pe care il admira atat de mult. Angel chicoti...
Angel: "se pare ca orice facem, orice s-ar intampla, am ramas impreuna; mereu, ca pe vremurile bune." cei doi demoni zambira.
In acel moment, Hizuke tresari: "am ajuns..."
Xanek: "fi pregatit de orice..." ii zise acesta lui Zexius, "pana nu stabilim cum stau treburile cu liderii lor, suntem demoni la urma urmei; am putea avea probleme din partea ambelor tabere!" Demonul incuvinta; grupul mari pasul...

"palat rezulta camere rezulta masa rezulta mancare" acestea erau gandurile lui ken, pe masura ce se apropiau de caldirea imensa. poate k palatul etern era unde salasluiau zeii, dar aici era ceea ce sustinea raiul iadul si pamantul. cu toate astea, ken zambea in continuu, gandind la ce va infuleca knd va fi lasat sa intre.
grupul ajunse acum in fata marilor porti.
"nimeni?" intreba ken
"asa se pare...avand de a face cu criza Nekron, au trebuit sa subtieze paza", spuse Xanek.
"kay, cum stam cu barometrul maleficului?"
"inca mai simt prezenta, dar nu pot spune unde e..."
"atunci inauntru vom fi cel mai in siguranta" decise Xanek.
"siguranta sau nu, eu vreau sa bag ceva la ghiozdan urgent! haide sa haidem!"
ken pasi increzator spre poarta. insa cand sa intre, aceasta se deschise brusc, lovindu-l pe ken in fata si aruncandu-l in spate.
"ow..ow...owwww!" ken isi freca nasul, apoi crestetul capului. "nu asa se primeste un musafir!"
"si cine a spus k te primim?" astfel grai, iesind din umbra, un tanar inalt, blond, cu parul prins in coada, imbracat in costum alb, si cu mainile in buzunar.
"Ron, portarul, la dispozitia dumneavoastra...vai, scuzati-mi lipsa de maniere, dar noi cei de la centru suntem ocupati acum. reveniti alta data."
"da...sigur. de parca ar trebui noi sa te ascultam pe tine..." spuse XAnek zeflemitor.
"nu confunda o rugaminte..." ron pocni din degete. o oaste de ingeri se abatu asupra grupului, ii inconjura, si le puse armele la gat amenintator. " cu un ordin."
ken se uita furios la tanar. "mari greseli, racane!" ken se ridica brusc. "imi ameninti prietenii". ken disparu bursc si aparu in spatele lui ron. "...si ma tii departe de o masa!" ken ataca cu pumnul, insa Ron il prinse si il arunca cu usurinta.
"se poate...insa nu cred k tu ma poti corecta....micule demon."
"si aceasta a fost replica penibila a zilei.." zise ken sarcastic.
ron se incrunta. "desi eu trebuie doar sa te tin aici, sa stii k nu am rezerve fata de uciderea ta...si a prietenilor tai."
ken zambi. ron era acum nervos si distras. "zanzoken!" ken disparu iar, acum insa umpland campul de lupta cu imaginile sale. "stiu tehnica asta,.....insa iti pot simti energia."
"ha....nu si dak las un pic in fiecare imagine."
ron facu ochii mari...nu il putea gasi. confruntarea incepuse....

Xan: va fac lupta mai usoara inca de la inceput deoarece eu trebuie sa ma odihnesc...
Ken: sa nu te puna dracu... ce incerci, sa iti bati joc de mine lasandu'ma sa lupt de unul singur? inca mai am prostii de demonstrat?
Elwin: ken... nu e timpul...
Ken: Mi'e foame!!!
Kara: --_--"
Xan: "mda..."

Folosindu'si skill-ul sau cel mai puternic, demonul arunca ingerii intr'o dimensiune separata, putand sa ii retina acolo in jurul a 47 minute...
Xan: "Aveti 47 minute sa il convingeti pe ron sa va asculte... eu ma retrag" Punand coasa in pamant, xanek disparu...
Kara: "Demonul asta pune ceva la cale... Ken, poate s'a dus sa iti ia de mancare!" zise elfa sarcastic...
Ken: o,da... te astepti sa pun botu la gluma asta?
Ron: uite, la asta nu ma asteptam... din cate se pare sunt neajutorat...de unul singur. spuneti ce doriti.

-Aha...stiam eu..singur e neajutorat...rase Kara si sari spre el sa-l mobilizeze.Ron o privi din cap pana in picioare pe elfa.
-Vai..vai..si nu vroiam sa ranesc o frumoasa ca tine...,zise el plictisit,si disparu instantaneu,exact cand Kara era cat pe ce sa-l apuce de maini.
-Ce?apuca Kara sa spuna,dar apoi fu azvarlita intr-o parte,izbindu-se de unul din coloanele inalte si albe alea palatului.
Elfa se ridica repede:''Ce viteza!!Nici nu l-am vazut...''
-Hei ..hei...Kara..contez pe tine,striga ken asezandu-se pe un pietroi.
-Ce??racni ea.Treci incoa si ajuta-ma,curcan mare ce esti!!!!Ken ridica din umeri.
-Dar Xanek a zis mai devreme sa te las sa lupti singura,sa nu depinzi de mine,plus ca..mi-e foame de mor...Kara ridica din sprancene,si se intoarse spre locul unde Ron statea calm,cu mainile in buzunar.Ridica ochii spre tanara elfa,cand aceasta pasii spre el.
-Deci..mai vreo o runda?ranji el facandu-i cu ochiul.
Kara puse o mana in sold si isi resfira parul..asa cum face cand urmeaza sa se distreze un  pic.Intr-o clipa,pumnalul ei decorat cu argint tasni spre el.Ron abia evita,insa ii taie nitel camasa alba,langa umar.
-Hei..era o camasa...apuca el sa zica..insa..piciorul lui ken il lovi direct in falca...Ron se rostogoli cu putere la pamant.
-Cum naiba?intreba el un pic iritat.Kara zambi:
-Esti primul tip pe care l-am  distras cu un fluturat de par si cu un pumnal...esti penibil...
Ken chicoti:
-Flirtul nu aduce nimic bun ,amice...poate doar un bocanc in gura...
-Acum...da-ne voie sa trecem...ordona Kara.
-Nu pot..este...slujba mea.sa tin departe pe inamici de locul asta...Ken  izbucni in ras..
-Ti se pare ca suntem inamici..aloo..am venit aici..sa va ajutam..
-Te rog...este urgent..o lupta crancena se da...,continua Elwin.
-Stiu..insa...cum ma pot increde ca...,insa se opri...ochii lui ramasera atintiti asupra lui Angelus.
-Amice...tipa e luata de mult...zise Ken realizand ca se uita la ea...
-A trecut ceva timp,Ron....zise Angel zambind.

Intr-adevar, trecu mult timp de cand nu se mai vazura; Ron fusese cel incredintat cu cererea ajutorului dragonilor in timpul ultimului razboi dintre demoni si ingeri. Se parea ca acum rolurile se inversara.

Departe de grup, Xan statea pe o piatra tragandu-si sufletul. Tehnica de transporate in alta dimensiune impunea utilizarea de multa energie, abia mai putea sta drept. Nu vroia sa-si arate acest moment de slabiciune fata de ceilalti. Folosea coasa pe post de baston, respirand greoi si sacadat. Daca ar fi ramas acolo, probabil s-ar fi prabusit in mijocul bataliei devenind o problema pentru grup.
Xanek: "heh...cum am ajuns!" rase acesta in gand. In momentul acela se auzi un zgomot in spatele lui. Tanarul intoarse greu capul doar pentru a observa un demon ratacit lunadu-l in vizor. "Asta imi mai lipsea". Demonul ridica ghiarele, desparti picioarele, ranji printre dinti desi si sari spre el. Xan se dadu un pic in spate ridicand mana incercand sa se apere de atacul ce urma. Insa fix inainte sa fie lovit, o unda luminoasa lovi pamantul, bestia facandu-se scrum varsandu-se pe pamant.
Xanek: "cee?" tresari acesta. Din lumina isi facu aparitia un arhanghel, cu casca acoperindu-i fata, imbracat intr-o armura masiva. Vantul creat de aripile lui cara ramasitele demonului in vazduh. Tine in mana o sabia lunga si dreapta, inconjurata de o aura galbena.
Xanek: "preferam demonul..." gandi acesta ridicandu-se greoi in picioare. "banuiesc ca vrei o multumire..."
Surrel: "te inseli daca crezi ca te-am salvat demonule!" spuse acesta rece, ridicand sabia. "natia ta va pieri azi, ma voi asigura de asta." Tanarul bufni in ras...
Xanek: "hahaha...asta e buna, chiar si venind din parte unuia ca tine..." insa nu termina de zis, ca sabia arhanghelului ii strapunse pieptul. Sangele ii curgea siroi. Surrel isi indeparta sabia si sari deoparte; demonul se prabusi in genunchi tinadu-se de piept. "la naiba, mi-am lasat garda jos...". Acesta stranse din dinti si se ridica; picioarele ii tremurau si abia se tinea pe ele.
Surrel: "esti primul care sa ridcat dupa atacul acela...iti aplaud curajul insa s-a terminat..." dar acesta fu intrerupt cand una din palme ii zbura aterizand pe pamant.
Xanek: *aterizand si el mai departe* "mai aplauda acum!"
Surrel: "molima, ai mers prea departe!" acesta ridica sabia cu cealalta mana si se ridica in aer. "sa terminam jocul asta" spuse pornind in viteza la atac. Cand sabia era gata sa-l loveasca din nou, Xan bara cu coasa, insa viteza si puterea atacului il proiecta cativa metri in spate izbindu-l de o piatra. Acesta scuipa sangele din gura si se ridica din nou cu greu, sprijinindu-se de coasa. Surrel apuca din nou sabia si avansa. Cand fu destul de aproape, lansa o lovitura orizontala, care fu blocata din nou, insa intorcandu-se pe loc, il izbi de demon cu manerul sabiei in spate. Acesta cazu a 3-a oara la pamant sfaramandu-l. Xan zacea prin crapaturi, respirand greu. Acesta incorda mainile si se scula din nou, privindu-l pe arhanghel cu un ochi, gafaind.
Surrel: "ai spiritul unui adevarat razboinic. rana din piept ar fi trebui sa te rapuna de mult; insa un demon este un demon, nimic mai mult...te voi termina acum." spuse strangand bine sabia, care incepu sa straluceasca si mai puternic. Acesta se desprinse de la pamant si inainta rapid. Xan lasa capul in jos; insa tresari rapid...ochii ii erau iar rosii, iar printre dintii ascutiti zbiera...
Xanek: "nu ma subestima...!!!!!!". Zicand acestea, il prinse pe Surrel de cap; incordandu-si mana, ii crapa instant casca de pe cap si ridicandu-l pe sus de cap, il arunca intr-un morman de pietre. Arhanghelul era trasnit, insa se ridica incet si lua din nou pozitia de lupta. Xanek zambi...
Xanek: "sa ma incercam odata!"

Ron: "maiestate, nu ma asteptam sa..."
Ken: "vezi amice, ce-ti spuneam, acum hai...fa pasi..." izbucni acesta.
Ron: "lipsa ta de maniere iti umbreste scopul aparent nobil demonule!"
Ken: "ceeeeeee?!?!?" se rasti acesta insa fu oprit de Kara.
Angel: "Ron, nu avem mult timp...trebuie sa..." insa toti tresarira cand Xan se teleporta inapoi la ei, tinandu-l pe Surrel pe umar; acesta forta un zambet...
Xanek: "cred ca am fost un pic cam dur!" spunand acestea, se prabusira amandoi la pamant...

grupul intra in curte. nu era numai o cladire, ci o cetate, totul convergand spre centru. ken era uimit de maretia constructiilor. totul se inalta in nori, iar arhitectura era de asa natura incat punea in evidenta acest lucru la fiecare pas.
"cum de noi am ajuns aici asa de usor, iar nekron e inca departe?" intreba ken.
ron raspunse prompt: "toate fortele noastre au fost mobilizate pentru a-l tine departe pe el si pe armata sa. asa k voi aveati oarecum cale libera. si dupa analizele noastre, nu erati o amenintare asa de mare."
"ar trebui sa va concediati analistii" zise ken razand si privind la arhanghelul batut mar.
grupul fu adus in sala principala a uneia din cladiri. toti erau dezorientati.
"kay" ii sopti ken fetei "fii pe faza...tu cred k esti singura kre a retinut drumul."
"asa si?"
"si....in caz k ni se mai pregatesc surprize, tu va trebui sa retii cum am ajuns aici si mai ales cum iesim. inca nu ne-au inclus in planurile lor, si nici nu ne-au scos din categoria amenintarilor."
"am inteles...ma mir k iti folosesti si ceva de deasupra gatului..."
"nu fi asa mirata...pot lovi si cu capul dak vreau"
ron pasi in fata. "asa cum ati cerut i-am adus....."
cele doua usi se deschisera...doua siluete albe aparura. un barbat si un baiat.
"asta e nou....voi cei din rai sunteti cam misogini...." spuse ken chicotind
"nu e locul sau timpul pt glume" spuse baiatul pe un ton egal, politicos. el se apropie de grup.
"multumesc ron. esti scuzat acum."
portarul se pleca si parasi sala intr-o graba destul de politicoasa pt a nu distrage atentia nimanui.
"acum...spuneti repede. avem multe de discutat, dar de asemenea este si o criza de rezolvat."
"da...dar nu imi place k ne tineti asa din scurt.." se rasti kara. "am avut destula rabdare si nu am ucis nici unul din servitorii tai. acum vei face si tu la fel si ne vei asculta."
"de acord. dar vom vorbi numai cu el." baiatul spuse asta aratand spre ken.
"wha?! iarta-ma...dar nu sunt eu liderul aici...trebuie sa vorbesti cu..."
"nu liderul il cautam. dupa cum ne-a raportat Gabriel, tu ai fost catalizatorul recuceririi primului nivel al raiului. in tine avem incredere. acum...doresti sa ne spui ceva?"
ken era cam incomod. nu ii placea pozitia asta. insa se gandi k si el si ceilalti vor sa stie acelasi lucru.
"am in mine ceea ce nekron vrea. cartea lui blestemata. spune-mi tot ce stii."
baiatul isi schimba expresia. o nuanta de agitatie deveni vizibila pe fata sa alba.
"nekron a creat acea carte combinand tot ce e mai rau in lume. astfel, energia emanata de manuscris poate fi comparata doar cu energie primordiala de la crearea lumii. cea a haosului. insa cartea nu poate fi accesata decat prin absorbtia sulfetului tau de nekron. insa si tu, ken, ai acum in tine atat energia unui sulfet uman, cat si cea a unui demon, si a unui inger. cartea e tinuta sub control datorita acestui lucru."
"si nu faceti nimic sa o scoateti?! adik scuza-ma k zic, dar nu imi place sa stau cu Cartea de Bucate a Apocalipsei in mine!"
baiatul lasa privirea in jos. acum pe fata sa se putea citi disperare. "nu stim cu ce avem de a face. am putea sa o scoatem, tu ai putea muri, ar putea avea loc o mare explozie...e teritoriu interzis."
ken si ceilalti se cufundara in tacere. deci cartea va ramane unde este pana va fi luata. insa ken se hotarase deja.
"spune-mi. unde e nekron acum?"
"si-a cladit propria fortareata. nekronopolis. acum e acolo, vindecandu-se. isi strange fortele pt un atac asupra cetatii centrului."
"ne vei arata cum sa ajungem acolo?"
"nu. trebuie sa tinem cartea departe de..."
ken tasni spre baiat. barbatul incerca sa il opreasca, insa ken il arunca la o parte cu o lovitura. il apuca pe baiat de guler. "cea mai buna aparare e un atac bun! nekron nu se va astepta sa il atacam noi mai intai. vom merge acolo, vom sparge portile, ii vom stalci armata, ii vom trimite demonii la culcare, si apoi, impreuna cu fortele raiului, ii vom da un sut in fund atat de tare k se va roti de 3 ori in jurul lumii!"
ken ii dadu drumul. desi el se decisese, nu stia ce vor crede ceilalti. insa in inima sa, nu putea doar sa stea sa astepte sa fie aparat. nu. el isi va decide soarta.

Ken astepta raspunsul celorlalti,probabil banuia ca nimeni nu va fi de acord cu el.
-Sa ataci fara un plan,este ceva extrem de lipsit de minte,zise baiatul privindu-l cu dispret.Kara puse o mana pe umarul lui Ken in semn de acord:
-Nu prea a avut minte de la inceput,insa...daca asa e..atunci..probabil si eu m-am molipsit.Ken clipi des:''tocmai s-a facut proasta''
Barbatul,care avea de asemenea par blond ,interveni.
-Riscati sa-l pierdeti,si pe el si cartea si razboiul.Kara pufni:
-Riscam mai mult daca ramanem aici fara sa facem nimic.Eu sunt pregatita sa facem un plan si sa pornim,zise ea spre Ken.Elwin,Nashimo si Jorad incuviintara.Xanek se freca in cap,un pic deznadajduit si dadu sa iasa din palat.Angelus il opri.
-Doar n-o sa-i lasi singuri,nu?Au nevoie de puterea ta,de cunostintele tale.
-Defapt..ne descurcam si singuri ,zise Kara ranjind diavolesc spre el.
-Poftim?ridica Xanek vocea.Fara mine n-ati fi ajuns pana aici...fara mine sunteti morti.Ken ranji de asemenea:
-Atunci..dovedeste-o!Xanek incuviinta si iesi ca o furtuna.Ken si Kara batura palma:
-Psihologia inversa...merge mereu,rase Ken.Baiatul observa pe Hizuke si ingheta:
-Maestre...este..EL!tradatorul...,murmura baiatul.Barbatul scoase sabia care o avea la cureaua alba si zbura spre el instantaneu.Eroii ramasera trazniti.Acum,sabia era la gatul lui Hizuke.
-Ce faci aici,tradatorule?intrba barbatul.Hizuke zambi:
-A trecut ceva,Serian!Vad ca inca slujesti Congregatia.
-Iar tu..nu ai ce cauta aici..tradatorule.Ai ales pe muritori in fata luptei cu Nekron..esti un las!zise el cu o voce tremuranda.
-Am ales..ce trebuia...sopti ingerul si o privi pe Nashimo.Elfa ingheta.
-Mama..pe unde calatorim..mereu dam de un tradator care se cunoaste cu altul..prieteni vechi..iubite..ce e aici..''Surprize ,surprize''?intreba Ken mirat.
-Congregatia va decide ce sa faca cu tine!zise Serian si il dadu garzilor.Serian se intoarse spre Ken:
-Cartea aceea este ultima noastra sansa...tu trebuie sa ramai aici ..in siguranta..spuse el.
Ken pufni nervos:
-Am vazut eu cum se lupta tipii ca tine..daca Nekron vine aici..o sa va stearga de pe pamantul asta intr-o secunda...Eu zic sa mancam...si sa facem un plan!spuse Ken spre ceilalti.

Afara, Xan statea din nou pe o piatra mai mare si se uita la cerul rosiatic, parca in flacari. Vantul ce aducea eternil miros de sange ii flutura incet parul. Acesta puse incet mana la piept; rana provocata de arhanghel inca nu se vindecase, insa tresari cand auzi pasi indreptandu-se spre acesta. Zexius se aseza langa el, lansandu-si casca pe pamant; parea ingrijorat.
Zexius: "generale, ce vei face acum? prietenii tai par mai nesabuiti decat am crezut la prima vedere. nu numai ca vor sa-l atace direct de Kron, cred ca o pot reusi singuri...si mai mult de atat, ii aduc la nas exact ceea ce vrea el..."
Xanek: "o sa vreau sa le vad fetele dupa ce voi termina..." zise acesta zambind spre cer.
Zexius: "poftim!?!" tresari demonul.
Xanek: "Angel este la centru acum, o sa fie in siguranta...nu trebuie sa-mi mai fac griji...si in plus, vei fi si tu acolo..." Inca privea in sus la nori care se miscau incet, parand fara griji.
Zexius: "nu...nu inteleg..."
Xanek: "acum nimic nu ma mai opreste sa termin treaba pentru care am venit. am jurat ca voi fi acela care-l va decapita pe Kron, si intentionez sa ma tin de cuvant." Zexius sari in sus si se rasti...
Zexius: "asta e nebunie...nici cu puterea ta, nu vei avea prea multe sanse in fata lui Nekron, vei fi omorat...iar ce se va intampla cu Angel atunci!" Xan se uita lung la el intorcand incet capul. Zexius nu se opri: "macar in grup aveti o mica sansa; nu credeam asta dar impreuna chiar l-am putea opri odata pentru totdeauna...daca ne unim fortele atunci..."
Xanek: "Ajunge!!!" se rasti acesta. "nu are rost sa-mi explic motivele, si nici nu ma astept sa intelegi, insa asta este ceva ce trebuie sa fac. si o voi face fi cu voia ta, sau fara!" Zexius lasa capul plecat, stia ca oricat ar incerca sa-l convinga sa renunte ar fi in zadar.
Zexius: "bine!" spuse acesta incet; Xan se uita mirat la el. "insa...vin si eu! daca patesti ceva nu voi putea sa mai dau ochii cu Angel, asa ca te voi ajuta si eu cat pot! Ea va fi in siguranta aici, iar tu ai nevoie de sulita mea mai mult!..." Xan bufni in ras, insa se opri si zambi din nou spre cer.
Xanek: "sincer sa fiu...ajutorul tau este singurul pe care l-as fi acceptat, prietene." Fata lui Zexius se lumina. "acum, timpul este impotriva noastra, sa nu-l mai irosim, esti gata?"
Zexius: "desigur!"
Xan ii puse mana pe umar si se concentra; era imposibil sa se teleporteze direct acolo, o forta necunscuta il oprea sa localizeze exact energiile necesare teleoportarii... insa puteau ajunge destul de aproape. Cei doi disparura intr-un nor negru de fum. Inauntru, nimeni nu sesiza nimic.

in timpul teleportarii, zan si zelxius fura smulsi din dimensiunea ce reprezenta puntea de legatura intre locul de unde se teleportau pana in locul unde trebuia sa ajunga... fura propulsati intr'un cimitir...
xan: "uite, nu ma asteptam sa ajungem aici..."
zelxius: "generale, stiu ca este greu de controlat aceasta putere, dar tocmai cred ca ne'ai adus in locul unde obisnuiam sa ne petrecem zilele antrenandu'ne pe vremurile cand eram inrolati in armata lui kron..."
xan: "da, numai ca este foarte macinata de timp...totusi... ce ar fi putut sa mearga rau..."
De nicaieri, se manifesta o gaura neagra din care se cobori un chip uman special... frumos, imbracat in negru, si cu mainile stralucitoare...
Bane: bun venit inapoi slugi proaste!

Note:
Bane, al 5lea demon din legiunea celor 6 demoni chemati de Nekron ca primi generali ai sai...
Abilitati: controleaza fire foarte subtiri, ce pot taia usor orice obstacol. Detine puterea de a disparea in alte dimensiuni fara mare probleme, regenerandu'se cat timp se afla in afara timpului si spatiului cosmic, terestru.

Xanek: "am inceput sa ma satur de toti lacheii patetici ai lui Kron..." fix atunci pielea de pe obraz ii fu taiata, ca din senin; sangele incepu sa curga incet. Xan zambi. "Bane batrane, nu te-ai schimbat, o mica jignire si-ti pierzi firea...esti atat de previzibil!" Zexius era mai ingrijorat de aparitia demonului, dar calmul lui Xan il ajuta sa-si pastreze concentratia.
Bane: "vierme..." molfai acesta, intinzand mainile, "s-a terminat cu joaca!! o sa te fac sa-ti mananci cuvintele."...spunand asta, fire ascutite ii iesira din varful degetelor, indreptate spre Xan. Viteza acestora era le facea greu vazut; insa fix in momentul impactului, acestea lovira in gol, ajungand in pamant. "Poftim?? Imposibil!?!?" tresari acesta. Xan aparu incet in spatele lui, invocandu-si coasa cu mana dreapta, pregatindu-se sa-i taie capul, dar demonul intra si el la randul lui in pamant disparand.
Xanek: "pfff...."
Zexius: "Bane foloseste pasirea in alta dimensiune pentru a evita atacurile, si se pare ca o utilizeaza fara prea mult efort...o sa fie mai greu..." insa se opri cand un fir ii penetra umarul lasandu-l in genunchi.
Bane: "Nu am uitat de tine...am fost instruit sa-ti acord atentie speciala pentru tradarea ta." se auzi din senin rasetul demonului. Xanek masura din priviri locul, ascultand atent dupa vocea lui.
Xanek: "un las este un las pana la moarte nu Bane, se pare ca nu le pot cere prea mult maimutelor dresate ale lui Kron!" zambi acesta.
Bane: "TARATURA...TE DISTRUG!!!" se auzi zbierand in spate; in secunda urmatoare, firele reaparura printr-o gaura neagra indreptate spre cei doi. Xan isi folosi abilitatea de blink pentru a evita usor atacul; in timp ce Zexius isi invoca sulita si se apara, firele ramanad infasurate pe aceasta.
Zexius: "cat mai ai de gand sa te ascunzi....!!!!" zise acesta tragand de sulita, firele tragandu-l pe Bane afara din gaura. Xan sari instant deasupra lui, lansand un atac vertical; insa demonul isi desfacu firele si disparu din nou, coasa lovind pamantul prin care trecu acesta.
Bane: "hahaha...nu intelegeti, nu ma veti prinde niciodata, ma pot reface astfel la infinit...pe cand voi veti obosi odata si odata; iar acela va fi sah-mat!" se auzi din nou rasetul demonic.
Xanek: "cred ca va trebui sa devenim seriosi atunci..." zambi acesta sprijinind coasa pe umar, stergandu-si sangele de pe obraz...

Inapoi in marele hol al palatului matele lui Ken chioraiau mai rau ca un milion de dragoni nervosi.
-Gata..mi-e prea foame ca sa mai gandesc,zise el.Apucandu-l pe Serian de gulerul tunicii albe,ii zise printre dinti:Daca nu primesc ceva de mancare...va fi vai si amar de voi!
Serian il privi dezaprobator:
-Sunteti obositi,va voi pregati masa si camere in care sa va odihniti inainte de plecare.Acestea fiind spuse ,Serian ii indrepta spre un culoar din mijlocul holului.Angelus ramase in urma,si privi afara.Xanek si Zexius nu erau nicaieri.Ingrijorata,Angelus iesi afara,si simti energia lasata in urma de teleportarea nu prea reusita a lui Xanek.
Se grabi spre ceilalti si o prinse pe Kara si pe Elwin din urma.
-Xanek a disparut!striga ea.Ma tem ca a incercat sa plece singur.
Kara pufni nervoasa.
-Demonul ala bun-de-nimic!!!! Mereu pleaca sa rezolve totul singur.
Ken infuleca cu pofta un curcan mare si crocant.Ingerii din jur il priveau uimiti cum inghitea instantaneu totul.Ken le facea semn cu mana sa mai aduca inca o portie,iar ingerii se grabeau cu tavile pline de bunatati.
-Aaaaaasaa..mai ..m..merge..se chinui Ken sa zica intre gurile uriase pe care le lua.
Dintr-un colt al incaperii Kara intra ca o furtuna si il apuca de manta pe Ken.
-Plecam,Xanek probabil a dat de belea!zise ea grabindu-l pe semi-demon.
-Mhh...stai...curcanul meu..!striga Ken suparat.

Afara...Angelus inchise ochii si incerca sa simta vibratia magiei folosita de Xanek.Ceilalti o priveau cum se muta din loc in loc.ken se freca dupa cap:
-Ce face?intreba el.Kara ridica din umeri.
-Cum ii cunosc de mult timp pe cei doi,am ajuns sa simt energia lasata in urma teleportarii lui Xanek,in fond..tatal meu l-a invatat smecheria asta,zise Angel cu ochii inchisi.
-De fapt...cat de apropiati sunteti voi?intreba Ken curios.Kara ii facu semn sa taca.
-Sa spunem doar ca il cunosc poate chiar mai bine decat se cunoaste el pe sine.Ken facu ochii mari:
-Wow..asta e ...mult..
-CEva nu e bine...,zise Angelus concentrandu-se.Puntea de legatura,dimensiunea aceasta..nu s-a inchis cum trebuie.
-Adica?intreba Kara mirata.
-Adica..oriunde ar fi vrut Xan sa ajunga..nu a ajuns acolo! zise Angelus serioasa.

ken intelese acum. cei doi plecasera inainte, folosind teleportarea, iar CEVA la taiase calea.
"ultima oara knd am verificat, eu nu pot sa fac scamatorii..."
kara incuviinta. "nici eu nu am astfel de magie la indemana."
angelus cazu pe ganduri. singura cale de a ajunge la ei este k Xanek sa ne teleporteze acolo. eu pot face contact cu el.
"incercarea moarte n-are." spuse ken.
angelus se concentra. cauta in planul astral aura lui Xan. nu gasi insa nimic in dimensiuni.
"e k si knd a disparut...nu e nicaieri."
"hmmm...poate k tocmai acolo e."interveni kara. am citit k magiile de teleportare trec utilizatorul prin o dimesiune intermediara kre contracta timpul si spatiul. dak Xan a fost deviat de pe calea sa, raspunsul nu e in dimensiuni, ci INTRE acestea.
"ai dreptate! voi incerca din nou." angelus inchise ochii, si il vizualiza pe Xan. cautand acum intre spatiile mari de dinainte, el ii simti aura.
"am gasit! el si zexius...sunt in mijlocul luptei. xan!". ea striga dupa demon, iar Xan tresari imediat. "cum? angel? nu acum!". spunand asta, xan se feri de raza lui Bane. "ma ocup de tipul asta si apoi mergem la nekron...ah!"
xan fu lovit din spate si aruncat. "desi s-ar putea sa dureze...."
"trebuie sa ne lasi sa te ajutam...nu stim ce puteri are acel demon, asa k vom veni sa luptam alaturi de tine."
"nici vorba! e lupta noastra. dupa ce il doboram, va vom aduce si pe voi, dar acum trebuie sa imi pastrez energia!"
xan ataca demonul cu o lovitura verticala, dar acesta disparu. aparand langa zexius, bane il lua pe acesta de brate si il arunca in Xan.
"imi place jocul asta. mai ales k eu castig. dar nu te sfii...mai cheama-ti din prieteni. cu cat mai multe cadavre cu atat mai bine. e loc destul in cimitirul acesta."
xan era furios. bane nu era mai puternic k ei, dar evaziunea sa era desavarsita.
"ah! fie! vrea sa o teleportez pe kara aici. ea e rapida si va putea sa ne ajute. m-am saturat sa pierd timpul cu mascariciul asta!"
angelus ii spuse karei. "bun. sunt gata. cum facem?"
"stai exact acolo. ii voi spune lui xanek unde esti si el te va teleporta din acel loc."
kara se pregati. xanek de asemenea. intinse mana, forma portalul si transporta persoana din acel loc.
din lumina albastra, reziduu al calatoriei intre dimensiuni aparu....KEN?!
"ce?!"
"cum?!"
"pe biciul lui Lucifer! cum naiba s-a intamplat asta?!" racni Xanek.
"hehe...am impins-o pe kara. acum sunt plin, si pot sa lupt la 100%! si o sa ii dau acolitului acesta..."
ken nu isi termina propozitia k se pomeni cu o palma peste ceafa din partea lui Xanek. "acum nu avem ce face...a teleporta pe altcineva va consuma timp si energie de care nu dispunem. nu ne sta in cale..."
ken il intrerpuse cu un picior prompt in fata. "mai taci! mai fa tu asa pe seful, k vei fi un lider fara dinti! vom lucra impreuna. tipul asta e un pacalici. nu il vom mai lasa sa ne ia prin suprindere."
desi furios, Xanek intelegea logica. si ken era rapid, iar zexius era aproape egalul lui. iar Xanek avea un plan.

Abia dupa cateva clipe Kara realiza ca  fusese impinsa din tunelul care facea legatura intre dimensiuni.Statu o clipa tacuta privind in gol.Angel si ceilalti se uitau uimiti la ea.
-K...Kara...esti bine? intreba Angel un pic ingrijorata.Kara se ridica incet si privi in locul de unde trebuia sa se teleporteze.O secunda si chipul ei se inrosii de furie.Jorad se dadu un pas inapoi,la fel facura si ceilalti.Kara trase un urlet scurt si lovi cu putere cu picioarele de pamant,aproape ca un copil care cere cu disperare o bomboana.
-La dracu ...KEN!!!!!!!!!!!!! urla ea.Stai sa vezi ce-i fac cand il vad!!!!!Nekron este ultimul lucru de care trebuie sa se teama!O sa-l rup in bucatele...
Ceilalti o priveau aproape speriati,Kara era cam usor de iritat,insa..nici chiar asa.
-Cum indrazneste sa se bage.Da ce sunt eu aici?De parca nu ma descurc singura....Angel incerca sa o calmeze:
-Sunt sigura ca a simtit ca are mai multe sanse sa castige.A vrut probabil sa...
-Nimic..increzutul ala de semi-demon mereu se baga peste treburile mele...ooo...sa vezi ce-i fac...pacat ca e mort..ca il omoram eu...
-E...infricosatoare cand se enerveaza..murmura Jorad de dupa Angel.Il admir pe Ken.

Pe campul de lupta...ken trase un stranut puternic.Si brusc imaginea Karei cu o coasa in mana ii veni in minte.
-Hopa...cred ca Kara o sa ma omoare cu adevarat ca am impins-o...ma intreb..daca fug destul de repede,o sa ma prinda?Sau mai bn...cad in genunchi si o implor sa ma crute?Fiind night elf...e extrem de rapida...Bane amice,zice el ,crede-ma..cand ma voi intoarce dupa ce te omor..o sa dau de ceva mai groaznic decat de Nekron...asa ca u nu ma mai sperii deloc...Bane nu prea intelegea...
-Si ce poate fii mai infricosator decat intunericul in sine?Ken invarti ochii.
-O elfa cu personalitate si cu un ego de razboinic destul de mare!

Jorad nu era nici el in una din cele mai bune conditii... spiritul sabiei lui Nekron incepuse sa il capteze  acu ceva timp... privirea lui se intuneca, culoarea pielii se schimba... aura lui devenise intunecata... dar nu gasise ceva care sa trezeasca spritul si sa ii capteze intreg intelectul pana acum... insa reactia Karei a trezit poate pt prima oara senzatia de incomoditate inlauntrul sau si in afara...
Jorad, cu o voce joasa: "M'am saturat de toate copilariile astea... Maestrul va fi bucuros ca am reusit sa aflu modul lor de a actiona..."
Kara, apropiindu'se de cel devenit Blackguard...: "Jorad... imi cer scuze, nu am vrut sa reactionez asa, insa m'am lasat stapanita de furie..."

In a flash, Jorad arunca sabia spre ea... Kara reusi cu greu sa se fereasca de sabia iute, respingand'o cu Dagger-ul ei mititel, insa puterea cu care a fost aruncata sabia o propulsa pe elfa in spate. cu o roata in spate, Kara, se redresa, si il privi mirata pe Jorad.
Kara: "Jorad, ce..."
Nici bine nu apuca sa ii spuna numele, ca sabia se intorsese pe jos, ranind'o pe Kara la nivelul piciorului. Elfa cazu la pamant neajutorata... Sabia functiona ca un bumerang, avand proprie vointa, odata ce era azvarlita din mana manuitorului, putea actiona de una singura intr'un interval de 5 secunde, dupa care se intorcea in mainile posesorului.

Angelus ramasese si ea fara cuvinte, nu se astepta sa mai fie inca odata tradata de unul din camarazii ei...
Ebril: "Heheh, o sa savurez fiecare moment din distrugerea pionilor ce vor sa creada ca il pot omori pe manuitorul meu..."

Angelus: "Jorad, dar noi nu vrem sa iti facem rau!"
Ebril: "Jorad? A, da, asa i se spunea actualei mele gazde... Si ce urat din partea mea sa nu ma prezint.. Eu Sunt Ebril, The Blackguard... sau pentru cei ce nu ii cunoasteti puterea, sunt Spiritul ce a fost captiv in sabia lui Nekron, si esenta lui, motivul lui, pt care el este atat de puternic."
Kara: "Ce ai facut cu Jorad???"
Ebril: "Jorad, sau sufletul pe care voi il strigati cu acest nume, face parte din mine in acest moment."
Angelus: Imposibil...

Kara nu mai vazuse nicicand o energie demonica mai uriasa...se putea zari chiar cu ochiul liber.O distorsiune in spatiul de langa Jorad...sau,mai bine zis,Ebril,spiritul care il controla.
Ridica pumnalul la nivelul ochilor si incerca sa se ridice repede,insa uita de rana provocata de sabia lui Nekron de la piciorul drept.
''La naiba...piciorul meu de sprijin...tendonul este afectat...nu pot face miscarile mele obisnuite si rapide''gandi ea repede,cu ochii pe inamic.Se ridica usor,sprijinindu-se de o coloana scurta iesita din pamant.Angelus dadu sa intervina insa Kara ridica pumnalul spre ea.
-Nu!!Aceasta lupta este a mea....stai departe...lui Xanek nu-i va placea sa stie ca te pun in pericol mai mult decat esti deja.Angelus se dadu instantaneui la o parte:
-Kara!zise ea puternic privind-o in ochi.Nu ai nevoie de ajutorul nimanui,spuse ea.O flacara stranie  licarea in ochii Reginei Dragonilor.Kara incuviinta zambind.
Il privi pe Ebril.
''-Ce e asta? intreba o elfa mica,cu ochii ei negrii scanteind de curiozitate.
     -Un mic dar,spuse barbatul misterios ,cu parul sau rosu aprins prins intr-o coada lunga.Ca sa te poti apara mai bine.Arma aceasta,draga mea,este refexia sufletului tau,spuse el si ridica spre fetita de 12 ani doua pumnale rotite la varfuri,increstate cu o sculptura mica de argint ce reprezenta o pasare Phoenix cu ochii din rubin rosu ca focul.
     -Sufletului meu?repeta fata.Barbatul incuviinta.Ceea ce te-am invatat eu vei folosi doar cand simti ca vei putea,dar nu uita,daca vei incerca mai devreme...te va consuma.''
Kara ridica cele doua pumnale cu pasarea Phoenix in aer.Le atinse la varfuri,usor,aproape ca intr-un dans.Inchise ochii...si-si imagina focul care ardea..nu in semineu..nu in case....ci in sufletul ei....era destul de puternica acum?O va consuma puterea infinita a Phoenixului?
''-Intr-adevar,esti un Night Elf...desi esti Sorcerer,si te poti juca cu elementele...Phoenix nu e orice element...depinde de tine daca il vei putea controla''

-Ce e cu focul asta??urla Ebril.Ma mistuie din interior.Cele doua pumnale mici ale Karei se unira instantaneu,creand un fel de toiag in flacari,cu desene ale pasarii magice pe el.Angelus ramase cu gura cascata,la FEL si Elwin si Nashimo.
-Asta e....Toiagul preotului Rosu!!!! murmura Angel uimita.Cum?
Kara era intr-o lumina puternica.Energia o ridica de la sol pentru o clipa.Focul din sufletul ei inca ardea...inca...

Xan tresari un moment; energi strani, pe care nu le mai simtise pana acum ii atrasera atentia, insa nu putea "vedea" clar de unde vin, insa avea ciudatul sentiment ca va fi bine...fix la timp, acesta se dadu la o parte exact cand un fir de-al lui Bane era sa-l loveasca.
Xanek: "se pare ca nu suntem siguri care luptam in momentul asta..."
Ken: "poftim...unde...cum?" se uita acesta derutat. "sa nu-mi spui ca..."
Xanek: "ba da...trebuie sa ne grabim cu acesta!" stranse tanarul din dinti.
Ken: "atunci ce mai asteptam!!??!" striga acesta, lansandu-se din pozitia de lupta intr-un atac direct. Ken inainta rapid, strangand energie in pumnul drept; Bane se uita uimit si jignit la el...
Bane: "nu ma subestima baiete!"; spunand asta, lansa dintr-o mana 5 fire spre Ken, trecand din plin prin acesta. Bane zambi.
Zexius: "la naiba, n-a avut nici o sansa!"
Xanek: "stai!" Imaginea lui Ken disparu. Bane se uita trasnit cum firele cazura inofensiv la pamant. dintr-o data se auzi...
Ken: "zanzoken!!" Acesta aparu fix sub demon, incorda mana si infigand puternic picioarele in pamant, ii aplica un upper-cut acestuia. Bane fu aruncat cativa metri in spate, insa ateriza in picioare.
Bane: "im..imposibil, n-am avut timp sa fac nimic!" gandi acesta cu capul plecat. Insa stanse din dinti, se incrunta si striga "sa nu credeti ca va va mai merge..." insa fix in momentul ala, lancea lui Zexius ii patrunse burta. Sangele ii plesni pe gura si din rana. Zexius isi trase lancea la o parte, scuturand sangele. Demonul facu cativa pasi in spate. Picioarele ii tremurau.
Bane: "huff...huff...nenorocitilor!" mormari acesta. "nu mai pot sta aici, trebuie sa ma refac!"; acesta mai fac un pas sigur in spate si zambi; fix in acel moment, Xan aparu in spatele lui folosing blink-ul, si-i puse mana incet pe umar. Bane nu sesiza si ambii fusera trasi intr-o gaura dimensionala, care insa ramase deschisa. Nu trecu mult timp si din gaura se auzi o zbieratura, iar sange improsca pamantul. Apoi se facu liniste. Zexius si Ken privira atenti. Dupa un moment, Xan pasi din gaura, tragand cadavrul lui Bane dupa el. Il arunca la pamant, lifeless, si-si sterse sangele de pe obraz.

Energia care o inconjura pe kara cutremura pamantul.Ebril se dadu repede inapoi,mai speriat ca oricand.Parea ca energia il distrugea desi nici nu il atinse inca.Kara ridica toiagul spre cer si inchise ochii din nou.
''Barbatul ii inmana cutitele.
-Ai grija de ele.Uneste-le la nevoie..nu mai mult..si fi pregatita de consecinte.
-De ce sa folosesc ceva care ma raneste?intreba mica elfa speriata.Barbatul zambi din umbra.
-Pentru ca sufletul tau o cere,Kara.Si pentru ca...nu vei fi singura.Cineva te va sprijini ,mereu,desi poate nu vei realiza.''
Kara deschise ochii usor.Ebril continua sa ramana inert,mai mult de spaima decat de durere.Desi piciorul inca sangera ,Kara simti o forta extraordinara impingand-o spre demon.Se propti bine si fixa tinta.In cateva secunde,fu deasupra lui.Ebril dadu sa fuga,in acel moment,toiagul in flacari tasni spre el.O lumina acoperi totul in jur.In acel moment ken,Zexius si Xanek revenira in dimensunea asta,dar ramasera uimiti de lumina care ii orbi ptr cateva secunde.
In locul in care Ebril statuse nu mai era decat o pata neagra.
Kara era inca suspendata in aer de la energia emanata.Toiagul ii aluneca din mana si se desparti inapoi in cele doua cutitase...elasticul care ii tinea parul prins in coada se rupse..parul  ei plutea de asemenea,acoperindu-i chipul.Semana cu o mare intunecata ,insa sclipitoare.
Toti o priveau..ba speriati..ba uimiti.
-Ce se intampla aici?intreba ken .Nici n-am plecat bine,ca deja a intors locul asta cu susul in jos,incerca el sa para calm.Desi vocea era cam tremurata.
Inainte sa mai zica ceva,Kara cazu la pamant.ken o apuca de umeri inainte sa se loveasca cu capul de o piatra.
-Te-am prins!zise el.
-Ei bn..orice ar fi...elfa asta chiar ca intoarce totul cu susul in jos..zise Xanek.

desi tocmai iesise dintr-o lupta, ken era uimit de tensiunea kre inca mai plutea in aer. "asta era una din miscarile ei secrete. si a folosit-o pt a o apara pe angel. esti o tipa a-ntaia, kay." gandi ken privind chipul despletit si inconstient al fetei. se ridica cu ea in brate.
doi tineri, imbracati in alb se apropiara speriati. ken ii sageta cu privirea.
"si cei puri se arata....de ce nu le-ati aparat?!"
unul din ei spuse sfios..."nu ne puteam apropia...."
spuse si celalalt..."focul ne-ar fi..."
ken se incrunta si mai tare. "focul acela vi se va parea floare la ureche dupa ce ati stat cu mine 5 minute." ken se calma. o puse pe kara in bratele lui Xan. ii lua pe cei doi de dupa umeri. "facem asa. voi o luati pe fata, o tratati, o vindecati, iar eu promit k nu arat ce ati mancat azi dimineata. ce ziceti?"
cei doi ramasera fara glas. ken o lua pe kara si o puse pe targa pe kre cei doi o adusesera cu viteza scamei. se uita la ea pana ce ea fu prea departe cu cei doi.
"nu crezi k exagerezi? probabil ar fi venit sa o ajute xcum..." spuse Xan zeflemitor.
"da....dar e ca in reclama cu Visa...moacele lor lipsite de sange erau nepretuite. in plus, e bine sa le incurajez expeditivitatea din cand in cand."
"sadic...imi place." replica Xanek.
"se pare ca multi vor sa ne opreasca. si dak unii..." Angel se uita spre Xan si Zexius "continua sa lucreze pe cont propriu, vor muri pe cont propriu."
Zexius cazu in genunchi. "iertare, maiestate. voiam doar sa ii punem capat..."
"Zex....Zex...podeaua e deja curata, ridica-te. in plus, trebuie sa ne refacem cu totii. dupa ce Kay revine, pornim iar spre Nekronopolis."
"ai vazut cat de ranita e si tot vrei sa o implici?" intreba angel, amintindu-si de reactia lui ken la moartea lui marik.
"nu conteaza ce vreau eu. dar stiu ce ar vrea ea. ar vrea sa o respectam k un razboinic si sa nu o lasam in urma. si asa, dak dam gres si ea nu e cu noi, nekron o va ucide si pe ea pana la urma. nici unul din noi nu mai are nimic de pierdut si asta ne da tarie."
toti incuviintara. miza luptei nu era doar un loc sau un ideal....ci insasi existenta.   

Kara miji ochii.O lumina alba puternica o forta sa-i inchida la loc instantaneu.Incet..se obisnui cu ea,si deschise usor ochii.Era intr-un pat mare si moale.Incaperea era alba si totul era mobilat in alb si auriu.Incerca sa se ridice in fund,insa nu izbuti decat sa se sprijine in coate.O oglinda statea in stanga ei,nu foarte departe.Se zari pe sine in ea si ramase uimita.O camasa lunga si catifelata de noapte ii luase locul hainelor ei ( NOTE vedeti poza ei :D ) .
Parul despletit era rasfirat peste umeri,ca parul unei nimfe.Se apropie,uimita de schimbarea.Chicoti nitel ,admirandu-se in oglinda.
-Habar n-aveam ca imi sta bine si cu parul despletit,glumi ea,si se analiza din cap pana in picioare.Gluma durase putin,caci o ameteala o cuprinse din nou,si se aseza repede in pat''Ce-i cu mine?Ce am facut?L-am invins pe...Jorad?Dar...nu trebuia sa folosesc vraja ACEEA...atunci..cum de am reusit?''
Ganduri peste ganduri veneau in avalansa peste elfa.Intr-adevar...barbatul ii daduse pumnalele....o invatase multe..insa..o vraja de acele proportii,si inca mai respira.Kara rasufla usurata si se intinse in pat.Era obosita...dupa mult timp..era obosita.De dupa usa,vocile lui Ken,Angelus si Xanek se auzira incet.
-Ken..nu te mai agita atata ca-mi dai ameteli. zicea Xanek.
-Ma lasi?Vroiam doar sa ma plimb nitel..mi-era foame...
-Ken ,bucataria e in partea opusa,la fel si restul lucrurilor.zise Angel un pic amuzata.
-Haideti..o interogam cand isi revine.Sunt curios cum de a avut atata putere,si de unde.spuse Xanek mai incet.
Kara se baga sub plapuma repede.Se va gandi cum sa explice totul mai tarziu..acum..dupa multa vreme...putea sa doarma..si sa viseze.

Xanek: "un lucru nu ma mira insa..." spuse acesta ferm. Ken se opri, iar Angel il asculta atenta. "...faptul ca Jorad era controlat de o putere mai mare." In acel moment Ken il prinse de guler furios.
Ken: "si atunci de ce naiba nu ai zis nimic...poate puteam evita toate acestea!" se rasti el. Angel se ridica si vru sa intervina.
Xanek: "era un sentiment vag, pe care il simteam in prezenta lui. nu puteam fi sigur ce este, insa stiam ca nu va sfarsi bine." zise demonul linistit.
Ken: "pfff...!!!" exclama acesta dandu-i drumul, intorcand capul. "mai intai il pierdem pe Marik, apoi Jorad ne tradeaza...ce sa zic super; hai facem pariuri cine va fi urmatorul!" spuse acesta trantindu-se jos pe un scaun.  "dupa cascadoria pe care ai incercat-o de unul singur mai devreme, nu te mai scap din ochi." Xan bufni intr-un ras sadic.
Angel: "intr-adevar, nu a fost deloc intelept. ce-a fost in mintea ta...puteai sa mori, sau mai rau..."
Ken: "mai rau?"
Angel: "da...ar fi putut..."
Xanek: "destul! motivele mele sunt treaba mea...iar consecintele sunt gata sa le suport." La auzirea acestor vorbe Angel se intrista. Ken sesiza asta.
Ken: "hei hei, amice, mai incet ok...fata era doar ingrijorata pentru tine..."
Xanek: "...iar tu corcitura ar trebui sa-ti vezi de treburile tale. am inceput sa ma satur cu modul cum facem treaba de cand m-am alaturat grupului vostru vesel."
Ken: "poftim?!?!" sari acesta in picioare ca ars, "te provoc sa mai zici asta odata!" izbucni semidemonul fluturand pumnul...Angel statea inlemnita urmarindu-i pe cei doi; nu avu curajul sa intervina.
Xanek: "ce nu mai auzi bine, ce-ar fi sa...." insa conversatia fu brusc intrerupta cand usile de la camera Karei se deschisera violent.
Kara: "Jeez, nu mai poate omul dormi linistit fara sa va sariti la gatul celuilalt!"

fata despletita, imbracata in halat alb si cu ochii semideschisi, k de smarald ii privea acum pe cei trei. fata lui ken se lumina. facu doi pasi si o imbratisa pe kara. ea facu ochii mari, nestiind cum sa reactioneze.
"data viitoare knd mai faci gratar, ai grija sa nu te pui pe meniu, bine? nu imi place sa pierd o masa copioasa, dar cred k ai exagerat.." zise baiatul, cu mainile pe umerii ei, privind-o in ochi.
"kiar totul se reduce la mancare la tine?!" raspunse fata putin enervata de replica, dar multumita de gest.
"acum k v-ati revazut, tu, las-o sa isi revina si tu, du-te si vindeca-te. drumul ce urmeaza e lung si greu si...."
angel intervenii..."si tu si cu mine avem de vorbit" ea il trase pe demon de o parte, desi el se impotrivea vadit.
"tratamentul ala regal nu l-as dori nimanui." spuse ken chicotind.
"macar acum e liniste. ma duc sa ma intind." kara se indrepta spre usa, dar pe drum ii veni o idee. "hei, adu-mi te rog niste apa. am primit ceva prin peruzie, dar vreau sa ii simt gustul."
"imediat...numai sa gasesc chiuveta. hei tu, unde e baia?"
"hei!" striga kara. " sa nu imi aduci apa de la baie! vreau curata!"
"da, domnita. si preferati pahar de diamant sau topaz?" raspunse ken sarcastic.
fata ridica din umeri. intra in camera, si se aseza in capul oaselor in pat. setea era insuportabila deja. ken aparu imediat cu paharul.
"acum spune ce vraja a fost aia? e atat de puternica k nu numai k a parjolit tot holul dar te-a ars si te-a deshidratat si pe tine."
"nu e nevoie...o voi mai folosi doar o data maxim. dupa cum ai vazut e o lama cu doua taisuri."
"mai degraba un aragaz cu puterea soarelui..." ken ii oferi paharul.
nasul sensibil al karei simti k apa nu era pura. se incrunta brusc. "pitic comod! ti-am zis k nu vreau apa de la baie!"
"hei, era mai aproape...nu e vina mea k palatul asta e asa imbarligat."
"te imbarlig eu acum de nici mama ta nu o sa te mai recunoasca!" kara incerca sa il loveasca pe ken cu piciorul peste fata, insa ken sari brusc, ateriza pe pat, in genunchi si cu o mana pe saltea.
"nu imi plac scatoalcele tale. asa k am invatat sa le evit. hehe..." ken se uita la pahar si observa k e gol. fata i se albi brusc. se uita apoi la kara, kre era cum uda din cap pana in picioare. fata se intoarse incet spre baiat. camasa sa uda dezvaluia intr-o oarecum excesiva masura formele fetei. kara isi dadu seama si rosi brusc. ken statu nemiscat si tacut 5 secunde...dupa kre izbucni in ras. "ahaha! asa meriti! e si asta o metoda de a-ti da de baut...ahaha...a...ha..." ken amuti.
kara il privea fix in ochi...nu...ken simtea k si knd sufletul sau era tintuit in pumnale. kara isi dadu parul peste cap, si puse mainile pe soldurile kre acum se vedeau clar prin camasa. se astepta la alta reactie, dar macar acum avea o scuza. " ai 5 secunde..." zise fata calm si raspicat.
"hei...doar nu te-ai..."
"4"
"kay...e doar apa....si..e doar o camasa si..."
"3"
"oh oh! ai privirea "ucide piticania" in ochi...."
"0! esti prajit!"
kara se avanta spre baiat, insa acesta era deja pe hol. ken fugea cat il tineau picioarele, dar elfa era mai rapida.
"kay, nu stiai k in rai nu ai voie sa ucizi?!"
"nu o sa te ucid....vei cresi tu asta dupa ce te prind!
kara il prinse de pelerina. ken fu strangulat de haina sa. kara il trase incet spre el, zambind sadic si satisfacuta. ken isi rupse pelerina. insa kara incerca acum sa il prinda de guler.
"zanzoken!"
holul se umplu de ilzuziile lui ken, insa kara stia kre e adevaratul. sari in aer, si il tinti, insa ken sari inapoi, se rasuci in lateral si o prinse pe kara pe la spate. amandoi ramasera nemiscati. ken radea si gafaia..." rapida...dar esti ranita, asa k inceteaza si du-te inapoi in...." kara zvacni si il arunca pe ken in celalalt capat al holului.
"hei...mi se pare mie sau esti mai furioasa acum?"
"nu stii...nu-i asa?" kara spuse printre dinti
"ce sa....?!"apoi pe ken il trazni....o prinsese pe kara de....
BOOM!
xan si angel se grabira inapoi...ajungand acolo amandoi izbucnira in ras. kara arunca cu flacari peste tot, incercand sa il nimereasca pe ken.
uneori, vindecarea sulfetului o precede pe cea a corpului.

Dupa ce il mai alerga pe ken nitel..kara obosi...nu era inca refacuta.Incepu sa gafaie si se sprijini de o coloana.Cand una din servitoare intra pe hol dadu un mic tipat.
-Ce..ce faceti?Ati distrus totul.....asta nu e Iadul...cum indrazniti sa deranjati linistea si pacea acestui loc sacru?intreba ingerul suparat.Cand ii zari pe cei doi demoni dadu inca un icnet scurt si iesi de pe holul unde se aflau ceilalti.
Ken se apropie incet si precaut de Kara.
-Um...te-ai calmat?intreba el .Parul ii acoperea fata Karei,deci semi-demonul era inca pregatit sa se indeparteze daca elfa ataca iar.Daca te incalzeste cu ceva...arati bine...ranji el.Un pumn il lovi direct in mijlocul fetei.
-Miscare proasta amice,zise Xanek acoperindu-si fata.Angelus puse mainile la gura.
-Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa vad persoane ca ei doi.Aproape ca le place sa-si traga pumni si picioare si sa se omoare,zise fata uimita.Xanek chicoti:
-Stai la rand...la astia doi nu ma mai surprinde nimic.
-Sa inteleg ca esti mai bine din moment ce esti in stare sa-l bati pe prietenul tau,se auzi o voce din spatele lor.Serian intra in acel moment pe hol.
-De fapt...somnul meu de refacere a fost intrerupt,zise kara rece.
-Atunci presupun ca ar trebui sa te intorci in pat,sugera Serian .Pe chipul lui se citea ceva,care in niciun caz nu era de bun augur.
-Sunt bine!ridica ea tonul la vederea fetei sale.Ma refac pe drum.Sa mergem!Unde imi sunt hainele?...si dati-mi un elastic mov care sa se asorteze cu hainele.
-Um....,Xanek incerca sa zica ceva,insa Kara ii izbi usa de lA camera in nas.Se sprijini de usa si aluneca usor pe vine,pana  ce capul ii ajunse pe genunchi.Statu asa cateva clipe si apoi ridica putin privirea prin parul negru.Mainile ii tremurau.Capul ii vajaia,iar inima ii batea mai tare.Se freca usor la ochi.
''De ce?Stiu..am fost norocoasa ca am supravietuit..insa..prietenii mei au nevoie de puterea asta..daca nu o pot controla...nu sunt de niciun folos...Poate era mai bine daca...Ce gandesc?Kara se lovi peste fata.
-Hai Kara!! Trebuie doar sa exersezi...atata tot!Si totusi....,isi puse mainile in jurul umerilor,pentru prima data,imi este teama de mine.
-Nu trebuie,se auzi o voce de dupa usa. Kara inarmuri.Puterea ta e mare,sigur te vei descurca....''ce nu te omoara te face mai puternic'' spuse Angel bland de dupa usa.Kara deschise usa usor.
-Ai auzit?intreba ea incet.Angel incuviinta si o lua de umeri pe tanara elfa.
-Preotul Rosu a fost cel care l-a ajutat pe tatal meu candva cu regatul sau,daca ti-a incredintat acea forta,atunci probabil stia ca vei reusi s-o controlezi.
Kara zambi.
-Faceam o calatorie ,acum 6 ani cu tatal meu adoptiv...m-am pierdut,iar el m-a ajutat.M-a invatat multe despre Padurea Eracliei,si mi-a oferit aceste pumnale.De atunci...ma antrenez mereu.Parea un mag extrem de intelept.
-Era..intr-adevar,zise incet Angel.Kara se mai linisti la cuvintele Reginei dragonilor.Isi puse hainele ei,si iesi din camera.Xanek si Ken stateau in afara holului.
-Sigur  nu mai vrei sa te odihnesti?intreba Xan privind fata palida a fetei.
-Imi revin pe drum,zise ea scurt si o lua inainte pe hol.Ken simti ceva in timp ce Kara trecu pe langa el...pentru prima data..semi-demonului ii tresari pentru o clipa inima....sufletul Karei era mai ranit decat trupul ei...pana si miscarile ei erau mai vlaguite.

Cei 4 iesira pe poarta palatului. In fata, Zexius, Nashimo si Elwin asteptau cu rabdare. In momentul acela ateriza si Hizuke langa Nashimo, parand gata de lupta.
Ken: "bun asa...atunci ce mai asteptam! sa mergem!"
Surrel: "o secunda!" se auzi din spate. Arhangelul, acum vindecat, ateriza in fata grupului, ridicand praful. Se uita atent la Xanek iar demonul la el.
Angel: "va rog nu mai luptati..."
Ken: "asa e, Xan ti-a tabacit deja fundul odata, dar daca mai incerci sa ne opresti, vei avea de-a face cu mine" interveni acesta. Surrel zambi un pic la semidemon; normal n-ar fi lasat pe cineva sa ii vorbeasca asa, insa...
Surrel: "nu am venit sa lupt." Eroii devenira atenti.
Nashimo: "atunci ce vrei?" intreba elfa.
Surrel: "va recunosc puterea...cu toate ca nu imi place sa zic asta, cred ca sunteti intr-adevar singurii care il puteti invinge pe Nekron..." Ken ranji mandru. "...insa, veti avea nevoie de toata forta voastra, si mai ales tu!" spuse acesta prinvindu-l pe Xan. Restul isi intoarsera si ei privirile spre el.
Angel: "ce vrei sa spui?" intreba acesata derutata. Demonul intoarse capul.
Surrel: "rana de pe piept pe care ti-am provocat-o inca nu s-a vindecat. cel mai puternic archdemon ar fi murit de mult de la o asemenea lovitura, ma mir ca mai poti sta pe picioare...ba mai mult..."
Xanek: "habar n-am despre ce vorbesti; nu aveam timp de discutii prostesti." il intrerupse acesta pe un ton rece. In momentul acela Ken aparu in fata lui si il lovi incet cu pumnul peste piept. Xan cazu in genunchi de durere. "tu? nenorocitule...te linsez!!!"
Ken: "batrane, ziceai ca nu-ti place cum rezolvam noi treburile, atunci lasa-ma sa-ti zic atat...nici mie nu-mi plac fazele de genul asta. ma faci sa cred ca nu ne puteam baza pe tine cand v-a veni timpul." Demonul il privi strangand din dinti. Angel se grabi si ii oferi umarul ei de sprijin. Insa acesta nu o putea privi. Surrel se apropie si el.
Surrel: "esti primul din rasa ta care m-a invins in lupta dreapta, asa ca azi ma simt darnic." Arhanghelul ii puse incet mana pe piept si inchise ochii. O lumina puternica il invalui. Dintr-odata, Xan deschise ochii brusc. Se simtea mai bine ca niciodata; mai puternic ca niciodata. Nu numai rana de pe piept i se vindecase, insa si vechile sale rani de razboi disparusera...era "ca nou". Acesta se uita uimit la manile sale, nu mai avu niciodata sentimentul asta de putere; parca se trezi ceva adormit in el.
Ken: "no...asa mai vi de acasa" zise acesta incercand sa-i arda o palma pe spate insa demonul evita desi paru ca nici nu se misca de pe loc. Ken ramase uimit. Xan stranse pumnii incet, tragand aer in piept.
Surrel: "un mic dar, sa te ajute in lupta impotriva lui Nekron." zambi acesta. "contam pe voi!" Acesta isi intoarse capul spre Hizuke, privindu-l in ochi. Ingerul inghiti in sec, asteptandu-se la o replica acida, insa aceasta nu veni. "ti-ai ales bine aliatii Hizuke. protejeaza-i!" spuse Surrel zambind. Ochi ingerului sclipira la auzirea acelor vorbe. Acesta incuviinta din cap.
Ken se scobi in ureche si apoi spuse: "nu-mi place sa ma repet insa...sa mergem oameni buni, nici n-am plecat inca si mi-e foame deja!" Toti ii aruncara o privire rece, iar acesta se albi "glumeam...glumeam...sheesh!"
Grupul o luara din loc, insa dupa cativa pasi, Xan se opri si fara sa intoarca privirea inapoi zise: "mersi!"

-Hizuke!exclama Kara,cum de esti aici?Credeam ca...Hizuke zambi politicos :
-Se pare ca am avut noroc...spuse el linistit.''Dusmanul dusmanului meu imi este prieten '' ,nu e asa?
-Stie cineva cum o sa ajungem la Nekronopolis?Adik..nu stim exact unde anume este...intervenii Ken.
-Nu...dar avem pe cineva care stie,continua Kara intorcandu-se spre Surrel.ARhanghelul ridica capul falnic.
-Nu stiu unde este,cel putin,nu cu exactitate.Fiind o fortareata,este greu de localizat.Nekron foloseste vraji foarte puternice si periculoase.Se zice ca are in stapanire toate creaturile intunecate...nu stiu daca...pai..,Surrle incepu sa evite ce urma sa zica.
-Da-mi voie sa ghicesc...tot nu crezi ca suntem in stare,nu?zise Kara exasperata.Xanek pufni:
-Hodorogule....mereu ai fost nehotarat si sucit.
-Dar...este foarte...
-PUTERNIC! STIM! zisera Kara,Ken si Xanek in acelasi timp.
-Insa ...noi..macar facem ceva,fata de voi care stati si dati ordine din paturile voastre de catifea,continua Kara nervoasa.Surrel se stanjeni,dar apoi incuviinta.
-Nu stiu decat ca este un sat,nu departe de aici ,in care aparitiile demonilor si celorlalte creaturi este mai mare.Banuim ca fortareata nu este departe de acolo..insa..cei care trebuiau sa aduca raportul nu s-au mai intors..se intampla exact cand am adus-o pe elfa voastra pentru ingrijire medicala.
-Bun!acolo mergem!,decise Ken ,frecandu-si palmele entuziasmat.Ceilalti incuviintara.
Eroii pornira in directia aratata de Surrel.Insa ce ii astepta acolo era mai mult decat un cosmar.

Ochii Karei se inlacrimara pentru prima data.Angelus cazu in genunchi.Ceilalti ramasera inarmuriti.Sange,peste tot.O imagine mai mult decat terifianta.Intreg satul era rosu.Atat copii cat si femei si barbati...totul era mort,orice vietate.Parca Iadul in sine trecuse pe acolo.
Kara izbucni in lacrimi.Langa ea o femeie isi tinea copilul strans in brate,fara vlaga.Xanek o stranse puternic pe Angelus in brate,fata tremura de plans.Era o imagine extrem de trista.
-Asta ...este..cumplit..zise Kara printre suspine.Ken se aseza langa ea si elfa isi puse involuntar capul pe umarul lui.Rana de la picior se deschise dintr-o data.Instantaneu..o amintire reprimata ii reveni.Din noaptea aceea..urletul...cerul sangeriu...Tresari ,dezechilibrandu-l pe semi-demon.
-Este la fel...la fel!!murmura Kara.
-La fel ca ce?intreba repede Ken.
-Satul meu...zise ea si izbucni si mai tare in lacrimi.Mi-am amintit ceva...mai bine nu-mi aminteam...spuse ea punandu-si mainile in cap.Parea disperata.Ok...e indeajuns sa spunem ca pana si ken se speria de reactiile elfei.O apuca strans de umeri:
-Calmeaza-te!zise el privind-o in ochi.O sa-l prindem pe el si pe toti.Iti jur! spuse el strangand pumnul.
Kara era deja rosie in obraji si la ochi de plans.Era o mare lovitura pentru sufletul ei.AMintirile dureroase o cuprinsera.
-Hei...daca  te imbratisez si-ti promit sa impart curcanul cu u...ma scalpezi?incerca el s-o amuze.
-Daca incerci sa ma faci sa rad..nu-ti iese!suspina ea stergandu-se la ochi.

"sper k nu o sa imi ceara sa ii dau curcan...era asa o oferta retorica" se gandea ken. acum deja gasise un nou scop. ii va da de urma celui responsabil de masacru, si se va ocupa de el. desi asta nu tinea de scopul grupului, ken era constient k exista unele lucruri pe kre simti k trebuie sa le faci.
"bun, dak ai terminat de facut pe fantana, avem pe cineva de cautat."
kara terminase de plans, si acum deja tristetea si disperarea fusesera inlocuite de sete. cel putin asa simtea ea...o imensa sete de razbunare. ascutindu-si simturile pe loc, kara cauta urme straine satului, urme ce nu aveau nici o legatura cu locuitorii de aici.
"i-am gasit. sunt doi. au plecat in acea directie." elfa arata spre est.
"sa mergem!" spuse baiatul. dand sa inainteze, xanek il prinse de mana si il trase inapoi. "nu vreau sa insinuez k asta e o pierdere de timp sau k este o capcana. ratiunea nu isi mai are locul aici. stiu asta pt k si eu am trecut de multe ori prin asemenea tragedii. dar te intreb acum si numai acum: crezi k ai nevoie de ajutorul meu?"
ken il privi serios pe demon. "un pic de precautie nu strica. tu, angel si ceilalti stati aici. sunt doar doi si nu sunt demoni de nivel prea inalt.
"cum stii asta?" intreba angel.
"dak erau, nu am fi gasit urme, sau cadavre. ar fi spulberat ingerii si ar fi sters satul de pe fata raiului. ei vor k noi sa ii urmam. sincer sa fiu, a trecut mult timp de cand nu am mai luptat serios."
"nu e nevoie sa faci asta..."spuse xanek nepasator fata de atitudinea lui ken.
kara intervenii: "asta e relativ. dak vedeai fostii tai prieteni macelariti aici, si tu ai fi facut k mine."
xanek aproba. dupa cum spusese si el, ratiunea nu isi avea locul aici. le dadu drumul celor doi. elfa si baiatul pornira spre est, ken in spatele karei, ea atenta la urmele lasate, si el precaut sa nu cada in vreo ambuscada. inaintand tot mai mult, ken, desi nu simtea nici o prezenta, era incordat la maxim. stia k desi nu erau k bane sau kofirth, cei doi asasini erau destul de puternici pt a nimici o populatie...si destul de vorace. pe masura ce simtea k se apropie de adversarii sai, karei i se marea senzatie de nerabdare amestecata cu satisfactie. nu numai k ii va pedepsi pt atrocitatea comisa in rai, dar va reusi sa se descarce si pt propria ei tragedie.
padurea alba se termina atunci knd cei doi ajunsera intr-un luminis. kara se opri brusc si ridica mana dreapta pt a-l opri si pe ken. "aici se opreste urma...o ambuscada intr-un luminis..patetic de previzibil, nu crezi?"
"4....3.....2"
"ce tot faci?!" se rasti kara la el.
"sari!"
ei se avantara in aer, la timp pt a evita obiectul kre trecu pe langa ei cu o viteza uimitoare, dupa kre disparu in celalalt capat al poienii.
ken si kara se pusera spate in spate, asteptand urmatorul atac. de dincolo de copaci rasunara doua voci cu aceeasi tonalitate: "spate in spate nu e tocmai cea mai buna pozitie de aparare impotriva noastra...copii"
"tocmai mi-ati dezvaluit povestea voastra...si de ce mi-ati confirmat k sunteti doi?" zise kara, privind in cele doua directii ale vocilor.
se auzi iar: "pt k nu mai conteaza!"  din tufisuri, tasnira doua obiecte rapide, din directii opuse. cei doi, sarira in laturi de data asta. insa acum, asasinii erau pregatiti. se aruncara la lumina, fiecare in directia cate unui inamic. unul se puse in fata lui ken, atacandul cu o lovitura de picior, celalat dadu sa o loveasca cu pumnul pe kara. ken se lasa in jos, se feri, si incerca un contra atac cu o lovitura de stanga, insa inamicul disparuse. la fel patise si kara knd incerca sa il loveasca pe oponentul ei. cei doi sarira repede pana in mijlocul luminisului, si acum erau ei spate in spate. la lumina, trasaturile lor, desi aerodinamice si suple, erau hidoase, potrivite masacrului ce tocmai il savarsisera. piele albastra, legati la ochi, par lung si negru. in mana tineau fiecare cate un disc metalic ascutit.
"si acum vine partea in kre ei ne zic cine sunt si ce vor..." gandi ken.
"SUNTEM FRATII MAGINA! SI AM VENIT SA VA LUAM CAPETELE!"
"acum o sa ne spuna k ne-au analizat deja si k au gasit o cale sa ne faca terci..." gandi kara.
"NU ARE ROST SA LUPTATI! MOARTEA VOASRTA A FOST ASIGURATA DIN MOMENTUL IN KRE V-ATI FERIT DE ATACURILE NOASTRE!"
"kay...."
"da...ce e?"
"ai vazut...nu?"
"...ce sa vad?"
"HEI! NU NE IGNORA..."
"dak tot ai spus k ne puteti invinge, macar ai bunul simt si lasa-ne sa vorbim un pic..."
fratii erau furiosi acum....dar inca ii pandeau pe cei doi.
"te intrebam dak ai vazut ceva anume la atacul lor...."
"cred...la ce te referi?"
unul din ei se plictisi..."destul! acum va vom rapune! din cate am vazut, tu esti cel mai rapid din cei doi..." spuse el aratand spre ken. demonul duse mana stanga la spate, fratele sau facand acelasi lucru. cei doi disparura, si aparura iar langa ken...."sunt kiar iuti...". ei incepura un vartej pe langa baiat, miscandu-se rapid, apoi se departara brusc, si trasera amandoi de cate o sfoara, aruncandu-l pe ken legat, si imobilizandu-l de un copac. "asta te va tine ocupat, cat timp ne ocupam de felul intai..." zise el uitandu-se la kara.
cei doi se pusera pe pozitii....se avantara iar in tufisuri. kara era atenta la fiecare miscare acum...dar doi adversari va fi dificil.
"STIM K ESTI RANITA...SI SLABITA...SI DEPASITA NUMERIC....ASTA INSEAMNA K STIM K VEI MURI!"
cele doua discuri tasnira din desis si se indreptare fix spre elfa. ea sari pt a-l evita pe primul si se lasa intr-o parte pt al doilea. "asta nu a fost asa greu...deci ei lupta ascunzandu-se...dar nu asta e..." kara nu apuca sa isi duca gandul pana la capat, k cele doua discuri se intoarsera, mai repede k inainte. unduindu-se, kara le evita iar.
"NU ARE ROST...ATACURILE VOR FI DIN CE IN CE MAI RAPIDE, PANA CAND VEI FI DOAR SALAM DE ELF!"
discurile aparura iar si iar...din ce in ce mai rapide. karei ii devenea tot mai greu sa se fereasca. "inca nu!" gandi kara. isi concentra energia in mana dreapta, in pumnal, si elibera o taietura puternica spre unul din discuri, dar lovitura ricosa pur si simplu..."la naiba!" zise elfa, ferindu-se iar de discuri.
"NU NE POTI TAIA ARMELE ASA...ACUM, DAK NU TE SUPERI, FELIAZA-TE MAI REPEDE K SA PUTEM TRECE LA PITIC!"
kara facu cateva tumbe in spate, ferindu-se de fiecare data, ateriza in picioare si zise: "prea tarziu pt voi...."
"?!....ce tot spune?!" se gandi unul din ei....insa imediat simti lovitura nimicitoare, si fu luat de gat, ridicat si aruncat.
"frate! ce se..." si el fu tratat la fel. acum cei doi erau in mijlocul luminisului, uimiti si raniti.
"lovitura aceea nu era pt disc...ci pt a-l elibera pe idiot."
"deja nu mai esti originala...dar acum alege...vreau sa ii fac sa plateasca!" spuse ken, fara a-si lua ochii de la inamic.
"bine...il iau pe cel din stanga..." zise kara, nerabdatoare sa treaca la fapte.
ken se si repezise la demon, iar kara isi scosese pumnalele...nici unul nu arata mila. fratii magina nu suferira...dar primira ce meritau.
in tacere, si acoperiti de sange, cei doi se intoarsera la grup....

Xanek statea cocotat pe o creanga cand cei doi aparura. Angel se scula speriata de pe piatra pe care statea si se grabi inaintea lor.
Angel: "ce s-a intamplat?...sunteti bine?...v-ati ranit? spuse aceasta speriata cu vocea tremurand.
Kara: "nu! suntem bine!" zice elfa scurt si trecu mai departe.
Ken: "vorbeste pentru tine soro, mi-e o foame..." insa se orpi cand Kara ii arunca o privire. "....*gulp* glumeam, glumeam!" Xan statea pe craca si ii privea.
Nashimo: "ar trebui sa faceti o baie; va vom astepta."
Ken: "pfoai...abia astept." ranji acesta.
Kara: "nu!" in momentul acela se facu liniste. "nu avem timp pentru asta; cu cat intarziem mai mult, intamplarea de azi s-ar putea repeta...nu mai rezist...vreau sa se termine odata." toti lasara capetele in jos. Un moment fu liniste.
Xanek: "...in Tara Soarelui Rasare, apa si sapunul erau cei mai buni prieteni ai niponului. acestea nu curatau doar trupul, ci si sufletul!" zambi acesta uitandu-se la cer. "si in plus, mirosul de sange va atrage mai multi demoni pe drum! o mica pauza nu cred ca va mai conta acum! presimt ca nu mai e mult oricum!" Kara se uita in sus la el, apoi la restul care incuviintara.
Ken: "bun asa, deci la baitza cu tine. daca ma rogi frumos, te voi spala pe spate" ranji iar semidemonul, insa se trezi cu o palma peste cap.
Kara: "in visele tale poate piticule!" zise elfa departandu-se.
Xanek: "tie ori iti place sa-ti iei scatoalce la greu, ori chiar vorbeste gura fara tine!" Ken se facu ca nu auzise remarca si pleca si el. Demonul inca privea cerul, parca fermecat. 

bun, acum trebuie sa gasim o zona unde sa ne spalam trupurile, spuse nashimo.
langa satul acesta exista niste izvoare fierbinti, ce au puterea de a ne reimprospata puterea si de a ne spori mana la valoarea initiala.

ajung la izvoare, genurile incepura sa delimiteze teritoriul...
Kara: "Pai... dracii si imitatiile de draci vor sta in partea... stanga"
Xanek: "Iar reginele si elfele ranite si murdare in stanga langa noi, nu?"
Ken: "Wow, nu stiam ca xanek e in stare sa scoata o gluma atat de ... originala"
Angelus: 'Xanek nu glumea..."
Kara: X_x
Ken: Xanek batrane, ia hai sa impartim izvorasu asta in doua parti, avem aceasta patura de frunze aici... inseamna ca locul era special amenajat pt acest lucru...
Xanek il lua de crestet pe pitic si se pierdusera in spatele frunzelor... stand in apa si relaxandu'se, ken isi incepuse jocul mintii:
Ken: "Xan batrane, fa'ma sa rad!"
Xanek: "N'am chef, deja mi'a luat mult sa fac o gluma asa de... sarcastica precum cea de adineaori"
Ken: "O preamarite xan, invata'ma sa iau la misto, fara sa se prinda lumea!"
Xan: "Shh! hai sa fim putin atenti la ce zic doamnele de colo..." aratand spre partea cealalta a frunzelor, unde angelus si kara erau in mijlocul unei discutii antrenante.
Kara: "Xanek.... frumos nume... dar caracterul lui ma deranjeaza intr'o oarecare masura...intr'un fel ma bucur ca il am ca aliat, in alt fel ma gandesc ce s'as fi intamplat daca ar fi trebuit sa il infruntam... Poate daca ar fi fost si el putin mai.... putin incordat, si mai relaxat, mi'ar fi facut o deosebita placere sa stau si sa discut cu el..."
angelus, lasandu'se in apa pana la nivelul gatului, spuse:
"Asa e el... asta e felul lui de a fi... timpul petrecut printre ostirile lui kron l'a facut asa..."

Ken de partea cealalta: "Xan tata, dar ai facut senzatie printre fetele astea..."
Xanek: "Spre binele tau ti''ai tine gura... liniste si hai sa ascultam."

Ken gandi: "omu asta merita o lectie..."
in timp ce xanek tinea ochiii inchisi concentrandu'se la discutie, ken isi facu o iluzie, ce o lasa in locul din apa in care statea, si se apropie de xanek, prin spate si il impinse spre cealalta parte a paturei de frunze, picand chiar in mijlocul fetelor...
Xan Ramasese  :eh

Angelus: "Xan!!!"
Xanek:  8-[ , nu as fi indraznit stiti bine...
Kara deja se inrosise toata, naturaletea corpului ei a fost dezvaluita si pangarita cu privirea unui barbat... mai presus de atat... un DEMON!
Kara: "Mare greseala ai facut batrane..."

[boom baby, sa va vad acum  b-( ]

Xanek impietri de rusine...sau de frica.Angelus ii arunca repede un prosop Karei,care se infasura repede..insa..deja fusese..''descoperita''...iar rusinea era de nesuportat.Nu ma intelegeti gresit..pentru corpul ei nu avea deloc de ce sa-i fie rusine..insa..night elfii au o mare regula cum ca ''numai'' o anumita persoana in viata iti poate vedea corpul in forma sa adevarata...asa ca..acum elfa incalcase si regulile poporului ei...plus principiile ei proprii.
-Tu!!urla ea.Era inca rosie in obraji...si tremura de nervi.Nu..nu doar tu...amandoi...zise ea aratand cu degetul spre Ken de asemenea.Ken se impiedica si cazu in apa langa Xan.
-Eu..??Da..eu ce am facut?facu el pe nevinovatul.Io n-am vazut nimik...jur.Ma rog..poate..putin...
-Nenorocitilor..o sa va omor..pe amandoi.Incep cu tine Xanek!!!!!!Xanek se dadu in spate si cazu in fund la capatul izvorului.
-O clipa..o clipa..deci..eu..incerca el sa zica in timp ce o lua la fuga...pot spune..cu mana pe inima..ca...Angel era cam durdulie cand era mica.
-Hei!!!pufni Angelus.Cum adica?Ma faci grasa?ridica ea tonul.Xanek si Ken ramasera muti,la fel si Kara.
Angel nu realiza ca statea in picioare.Dadu un chitzait scurt si se arunca inapoi in apa,mai rosie in obraji ca prietena ei.
-Ei bine..acum pot spune..ca pot muri fericit...concluziona Xanek.Kara se avanta spre el si ii puse o piedica de zile mari.Acesta cazu in apa si elfa il lua de gat.
-Crede-ma...iti voi indeplini dorinta...urla ea.Ken incepu incet -incet sa se indeparteze,incercand sa intre intr-un tufis :''poate daca ma bag repede..o sa uite de mine..si-asa m-a scalpat destul ca am varsat un pahar de apa pe ea''
Aproape cand ajunse in tufis,se lovi de Angelus.
-Unde crezi ca mergi?Din vina ta s-au intamplat toate astea!spuse ea.Tocmai atunci,Kara il lua pe Xan de nas si il trase langa Angel.ANgel il lua la randul ei pe Ken de o ureche si cele doua fete ii tarara pana cand ajunsera una langa cealalta.
-AUUUU..urechea..ma doare!!se plangea Ken.
-Tu vorbesti...mie o sa mi se lungeasca nasul un metru...forfoii Xan.
-Deci..Kara,ce facem cu ei?intreba Angel nervoasa.Doar ne-au vazut in ''naturaletea'' noastra...nu pot scapa nepedepsiti.
-De acord...esti gata Angel?intreba ea zambind catre fata.
-Binenteles...dar c facem?
Kara ii dadu un pumn zdravan in fata lui Xan..si-l arunca in apa.
''Apa stralucitoare..raspunde-mi rugaciunii..''Angel il impinse pe Ken in apa...si forta magica a Karei ii prinse pe amandoi in apa.Apa ii tragea la fund..si nu mai puteau iesi.
Apa tragea cu atata putere..incat parea ca un aspirator.In timp ce Kara si Angel intorceau spatele...apa trase pantalonii lui Xanek si pe ai lui Ken..si ii scuipa practic afara.
-Wow..cum ai facut asta?intreba mirata Angelus.Kara zambi...
-Eh..lasa..
-Dar..e bn sa-i lasam sa se chinuie asa...?Daca se ineaca...?
-Nu-i nicio problema...apa nu se opreste pana nu-i lasa in pielea goala..apoi..o sa-i scuipe afara..
-AUu...!!!!!!!se auzi in spatele lor o bufnitura...si nijte smiorcaieli..
-Gata...renunt la femei...striga Ken.
-Cand ai avut tu vreuna?  ...prapaditule!E numai vina ta!!urla el.
Kara nu mai auzi decat un zgomot..ca de mutra sparta...se parea ca baietii vor fi ocupati inca cateva ore.

(Out of Character, pe scurt, OOC: Si am revenit cu postatu aici :lol:)
Undeva, spre varful turnului.
Jorad/Ebril analizau un cristal in care ii vedeau pe aventurieri.
-Cat de stupizi, si totusi, cand se mobilizeaza sunt de neoprit. vorbi Jorad sabiei.
-Nu stiu, sincer. Mie imi par niste tampiti, mai ales Xanek si Ken. Uite si tu.. in loc sa vedem strategii si alte tactici de ale lor, vedem pornografie.
-Tu la asta esti atent?
-Nu, dar am o noua idee.. sunt sigur ca nu au cum sa treaca de asta.
-Mai exact ce?
-Vezi poarta aia de acolo? Deschide'o si ai sa vezi.
Jorad se ridica de pe tron si il lasa pe Ebril langa el, se indrepta cu pasi repezi spre uriasele porti, pe care le deschisese cu greu. Dupa ce examina mai indeaproape ce era acolo, acesta se daduse cativa pasi inapoi. Din camera iesise o monstrozitate de 6 metri, facuta din carne si metal.
-Asta e unul din maretii tai gardieni? Macar are propriul creier?
-Are unul din mai multe, daca intelegi ce vreau sa iti spun. Trebuie doar sa il alimentezi putin.. observi ca acum este cam inconstient de locul in care este si alte detalii.
-Si cum fac asta?
-O, dar stii..
Jorad il lua pe Ebril si il indrepta spre Golem. Din varful sabiei iesi o raza intunecata care parea ca ii dadea golemului putere. In final, golemul devenise intunecat, ca o fantoma, dar totusi destul de vizibila inca.
-Acum slujitorul meu, acum e timpul sa te duci sa ii ataci. Dar nu vreau sa ii distrugi. Intai vreau sa o aduci pe elfa si pe Angelus, ai inteles? Acum du'te!
Golemul porni marsul sau greoi catre locatie eroilor, in timp ce Jorad scosese un raset malefic.

(OOC: Beehold. Sa va vad acuma ce va faceti :))

Ken lansa un pumn spre demon, dar acesta evita atacul, prinzandu-l de mana si aruncandu-l inapoi in apa.
Ken: "nu iar in apa!"
Xanek: "ce-ai patit? ti s-a udat blana?" rase demonul batjocuritor.
Ken: "gata cu joaca!" Apa din jurul lui se despica [Moise efect :D ] si acesta izbucni instant spre Xan. Se inpinse cu capul in burta lui, ii puse mainile la stape, si-i aplica un suplex, ce-l trimise direct in apa. Insa Ken nici nu avu timp sa faca sau sa zica nimic, ca Xan se si teleporta in spatele lui si-i aplica un picior in spate. Semidemonul cazu a 2-a oara in apa.
Ken: "baaa, ma mai slabesti cu apa." Xan bufni in ras vazandu-i moaca. "vedem noi cine rade la urma batrane...demoniz..." insa nu termina de zis, caci din padure se auzi un tipat.
Ken: "ce naib..!?"
Xan: "ANGEL!" sari acesta speriat." hainele ii se morfara pe el.
Ken: "esti sigur?" insa demonul deja era departe. "hei...hei...daca e ceva...mai lasa-mi si mie...!!! pff...unde dracu imi sunt pantalonii?"
Xan ajunse in locul din care veni tipatul si ramase mut. Kara era izbita de un copac, iar o monstruozitate de metal si carne o tine pe Angel in sus de maini. Demonul nici nu avu timp sa gandesca ce sa faca ca si isi scoase coasa si sari sa-i taie mainile golemului. Insa inainte ca lama sa atinga, in locul tintit se adunara mai multe bucati de metal iar aceasta ricosa. Riposta veni imediat, o lovitura puternica si incredibil de rapida il propulsa si pe acesta intr-un copac. Xan se propti in coate si dadu sa se ridice.
Kara: "asa am patit si eu!" spuse alfa ridicandu-se greoi.
Xanek: "tss...ce viteza!" Coasa ii aparu din nou in mana si se pregati sa atace din nou, insa Ken ii sari din spate deasupra cap si inainta spre golem. Cand fu in pozitie, se roti pe pamant, incorda muschii si-l lovi cu piciorul peste cap. Insa monstrul nici nu se clinti. Ken ateriza langa cei doi ...
Ken: "Auu...auu...!" incepu acesta sarind intr-un picior.
Golemul se uita cu ochii lipsiti de sentimente la ei, si o stranse mai tare pe Angel. Xan tresari; tipatul ei il ranea mai tare decat orice atac.

Cu Angel in mainile lui,Xanek nu putea ataca cu toata forta,la fel si Ken.
-ACum ce facem?intreba ken scrasnind din dinti.
-Simplu..se auzi vocea Karei din spate.O salvam intai pe Angel,dupa care putem, ataca in forta.
-Mersi pentru plan...ai idee si cum anume vom face asta?intreba Xan pierdandu-si rabdarea.Kara se chinui sa stea dreapta,rana de la picior inca o durea,desi nu mai sangera,insa lovitura golemului o lua pe nepregatite .
-Da...eu il voi distrage,in timp ce voi  o eliberati..simplu..zambi ea senin.Ken pufni:
-Pe dracu...abia te tii pe picioare...nici nu poti sa-l ranesti...
-Cine a zis ca vreau sa-l ranesc,ridica ea din umeri.Eu doar ii voi distrage atentia,zise elfa si incepu s-o ia la pas usor spre creatura.
-Cred ca glumesti...zise Xanek uimit de actiunile Karei.Fata a innebunit de tot....
Kara ajunse acum in fata golemului.
-Hei tu!Uratule...da..tu...ia zimi...cine a avut prostul gust sa te creeze in halul asta de pocit,ai? intreba ea amuzata.Creatura parea deranjata de vorbele ei.Instantaneu incerca sa-si izbeasca pumnul mare  stang de elfa,insa,in ultima clipa,tanara facu o tumba in dreapta,evitand lovitura la milimetru.
-Daca eram viu..acum imi statea curcanul in gat...mormai el.
-Mai bine facem un plan ,in loc sa ne plangem ,zise Xan tragandu-l intr-o parte.
Kara mai arunca din cand in cand o privire in spate...
''Ce tot fac acolo?Daca aveam hainele mele,pumnalele si Lightning Wraith,il terminam intr-o clipa.
Kara simti pumnul mare al demonului venind spre ea si evita din nou,insa la limita.
Angel era din c in ce mai slabita,iar stransoarea se accentua.
Tocmai cand Xan si Ken urmau sa porneasca atacul....o sageata  strapunse mana golemului care o tinea pe Angel.Fata cazu la pamant.
-Ce??Unde?Cum?   intreba Kara uitandu-se confuza in jur.
O silueta ateriza dintr-un copac.
-Se pre ca aveti nevoie de nitel ajutor,strainilor,zise persoana iesind la lumina.
Un tanar,in jur de 18,tinea un arc negru in mana dreapta.Avea par negru,scurt si putin tepos in varfuri,si o silueta atletica si dreapta.Avea ochi verzi si o mica cicatrice pe obrazul stang,care insa nu-i altera chipul chipes.
Xanek izbuti s-o ia pe Angelus si sa o aseze departe de creatura.
-Tu cine esti?intreba Kara analizandu-l din cap pana-n picioare.Tanarul facu o plecaciune spre elfa .
-Dermod este numele meu,si eram prin zona cand am zarit o creatura asa frumoasa ca tine in pericol.Kara rosi vizibil.
-Din cate vezi..nu eu eram in cel mai mare pericol..in al doilea rand...ne descurcam..
-Am observat,zise el chicotind.
Ken se apropie si-l analiza de asemenea.
-Nu mirosi prea bine,zise el privindu-l cu un ochi.Mirosi a...unul caruia nu-i place curcanul.
-Sunt..vegetarian...zise el zambind.Ken marii ochii.
-Kara..tipul nu e de incredere...ii sopti el.
Inainte sa ami poata zice cineva ceva,golemul isi reveni din lovitura sagetii si incepu sa se indrepte ca o furtuna spre ei.

Golemul inainta zgomotos spre ei. Dermod se uita linistit la el, si-si scoase o sageata din tobla de pe spate; Si-o puse in arc si tinti monstrul, Xan aparu in fata lui si-l orpi.
Dermod: "...amm...te superi daca te dai din fata mea o secunda?" spuse acesta calm.
Xanek: "da!" zise demonul rapid si rece. Dermod se uita un pic ciudat la el. "iti sunt recunoscator ca ai eliberat-o pe Angel, insa bestia e a mea!" zise acesta cu privirea in pamant.
Dermod: "crezi ca ar intelept?" Xan ridica insa un pic privirea spre el, iar acesta amuti. "ok, haha...e numai al tau!" incepu acesta sa rada prostesc, facandu-i politicos semn spre golemul care imediat ajungea la ei.
Kara: "doar nu ai de gand sa lupti singur cu el?" striga acesta rezemandu-i incet capul lui Angel. Xan intoarse capul de la ea si-l privi pe Ken.
Xanek: "tu ai ceva de obiectat?" Ken se sterse la nas, apoi isi puse mainile in san.
Ken: "doar atat...dupa ce-ti iei bataie, e randul meu sa ma joc cu el." ranji acesta. Xan si disparu. Intr-o secunda se alfa in fata uriasului care gonea in viteza. Golemul nu incetini, ridica pumnul imens si pregati un atac. Demonul nu-l privea, statea cu capul in pamant. Pumnul bestiei zbura ca vantul, insa lovi in gol facand o gaura imensa, ramanand infipt in pamant. In clipa urmatoare Xan se aseza cu picioarele pe mana lui, privindu-l cu o raceala terifianta; atat incat, pana si in ochii bestiei lipsiti de viata se putea citi frica. Golemul smuci pumnul din pamant, arucandu-l pe Xan in aer, il ridica din nou si pregati un nou atac. Demonul plana incet desupra lui, ridica mana dreapta si-si scoase coasa. Stranse puternic de maner, si...dintr-o data aparu in spatele monstrului. Acesta intoarse capul incet. Bucati din metal incepura sa cada de pe golem...iar intr-un sfarsit, toata mana lui cazu la pamant retezata de la umar. Golemul se zvarcoli de durere, insa nu avu timp nici pentru asta ca se si trezi lovit cu mana proprie peste fata. Lovitura mainii imense de metal fu indeajuns sa-l doboare la pamant. Insa Xan nu se lasa, se teleporta in fata lui, si-l mai lovi incaodata peste fata cu mana. Si inca odata, si inca odata... Bucatele de metal cadeau de pe fata golemului, lasand la iveala doar carnea. Cand tot metalul fu indepartat, Xan lasa mana monstrului jos si incepu sa-l loveasca repetat cu piciorul peste fata. Sangele tasni, stropindu-l un pic pe fata. O ura arzatoare si o sete diabolica i se putea citi pe chip. Insa demonul nu s-ar fi oprit daca Ken nu l-ar fi smucit de mana, azvarlindu-l un pic in spate.
Ken: "ajunge!" il privi acesta serios in ochi. Golemul desfigurat nu mai misca deloc. Xan isi sterse sangele de pe fata, punandu-si un pic mana la ochi. Insa dintr-o data, vorbi parca era alta persoana.
Xanek: "se pare ca nu-ti vei mai capata tura." zambi acesta. Ken se uita uimit la el, la expresia total diferita de pe fata lui.
Ken: "aminteste-mi sa nu te mai supar vreodata, ok?!" ranji semidemonul. Cei doi se indreptara spre restul. Angel era inconstienta insa parea bine. Kara se ridica in picioare.
Kara: "acum ca s-a rezolvat problema, ce-ar fi sa ne zici cine esti!" spuse elfa privindu-l pe strain.

ken vorbise despre sansa sa de a-l bate pe golem...dar de fapt, dupa lupta cu cei doi frati nici nu avea chef sa se mai acopere de sange iar...nu ii placea acea sevzatie de viata kre se scurge pe tine. acum il privea pe Dermod. elful padurar nu parea de fapt un pericol...singurul lucru straniu era ce cauta el in rai. poate murise si o cunostea pe kara. dar astea aveau sa se elucideze mai incolo.
ken ii puse pana pe umar elfului. "omule....iti multumim totusi de ajutor. am fost atata timp singur impotriva tuturor incat am uitat cum sa fiu recunoscator. oricine o ajuta pe kara, e prietenul meu. eu sunt ken, apropo."
dermod zambi."nu e nevoie sa multumesti...tu si kara ati razbunat satul acela, desi stiati k e o capcana. asta arata curaj, dar si noblete....de fapt..."
"da..da...curaj si toate alea. eu o sa ma indepartez un pic. sa vad dak mai e vreun pericol in jur...aveti grija de voi!"
ken sari pe craca unui copac si continua sa tasneasca prin verdeata, pana se departa de grup. "dak dermod e intr-adevar de partea noastra, atunci dak il las cu ei, nu am de ce imi face griji. dak nu, atunci o sa fie tentat sa incerce ceva cat timp sunt plecat. de fapt, dupa cate am vazut, xan il poate face sushi cu doar un gand. dar acum trebuie sa ma concentrez." ken sari pe pamant. se ascunsese destul. urmarise pasii golemului pana in acest loc.
"knd ceilalti mi-au povestit de Jorad si de jucaria lui am stiut k nu murise doar de la acel foc. dar acum k avem doi inamici, trebuie sa luptam pe doua fronturi. o sa incerc eu sa ma ocup de Jo. dak nu reusesc, atunci nu am cum sa il inving nici pe nekron. totul sau nimic...k de obicei."
ken porni acum in viteza. nu mai era k inainte. knd cauta palatul etern, stia ce cauta si de aceea stia unde dorea sa ajunga. acum, erau doar niste urme. dar asa cum golemul ii gasise pe ei, asa si el putea sa gaseasca locul de unde aparuse golemul. alergand, putea vedea cum peisajul se schimba radical. totul devenea acum mort si pustiu. "e logic. in palat, unde erau numai suflete bune si nobile, totul era alb si plin de viata...aici, unde probabil ma asteapta Jo sau altceva la fel de rau, desertaciunea din inima lor s-a raspandit peste tot."
departe, ken putea vedea un tron. el sari, se rasuci in aer si ateriza langa scaunul imens de piatra. "un tron aici? mai evident de atat nu poate..." pana sa isi termine gandul, ken fu taiat pe la spate, sari si se rostogoli cat mai departe. acolo, in fata sa, cu sangele lui pe sabie, statea Jorad, paladinul devenit gazda a lamei Ebril. ken era uimit k nu simtise apropierea dusmanului. rana il durea...dar era mai mult de atat. era k si knd propriul sau sulfet fusese taiat.
"tocmai tu sa vii? auzisem de la ceilalti despre tine, dar sa te cunosc e un privilegiu" spuse jorad, jucandu-se cu Ebril in aer. el isi privi sabia. "stiu k ma dispretuiesti. dar ura ta ma amuza...si ma hraneste. acum...alege! cu mine sau..."
ken nu il lasa sa termine. incerca sa il atace cu un pumn, dar jorad disparu in aer, aparu in spatele lui si il mai taie o data pe spate.
"ah! ce ai pus in sabia aia?! spirt?!"
"fii mai respectuos, copile....acelea pot fi ultimele tale cuvinte!" spuse ebril.
"da...ar fi nasol k ultimele vorbe sa nu se lege de mancare....asa k..."
ken disparu si el...aparu deasupra lui jorad, il lovi cu calcaiul in cap, si apoi ii aplica un uppercut cu toata forta....paladinul facu cativa pasi in spate gafaind. "mainile alea...." zise el furibund. ridica sabia, si elibera doua valui taioase fulgeratoare. bratele lui ken fura retezate instantaneu. el cazu la pamant, coplesit de durere.
"ahaha! acum ce o sa faci? poate o sa iti tai si picioarele si o sa ma joc cu tine pana iti curm existenta mizerabila! ahaha!"
ken incerca sa se calmeze...dar durerea aceea era cumplita...si disperarea de a nu mai putea lupta..."ia stai asa...eu nu am corp....ah!...atunci de ce doare?! duh...mi-a taiat proiectia sufletului meu..dar eu inca traiesc...a fi trebuit sa lesin deja de la hemoragie...dak e asa..atunci..." ken se concentra. simti k energia sa nu se diminuase...devenise kiar mai puternica. acum o canaliza spre rani...durerea se mari...dar simtea k merge.
"aaaaaaaaah!"
ken se ridica in picioare, si isi materializas energia in locul bratelor, iar acestea aparura iar.
ken se uita la ele gafaind..."asta era smecheria...deci atata timp cat nu ma omori cu totul, eu imi pot folosi energia spirituala k sa imi refac ranile mai grave. hei jo! nu a fost prea amabil din partea ta. acum o sa iti dau cate 1000 de lovituri pt fiecare brat!"

Cand Angelus isi reveni..erau inapoi la izvoare,intr-o camera in care fetele se schimbau.
-Ce..ce s-a intamplat?intreba ea privind in jur.Xanek se apropie repede si o lua de mana.
-Esti bine?Nu esti ranita nu?intreba el grabit.Angel schita un zambet usor,in semn ca totul era bine.Kara interveni inainte ca cei doi sa mai zica ceva:
-Gata cu dulcegariile,zise ea.Iesi...eu si Angel trebuie sa ne schimbam,zise ea scurt si-l dadu afara unde Dermod statea pe o piatra.
-Gagica cu parul rosu ca focul e a ta?intreba el analizand unul din pumnalele Karei cu mare interes.Xanek paru sa nu inghita gluma.
-Acea...gagica..este Regina Dragonilor..Angelus ...fiica Marelui Dragon Atheris...
-Bine..bine,zise Dermod plictisit.Dar tot n-ai raspuns daca e iubita ta sau nu,ranji el.Xan paru sa evite raspunsul.
-Nu e treaba ta,elfule,zise Xanek inchizand subiectul.
-Atunci,de Kara ce poti sa-mi spui?intreba el mieros.Xanek il privi pe sub ochi.
-Esti cam curios ,pentru cineva care abia il cunoastem,zise el si scoase coasa intr-o milisecunda punandui-o la gat.Cine esti?Si ce vrei?intreba el scurt si glacial.Dermod nici nu incerca sa faca vreun gest,statea calm,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Pei...in primul rand..sunt un Night elf..ca si ea..pur si simplu..natura ei mi-a trezit interesul,explica el pe un ton nevinovat.
-Mda...,mormai Xanek privindu-l cu subinteles.Tocmai atunci Kara si Angel terminara sa s e imbrace si ieseau pe usile mari ale izvorului.Dermod se ridica respectuos la vederea fetelor.Kara observa ca unul din pumnale era la el.
-Hei..ce faci cu ala?intreba ea si i-l lua repede din mana.
-Imi cer scuze..era atat de frumos facut incat a trebuit sa-l analizez cu atentie,se scuza el umil in fata elfei.
-Mda,pei..sa nu se mai repete..nu-mi place cand cineva strain imi atinge lucrurile.
''Off domnisoara De-Gesel...cat te-am cautat.gandi Dermod privind-o in miscarile ei line dar hotarate.
-Unde e Ken ala?intreba Kara iritata.Trebuia sa faca o verificare scurta..nu sa ia toata padurea la pas.
-S-o fi oprit sa manance,zise xanek amuzat.Deodata,o energie intunecata ii lovi pe cei patru.
-Cum?intreba surprinsa Kara.Energia asta...nu se poate..credeam ca l-am distrus!!
Toti se indreptara spre locul de unde se emana energia.

Ken avea buza sparta,insa in rest..parea in regula.
-Idiotule!!Iar pleci sa faci dreptate singur?striga Kara nervoasa.
Jorad/Ebril ii zari..si arunca o rafala de energie demonica direct spre ei.Kara dadu sa intercepteze lovitura,insa Dermod realiza ca nu era totul cum pare si o impinse intr-o parte pe elfa.Energia lovi un copac si,in loc sa-l distruga..il inghiti cu totul.
-Ce faci?intreba Kara uimita,puteam sa trimit inapoi lovitura.
-Ba nu..nu puteai,spuse el si ii arata copacul.
-De unde stiai?intreba ea uimita.Dermod nu raspunse,insa ii dadu o mana,s-o ajute sa se ridice.Kara refuza.
-Putin ajutor,daca tot sunteti aici!!striga Ken.

[Jiraya vezi ca postul tau nu respecta continuarea lui sungoddess, in care eroii ajunsera deja la locul luptei. Editeaza-l daca vrei sau continua-l pe al meu!]


Xanek il analiza pe Jorad, apoi indrepta privirea spre Ken care gafaia un pic.
Xan: "pustiule, ma dezamagesti!" apoi intorcandu-se spre Jorad "sabia aceea, eram sigur...simturile nu ma insala niciodata. insa sincer...nu sunt impresionat!" Jorad il privea rece, insa calm. Nu era la fel ca demonii care sareau turbati la bataie la prima jignire. Xan zambi. Instant coasa se ciocni la spate cu sabia lui Jorad care tocmai se teleportase. Paladinul facu cativa pasi in spate privindu-l atent pe demon care-si legana coasa pe umar.
Jorad: "am auzit de tine, marele general Xanek! am vazut ca mi-ai feliat golemul fara prea mari eforturi...ce ma fac eu cu tine?!" ranji acesta diabolic. "pacat pentru tine...eu iti stiu slabiciunea..."
Xan: "daca te atingi de ea pentru a ajunge la mine, moartea nu te va putea scapa de furia mea!" spuse acesta rapid. Jorad facu cativa pasi in spate privindu-l in ochi. Parea sa inteleaga mult prea bine acele vorbe; si mai mult...nu vroia sa riste nimic. "in plus..." contiuna demonul "...nu cu mine te vei bate!"
Jorad: "poftim?" se rasti acesta.
Xan: "piticul de acolo este oponentul tau...insa si elfa cred ca e mai mult decat pregatita pentru runda a doua..." insa nu apuca sa termine, ca Jorad incerca din nou un atac de la spate. Xan se teleporta din fata lui inainte ca lama sa-l atinga. Insa Jorad nu se lasa...ataca din nou insa aceeasi poveste. Se orpi insa dupa a 5-a incercare.
Xan: "mda...si eu incepusem sa ma plictisesc."
Jorad: "nu am fost mai umilit in viata mea!" gandi acesta strangand din dinti. Insa fu intrerupt rapid. Ken aparu fulgerator in fata lui si-l lovi peste fata cu pumnul. Jorad fu aruncat pe spare insa Ken il urma, il prinse in aer de picior, il trase inapoi si-l ingropa in pamant cu inca o lovitura peste fata. Apoi Ken sari ceva mai departe.
Ken: "stiu ca sunt mic...dar urasc cand cineva nu ma baga in seama!!" striga acesta. Jorad se scula si-si sterse sangele de la gura; incepu apoi sa rada.
Jorad: "hahaha...intr-adevar...va fi foarte interesant!"

lupta nu mai era corecta. ken voia sa il infrunte de unul singur. de aceea il provocase...dar acum lupta corecta era pierduta. ken il privi pe paladinul Jorad. la radul sau, acesta se uita in jur la numerosii inamici.
"jo! pari cam ingrijorat...unde te gandesti?"
"fac calcule de cati saci o sa am nevoie dupa ce termin cu voi...si de cate ori numar ma bucur..."
"aiurea...tu planuiai k doar eu sau kara sa te urmarim pana aici. credeai k te vei putea ocupa de noi, unul cate unul. dar nu ai contat pe faptul k noi stim sa avem grija unii de altii. dar ai inceput o lupta dreapta. si o vom termina la fel. dak vrei sa fugi, poti fugi acum...nu te vom opri"
ceilalti amutira....
"esti nebun?! cum il poti lasa sa scape? dupa ce ne-a tradat si ne-a atacat...." zise kara scrasind furioasa.
"eu o sa il tai cu prima ocazie pt k a atacat-o pe angelus...." spuse Xanek hotarat
"cred k grupul tau nu e de acord..."
"dar tu?" il intreba ken sfidator..."ai curaj sa ne infrunti?"
jorad sovai....
"nici nu credeam...atunci uite ce targ iti fac. te predai!"
jorad il privi uimit si revoltat.
"xcum nu vei scapa...nu ai cum. dak nu te prinde kara cu iuteala el, sau eu cu viteza mea, xanek e mereu gata sa iti taie capul."
xanek incuviinta, prividu-si coasa cu jind.
"deci...cum facem?"
ken avea toate cartile in mana. vroise sa evite o lupta nedreapta. in cel mai rau caz, jorad va ataca la intamplare si va fi rapus.
jorad ofta, isi ridica sabia Ebril, o roti in jurul capului sau si zbiera:"dupa cum spunea cel mai batran paladin:.....FUGI, FUGI, E UNDE-O APUCI!"
El fu invaluit de o aura intunecata si disparu intr-o mare explozie kre ii arunca pe toti in spate.
ei se ridicara usor. ken se sterse de praf, dar fu prompt apucat de gat de Xanek.
"si de ce ai facut asta?! eu l-as fi nimicit aici, pe loc, pt ce a facut!"
"dak vrei sa lupti cu el, fa-o singur. desi nu mai e in alianta, a fost prietenul nostru. ne-a ajutat. merita macar atat."
kara era la fel de revoltata in timp ce pasea apasat spre micul demon. ea avea o revolta de nedescris in ochi. iar ken ii infrunta privirea. ea inclesta pumnul gata sa loveasca, iar ken statea nemiscat, gata sa primeasca.
"ai idee ce ai facut? l-ai lasat sa scape pe cel kre aproape m-a ucis!"
kara dadu sa il loveasca insa ken spuse....."asta pt k vreau sa il pedepsesc singur si personal pt ce ti-a facut....kay." lovitura isi atinse tinta, dar fusese inabusita. kara era inca furioasa....dar acum isi redirectionase furia catre Ebril si Jorad.

Desi Kara era o fire care se enerva usor,nu fusese cu adevarat nervoasa pe cineva decat de cateva ori in viata ei.Acum era unul din acele momente.Nu mai fusese decat o singura data atat de nervoasa si suparata pe Ken...atunci cand s-au intalnit prima data .
Kara ii dadu drumul repede si cu forta lui Ken.
-Greseli de genul acesta o sa ne coste viata,semi-demonule,zise ea rece,si se indeparta de grup.Angel dori s-o opreasca,insa Xanek o apuca de brat si ii facu semn s-o lase in pace pe elfa.
-Baiete...nu stiu pana acum ce ai facut...insa nu am vazut-o niciodata mai suparata,zise Xan urmarind silueta care se indeparta in intuneric.
Dermod urmari interactiunile dintre Jorad si eroii nostri tacut,dintr-o parte a padurii.

Kara ajunse intr-o poienita si zari un bolovan mai inalt pe care se putea aseza.Statu nitel  pe el,insa se ridica si lovi o pietricica mai mica cu furie.Piatra zbura si gauri copacul.
-Prietenii tai par sa tina mult la tine,se auzi o voce din spatele copacului.Kara deja stia ca Dermod era dupa copac.
-Nu-mi place sa fiu urmarita,zise ea.Daca te referi la curcanul ala cu ochi ca prieten,atunci ma lipsesc,zise ea si se aseza pe bolovan cu putere.
-Amandoi stim ca vorbele tale nu vin din inima,d-ra De-Gesel,zise Dermod zambind cald.
Kara ridica din sprancene.
''Tipul asta ma sperie.E prea bun,cumsecade si..''lipsit de scop''
-Ce vrei?intreba ea repede si glacial.
-Eu?Am venit doar sa vad cum te simti,spuse el mieros.Insa,recunosc,ma asteptam ca mostenitoarea Phoenixului sa fie un pic mai feminina.
La aceste vorbe Kara tresari vizibil.
-De..unde stii de Phoenix?intreba ea incercand sa para calma.
-Am studiat legendara putere de cand ma stiu.Insa mi-a luat 6 ani s-o gasesc pe persoana careia Preotul Rosu i-a incredintat puterea.
Inima Karei incepu sa bata cu putere.Baiatul acesta stia de intalnirea dintre ea si Preotul Rosu.
-A fost un gest mai mult disperat.Nu eu controlez Phoenixul,dovada este chiar faptul ca aproape m-a ucis,zise Kara sincer.
-Dar Inaltimea Sa insusi mi-a spus ca tu ai fost alegerea,zise Dermod sigur pe sine.
-Cine esti?Ce vrei?intreba Kara pierdandu-si rabdarea.
-Prietenul tau a facut o greseala mare lasandu-l pe Ebril sa plece.Ghici cui ii va spune de puterea Phoenixului?intreba Dermod serios.Kara stia in adancul sufletului raspunsul.
-Cum adica ?Kara nu fusese in viata ei mai confuza de ceva.
-Motivul pentru care am venit aici,este pentru a distruge sursa puterii.Daca Nekron pune mana pe Phoenix,atunci ceea ce voi incercati sa indepliniti va fi distrus.Phoenixul ofera puterea a 1000 ,viata vesnica si nemurire.Inaltimea Sa stia asta,si totusi,a preferat sa dea pumnalele unei elfe obisnuite,decat sa le distruga.Kara De-Gesel,iti cer sa-mi dai pumnalele.
-Tipul asta este evident ticnit,se auzi vocea lui xanek din spate.
Dermod nu paru aproape deloc surprins.
-Deci..ati auzit,zise el mai mult ca o confirmare.
-Am dat de necaz cu asta.Daca Nekron afla ca in grupul nostru sunt deja doua lucruri care el le vrea...,zise Xanek privindu-l si pe Ken.
Toti se uitau unul la celalat tacuti.

Undeva..in Intuneric..
-Ti-a luat cam mult timp sa-mi confirmi,zise o voce rece si nemiloasa.
-Iertare...mi-am pus viata in pericol..insa..am izbutit sa confirm,zise o silueta care iesea pe jumatate din bezna.
-Deci...nu m-am inselat...cartea...dar si Phoenixul sunt la ei.
-Intr-adevar,Stapane.
-E timpul..sa punem planul in miscare,Ebril.

in interiorul Nekronopolisului, stapanul tocmai revenise. nu isi putea permite sa zambeasca in fata supusilor sai, dar ar fi facut-o. piesele se miscasera asa cum prevazuse, iar el nu trebuise decat sa isi faca aparitia o data. desi urmele lupte cu ken nu mai erau vizibile, el fusese convins k cartea e in el. iar acum k gasise un Descendent al Flacarii Sacre, nu trebuia decat sa astepte.
"ordine, stapane?"
"aceleasi k si pana acum. asigurati-va k nici o fiinta divina nu intra in cetate, dar dak ii vedeti pe "ei" anuntati-ma imediat. ii voi supune cat de curand...acum intoarce-te la postul tau!"
"voia ta...."
soldatul se retrase in umbra, iar nekron deschise larg usile incaperii sale. le zavori, se aseza pe tron si cazu pe ganduri. desi viata aceea era cu mult in urma sa, el nu uitase. spre deosebire de rai, unde viata pamanteana e uitata pt k sufletul sa poate fi purificat, in iad, nekron indurase pe langa suferinta eterna, nerabdarea de a-si pune planul in aplicare.
"istoria oamenilor e uimitoare....cum trece in legenda...si cum legenda trece in mit. insa numai cel ce aproape k cucerise acea lume poate intelege cursul timpului si minunile ascunse....toate acele orase...". in fata lui aparura orasele in flacari...oamenii zbierand in chinuri...si, mereu neatinsa si gata de prada, era biblioteca. dak cunoasterea era putere, nekron avea sa o stapaneasca pe toata. acesta era planul lui. pe langa armata de soldati, el avea mereu la dispozitie o ceata intreaga de carturari si vrajitori. acestia studiasera toate tomurile, pergamentele si inscriptiile. astfel, nu numai k isi marise propria putere, dar descoperise si calea spre ceea ce voia cu adevarat...Calea de Aur: Secher Nbiw.
"am fost singurul kre a avut viziunea necesara...singurul kre a contemplat imbinarea celor trei mari magii, sub forma lor finita si finala. phoenixul pamantului, centrul divin al creatiei...si demonul iadului.....EU!"
el radea inabusit. nesabuitii kre il invinsesera nu banuisera macar k el luase si asta in calcul. din momentul in kre scrisese a 7a carte, el isi asigurase revenirea. avusese milenii la dispozitie pt a vedea fiecare detaliu si fiecare scenariu se termina cu victoria sa. pe cat de puternic si mandru era, nekron nu isi putea nega acel sentiment al nerabdarii...
"grabiti-va! nu mai vreau sa astept nici o clipa! puterea aceea...."

ken ramasese tacut de la sfarsitul luptei. simtea cum se indeparteaza de grup. desi greseala ii apartinuse knd se avantase singur impotriva unui dusman necunoscut. insa invatase ceva nou si era recunoscator pt asta. acum el hotarase sa se cuminteasca pana vor ajunge in Nekronopolis.

"Hmhmhmhmhm... Prea mult timp am stat in umbra... prea bine s'au distrat oamenii astia... Risc prea mult sa il las pe nekron sa devina mai puternic ca mine... Deci trebuie sa ma Implic..."
Adanc in pesterile Underhell-ului, regina Quar'Valsharess medita la soarta omenirii,a lui nekron, a party-ului format cu menirea de a'l distruge pe nekron, si in special, din acel party pe Xanek...
"Xanek... se pare ca plecarea din taberele morbide si putrezite ale lui Kron ti'au prins prea bine... Ti'ai imbunatatit cu mult tehnicile, si ai invatat miscari noi... dar se pare ca devii .... mult prea uman. Regina dragonilor iti tulbura gandurile, dar te face sa iti scoti la iveala adevarata putere... tocmai pt ca tii la ea, incercand sa o protejezi."
Servant: Preamarita Valsharess... In ultimul timp esti mult prea ingandurata... nu esti in apele tale... imi ierti indrazneala ca intreb ce anume te ingrijoreaza?
Valsh: Puterea urmeaza sa imi fie subminata daca nu iau masuri... Nekron devine prea puternic... nu mai pot sta cu mainile in san. Contacteaza un Illithid. trimite'l la suprafata in cautarea turnului vrajitorului Ajaar, si transmite'i ca trebuie urgent sa intru in contact cu el, pt un scop care il avem amandoi... Spune'i ca trebuie sa ajung in locul in care Razboinicii Luminati [in recentele scrieri omenesti, party'ul bun al acestui role play a fost denumit asa.] isi duc razboiul. va sti sigur la ce ma refer...
Servat: indata, Maiastra Doamna!

Valsharess intinse mana, si de nicaieri se morfiza o arma ce se asemana cu un bici.
"Arma mea, pe care am folosit'o in timpul razboaielor din Taramurile Fara De Zapada... trebuie urgent sa ma antrenez..." , iar imediat cum terminase aceasta fraza, aruncase biciul in aer, se ridica aproape instant de pe tron, se misca rapid in aer, prinse sabia ce se modelase din bici, si aruncase fix in capul unei papusi din pai, construita pt antrenamentele corp la corp ale cavalerilor Drow.
"Vai ce incet ma misc...!" spuse Valsharess revoltata.

Undeva in Muntii Cenusii,ivindu se de dupa piscurile amenintatoare si pline de cenusa se inalta turnul vrajitorului Ajaar. Aerul greu respirabil precum si relieful neprimitor transforma acest tinut intr o zona inospitaliera pentru orice fiinta vie. Totusi in acest tinut dezolant vrajitorul isi ducea existenta ,departe de multitudinea de dusmani pe care acesta si i facuse de a lungul vietii sale nelegiuite. Era trecut de miezul noptii cand se auzi o bataie in usa turnului prafuit. Un Imp curios deschide cu repeziciune usa...vizitatorii sunt rari in aceste tinuturi. Inauntrul turnului pasi Illithid-ul trimis de regina Quar'Valsharess. La vederea acestuia Impul incepu sa i dea in zbor tarcoale curios si cu un glas pitigaiat zise:
"Hihi Cap-De-Caracatita ce vrei de la Stapan? Creatura ciudata esti tu..da da,ciudata hihi"
Illithid-ul ramase tacut. Dupa un scurt timp Impul s a plictisit de tacere:
"Bine atunci Cap-De-Caracatita...nu esti amuzant deloc,dar cred ca tu cu Stapanul meu ai treaba..da,da..cu Stapanul. Asteapta aici am sa i spun ca are un oaspete hihi"
Dupa cateva clipe de asteptare vrajitorul Ajaar intra in camera insotit de Impul sau Qoash.
"El e stapane...hidos..Cap-De-Caracatita hihihi"
"Tacere blegule il repezii vrajitorul...este un Illithid trimis de  regina Quar'Valsharess banuiesc. Ea are in subordine asemenea creaturi dezgustatoare .Acum spune pocitanie repede pentru ce ma deranjezi din studiile mele importante.Si repede pentru ca ma dezgusti "
Illithid-ul ii impartasii planul reginei sale. Dupa cateva minute de gandire in care vrajitorul reflecta la situatie:
"Spune i stapanei tale ca astfel de probleme trebuie discutate personal nu trimitandu mi un jalnic slujitor,informeaz o doar atat: ca sunt interesat si ca astept o intalnire sa punem la punct detaliile. Acum iesi si ai grija sa nu ti freci tentaculele jegoase de nimic din turn sau te prefac in scrum! DISPARI!"
"Asa sa faci ciudatenie!i" urma Qoash cu curaj aflat in sigurana pe umarul stapanului sau in timp ce Illithid-ul tocmai iesa.
"Tacere Qoash,in noaptea aceasta nu mai doresc sa fiu deranjat ia aminte! Iar acum inapoi la studiile mele."

intorcandu'se in Underhelll, la palatul lui Quar'Valsharess, Illithid-ul o cu nasul in harti si carti istorice.
"A...aduc vesti maiestate..."
Valsharess il privi cu niste ochi sclipitori, in care se putea citi clar ingrijorarea ei fata de evenimentele ce decurgeau in partea superioara a dimensiunii... "Vorbeste sclavule..."
"Vrajitorul e foarte artagos maiestate... pentru o clipa am crezut ca acolo imi e sfarsitul."
Regina spuse pe un ton calm, jos si incet: "a indraznit sa iti faca ceva?"
"N...nu, doar si'a exprimat indisponibilitatea si neincrederea fata de unul din neamul meu..."
Valsh: "Treci la partea care ma intereseaza. ce ti'a zis?"
Illlithid: "MI'a spus ca asemenea chestii nu po fi transmise Maiestatii tale printr'un esec ce creatura care eu reprezint... a solicitat sa te prezinti la turnul lui, pregatita de aventura..."
Nici bine nu terminase supusul replica, deoarece Valshares se ridica brusc in picioare si intinse ambele maini in laterale. Brust, din neant, biciul i se morfa in mana dreapta, iar mantia in mana stanga, urmand  apoi sa si'o puna in spate. in urmatoarea clipa sari in spatele sclavului, cu saptele la el, cu fata spre usa...
"ti'ai servit bine stapana. vei ramane administrator peste Underhell pana la intoarcerea mea."

Si cu aceste ultime cuvinte, Valsharess disparu, fara sa spuna unde se duce, ce face sau cand se intoarce...
Dupa un timp Valsharess ajunge la turnul vrajitorului din Thay... "Sheesh, nu stiam ca va lua atat de mult. Culmea, am folosit si ChargeStep, si tot a durat mult..."

* Charge Step -> Primary Skill de'al drow-ului, ce ii permite sa treaca rapid si neobservat de o anumita zona de teren.

"Qoash natangule! de cate ori ti am spus ca atunci cand...(vrajitorul este intrerupt de 3 batai puternice in usa turnului). Ahh...cine ma deranjaza din nou,du te mai repede si vezi ce mai astepti? Imp sacaitor.."
Impul deschide usa zarind o pe Valsharess la vederea careia nestiind cu cine se confrunta incearca sa i aplice acelasi tratament ca Illithid-ului trimis de aceasta;incepand sa i dea tarcoale in zbor si sa rada pitigaiat. O lovitura de palma propulseza impul intr un raft plin cu scroluri care se pravaleste peste el. Auzind aceasta Ajaar coboara furios,constatand ce s a intamplat:
"Arggh Valsharess cum indraznesti? Sosesti in turnul MEU si crezi ca si aici rangul tau de regina iti permite sa faci ce doresti? Ei bine tin sa te anunt ca ai facut o mare gresala..."(in mana stanga a vrajitorului o bila de foc capata proportii din ce in ce mai mari)
"Calmeaza te Ajaar,nu am venit aici sa lupt cu tine...am venit sa ne ajutam..hmm..reciproc"
Bila de fos se dispersa iar vrajitorul parea sa renunte la intentile agresive.
"Mda...ai dreptate..sa uitam de mica noastra disputa,spune mi ce mi oferi ajutandu te?"
"Vrajitorule stiu cat de mult iti doresti putere...cu ajutorul esentei Pheonixului iti poti atinge orice scop,exitsa o persoana unde mergem noi...o fata,ea o detine"
"Oferta ta este foarte tentanta...dar Astral plane ul in pot deschide doar in nivelul 1,de acolo caile imi sunt inchise"
"Nu te ingrijora Ajaar..cum exista acel nivel superior la fel de bine exista si calea spre el"
"Ahh...puterea ma asteapta (ochii vrajitorului capata o sclipire demonica) nu mai trebuie sa pierdem nici un moment,dupa spusele supusului tau dezgustator acolo se da deja o lupta,putem folosii asta in avantajul nostru. Qoash VINO!" (impul se asaza pe umarul vrajitorului).
"Sa nu mai pierdem timpul atunci!" intervine si Valsharess.
Cei trei se asaza in interiorul unui cerc fosforescent,dupa cateva minute de concentrate vrajitorul rosteste cateva cuvinte greu descifrabile iar in cateva momente dupa o strafulgerare in fata lor se gasea acum taramul maturat de razboi al Raiului..

Kara era extrem de tacuta.
-Trebuie sa-mi dai pumnalele,zise el scurt.Kara privi cele doua obiecte stralucitoare.
-Doar nu te astepti sa te creada si sa ti le dea asa,fara dovada,interveni Angel suparata.
-Ultimele cuvinte ale Preotului Rosu au fost ''protejeaza puterea de Nekron''.Imi este inca greu sa inteleg de ce a zis asta,si ti le-a dat tie.Este evident ca nu ai nici pe departe forta ca sa controlezi puterea.
-Heo hei...gata cu ofensatul ,zise Xanek.Daca nu era ea...Angel si..defapt toti muream! se revolta el.Dermod zambi si o privi pe elfa.
-Da-mi voie sa ghicesc...aproape ai murit.Daca n-ai putut controla o simpla flacara,''esentza'' nu o  vei putea atinge niciodata,continua el.Kara lasa capul in jos.Stia in adancul sufletului ei ca Dermod are dreptate.Dar nu ceda cu una cu doua:
-Si ce te face sa crezi ca tu il vei putea controla?intreba ea.
-Nu il pot controla..de aceea prefer sa il distrug.Te asigur,daca cineva pune mana pe obiectele alea...suntem terminatzi...Parea atat de sincer si serios,incat,Kara nu mai stia ce sa faca.Patise atatea in ultimul timp,incat,nu mai stia in cine sa se increada.
-Fii serioasa Kay...doar n-o sa-l asculti pe asta! interveni Ken iritat la culme de sovaiala elfei.Mereu ai fost sigura pe tine,acum de ce esti asa indecisa.
-Niciodata n-am stiut ca o putere asa mare salasluieste in armele astea asa mici,zise ea cu vocea tremuranda.Le-am primit atunci,ca un cadou pentru antrenamentul meu,cu urarea..''Sunt alea tale...foloseste-le cu cap''.Iar...zise ea si deodata mana dreapta se indrepta usor spre Dermod,chiar daca puterea asta ne putea fi de folos...daca...daca nu o pot controla...ne va aduce  si mai multe belele.Dermod ramase surprins.Nu se asteptase ca Kara chiar sa-i dea pumnalele de bunavoie.
Mana Karei tremura,simtea ca urmeaza sa dea o parte din ea.
-E mai bine fara ele,zise ea incet.Unul din pumnale era deja lA Dermod.Toti pareau surprinsi.Apoi...ANgel se apropie de elfa si ii bloca mana.
-Nu!!zise ea hotarata.''O mare putere cere o mare responsabilitate''.Kara...daca renunti la aceasta putere asa...atunci..atunci nu esti decat o lasa!accentua ea ultimul cuvant.
Dermod isi dorea sa primeasca si al doilea pumnal,insa,vazand acestea,se gandea daca nu cumva,femeia avea dreptate.
''-Dermod... ce ai face daca intr-o zi ai primi ceva,care nu poti controla,dAR care,prin legile destinului iti apartine de drept,desi l-ai putea oferi altcuiva.
-L-as da cuiva care il poate controla,zise baiatul decis.Preotul rase:
-Nu...asta ar fi calea simpla,desi pare cea dreapta..nu..trebuie..sa te straduiesti sa controlezi acel lucru...este povara ta..crucea ta..daca o dai altcuiva...povara nu ar disparea,caci acel lucru iti apartine de drept.Tine minte asta!''
O lacrima se  scurse pe obrazul elfei.Sclipea ca o perla in lumina lunii.Dermod puse o mana pe umarul Karei si ii da dadu inapoi pumnalul.
-Am calatorit atata...sa te gasesc..sa gasesc pumnalele..si acu realizez..ca nu cautam ce trebuie.Cred ca...pumnalele sunt mult mai in siguranta la tine,cu voi,zise el uitandu-se pe rand la party.
-SUnt..slaba,spuse ea soptit.Pentru prima data in atata timp,Ken chiar se enerva...si POC..ii dadu o scatoalca peste cap.
-Kay...esti singura  care nu ar trebui sa spuna asta,zise el hotarat.
''Asa e...sunt pumnalele MELE''realiza Kara..si schitza un zambet scurt.

In acel moment din tufisuri isi facura aparitia 4 siluete familiare. Zexius, Elwin, Nashimo si Hizuke inaintara.
Nashimo: "v-a luat destul de mult sa faceti o saimpla baie, nu credeti?" Hizuke si Elwin incuviintara din cap. Atunci cei 4 il vazura pe Dermod tinand unul din pumnalele Karei; aceasta la randul ei inca mai avea lacrimi in ochi. Nashimo isi scoase dintr-o data sabia din teaca... "ce s-a intamplat? cine e el? ce face cu pumnalul Karei" Kara de ce plange? imi raspunde careva?" insa fu prinsa de mana de Hizuke care-o trase inapoi si-i facu semn sa se calmeze. "deci?" spuse ea apoi pe un ton mai calm. Xan facu cativa pasi inainte si izbucni:
Xanek: "deci nimic...este o poveste lunga, prea lunga; putere, carti, pumnale, problemele adolescentei...deja ma doare capul...cat o sa va mai plangeti? oamenii astia!...sunteti groaznici..." insa se opri cand se trezi cu o palma dupa ceafa din partea lui Angel. Toti ramasera mirati; apoi cu totii bufnira in ras. Atmosfera se schimba brusc intr-una mai vesela. Xan molfai niste cuvinte in liniste si se retrase, trantindu-se cu fundul pe un bolovan.
Kara: "are totusi dreptate!" rosti aceasta pe un ton mai linistit, stergandu-si lacrimile. Restul intoarsera capetele mirati. "...si tu Angel la fel. Iti multumesc ca nu m-ai lasat sa renunt!" Angel zambi la auzirea vorbelor; aceasta intelese semnificatia lor.
Dermod: "yare...yare..." scutura acesta capul. Apoi inainta spre Kara, ii lua mana si-i dadu pumnalul privind-o in ochi... "acesta iti apartine; foloseste-l cu cap!" zambi acesta. "ti-ai facut prieteni buni, nu uita sa te bazezi pe ajutorul lor la nevoie...aceasta ar putea fi o putere si mai mare decat orice artefact existent pe lumea aceasta." O lumina noua, calda, de speranta se putea citi in ochii elfei. Mai ca-i venea sa planga din nou.
Ken: "acum ce mai ai?" zise acesta dandu-i tarcoale, uitandu-se un pic crucisi "ti-a intrat ceva in ochi?" Insa reply-ul fu rapid ca intotdeauna. Ken nu stiu ce-l lovi.
Kara: "daca nu ai nimic bun de zis, mai bine iti ti gura curcanule!" Ken parea derutat!
Elwin: "imi pare rau ca trebuie sa stric momentul insa timpul ne preseaza...ce-ar fi sa inaintam?"
Dermod: "prietena voastra are dreptate!" incuviinta acesta. Kara inainta pana in capul grupului, isi flutura parul si zise:
Kara: "sa nu mai pierdem vremea!!!" Party-ul porni din loc. Xan statea inca pe bolovanul lui, privindu-i. Nici Ken nu se misca din loc; acesta ranji scarpinandu-se in locul unde-l pocni Kara.
Ken: "femeile astea, nu batrane?" Insa Xan nu-l baga in seama. "Bah...cu cine mi-am gasit si io sa vorbesc!" Ken isi vara mainile in buzunare si o lua lipa lipa in urma grupului. Demonul se ridica intr-un sfarsit, se uita spre cer.
Xanek: "hmmm...lume noua!" zambi acesta "devine foarte interesant!"
Angel: "Xan! s-a intamplat ceva?" se auzi din departare vocea ei.
Xanek: "nu...nimic." zise acesta pornind spre ea. "nimic!"

*Gamehamster's Intervention*

Deoadata, un zgomot tulbura cerurile, si urechile celor din party-ul nostru la fel... Un Dragon Inghetat, inconjurat de o aura electrica foarte puternica se ivi in departare.... pe parcurs ce se apropia, o alta forma se definea stand in spatele dragonului. apropiindu'se, dragonul isi arcuise corpul, dandu'si gatul in spate, apoi cu putere intinse gatul in directia lui Ken si lansa o mare bila de gheata incantata cu electricitate...

"uuuu, bila de gheata incantata de electricitate....nu am mai vazut una de mult!" zise ken, sarind in lateral pt a evita lovitura. bila trecu pe langa el, se intoarse imediat.
"ce?!" ken sari in sus pt a o evita iar, dar bila parea sa se tina dupa el. "asta e deja sacaitor...dar nu imi pot irosi armura acum....o sa am nevoie de ea mai incolo". se rasuci in aer, ateriza pe o culme, si privi atent bila kre se apropia cu repeziciune...."....da! ar putea merge! dak nu, o sa mancam semidemon prajit la cina...." ken incepu sa alerge cu viteza. bila parea k ii urmareste exact aura sa, dak ken stia k e destul de rapid pt a o intrece. sari peste culmile dealului, se rostogoli printrec copaci, apropiindu-se de dragon. "Xan! treci in spatele lui!" Xanek isi dadu seama de planul lui ken. knd ajunse la capatul dealului, ken sari in directia bestiei, bila urmandu-l indeaproape...cu bratele si picioarele intinse, ken plana pana deasupra dragonului..."acum! arunc-o!" xanek arunca coasa in pieptul lui ken, facandu-l pe acesta sa pice in spate si sa evite bila, kre lovi insa dragonul in plin. ken cazu cu putere jos, si se sprijini in maini...xanek se teleporta langa el si isi recupera coasa. "se pare k a mers..." zise demonul privind dragonul kre acum se zvarcolea. aura sa fusese neutralizata de propria energie.
"ma mir k ai cerut ajutor" intervenii kara. "credeam k tu esti domnul Face-Tot pe aici..."
ken zambi..."nu....ala e Xanek."
"hei! ai grija ce zici, piticule!"
"ok...atunci zic sa terminam mai repede cu strawberry sundae asta de dragon...."
"dar parca tu luptai numai unu la unu...."
"da....knd adversarul cere asa. acum insa, au atacat prin surprindere." raspunse ken prompt.
"cine a atacat?"
"hai sa dezghetam frigiderul si o sa aflam!"
cei trei erau acum hotarati sa lucreze in echipa. situatia nu le mai permitea sa intarzie, iar acum era o ocazie buna sa inceapa sa exerseze. ei privira bestia kre se apropia amenintator.
"e fara aura, dar nu e rapus...insa are exact 3 puncte slabe. sa va arat unul!" zise ken alergand direct spre dragon. acesta porni o rafala de flacari spre baiat, dar ken se ferea de fiecare cu usurinta. "unu...e prea lent." zise el sarind inapoi spre grup.
"cred k stiu si eu una" zise kara. ea facu un pas in fata. dragonul isi concentra toata energia intr-un suflu puternic, indreptat spre elfa. "menos aqua imobili!" ea invoca un scut de gheata, iar flacara fu neutralizata. kara zambi si ii privi pe cei doi.
Xanek se plictisise. "ultima dar nu cea din urma..." el se teleporta langa capul dragonului si incerca sa loveasca cu coasa, insa dragonul zbura inapoi bursc si temator. "bun...si acum ce propui, piticule?"
"kara, avem nevoie de focul tau. cu cat mai puternic cu atat mai bine. xan, tu stai in spate si ataci knd vezi ocazia. iar eu iau ce ramane. ok? sa incepem!"
Alliance Combo 1: capcana din trei directii!
kara isi concentra flacara in pumnale....trebuia sa aiba grija sa nu piarda controlul. gasi imediat solutia. incepu sa arunce flacarile in rafale, in loc sa o elibereze pe toata deodata, tintind capul dragonului, kre datorita vitezei atacurilor elfei trebui sa se retraga mai sus in aer. "xan, acum! fa-l sa se teama!" demonul ajunse deasupra bestiei si incepu sa ii atace capul cu coasa, tot intr-o serie de atacuri rapide. acum dragonul era nevoit sa bata in retragere. dand din imensele sale aripi de gheata, el se departa de grup, incarcand in acelasi timp un ultim atac, pt a-i lovi si elimina pe toti. xanek nu se putea apropia, iar kara era prea departe. o bila de foc, gheata si fulger se forma la gura dragonului, si devenea tot mai mare. asta era ocazia lui ken. se repezi spre bestie, si sari deasupra sa. isi puse puterea loviturii in picior si tinti capul, apoi aplica lovitura cu putere devastatoare. dragonul se prabusi, iar in acel loc rasuna o explozie puternica. unda de soc ii tintui pe eroi, iar fumul acoperea acum peisajul.
ken sari in aer, se rasuci si ateriza langa Xanek si Kara.
"a mers...nu-i rau..." zise demonul oarecum dezamagit.
"si parca a fost totusi prea usor..."
"sa vedem dak am terminat cu dragon sau nu.." zise si ken, privind zona impactului cu atentie.

Char's Post:

Valsharess: "hm... tipii astia se descurca cam greu cu minionii lui Nekron... inca au un teamplay excelent..."
[Probabil ca va intrebati de unde stie Valsharess de lupta aliantei...back in time...]

Pe masura ce avansau prin drumurile planului astral, Valsharess simti aura lui Xanek sporind... si ii spuse vrajitorului:
Valsharess: "Creeaza o vraja de True Sight asupra dragonului, combinata cu Mirror Watch, ca sa putem vedea si noi ce se intampla acolo."
Ajaar: "Demonul are o aura inca superioara mie,, nu i'o pot patrunde... in schimb, dragonul e o prada usoara."
Valsharess: "Bun, sa te vad."
Ajaar: "Mari spirite ale Balpherei, ascultati'mi porunca! daruiti'mi viziunile dragonului stapanit de minionul lui Nekron! Obida Navorra Estath!!!"
Valsharess: "E priceput tipu..."
Ajaar: "Ildua, morbida, refract!"

Aerul se transforma brusc intr'un camp de lupta devastat, in care eroii nostri luptau ci al 4lea demon Al lui Nekron...

Valsharess: "Bun, acum vom vedea si noi puterea phoenixului, si cat de mult si'a sporit puterile copilul meu..."

*Gamehamster's Intervention*

"Hm.. se pare ca daca las dragonu salbatic, amaratu asta nu prea stie sa se controleze."
Demonul trase cu ptuere de hamuri, si dragonul scoase un urlet specific, foarte asurzitor de altfel, si printr'o respiratie de gheata curata zona de fumul dens...
Kara: "Se pare ca intr'adevar am uitat ca mai era ceva pe acel dragon... Acum il vad clar!"
Ken: "E Chestia aia rosia transpirata de pe spatele dragonului?"
Angelus: "Scuza'ti'mi, interventia, dar dupa cum vad eu, el pare a fi DragonRider-ul Kerlith.. el a fost odata unul dintre cei care au slujit regatul dragonilor loial cu mult timp in urma... si in razboiul raselor, in care dragonii au luptat cu unicornii condusi de Argath, Kerlith a cazut rapus... a avut aprte de o ceremonie de inmormantare eroica... dar se pare ca Nekron nu putea lasa sa moara un asemenea soldat priceput in arta manipularii puterilor de dragon..."

Back in aer. Kerlith nu isi mai putea stapani pofta de a ataca si de a putea rani orice ii statea in cale. Aura dragonului i se refacu instant, iar focul folosit de dragon a fost cu totul absorbit din acesta, in corpul demonului calaret... acesta acum parea ca si cum ar fi luat foc, stand in picioare pe dragonul de gheata, care nu avea nici un fel de reactie la caldura care statea pe el. Demonul mana dragonul la sol.
[note: din insensibilitatea dragonului la temperatura ridicata a armurii demonului deducem ca dragonul nostru, desi e de gheata, e imun la elementul focului.]
Kerlith: "Angelus... credeam ca nu o sa iti mai vad fata aia nevinovata, dar tradatoare pana acum."
Angelus: "Nu m'am inselat... kerlith este..."

-La naiba!!zise Kara printre dinti...tipul asta e imun la foc.
-Se pare ca Phoenixul nostru o sa stea deoparte,zise Ken amuzat.Kara pufni:
-Pe naiba....o sa ma lupt cu mainile goala daca e nevoie!zise ea hotarata.Kara uni pumnalele pentru a doua oara.
-Kara,zise Dermod privind cu atentie dragonul si pe Kerlith,nu uita,Phoenixul este focul vietii...daca poate da viata,sigur o poate si lua.Kara parea confuza.
-Nu cred ca inteleg,chiar nu poti folosi cuvinte simple?intreba ea grabita.
Dermod dadu plictisit din mana:
-Degeaba as incerca sa-ti explic,dupa cum te  prezinti la capitolul control al puterii,nu ai intelege nici cu desene sau sagetutze.Kara il sageta cu privirea,si se intoarse cu fortza,lovindu-l cu parul peste fatza.
-Cred ca ti-am gasit un frate ken,zise ea sarcastic.
Kerlith zari elfa.Stia care este misiunea lui,asa ca tinti forta dragonului spre ea.Bila de gheata zbura spre ea,insa Kara o evita cu maiestrie.Stia ca bila o va urmari  la infinit,asa ca...
-Hei!!Vezi ca s eintoarce ...striga Xanek vazand ca elfa nu se misca.
-Fiti seriosi,doar n-o sa astept atata...''cea mai buna aparare este atacul'' zise ea indreptand toiagul spre el.Acum insa,era altfel,toiagul nu mai era in flacari,Kara isi canaliza energia  in reflexe.
Asa e...focul nu este decat una din formele energiei,insa,energia poate fi trimisa voluntar in anumite puncte si locuri ale corpului,inclusiv rani  si reflexe .Acum,eu am nevoie de reflexe mai mari .gandi tanara privind ascutisul toiagului ei.
Bila de ghetza si electricitate se apropia .Cand bila aproape ajunse in fatza ei,elfa sari cu precizie si smuci toiagul,retezand bila pe verticala si injumatatind-o la perfectzie.Bila exploda.
-Hmm...toiagul ala e si ascutit?Ca sa vezi...zise Xanek privindu-si coasa.
-Kay..daca poti sa faci asta si la dragon,at esti tare!zise Ken  .
Kerlith privi cu sete  elfa.
-Nekron va fi tare fericit sa obtzina asa o putere,dar nici elfa nu e de lepadat,insa,pe ea o s-o ucid eu,gandi el si ordona dragonului s-o ia cu viteza in jos.

"Nu asa de repede!" se auzi deodata desupra dragonului. Kerlith privi in sus distras, manand bestia sa se opreasca din inaintat. Hizuke o tinea pe Nashimo de maini, zburand deasupra lui. "se pare ca iar uiti ca mai suntem si noi pe aici! ... ce pot spune decat, ghinionul tau!" In momentul acela ingerul o elibera si elfa plonja prin aer, scotandu-si sabia spre Kerlith. Semnele de pe maini ii devenira vizibile, ochii ii se intunecara. Kerlith ridica o mana in aer, rosti rapid o incantatie...iar din palma lui izbucnira flacari ce luara forma unei sabii. Armele celor doi se inclestara violent, emanand o lumina puternica. Kerlith ranji.
Kerlith: "ma asteptam la mai multe de la cineva prin a carui vene curge sangele stapanului Kron...insa tu...ma dezamagesti profund fetito!" zicand asta, acesta o lovi cu piciorul in burta. Elfa fu impinsa in spate. Kerlith mai lansa o lovitura, insa aceasta sari peste lama si ateriza mai in spate, insa dragonul se zvarcoli, iar Nashimo se dezechilibra cazand in genunchi; sabia ii cazu din mana o lua la vale pe solzii inghetati ai dragonului si cazu pe pamant.
Kerlith: "iar acum...mori...!!" ranji acesta diabolic, ridicand lama.
Hizuke: "NUUU!!!" zbiera acesta, intrand in picaj spre ei. Insa coada dragonului il opri din atac. Lovit la o aripa, ingerul se prabusii peste un copac. Kerlith se uita multumit spre locul impactului, apoi intoarse din nou capul spre elfa. Insa dintr-odata, spatele lui ii fu luminat, de o energie "calda"...insa care parea sa-l raneasca foarte tare. Acesta scapa sabia din mana care se si stinse, si se prabusi in genunchi; parea sa fie in chinuri imense. Dragonul se zdruncina si el simtind parca durerea calaretului, aruncand-o pe elfa de pe el, insa Xan se teleporta in aer langa ea, apoi cei doi aparura pe pamant.
Nashimo: "ce...ce s-a intamplat...ce l-a oprit?" intreba acesata speriata si dezorientata. Xan zambi si-i facu semn spre Angel care avea o mana ridicata in aer. "tu? dar ce atac a fost acela?"
Angel: "nu a fost un atac...ci o vraja de vindecare!" raspunse aceasta fara sa-si piarda insa concentrarea. "Kerlith a fost readus la viata, deci este un undead. vrajile de heal au efec inves asupra lor." Elfa se uita buimacita.
In aer, pe dragon, Kerlith isi reveni cu greu si se ridica tremurand inapoi in picioare.
Kerlith: "TU! o sa mi-o platesti pentru asta!" zbiera acesta manand din nou dragonul urias la atac.

Meanwhile in nivelul 1...
Ajaar: "Hmm...simt de mult o fluctuatie energetica puternica,o cale de acces..un portal de comunicare.Ceva se afla pe undeva pe aici! (*cast 'true sight' *)
Valsharess: Era si cazul sa apara ceva,irosim timp pretios prin acest loc lipsit de interes!
Ajaar: "Calm,caile raiului sunt nelimitate,comunicarea se poate face prin infinite portaluri,trebuie sa o alegem pe cea corecta sau ne putem trezi captivi undeva intre timp si spatiu! Fluctuatia energetica puternica din aceasta imi arata ca este o cale de acces de baza,nu una auxiliara,odata cu acest razboi acestea au fost deschise in Rai! Energiile devin din ce in ce mai puternice cu cat avansam spre Centru."
Valsharess: Sa grabim pasul atunci vrajitorule,nu avem timp de pierdut! (pe un ton imperativ)
In cateva minute cei doi se opresc.
Ajaar: Aici este! In fata noastra!
(la prima vedere in fata celor doi nu exista nimic)
Ajaar *cast 'DISPEL'*
O lumina albasta incepe sa contureze o forma rotunda.
Ajaar: Iata l,acum Valsharess in momentul in care vom pasi dincolo va trebui sa fim pregatiti pentru orice!
Valsharess: Lasa asta in seama mea,rareori pot fi surprinsa de ambuscade,nu uita sunt Drow, neprevazutul este specialitatea mea!
Cei 3 (cu Impul Qoash) pasesc in portal...
Dupa o strafulgerare de lumina alba in fata lor se intindea acest nou nivel superior al Raiului.
Ajaar duce mana la cap bolborosind cateva cuvinte indescifrabile.
Ajaar: "Hmm...aici se afla 2 demoni deosebit de puternici dar doar unul dintre ei are sangele pur! Le simt prezenta" ( Vrajitorii rosii din Thay lucreaza in stransa legatura cu demonii,fiind de altfel unii dintre cei mai buni cunoscatori ai acestora dintre muritori)
Valsharess: "Da,trebuie sa fie cei doi pe care i am vazut in viziunea oferita de dragon...remarcabili luptatori dar interesul meu nu se concentreaza asupra lor"
Ajaar: Cu toate astea,lucrurile pot deveni deosebit de interesante..

Kerlith tasni spre Angel cu o viteza uimitoare,si cu biciul sau care controla dragonii o infasura pe Angel inainte ca Elwin,care era cel mai aproape ,s-o ajute.Xanek inarmuri....Dragonul se indeparta in vazduh,iar strigatul reginei se auzea din ce in ce mai incet.
-Angellllll!!!!!!!!!!!! urla el din toata fiinta lui.
-Cred ca e randul meu,zise Dermod serios,si-si scoase de sub mantie arcul si tolba cu sageti.Kara,Ken,Nashimo ,Hizuke si Elwin il priveau mirati.
Bolborosi niste cuvinte si sageata se ilumina intr-un mod mirific,ca si cum sute de licurici aurii formau niste bilutze plutitoare in jurul ei.
-Hei..ce naiba?intreba Ken zarind o bilutza pulsand in jurul lui.Incerca s-o evite gesticuland din maini.Pleaca!Pleaca!zise el .
-Wow...ce sunt astea? intreba Kara.Una din bilutze se lipi de palma ei ,cu delicatetze.Dermod paru surprins pentru o clipa.
-Esti bine?intreba Ken uitandu-se crucis.
-Da..da...sunt bine,zise el si privi dragonul in departare.
-Esti sigur ca stii ce faci?Este foarte departe tinta,chiar si pentru un elf,zise Kara mirata.
-Am vederea perfecta,zise el si ridica arcul cu sageata spre tinta mica ca un punctulet.Inchise un ochi...avea perfect in vedere biciul care o tinea stransa pe Angel..dar si dragonriderul.
''Nu o sa il raneasca prea tare,insa...mai bine decat nimic.''
Dermod ii dadu un picior la rinichi lui Xanek.
-Trezeste-te nea'bocila....gagica ta o sa cada la 12 kilometri n/v de aici....urmareste punctul negru si ai sa o vezi...mai bine o iei deja la fuga!sugera el.Xanek se ridica  si tasni spre Dermod,insa tanarul elf stia deja ca il va ataca,si il lovi peste cap cu arcul sau tare din lemn de stejar.
-Ytaiiii...zise Ken,frecandu-se in cap.Kara isi puse mainile in sold:
-Asa ii trebuie!
-Acum ca am lamurit,zise Dermod,du-te si i-ati femeia tipule,insa daca nici dupa asta nu o sa vad o confesiune...atunci nu mai o salvez niciodata!!Ken se prapadea de ras.Kara abia isi stapani rasul de asemenea.
Dermod tinti iarasi.Indoii arcul.Xanek se teleporta instantaneu acolo.Sageata parea ca explodeaza prin luminitzele care o inconjurau.
Kerlith abia auzi tzaraitul vantului,insa,sageata isi atinse tinta...biciul de care atarna fata.Luminitzele din jur il orbira si o durere surda il determina sa ii dea drumul lui Angelus,care,slabita cazu neputincioasa in bratzele lui Xanek.
-La fix!!!striga Kara fericita.
-Bun!!!Repede...sa-l ajutam...zise Ken si  dadu s-o ia la fuga...Kara il agatza de mantie si il trase inapoi:
-Usor...unde te grabesti?intreba ea autoritar.Ken clipea des ,parea confuz.
Xanek o stranse puternic in bratze pe Angel,si parul ei moale si rosu  ii acoperi fatza.(si ca sa nu sune cine stie cum..si cum baietzilor nu prea le place asta..prea romantic) O saruta scurt pe buze.(punct..calmati-va..ea era adormita,nimeni n-a vazut nimik,nu ca s-ar mai fi intamplat ceva ,ramane intre noi...  :wink:)

Kerlith redresa dragonul care parca innebunise sub atacurile constante. Acum statea sus, privind locul unde Xan disparu cu "prada" lui. Insa copacii densi nu-i permiteau sa vada aproape nimic. "hmpf...!" smuci acesta de funii. Dragonul dadu o zbieratura puternica, apoi lua putina altitudine si...incepu din nou sa stranga energie in gura. Acesta deveni din ce in ce mai densa si mai luminoasa, pana cand, bestia o elibera sub forma unei bile uriase asupra cel doi. Impactul fu devastator; copacii fusera smulsi din radacini, bolovani sfaramati si imprastiati, iar dupa ce norul de praf creat se risipi, se putea observa craterul imens provocat de atac. Insa Kerlith nu parea impresionat. Intoarse incet capul peste umar. Xan o tine pe Angel, inca adormita, in brate stand in spatele lui pe dragon. Cei doi se priveau rece. Bestia pe care stateau nu observa marirea numarului de pasageri.
Xanek: "ai stiut cum sa strici momentul mortaciune." rase acesta ironic. In secunda urmatoare disparu, insa reaparu instant. Pe pamant, Ken se trezi brusc cu Angel in brate. Inapoi pe dragon, Kerlith dadu drumul la funii si facu cativa pasi in spate. Stranse pumnii si tasni brusc spre demon. Armele celor doi se ciocnira zgomotos. Dragonul in sfarsit realiza ce se petrece pe spinarea lui si incepu sa se zvarcoleasca violent. Atat de puternic, incat ii arunca pe cei doi de pe el. In aer, Kerlith si Xan isi continuara mica inclestare in plina cadere, fara sa scoata niciunul vreo vorba. Lupta parea egala, intrerupta de teleportarile demonului din calea dragonului care il survola si-l ataca repetat. Cand mai erau mai putin de 500 de metri pana pe pamant, Kerlith fluiera dupa dragon, care plonja rapid sub rider ridicandu-l inapoi la cer. Xan disparu la randul lui reaparand pe pamant leganandu-si coasa pe umar. Indata aparura langa el si restul eroilor.
Ken: "batrane, daca nu te superi...ce-ar fi s-o cari tu pe maiestatea sa...e cam grea!" Demonul ridica o spranceana. Stia ce va urma. Insa lovitura Karei nu veni, elfa sari si se adaposti. Demonul o prinse pe Angel si disparu instant. O bila de energie se sparse fix in spatele lui Ken, propulsandu-l prin cativa copaci. Dragonul se ridica din nou la cer.
Kara: "lasule...ce-ar fi sa vi incoa jos si sa luptam one on one?" striga elfa de jos scuturand pumnul spre Kerlith. Insa undead-ul nu parea sa-i pese de vorbele acesteia.
Dermod: "nu te mai agita, e un dragon rider, si pe langa asta e un slujitor al lui Nekron, doar nu te astepti sa coboare asa pur si simplu si sa lupte in dezavantaj..." Insa elful se opri cand un vand puternic aproape ca-l facu sa se desprinda de la sol. Dragonul de gheata ateriza pe pamant, nu departe de ei, scuturand puternic din aripile uriase, iar Kerlith sari de pe spatele lui. Acesta ii privea rece; se vedea pe fata lui ca nu mai avea chef de glume. Ridica incet mana, flacarile izbucnira si luara iar forma unei sabii.
Dermod: "sa fiu al naibi..." zise acesta mirat.
Ken: "asa mai merge..." se auzi din spate vocea semidemonului. Acesta aparu dintre copacii rupti, stergandu-si sangele de la gura. "acum...te voi face sa-ti doresti sa fi zburat cu coada intre picioare inapoi la Kron cand ai avut ocazia!" ranji acesta stangand pumnul ce incepu sa emane energie.
Xanek: "nu-l subestima..."curcanule"!" ...

ken era complet pregatit pt lupta asta: nu avea nici un plan, se batea cu doi adversari, si nu avea idee cum va ataca...."eh, putea fi mai rau...puteam sa am aripi din alea gay de inger si un halou mai lucky."
"si cum o sa il bati?" intreba kara reticenta.
"cu stil, kay...cu stil...." zise ken facand cu ochiul.
liniste apasatoare....greierii canta....
"drace...eh asta e..."
ken pasi increzator spre dragon. il privi cu hotarare. il arata cu degetul si spuse: "IN NICI UN CAZ NU MA BAT CU TINE!". apoi se repezi spre Kerlith, trecand in mare viteza pe langa dragonul kre nici nu apuca sa clipeasca. calaretul era insa pregatit. ken se repezi sa atace frontal cu un pumn, kre fu insa evitat de Kerlith. acesta isi scoase din nou lama de flacari si il taie pe ken pe spate dupa care il arunca. "yoooow! uitasem cum e sa te doara asaaaa!" zbiera baiatul frecandu-si spatele. "nu ma poti bate de unul singur. mai ales acum ca el este cu mine..." zise Kerlith aratand spre balaurul kre se apropiase intre timp. el sari pe spatele dragonului si incepu din nou atacul. gura bestiei arunca rafale de fulgere, flacari si gheata, insa ken inca se putea feri. "pana la urma vei obosi...si atunci esti prajit!"
baiatul stia si el asta..."de aia e bine sa ai mereu un plan....hei! dragonul tau nu a auzit de TIC TAC?! sheesh!". apoi el isi aminti k cei doi simt durerea si ranile in acelasi timp. si isi mai dadu seama k calaretul comanda dragonul prin acel bici...deci aura putea fi strapunsa. ken era acum pregatit. incepu iar sa alerge spre bestia kre inca arunca cu flacari pe gura. ferindu-se de fiecare atac, el sari pe marginea colinei si incepu sa isi mareasca viteza. ajungand la capat, se opinti si sari pana knd ajunse direct deasupra dragonului. il tinti pe Kerlith, si il ataca cu o lovitura de picior. el bloca, insa ken sari inapoi in sus si continua atacul in acelasi fel, avand grija sa nu atinga spinarea dragonului. kerlith incepu sa il atace cu biciul kre ii era mai la indemana, insa ken se ferea de fiecare lovitura, kre insa il atingea si il ranea pe dragon. "hei! vezi k nu dai unde trebuie...sa ii cer ochelarii buinicii sa ti-i dau?" "pana la urma va trebui sa te opresti!" "kiar nu iti pasa de balaur? nu vezi k il ranesti?" "ha! el e sclavul meu. poate sa suporte...." "yo! nenea gura de pucioasa...o as suporti asta de la el?!" tocmai atunci, bestia incepu sa raga nebuneste si sa se smuceasca. "potoleste-te! ataca-l pe el acum!" insa dragonul nu mai asculta...fusese ranit de prea multe ori pt stapanul sau...acum nu mai avea sa ii inghita comenzile orbeste. "bun" gandi ken..."pe unul l-am invins...fara stapan, el e scos din joc...acum..." ken il lovi pe calaretul dezechilibrat, aruncandu-i biciul din mana. insa Kerlith scoase iar lama de flacari si se avanta spre ken. baiatul se rasuci inapoi si ajunse in dreptul gurii balaurului salbatic acum. kerlith ataca cu spada sa, insa ken o prinse cu mana dreapta, tinand-o strans."ow! ow! ow!...o sa ramana seeeemn!" dragonul urla in timp ce cei doi stateau inclestati..."AAAA! MAI TACI!" zbiera ken, tragand spada, si infigandu in botul dragonului, inchizandu-l permanent. apoi el sari pe crestetul capului animalului si il lovi fix intre ochi cu ambii pumni inclestati: "stingerea!" dragonul se zvacni, si apoi incepu sa se prabuseasca...kerlith era disperat...el se bazase pe dragon pt a invinge...dar ken mizase pe legatura lor si il neutralizase. dadu sa fuga, dar nu avea unde...pamantul se apropia. ken il privea acum fix..."ha! nu sunt nici pe jumatate asa prost pe cat par! acum sa terminam! DEMONIZER!"
ken lua pozitia...bratele extinse, picioarele la fel, si se avanta spre calaret...pardon...fostul calaret. "youjutsu ougi! hyaku youken!" prima lovitura il arunca  in aer de pe dragon...urmatoarele 98 venira in 3 secunde....iar la ultima, ken isi puse picioarele in pieptul lui si il lovi vu putere de pamant, atenuandu-si caderea.
ken se rasuci, isi dezactiva aura demonica, si privi caderea maretei bestii:
"si astfel, doamnelor si domnilor, dragonul de preerie al raiului face ultima sa calatorie...magnific, nu-i asa?"
"cu cine vorbesti?" intreba kara plictisita...
"urmariti-ne si saptamana viitoare, knd va vom prezenta obiceiurile de imperechere ale..."
SMACK!
"hei! nu ma ignora!"
"eh...aveam nevoie de un pui de somn...treziti-ma dupa ce trec bizonii..." zise ken, prabusindu-se lat pe pamant.

Kara si Dermod se aplecara asupra lui Ken si clipeau des.
-A fost un adevarat erou,zise Dermod suspinand.Un moment de tacere pentru semi-demonul nostru...
-Ce vorbesti mah!!zise Kara iritata..Nu e mort! zise ea analizandu-l cu atentie.I-auzi..cum sforaie!! continua ea  ridicandu-se.
Ken sforaia de mama focului.....
-Hei.parca zice ceva,o atentiona Dermod.O fi ranit...Kara se apropie de Ken si asculta ce bolborosea...
-MMM....curcan...cu sos de...usturoi...Kara ramase perplexa:
-E inconstient..si tot la mancare se gandeste!!zise ea uimita peste puteri.Din spate,Xan se apropie cu Angel ,Nashimo ,Hizuke si Elwin.
Angel parea sa-si fi revenit,dar era foarte ametita si slabita.Xan o sprijinea cu umarul sau..(se putea altfel? :lol: )
-Vad ca piticul iar a castigat lupta,zise Xanek vazandu-l cum sforaie.Cat o sa dureze pana cand se trezeste?intreba el plictisit.
-Dupa cum arata...cel putin 2-3 ore,zise Elwin pufnind.
-Nup..o sa se trezeasca imediat..zise Kara punand mainile in sold.Se apropie usor si ii indrepta urechea ascutita de demon,dupa care parea ca vrea sa sopteasca ceva...asta era senzatia...Kara dadu insa un urlet..cum numai ea putea:
-Nekron a ucis toti bucatarii!!!!!! urla ea.Ken sari ca ars:
-NUuuu!!!!!!!Curcanul meu...o sa-l ucid..Nekron va plati..
Xanek izbucni in ras.Cum Ken era foarte nervos ca a fost trezit astfel...se razbuna pe demon.
-OO...batrane...s-au terminat giugiulelile?intreba el sarcastic.Xan se opri instantaneu din ras.
-Ce..ce giugiuleli?intreba Angel confuza.
-OOo...nu i-ai spus?Diavol mic ce esti...c ontinua Ken...Xan rosii tot...Insa Kara ii trase un pumn in cap exact in momentul urmator.Ken vazu vrabiutze verzi.
-Mai stam mult p-aici?intreba ea nervoasa.Daca  vroiam confesiuni mergeam la ''Din dragoste''.
Eroii isi continuara drumul prin padure,insa o energie negativa aparu imprejur.
-Acu ce mai e?intreba Kara nervoasa.

Xanek Ramase locului privind in gol...imediat isi morfa coasa si ramasese in pozitie de lupta. pe ken il busi rasu.
Ken: "Batrane, lupta s'a terminat... sau vrei sa o mai tii pe angelus in brate?"
Xanek nu reactionase... in mod normal, cei doi acum se luptau...
Meanwhile, Xanek:
"Cineva mai morfeaza iteme in rai! o singura persoana putea face asta!!! unde esti... unde esti... UNDE ESTI!!!"
Ceilalti se speriasera... desigur, kara fuse cea ce intrebase: "ce s'a intamplat?"
Xanek inca era inmarmurit... era prea concentrat ca sa poata lua aminte la ce spuneau ceilati...
Valharess stia ca este simtita de xanek, dar nu isi facea griji din punctul asta de vedere, deoarece vrajitorul ii facuse o papusa care ii imita atat aspectul fizic cat si talentul magic al armei reginei.
Valsh: "Hmhmhmhmhm...[sort of a laugh, ye know], o sa am doua ocazii sa destram acest party... dar trebuie sa fiu pe faza sa nu gresesc....prea mult. trebuie sa ma concentrez sa imi recapat reflexele detinute pe timpul luptei cu Mephistopheles din Underdark..."
Obida Eldua Sespan! *Valsharess casts Improved Invisibility*
Kara simti urma de magie in apropiere, si imediat isi scosese daggerele si se avanta in padure, stiind exact unde tinteste... se opri la un moment dat, nestiind ce anume se intamplase cu acea urma.
Din spate, valsharess spuse: "Hmhmhm.... O sa am nevoie de tine"
Isi morfa arma, transformand'o in short sword... intentiona sa o omoare.
Nestiind ce sa creada, kara era invaluita de acea senzatie ca in jurul ei aerul e plin de magie ce tocmai a fost infapuita...
"KAY!!! Ziceai ceva de bucatarii omorati de nekron? Ca mi'am adus acum aminte! Vino incoa, am de rezolvat niste socoteli cu D'aggerimea ta!"
Valsharess simti cum se apropie ken. rapid isi transforma sabia in bici, si o lovi brusc in ceafa, lasand'o inconstienta, apoi creeaza o alta vraja.
Valshares: "Elune Erkath Lass!" kara fuse acoperita de invizibilitate, iar valsharess putea sa o observe cu ajutorul armei acesteia. ken se apropia.
Valsharess isi spuse: "2 sunt scosi din ecuatie... xanek e prea inmarmurit de prezenta mea, angelus e prea inofensiva... Dermod mult prea prost ca sa observe un drow cu ochii lui agili. deci, sa scap de high elfu ala care reprezinta un mare pericol pt mine"
Elwin era mult prea panicata, iar valsharess isi folosi Mind Prison-ul, unul din skill-urile ei pt a o aduce in starea de nebunie pe elwin. high-elf-ul nostru gandea acum:
"Xanek e nebun... o sa ne omoare pe toti! trebuie sa scap!!! trebuie sa ma adapostesc!"
Nimeni nu avea de unde sti ca elwyn va pica fix in capcana assassin-ului. vazand ca vraja are efect, Quar'Valsharess rechema biciul, si isi indrepta manerul in directia gatului elfei.
Angelus: Elwyn, unde te duci? de ce esti asa speriata?
Elwyn: Voi muri daca............................
In acel moment, Valsharess facu a doua miscare a sa: trase un proiectil foarte mic si usor din manerul biciului spre gatul elfei, care cazu instant la pamant moarta...
Dermod: "Imi miroase a sange de archdemon!"
Nashimo: Elwyn!!!
Toti se stransera in jurul ei, in afara de xanek care inca ramasese nemiscat.
Angelus: Trebuie sa incerc sa o vindec, dar nu stiu ce are!
Nashimo: angel stiu ca ii poti face ceva! dar ce poate sa aiba! acum o secunda era intreaga si linistita!
*Angelus casting divine light of healing*
Dermod: Pastreaza'ti mana regina... nu poate fi salvata.
Angelus: Cum?! de unde stii!
Dermod: "spusesem mai devreme ca imi miroase a sange de archdevil..."
Elwyn era prietena buna cu Nashmo, care, scotand sabia si indreptand'o spre gatul lui dermod:
Nashimo: "Fii clar elfule, sau corpul ei va fi acoperit de sangele tau!"
Dermod: "barbar prost ce esti!" cu o singura intindere de mana, o luase de crestet si o aruncase intr'un copac, la mare departare de locul unde se aflau.
Angelus: "Elfule, ma ingrijorezi... nu stiam ca ai atat de multa putere... si ca poti fi atat de rece cu o fata"
Dermod: "Un barbar nu mai e fata din momentul in care ucide primul om pt bani... plus, nu as fi reactionat asa daca nu mi'ar fi pus sabia la gat... Elwin nu mai paote fi salvata din fericire, deoarece a fost impuscata cu un proiectil ce continea sange de archdevil..."
Angelus: "Nu se poate... High-elfii au un singur punct comun, si acume sangele de archdevil! daca ii patrunde in corp, topeste instant totul de dinlauntrul pielii!" *sniff...*

Fiind ocupati cu rezolvarea misterului lui elwyn, uitandu'se la ea si apoi unul al celalalt, Angelus si Dermod nu mai erau demult atenti... hizuke si zelxius plecara dupa ken si kara.

Nshimo statea lesinata langa copac... iar valsharess statea rezemata de partea opusa a copacului, in ceata... Hm... niste sange de barbar mi'ar spori rezistenta la lovituri scurte, iar sangele lui nekron mi'ar furniza o piele mair rezistenta cu capacitate de a neutraliza durerea intr'o mica masura...intinse mana in spate, luant mana lui nashimo, si taie bratul pe verticala de la palma pana la zona cotului... sangele auriu curgea din abundenta... semnele de pe corpul barbarului incepura sa se faca vizibile. insa acesta nu se trezi...  Dermod ii plasase o vraja de inconstienta ca sa fie sigur ca nu va mai interveni in analiza situatiei si ca nu ii va mai pune viata in pericol. Valsharess supse cateva picaturi de sange, si pt o clia ochii i se inrosira, drept confirmare ca sangele ii furnizase puterea de care avea nevoie...
Valsharess: "Nu imi mai esti de folos... tu esti scopul pentru care am riscat sa va destram party-ul...aveam nevoie de sangele tau... capatand aceasta putere, nu mai am nevoie de tine." ; si luand o craca, sufla asupra ei, devenind de gheata foarte rezistenta, si se ridica de langa pom, si o infipse in pom, iesind fix prin inima lui nashimo.
Dermod: "Putine persoane stiu punctul slab al unui high elf... ma intreb cine oare ar fi putut sa..." si intorcandu'se o vazura pe nashimo injunghiata, si moarta, cu bratul taiat si sangerand, cu semnele de pe ea aprinse foarte strident.
In partea cealalta, ken cu hizuke si zelxius inca o cautau pe kara. iar valsharess trecu usor pe langa xanek:
"Hmhmhmhmhmhm.. copilul meu... ". Xanek o vazu, si a ramas socat.
in gandul lui: "chiar tu esti! stiam eu ca numai cineva de natura mea putea sa faca asta... DAR DE CE NU MA POT MISCA!!!"
Valsharess: "Desigur, stii de ce nu te poti misca acum, deoarece in momentul in care eu ma apropii, energia ta scade, datorita biciului meu... nu uita.... esti al meu..."
Plecand, se duse spre kara. acolo se aflau cei 3 eroi. casts *Etheral Visage*, putand sa se asculta foarte usor, luand culoarea ambientului. sa ridic vraja de asupra fetei... pt moment nu am nevoie de ea... trebuie sa o las sa isi mai dezvolte puterile ca sa pot indeplini cerintele vrajitorului...
Brusc, kara aparu in peisaj. ken reactiona instant:
"Mdea bine ca ea doarme, cand eu mor de foame.KARA SA IMI MOARA NATIA DE SEMIDEMON DE NU TE SARUT ASA CUM NU TE'A SARUTAT NIMENI IN VIATA TA!"
Instantaneu plonja cu capul intr'un copac.
Kara, masandu'si pumnul: "Heh, e gratis sa visezi... Ce naiba s'a intamplat aici?!"

Xanek ramas in urma reflecta inca la intalnirea sa cu Valsharess cand deodata o voce rece si ragusita striga:
"Demonule!" in secunda urmatoare Xanek tinea in mana coasa sa amenintator teleportandu se chiar in fata vrajitorului.
Xanek: " Cine esti si da mi un motiv bun pentru care nu ti retez capul in urmatoarea secunda?!
Ajaar: "Demonule,nu am venit aici sa lupt cu tine...am venit sa ti ofer unele...hmm...alternative. Eu sunt Ajaar,Vrajitor rosu din Thay iar dupca cum stii...intre noi doi exista legaturi,ani de a randul cei din Thay se foloseau de ajutorul demonilor pentru diferite scopuri si invers! Insa tu esti un demon superior nu un minion,cei de felul tau isi pun rareori abilitatile in scopul altora. Tocmai de aceea cred ca prietenii tai de acum nu te apreciaza intru totul."
Xanek: "Vrajitorule nu cunosti nimic..."
Ajaar il intrerupe:
Ajaar: "O ba cunosc mai multe decat crezi tu,telurile unui demon ca tine sunt mult mai inalte,in adancul tau duci inca o nemultumire...alaturi de mine am putea dezlantuii aceasta putere extraordinara ce se afla in tine,alaturi de mine nu vor mai exista cei care iti trec peste cuvant. De cand am pasit in acesti nivel ti am simtit prezenta puternica. Nu trebuie sa lupti alaturi de acesti "prieteni" ai tai sa imparti gloria,creeaza ti o cauza doar a ta si alatura te mie,viitorul tau poate fi cel pe care l ai visat dintotdeauna: putere si supunere!"
Xanek ramane tacut neschitand nici un gest lasand taisul coasei sale imense sa atinga solul.
Ajaar: " Tot ce iti cer demonule este sa te gandesti bine la ceea ce am discutat acum,aici putem fi in aceeasi tabara sau dusmani...poti sa urmezi cauza ta sau sa lupti pentru cauza altora,in cazul in care te hotarasti sa avem o a 2a intrevedere si esti de acord cu ce ti am enumerat pana acum am sa ti spun si ce avantaje voi avea eu din toata treaba aceasta,pana atunci nu vorbii cu nimeni despre ce s a intamplat acum aici. Decizia este DOAR a ta! Daca vei dori sa ne vedem din noi eu voi cunoaste acest lucru,doar asteapta ma departe de prietenii tai"
Aceeasi strafulgerare albastra apare iar vrajitorul se face nevazut...
Xanek ramane cufundat ca de obicei in gandurile sale dar de data aceasta parca mai mult ca oricand...

Hizuke cazu in genunchi. Ochii ii se umplura de lacrimi; lovi pamantul cu pumnii zbierand. Restul eroilor lasara capetele in jos; nimeni nu indraznea sa spuna un cuvant. Fusera toti impreuna, si totusi, nu putura impiedica acesta tragedie. Ingerul sari in picioare si-l apuca pe Dermod de guler; il ridica in sus si se rasti la el:
Hizuke: "TU! e numai vina ta...din cauza ta...Nashimo a...a...Ar trebui sa te ucid chiar acum." il privi acesta cu ura cu ochii inca inundati in lacrimi. Insa ii dadu drumul si Dermod cazu in fund pe pamant. "cred ca m-am inselat...m-am aluturat voua, mergand impotriva neamului meu pentru ca credeam in puterea voastra...credeam ca puteti face o diferenta...insa se pare ca m-am inselat." Acesta se departa de grup si-si intinse aripile.
Kara: "STAI, doar nu ai de gand sa pleci? Inca mai aveam nevoie de ajutorul tau." Ingerul nici nu intoarse capul...
Hizuke: "singura persoana pentru care eram gata sa lupt, pentru care eram in stare sa renunt la tot ce credeam, a murit...si nimeni nu a putut face nimic. Lupta asta s-a sfarsit pentru mine; cred...cred ca intr-adevar suntem sortiti esecului..." Acesta dadu puternic din aripi, si se ridica in aer.
Kara: "asteapta..." insa inainte ca elfa sa termine ce avea de zis ca ingerul isi si lua zborul...dupa putin timp acesta disparu in vazduh. Kara lasa capul in pamant. Ken tremura tot; stranse puternic din dinti si lovi pamantul cu pumnul, despindandu-l un pic.
Ken: "La naiba...nu mai rezist!!!" lovi a doua oara. Din nou, nimeni nu indrazni sa zica ceva. Angel isi sterse lacrimile de la ochi. Dintr-o data Ken tresari. Se ridica rapid si porni furios; trecu de Angel; Kara vru sa-l intrebe unde se duce insa trecu si de acesta fara s-o bage in seama. Ajunse in fata demonului, care tot acest timp statu rezemat de un copac. Il privi de parca era gata sa-i pocneasca una in fata, insa rosti printre dinti:
Ken: "de ce? de ce nu ai facut nimic...? parca te laudai cu puterile tale si simturile tale demonice!!! HA? DE CE NU AI FACUT CEVA?" Demonul il privea rece, insa nu raspunse nimic. "MACAR AI BUNUL SIMT SI RASPUNDE PANA NU ITI SCOT CATIVA DINTI!" se rasti semidemonul si mai suparat. Kara interveni si-l trase de mana in spate. Insa acesta riposta, iar Kara se dezechilibra si cazu. Ken ridica pumnul si incerca sa-l loveasca pe demon. Acesta insa ii prinse pumnul si-i intoarse mana la spate, imobilizandu-l.
Xanek: "aceea va fi ziua cand va trebui sa-mi explic motivele in fata unuia ca tine!" spuse acesta stangandu-l si mai tare. Ken cazu in genunchi.
Angel: "XAN OPRESTETE!" striga aceasta. Vorbele ei pareau sa-l ajunga mai bine ca orice. Demonul ii dadu drumu la mana, Ken rostogolindu-se pe pamant. "nu te-ai purtat asa niciodata...te rog spune-mi ce s-a intamplat!" il ruga acesta bland. Xanek ii privi pe restul eroilor ramasi in party: Ken statea pe pamant, parea gata sa sara la bataie; Kara se uita mirata, totul se petrecu prea repede nu mai intelegea nimic; Dermod, putin mai serios statea ceva mai departe; Zexius statea cu Angel, si el la fel de mirat de comportamentul prietenului sau.
Xanek: "voi nu ati putea intelege..."
Kara: "incearca-ne!" se rasti elfa la el. Acesta intoarse capul.
Xanek: "telurile noastre...sunt aceleasi, insa modurile prin care tindem sa le indeplinim...sunt diferite! prietenia voastra, va ofera o mare putere...insa constituie si marea voastra slabiciune...si a mea."
Kara: "ce tot spui acolo...doar...doar nu ai de gand sa pleci si tu..." spuse aceasta nedumerita.
Xanek: "am facut lucrurile cum ati vrut voi tot acest timp...cred ca e timpul abordez problema acesta in felul meu...asa cum ar fi trebuit din start. sa nu ma mai bazez pe nimeni, decat in propriile mele puteri..." Angelus inainta spre el tremurand. Ajunse in fata lui cu capul plecat. cateva lacrimi cazura pe pamantul uscat. In secunda urmatoare demonul se trezi cu o palma peste fata. Angel ridica capul; lacrimile deja ii curgeau siroaie...
Angel: "nu stiu ce s-a intamplat cu tine! chiar tu ai recunoscut ca fara prieteni tai nu ai fi ajuns pana aici...iar acum, cand au cel mai mult nevoie de puterea ta, ii abandonezi? Xan cel pe care il stiu eu nu ar face niciodata asa ceva!! deschide ochi...sunt sigura ca nu asta este ceea ce-ti doresti; atunci de ce? " Xanek se freca pe obrazul inrosit de palma ei...

"in caz k nu ai vazut pana acum, o echipa e mai puternica decat un singur razboinic." zise ken privindu-l rece pe Xanek. "nu am de gand sa iti spun ce sa faci. e alegerea ta. insa dak alegi sa scapi de slabiciunea kre o reprezentam noi, te vei confrunta cu una si mai mare: faptul k esti singur si nu iti mai apara nimeni spatele."
xanek nu reactiona. il privea acum pe ken, nestiind ce sa ii raspunda, dar in acelasi timp, nepasandu-i.
"kay, angel...si tu dermod...nu vi se pare k totul se intampla cam brusc? cele doua morti, si acum asta...e un plan al cuiva. al cuiva cunoscut de Xanek. dar mai important decat atat este k cat timp suntem impreuna, suntem vulnerabili, dak in loc sa ne aparam, ii aparam pe cei din jur."
"si ce propui?" intreba angel curioasa.
"ne despartim si ne intalnim la Nekronopolis. calatorim pe ascuns si nu riscam. si pe parcurs..eu o sa incerc sa ma mai intaresc un pic. asta e decizia mea."
"dar nu tu ai zis k suntem puternici k o echipa?"
"impotriva lui nekron, da. dar noul dusman e diferit. nu ataca, ci prinde in capcana. asa k eu o sa caut o metoda sa vad prin acele trucuri."
ken le intoarse spatele, apoi privi peste umar si ii facu semn karei sa se apropie. "spune-mi, unde il simti pe jorad?"
"jorad? de ce?"
"eu si cu el avem ceva de terminat. spune-mi doar directia in linie dreapta.....te rog." ken vedea sovaiala din ochii ei. "nu am de gand sa stau aici si sa ne prinda iar chestia aia...e evident k nu are destula putere sa lupte, asa k atata timp cat angelus va invaluie in bariera ei, veti fi in siguranta. eu sunt deja un spirit, asa k nu am ce pierde...deci te rog...."
kara isi pleca capul. desi cuvintele lui o intristau, stia k ken il va cauta de unul singur pe paladin. macar cu ajutorul ei ar putea fi in siguranta. ridica degetul si arata directia. ken ii puse mana pe umar, o privi in ochii ei tristi, zambi si spuse..."iti raman dator. si iti voi fi si mai recunoscator dak nu mori pana ne revedem...." ken se intoarse si privi directia aratata de fata. trecu usor pe langa Xanek si ii spuse. "dak te simti slab cu noi...atunci nu fugi de noi...devino mai puternic alaturi de noi. la urma urmei, e sfarsitul lumii...ce ai de pierdut?"
ken o lua la fuga, fara a privi inapoi. marea viteza cu fiecare pas pana ajunse la mare departare de grup. nashimo si elwin fusesera ucise intr-o clipa. insa dusmanul facuse o mare greseala. il lasase pe ken in viata. "sa le luam totusi pe rand...jorad....acum vom avea lupta noastra!"

alergand prin campurile raiului, ken vedea cum peisajul se deterioreaza. simtea si el acum aura sabiei ebril. acum ii veneau in minte imaginile si senzatiile din ultima lupta a sa cu Jorad. "s-ar putea sa ma fi pripit...dar asa cum sunt acum, nu ii pot ajuta. trebuie sa ma grabesc, sa devin mai puternic, si sa ajung la ei." ken sari peste ultima colina, direct in groapa dinaintea sa. acolo, in centrul gaurii, statea paladinul, cu sabia pregatita.
"ai venit iar? de ce?" intreba el cu o voce vag demonica.
"pt k asa mi-am promis. data trecuta i-am convins sa te lase special pt asta. acum suntem doar noi doi."
"si nu ti-e teama? la urma urmei, nu te-ai descurcat prea bine atunci...ce e diferit acum?"
"nimic. eu sunt unul si inamicul e unul. nu am de ce sa imi fie teama."
ken isi dadu jos mantia.
"as fi vrut sa luptam k prieteni...."
isi desfacu camasa.
"dar cred k ebril nu prea e de acord...asa-i?"
vocea sabiei rasuna..."o sa gust iar din sangele tau...ce delicatesa...."
ken scoase din haina sa niste bandaje kre si le infasura in jurul mainilor.
"si ce rost a avut acest mic spectacol?" intreba jorad, razand de baiatul acum cu pieptul gol.
"fara trucuri. fara arme si fara interventii. doar noi doi. sabia ta, si corpul meu."
ken isi lovi pumnii, se incorda, si isi intari muschii, incalzindu-se. jorad rasuci sabia, o infipse in pamant, si se sprijini in ea.
"un paladin lupta corect si cu onoare...desi eu nu mai sunt asa, pt tine, cel kre ai facut atatea pt a ma infrunta, voi incerca tot ce am!"
Jorad isi concentra energia prin sabie in pamant. in jurul lui ken, din pamant, iesira mainile cadavrelor. "raise dead? deci asa se face...util truc."
ken lua pozitia. jorad la fel, tinand ambele maini pe sabie.
ken se avanta, lovind cadavrele in stanga si in dreapta. jorad ataca frontal.....

Teama...disperare...tristete...numai sentimente  oribile care reusise sa le alunge pana acum o invaluiau si parca o sufocau pe Kara.Intai Marik,acum Elwin si Nashimo,Hizuke a cedat,Xanek este nesigur pe loialitatea sa iar Ken si-a gasit cel mai bun moment sa plece.
''SUntem putini,si acum suntem si despartiti.De ce?o lacrima i se prelinse pe chip de ce tocmai acum?Elfa nu mai stia ce sa faca...sufletul ei ajunsese deja intr-un punct in care aproape ca urla de durere.AJunsese sa tina mult la fiecare din grup...si i-a pierdut aproape pe toti.Inca simtea aura lui Ken,dar si pe a lui Jorad,stia ca cei doi deja se intalnisera si incepusera lupta.
''Oare castiga?Sau.....   ''Nekronopolis. oare cum ajungem acolo?'' Avea o explozie de ganduri..si nu stia cum sa continue.Dermod se aseza langa ea.Era unul din singurele momente de slabiciune ale Karei,si trebuia sa faca ceva.
-Trebuie sa fii tare !zise el bland.Kara lasa capul intr-o parte:
-De ce?Deja am pierdut jumate din echipa..si...cei care mai sunt....sunt nesiguri sau plecati sa-si faca dreptate singuri:
-Asa ati pornit cu totii,din cate stiu.ATunci de ce e asa greu acum sa continui calatoria singura?Doar..calatoresti singura de 7 ani.
Kara scutura din cap cu putere.
-Nu mai sunt cum eram...intr-o astfel de lupta...doar cand ai pe cineva care sa te sprijine  te simti cu adevarat implinit si fericit.
Era tacere.Xanek era inca ganditor.Deodata,se indrepta :
-Ei bine...piticul ala are dreptate...deja am ajuns pana aici..ce rost are sa plec acum?Si-asa...fara Angel si Zexius nu plec....si dupa cum o stiu pe Angel....nu vei pleca,se adresa el fetei,nu?
Angel,cu o expresie mai serioasa decat oricand.
-Nu fug de aceasta lupta...am toate motivele sa stau.
-Deci..presupun,ca ne continuam drumul?intreba Zexius privindu-l pe Xanek.
-Nu...vom face cum a zis piticul..ne vom desparti.Impartiti...vor avea mai putine sanse sa ne prinda pe toti.Angel...Fata stia deja ce urma sa zica..si striga.
-Nu!!!Nu vei pleca...nu ma poti lasa,zise ea trista.Xanek se apropie si o imbratisa .
-Tu,Kara si Dermod ....eu si Zexius.Angel dadea din cap cu lacrimi in ochi.Ma bazez pe tine,Kara,zise Xanek aproape ca o rugaminte.Elfa incuviinta hotarata.Statusera imbratisati cateva minute bune,insa,de data aceasta,nici macar Kara nu-i mai deranja.
''SI-asa o sa intram toti intr-o mare cursa....Nekron sigur ne asteapta...si eu ....

Odata desprins din bratele lui Angel,Xanek duce mana la cap simtind o strafulgerare puternica.
Aceeasi voce ragusita si rece a vrajitorului p care o recunoscuse se auzea ca un ecou in mintea demonului:
Ajaar: "Sa stii ca a intra in contact cu mintea unui demon puternic este un lucru foarte solicitant si periculos asa ca am sa fiu scurt! Se pare ca m am inselat in privinta ta,timpul petrecut printre oameni te a afectat mai mult decat credeam,prea bine alege sa traiesti lipsit de glorie,in anonimat! Puteai sa ai TOTUL! Inainte sa ne terminam socotelile doresc sa ti mai arat un ultimul lucru...(** o iluzie [Falsa] incepe sa capete contur in mintea lui Xanek**):
in fata ochilor lui Xanek acum se intindea o imensa tabla se sah. Pionii erau reprezentati de el(in imposibilitatea de a se misca),kara si ken iar undeva in departare se zarea o silueta care parea a fi Nekron. Deodata o voce zise: daca va veti misca toti 3 veti fi distrusi,daca se va misca unul singur ceilalti 2 vor suferi aceeasi soarta,singurul mod este ca 2 dintre voi sa paseasca sacrificandu l pe unul dintre voi! Ken,cel cu care avuse in trecut conflicte o apuca pe Kara de mana tragand o cu putere afara. In acel moment Xanek simti un fior rece iar silueta intunecata ce statea pe pozitia regelui parea sa l acopere cu intunecimea sa. Vocea vrajitorului revine iar iluzia dispare incet. Iata,prietenii tai,iata cei calora le ai incredintat ajutorul tau...iata..iata ce ai hotarat tu! Iti mai ofer o ultima sansa,ia ce e al tau,ia puterea ce este a ta de drept! Decizia ta de data aceasta va fi cea finala asa ca alege bine"
Deodata o mana il atinge pe Xanek pe spate...era Kara.
"Te simti bine?" intreba ea
Ochii demonului o priveau nedumerit nestiind ca sa i raspunda...
Ajaar istovit dupa iluzia ce tocmai o creease cade in genunchi. Remarcand asta Valsharess il intreaba cu ironie:
"Ce se intampla vrajitorule? ti s au inmuiat genunchii*razand*"
Ajaar: "Nu..nu am nimic (incercand sa schimbe subiectul). Dar...puterea ce mi a fost promisa? UNDE ESTE?! Aceta a fost scopul venirii mele aici nu uita!"
Valsharess: "nu am uitat Ajaar..insa rabdarea este o buna virtute...acum sunt slabiti,va veni si timpul cand iti vei primi ce doresti"

Xan isi puse mana la ochi si intoarse capul.
Xanek: "da..da sunt bine, putin obosit; atata tot!" zise acesta incet intorcand spatele. Elfa il privi putin mirata.
Kara: "obosit?"  Demonul se aseza pe o piatra, rezemandu-si capul cu ambele maini.
Xanek: "vrajitor nebun...pe cine crezi ca poti speria cu iluziile tale; data viitoare cand ai ceva de spus, vino si spune-o in fata nu te ascunde ca un las. Glorie? ...daca vroiam asa ceva ramaneam in armata lui Kron; Putere? ...ce te face sa crezi nu am destula; ce te face sa crezi ca am nevoie de puterea ta? drept ce mai iei?...un demon fara clasa? Cred ca e timpul sa terminam joaca asta de copii. Sangele incepe sa-mi fiarba prin vene doar cand ma gandesc...mhaha. In plus...Valsharess...a trecut mult timp...insa nu indeajuns; speram sa nu te mai vad niciodata...speram...ahahahaha. Oh cat speram...sa nu fiu eu cel ce va trebui sa te opreasca." Un grin diabolic si sinistru ii aparu demonului pe chip. "nu mai e timp!...nu!...nu mai am rabdare; azi va curge sange...ahahaha!" Acesta se ridica deodata in picioare; ceilalti tresarira. "Zexius, plecam!"
Zexius: "dar...esti sigur...Angel?" sovaii acesta.
Xanek: "nu-ti face griji!" raspunse acesta calm. Baga mana in unul din buzunarele pelerinei in timp ce se indrepta incet spre aceasta. Cand fu in fata fetei, scoase o amuleta mica de aur, increstata cu o piatra rosie, toata atarnata de un lant subtire. Acesta i-o puse pe gat si o lua de mana. "Amuleta asta...ce a fost a tatalui meu, este o comoara lasata din generatie in generatie in familia mea nobila. Este al doilea cel mai important lucru pentru mine!" Angel se uita nedumerita! "Amuleta emana o anumita energie, pe care numai cei din bloodline-ul meu o pot simti...asa voi sti mereu unde esti...iar tu, vei putea la randul tau sa sti unde sunt eu...si nu numai pe mine...toti "cei" ca mine, toti "cei" ce avem acelasi sange! Astel...te poti feri!" Angel il privi adanc in ochi intelegand sentimentele acestuia. Acesta il imbratisa inca odata...de parca nu ar mai avea sa-l vada niciodata.
Angel: "iti multumesc Xan; mereu ai fost cu mine... mereu stiam ca...ma pot baza pe ajutorul tau!" il stanse ea puternic. Insa ii dadu drumul indreptandu-se spre Kara! "nu-ti face griji pentru mine, voi fi bine!" schita aceasta un zambet, ajungand langa elfa. "sunt gata!"
Kara: "bun! atunci...sa mergem! Xan, Zexius! Aveti grija de voi. Ne vom reintalni in Nekronopolis." zicand acestea cele doua o luara inainte.
Dermod: "atunci...la revedere domnilor!" facu acesta o plecaciune si dadu sa plece si el...
Xanek: "elfule..."
Dermod: "da, da! stiu! nu-ti face griji...o sa am grija de ele!" zambi acesta luand-o la fuga dupa cele doua. La randul lor, Xan si Zexius disparura intr-un nor negru de fum.

cadavrele erau multe la numar, dar lente si fragile, asa k ken puteas a distruga mai multe cu o singura lovitura. jorad ataca direct, cu varful sabiei, ken se dadu in laturi, lovi cu coatele doi zombie, apoi se repezi spre Jorad cu pumnul incelstat. jorad evita lovitura, si ataca de sus in jos cu taisul lamei sale. ken sari inapoi, insa fu taiat la umar.
"ah! numai de semna am parte azi..."
"abia incepem...pregateste-te!"
jorad arata cu degetul spre baiat, si doi scheleti il prinsera din spate, tinandu-l strans de maini. alte doua maini iesira din pamant si ii tintuira picioarele. jorad sari in aer, pregatindu-se sa il taie pe ken in doua. "fir-ar! DIVINER!" aura divina a lui ken spulbera catusele scheletice iar el se feri de puternica lovitura. Jorad smuci din sabie, pregatind un alt atac, insa ken se lasa pe spate, evita, tinti fata lui jorad si ataca cu un puternic atac de pumn, aruncandu-l in spate.
ken gafaia acum. paladinul era rapid si puternic. mai mult, avea si pe acei invocati kre scadeau din atacul lui ken. "hmmm" gandi el "diviner ar consuma prea multe energie pt a fi folosit continuu...ar fi util impotriva sabiei lui. dar cum sa scap de scheletii astia...stai asa...nici nu trebuie. ataca arcasul, nu arcurile...dar nimeni nu zice k nu poti folosi arcurile impotriva sa."
jorad invoca iar duzinele de zombie in jurul sau. acestea inaintau spre ken. ken stranse pumnii sai bandajati si se avanta. sari in aer, si ateriza fix in mijlocul lor. jorad profita si atacat rapid, tintindu-l direct spre ken. acesta sari, si lovi capul unuia cu piciorul, aruncand craniul direct in capul paladinului si oprindu-i atacul.
"ow! ce naiba?! nu ai voie sa faci asta!" zbiera jorad iritat.
"eu nu am auzit arbitrul fluierand...hai Jo, doar nu o sa te opreasca asta..."
jorad ataca iar. ken se feri de lama sarind, ateriza, apuca doi zombi si ii arunca in jorad. "nu si de data asta!" el taie cadavrele cu ebril si inainta. ken apuca un alt zombi de picior, si tinti spre sabia lui jorad. aceasta trecu prin cadavru k prin unt, insa acum paladinul nu se putea apara, sabia sa fiind departe de ken. baiatul il lovi cu un uppercut puternic, jorad se dezechilibra, iar ken continua cu o rafala puternica de pumni in pieptul lui. "ora ora ora ora!" jorad isi pierdu suflarea si tusi puternic. ken se rasuci si il lovi cu piciorul, iar jorad fu impins in spate.
"huff....huff....acum...suntem chit....ow...inca ma ustura umarul..."
jorad insa nu cazuse. desi lasase mainile sa ii atarne fara viata, si desi si el gafaia, era inca in picioare. "hei...simte-te liber...nu te abtine din cauza mea sa zbieri in durere..."
"niciodata!" zbiera el cu toata puterea. "oi fi eu acum altceva decat eram inainte....dar eu, k si fulgerul, cadem doar inainte de a muri!"
"asta e vechiul jorad....ebril ce are de spus?"
"doar k el si eu suntem acum unul...si desi trucul tau a fost bun, nu il vei putea repeta. pot controla invocarile si altfel..."rasuna vocea demonica.
"bine...arata-mi atunci!" ken lua iar pozitia de lupta.
"doar k sa stii....lupta asta e ceea ce si eu voiam. dar nu te astepta la mila, baiete."
"te-as insulta dak as face asa..."
ken incepu sa alerge spre jorad. acum el avea avantajul, cu ranile pe kre i le pricinuise. ken mari brusc viteza si ajunse intr-o clipa langa jorad. se feri de atacul lui orizontal si apoi se rasuci pt o lovitura cu piciorul.  "acum...." sabia luci, iar lovitura lui ken fu oprita. "ce?....nu!" piciorul sau fusese prins de o mana scheletica din pamant si acum era imobilizat. jorad roti sabia, in timp ce ken privea neputincios.
SLASH!
ken fu aruncat in aer, sangele scurgandu-i-se pe piept. lovi pamantul cu putere.
"ai facut doua presupuneri gresite...." zise jorad grav.
ken incerca sa se ridice, dar nu putea de durere....
"prima: ai crezut k m-ai ranit atat de grav...ebril nu numai k mareste atacul sabiei...dar imi sporeste si armura. m-ai lovit, dar nu atat de rau."
ken era acum in picioare...cu greu.
"a doua: ai crezut k pot invoca numai cadavre si golemi....de fapt, ebril poate materializa energia necro sub orice forma. astfel, in jurul meu e o aura, kre atunci knd e patrunsa, invoca un membru scheletic din energie necro pura pt a ma apara. imobilizeaza si anihileaza.....ce zici?"
ken era acum fara rasuflare...dar il privea fix in ochi pe jorad. acesta era uimit de rezistena micutului...in mod normal acel atac ar fi taia in doua orice razboinic. dar ken avea doar o rana adanca pe piept. bursc, ken isi regula respiratia. "frumos atac....ai drepatate. am gresit. impotriva ta, nu pot lupta....." jorad era uimit de vorbele lui...renunta oare?
"DECAT ASA! DEMONIZER!" aura demonica il inconjura, ranile i se inchisera, iar ken isi lua forma de demon. parul sau lung flutura in vantul creat de aura. ochi aurii luceau, privindu-si adversarul. iar mainile i se inclestasera cu putere. "hei...jo...." zise ken zambind. "ce este?"......."cat de rapida este necro aura ta?"

In timp ce aceasta lupta epica se dadea intre Ken si Jorad,undeva in alta parte a Raiului:
Valsharess: Nesabuitule! Ti ai batut atata capul intr un final pentru ce? Pentru nimic!
Ajaar: "Intr adevar puterea lor sta in loialitate si in cauza pentru care lupta,demonul este intr adevar deosebit..multi ar fi cazut cu usurinta in aceasta capcana simpla dar se pare ca l am subestimat! Cat timp sunt uniti fie si la distanta unul de celalalt sunt foarte greu de invins!"
Valsharess: Lucrul acesta l am constatat si eu,dar Nekron este tinta mea suprema nu ei!
Ajaar: CUM?! Eu te am adus aici,acum trebuie sa ti respecti si tu partea intelegerii,mi ai promis putere! Inca nu am gustat din ea,batem pasul pe loc!
Valsharess: Rabdare,dupa cum vezi trebuie studiati in parte si gasit punctul lor slab comun!
Ajaar: Aghh,LA NAIBA!! Nu realizezi faptul ca noi cu cat zabovim mai mult,puterea lui Nekron sporeste?! Va fi de neoprit pana cand vei ajunge la el,ii va distruge si pe ei si pe mine odata cu toti!!
Valsharess: In privinta aceasta vrajitorule ai dreptate dar noi doi in fata lui suntem o prada usoara,trebuie sa fim siguri ca atunci cand ajungem la el sa fim pregatiti intru totul!
Ajaar: Se pare ca o confruntare directa cu oricare dintre parti nu e o alternativa,dar de ce sa nu i lasam pe ei sa se lupte intre ei iar noi sa tragem foloase dupa aceasta?!
Valsharess: Xanek stie acum de prezenta noastra aici,o confruntare directa este inevitabila..il cunosc!
Ajaar: Atunci cand va fi momentul...vom fi pregatiti...
Cei doi grabesc pasul indreptandu se spre o desinatie necunoscuta.

Kara ,Angel si Dermod avansau.Desi Kara simti clar aura puternica a lui Ken,unele lupte sunt mai bune daca sunt duse de unul singur.Angel privi cu atentie amuleta oferita de Xanek,si suspina.
-Nu mai fi trista,zise Kara,o sa-l revezi .Angel paru sa fie surprinsa de duritatea vorbelor elfei insa lupta si victoria era mai importanta acum.
DErmod se opri o clipa,facandu-le semn fetelor.
-Simt ceva!zise el serios incercand sa-si pastreze vocea la un volum mic.Kara parea confuza,ea nu simtea nimic.Sau poate..tocmai asta era problema..era o atmosfera prea linistita.
-Magie?intreba ea  impingand-o pe Angel intre ea si Dermod si scotandu-si usor pumnalul.Pamantul paru sa se cutremure sub ei.Dermod sari intr-o parte si Kara o trase pe Angel pe partea cealalta.Inainte sa realizeze ce se petrecea,o mana tasni din pamant,si ii puse piedica Karei.
''UNDEAD?''gandi ea intr-o fractiune de secunda,insa nu apuca sa se echilibreze.Un portal negru-visiniu se deschise chiar in spatele celor doua tinere,si ele fura trase instantaneu inauntru.Dermod facu ochii mari si se arunca fara sa gandeasca dupa ele.Portalul se inchise exact in urma lui.
Xanek ingheta...energia lui Angel pali considerabil,nu disparuse de tot,insa...era..foarte vaga.
-Ce..ce se petrece?intreba el cu o voce tremuranda.
Pana si ken simti energia celor 3 palind...insa nu avu timp sa se gandeasca..din cauza luptei care se derula.
Kara se simtea ametita...deschise usor ochii insa ingheta.Parea ca trece in viteza printr-un tunel visiniu,iar din cand in cand...se vedeau nijte zgarieturi..ca niste mici ''rupturi'' trecand in graba pe langa ele.Parul ii flutura..era curent.Angel era un pic mai sub ea..iar Dermod era in departare..incercand sa ajunga la ele.Intr-un final..reusise s-o prinsa pe Angel de mana..si cei trei erau acum uniti..insa...
''Unde mergem?Ce se petrece?''Kara incerca sa puna picioarele pe ceva,insa nimic n uera sub ea..parca era in spatiu..sau..dintr-o data..Kara isi arunca mana si reusise sa se agatze de una din rupturi..care..incet incet..icepu sa le absoarba intr-o lumina puternica.
Ultimul lucru care il realiza fu o izbitura puternica...si praful intrandu-i in nari.

In acel timp:
-Nu!! Aia nu facea parte din plan...zise Valsharess apucandu-l de guler pe Ajaar.

Xan se linisti dupa un timp; amuleta ii oferea certitudinea ca Angel e bine. Insa nu putea dinstinge cu exactitate locul in care se alfa, iar asta il ingrijora si mai mult.
Xanek: "oare, Kron? sau poate...!" Zexius ii vazu ingrijorarea si-i puse mana pe umar zambindu-i.
Zexius: "ai incredere in prieteni tai; sunt sigur ca nu v-a pati nimic. tre sa recunosc, sunt foarte mirat de puterea lor...cine ar fi crezut...nu?..." Insa in acel moment, cei doi simtira o prezenta puternica, si foarte aproape. Mai multe prezente chiar,...prezente foarte "familiare"; iar acestea se apropiau cu o viteza uimitoare. Zexius era derutat, insa Xan stiu din start ce se petrecea. In secunda urmatoare, pe stancile ce-i inconjurau aparura ca din senin pete negre. In sfarsit Zexius intelesese ce se intampla.
Zexius: "La naiba! imi pare rau Xan" lasa acesta capul in jos "speram sa nu vezi asta!"
Din acele pete, iesira niste siluete, si ele la fel de negre! ...numai ochii lor rosii luciosi se putea distinge. Aveau forma umana, insa mai lunguiete, mai suple. Ciudatele creaturi numarau in jur de 30. Ele se indreptau incet-incet spre cei doi. Xan stanse din dinti si apoi zbiera cu ura in ochi.
Xanek: "Kron a mers prea departe...PREA DEPARTE! sa-mi foloseasca propria echipa ...impotriva mea". Intr-adevar, sinistrele entitati erau fosta echipa de elita a generalului; garda lui personala...the Lotus Assassins.
Zexius: "dupa exilul tau, Kron le-a spalat cu usurinta mintile cu promisiuni de putere si alte trucuri, transormandu-i in masini de ucis. nu are rost sa incercam sa discutam cu ei; sunt foarte periculosi, poate chiar mai puternici decat ii stiai!  Tebuie sa avem grija...eu ii voi lua pe cei din stanga...iar tu pe cei din..."
Xanek: "NU!" raspunse acesta promt. "tot ce pot face acum pentru ei...este sa le ofer moartea, numai asa pot scapa de controlul lui Kron. Au fost soldatii mei...ma voi ocupa personal de asta." Insa in clipa aceea, una din creaturi scoase din nimic o arma neagra ce semana cu o sabie de samurai si se avanta, cu o viteza ireala spre fostul ei general. Acesta nu paru impresionat, departa picioarele, intinse mainile, tinti creatura si astepta lovitura. Atacul fu rapid ca gandul, insa tinta ratata. sabia lovi doar pamantul. Cratura statea derutata; Deodata, jumatatea ei de sus se prabusi la pamant si un lichid negru tasni imroscand imprejurimile. Apoi si retul corpului cazu pe pamant. Celelalte creaturi tresarira. Xan statea in spatele lor cu coasa insangerata pe umar...
Xanek: "acum...sa vad cat de bine v-am instruit; sa nu ma dezamagiti..."

ken era incordat la maxim acum. jorad desi parea relaxat, isi concentra toate energia in aura sa necro. "cat de rapida....asta nu stiu. dar poti sa imi arati tu dak..." jorad nu isi termina propozitia, k ken si aparu in fata sa, pregatind o lovitura de pumn. bratul iesi din pamant, pt a-l prinde, dar trecu prin imaginea lui ken. baiatul aparu apoi in spatele paladinului, si din nou bratul se extinse si trecu prin aer gol. ken facu aceeasi manevra in lateral, si apoi revenind in fata. "ce e? pari abatut." zis ken zeflemitor. jorad scrasnea din dinti vazand k apararea sa era inutila. ken sari inapoi si se avanta iar spre jorad. "zanzoken, de sase ori!". imaginile lui ken il inconjurara pe jorad. "ne poti lovi pe toti?" intreba baiatul. jorad zambi, si infipse sabia ebril adanc in pamant. nenumarate membre scheletice iesira din pamant, ridicand un zid in jurul lui jorad, si trecand prin iluzii. insa ken anticipase asta. privind din aer, de deaspura lui jorad, el stranse energie in pumnul drept si se repezi spre tinta sa. "de deasupra?!" se intreba jorad uimit. ken lovi cu putere, iar socul impactului crapa pamantul pe o zona intinsa. baiatul privi in fata sa. paladinul se retrasese la timp pt a evita lovitura nimicitoare. "deci..pana la urma mi-am raspuns singur la intrebare...." zise el zambind prin dintii sai ascutiti de demon.
jorad era furios acum. il privea incruntat pe cel kre ii patrunsese prin apararea sa absoluta. "asta era neasteptat....dar mai ai pana sa ma invingi." "si de ce zici asta?" intreba ken, scuturandu-si pumnii prafuiti.
"e simplu...din cate am vazut, si din cate mi-au spus ceilalti, tehnica asta a ta de a te face demon pur e ceva ce folosesti numai k ultima masura. niciodata nu ataci asa din prima, si e mereu miscarea kre iti nimiceste inamicii. deci, trag concluzia k tu acum lupti cu putere maxima. corect?"
"ar fi o insulta la adresa ta dak as lupta altfel. te respect pt puterea ta si de aceea dau tot ce am. si astept k tu sa faci la fel.
"ei bine, atunci pot spune k am castigat...."
"cum?!...ce vrei sa...?"
"eu pana acum am introdus necro energia lui ebril in pamant, pt a materializa acele schelete, acel golem si kiar apararea aceea. dar pot face mai mult de atat. toata acea energie kre pana acum intra in pamant, o voi canaliza direct in sabie. asta nu numai k o va face mai usor de manuit, dar ii va da puterea de a te ucide cu un singur atac!"
ken facu ochii mari, privind cum jorad ridica sabia, paralele cu solul, duce pana stanga la baza manerului, si strange energia neagra in acel loc. apoi, el trecu cu palma peste lama, si intreaga sabie deveni neagra, radind energie. acum nu mai era o lama...era o raza de necro energie pura. jorad prinse sabia cu ambele maini. "sa incepem...." jorad ajunse intr-o clipa in fata lui ken, atacand de sus in jos cu o viteza fulgeratoare. ken se feri, sarind inapoi, insa jorad il urma, atacand din lateral. ken sari, se rasuci si incerca un atac cu piciorul. jorad disparu si aparu in spatele lui ken. lovi iar, insa era numai iluzia lui ken. acesta aparu pe la spate, ii prinse maiinile si il arunca pe jorad la sol. jorad cazu in picioare, insa ken nu ii lasa timp sa se redreseze. se feri de atacul sau din nou, trecu printre picioarele paladinului, sari in spatele sau, il apuca de umeri si incerca sa il arunce din nou. dar acum, jorad avea picioarele fixate in pamant, si ken nu il putea arunca. jorad se trase inapoi, si incerca iar o lovitura laterala. ken se dadu inapoi cu repeziciune pt a evita. "degeaba ai sabia aia, dak nu ma poti atinge!" apoi scoase limba la jorad.
"cine a zis k am nevoie sa te ating?"
jorad roti sabia iar si o unda de necro energie se duse direct spre ken cu mare viteza. "NU! nu am cum sa ma feresc.....pot doar sa...." ken isi incrucisa mainile, si se pregati de lovitura. unda taioasa il atinse si apoi BOOM! jorad lasa sabia intr-o mana si privi lovul impactului. "nu avea cum sa scape....a fost un luptator...." "hei! cine A FOST?!" rasuna vocea din fumul exploziei. ken rasari, nevatamat, inconjurat de o aura purpurie. "cum!? trebuia sa fii mort! cum ai scapat...?"

"hehe...iti spun imediat...."

Un alt monstru ridica arma si ataca direct, alergand rapid spre demonul ce parea relaxat! In cateva momente creatura fu in fata lui, insa in acel moment, doua umbre sarira din spatele ei; cele doua creaturi luara in aer o pozitie de atac si intrand in picaj spre el. Xan se uita zambind.
Xanek: "frumoasa miscare, v-am antrenat bine..." zise departand picioarele. Prinse coasa cu ambele maini, si o invarti un pic in aer. Cele 4 arme se inclestara emanand o lumina orbitoare si aruncand scantei. Doua din creaturi sarira in spate, in timp ce a treia ii tinea coasa tintuita. "haha...bine gandit...dar..."
In momentul acela, din pamantul de sub el aparura 2 perechi de maini cel prinse de pelerina. Atacul fu rapid ca fulgerul. Pelerina ii fuse facuta ferfelita...insa...numai atat. Demonul disparu. Aparu insa din nou pe un varf de stanca, infigand coasa in pamant. Era acum imbracat intr-o vesta neagra de piele, iar pe dedesupt, o bluza de plasa.
Xanek: "veti plati pentru aia!" spuse acesta incruntat, uitanduse cum una din creaturi indeparta pelerina distrusa de pe arma. Ridica coasa in sus. "sa ridicam un piculet stafeta...ce ziceti?" Arma incepu sa straluceasca, lumina puternica orbea creaturile care pareau afectate puternic de energia emenata sub forma de lumina; unele isi gaseau scunzatoare intrand in pamant creand pete negre. Dupa un timp, lumina inceta, iar demonul purta un nou gautlet pe mana dreapta; din care atarna lama lunga si ascutita de la fosta coasa [Image explanation: noile haine si noua arma (http://img230.imageshack.us/img230/4287/hainesilamasx8.png)]. Demonul isi puse manile in san. "a trecut ceva timp de cand n-am mai fost nevoit sa lupt astfel" zise acesta zambind foarte multumit. Fix cum termina de zis, patru creaturi negre aparura in dreptul lui din toate parti, atacand rapid, insa... in gol. In momentul urmator se auzi din senin "Alpha Blade!" O raza luminoasa trecu prin cei patru, dupa care Xan ateriza pe pamant. Cei 4 statura doua secunde in aer, insa imadiat dupa, se despartira in nenumarate bucatele cazand pe pamant improscandu-l cu lichidul negru. Celelalte pareau inspaimantate.
Zexius: "da da da! cum era de asteptat de la general!" randea acesta de departe.
O creatura dadu sa se intoarca si sa fuga; se ciocni de Xanek.
Xanek: "lasitatea...este ceva ce nu permit de la voi!" Nici nu termina de vorbit, ca capul creturii ii parasi trupul, aterizand mai departe. Corpul se prabusi. Se facu un moment liniste; Pana si vantul se opri din batut. In mijlocul hoardei, una din creaturi facu cativa pasi in spate; se opri si incepu sa-si bata cu pumnii in piept. Celelalte se uitara la ea intelegand mesajul. In acel moment, pe rand, toate se apropiara de ea, contopindu-se incetul cu incetul. Xan si Zexius se uitau mirati.
Xanek: "asta e noua!" se scarpina acesta in cap. Dupa ce toate creaturile se unira, ceea ce ramase dadu o zbieratura ascutita. In acel moment, toata zona fu acoperita de negreala; cat puteai vedea cu ochii; parca era noapte...ba chiar mai intuneric. Creatura se puse in genunchi atingand cu mana pamantul. De sub Xanek iesi o umbra ascutita; demonul se feri sarind in aer insa aceasta il zgarie pe obraz. In momentul urmator, o a doua lama ieri dintr-o stanca din stanga lui; insa demonul se teleporta ceva mai departe ajungand pe pamant. Insa se uita mirat la taietura de pe piciorul lui.
Xanek: "ahahaha...asa da. acum incepe cu adevarat distractia!"

Kara era ametzita.Ramase intinsa pe jos un timp,ascultand cu atentie in jur,insa se auzea doar vajaitul puternic al vantului.Observa ca avea sange la cap,probabil se lovise cand cazuse.Incet incerca sa miste capul,si deschise putin ochii.Inainte nu se vedea nimic,un vant ridica un praf rosiatic ,si nu se putea zari nimic mai departe de 10 metri.
Elfa incerca sa-si miste umerii,apoi bratzele  si mainile.Se proptise in pamant si incerca sa se ridice.Lovitura fusese puternica,era naucita rau.
Reusi sa se ridice in fund,insa o apucara ametelile.Dupa ce fiza privirea si ochii se obisnuira cu lumina,elfa privi in jur cu mare atentie.Era ca un desert rosiatic,si nu parea sa se vada ceva ,decat praful care era ridicat de vant. Angel era mai incolo,iar Dermod zacea langa ea.Amandoi pareau inconstienti.Kara se grabi spre ei si o ridica pe Angel de umeri.
-ANgel!Revino-ti !! zise tanara ,insa fara rost.Cei doi pareau in regula,insa nu se trezeau.DEodata,in fata i se deschise o cale,si ceata rosie amestecata cu praf se ridica usor astfel incat Kara putu zarii o umbra mare.Ii lasa pe cei doi acolo,si se indrepta spre umbra.Umbra devenea din ce in ce mai mare,si elfa ramase uimita de ce vazu in continuare.
Un turn urias se inalta cat vedeai cu ochii.Parea sa aiba o latime mica insa,cu cat se apropia..cu cat devenea mai mare.Parea aproximativ 1 kilometru sa se intinda in lateral.Era din piatra si parea antic(ca turnurile din evul mediu..daca vretzi sa stiti mai bn..ca temen-ni-gru din dmc3)
''Un turn in mijlocul pustietatii..nu e semn bun...cineva sau ceva ne-a adus aici,de bunavoie.O fi Nekron?Sau..ceilalti dusmani noi?''Kara nu stia ce sa faca,ar fi vrut sa se apropie,insa daca era o capcana era mai bine sa nu se desparta de grup.
DErmod se ridica si el cu greu.
-Esti bine?intreba Kara ajutandu-l sa se ridice.
-Da,insa..unde suntem?
-Nu stiu,dar...evident nu e ceva bun.

in cealalta parte, valsharess si ajaar monitorizau modul de lupta al lui xanek, cea dintai neputand sa isi exprime mirarea si teama fata de sporirea puterilor arch-demonului.
valsharess: "Hm... se pare ca nu doar in coasa aia ii sta puterea..."
ajaar: "a invatat sa isi canalizeze energia demonica, creandu'si forta fizica"
valsharess: "si in acelasi timp viteza..."
ajaar: "trebuie sa actionam. trebuie sa facem un pact cu Alianta, ca sa reusim sa il invingem pe nekron... iar apoi dintrugand raul imediat, reusim sa capatam tot timpul din lume pt a putea sa vanam Phoenixul"
valshress: "poate ca ai dreptate... dar eu nu ma pot implica in asta, deoarece xan stie ce imi poate mintea... deci eu voi fi nevoita sa ii fac fata singura..."
ajaar: "... iar eu ma voi arata karei si ii voi explica situatia."
valsharess: "deci va trebui sa ne despartim... eu ma duc in Padurile Blestemate dupa xanek si zelxius"
ajaar: "deci destinatia mea sade in directia Nekronpolis..."

cei doi isi intoarsera spatele pornind in directii total opuse... valsharess se opri brusc, si intoarse capul in lateral.
Valsharess: "Vrajitorule!..."

acesta se opri in loc, si se intoarse spre regina.
Ajaar: "ai omis ceva quar'valsh?"
Valsharess: "Nu uita de unde ai pornit... poate ca suntem noi puternici... dar impreuna putem face fata oricarui pericol, bun sau rau, din planul asta astral."
Ajaar: "heh... toata viata am urat sa recunosc asta... dar ai dreptate. Nu voi uita de unde am pornit..."
Valsharess: "Retine bine... daca ma tradezi, nici macar nekron sau jorad nu va putea sa te scape de furia mea!"
Ajaar: "Ca tot vorbim de blackguard-ul ala... undele lui de energie sunt foarte instabile... se pare ca are parte de o lupta pe cinste."
Valsharess: "Daca tu intentionezi sa devii un demi-lich, atunci ar trebui sa incerci sa intri in posesia lui Ebril."
Ajaar: "dar eu nici nu pot ridica o sabie ca aia din pamant!"
Valsharess: "Ebril este un spirit, ce se poate transforma intr'o arma care sa indeplineasca cerintele posesorului!"
Ajaar: "Asta e informatie pretioasa, regina mea! Se Pare ca ma voi abate putin de la drumul meu, sa particip la lupta blackguard-ului si sa trag foloasele apoi..."
Valsh: "Fie... insa, nu uita..."
Ajaar: "Da, da" [si ducandu'si mana la fata, isi transforma fata in cea a lui valsharess, si strambandu'se zise:] "Retine bine... daca ma tradezi, nici macar nekron sau jorad nu va putea sa te scape de furia mea!" ; "Dea dea, am inteles bine ce ai avut de zis, stai linistita ca nici impu meu nu e asa prost!"
Valsharess zambi subtil, dar amuzata,  disparand in ceata...

"Oh Ebril..deja..iti simt chemarea,se pare ca intr un final calatoria mea pana aici capata intr adevar sens!" -gandea vrajitorul in timp ce folosindu se de efectele vrajii *HASTE* se indrepta in mare viteza spre locul din care simtea ca vine energia degajata de blackguard,Ebril si Ken. " Sfarsitul blackguardului se apropie,semi demonul are o aura infricosator de proaspata si puternica! Il voi lasa pe el sa l termine si Ebril imi va sosi pe tava! Puterea acestui spirit este coplesitoare,o voi elibera in totalitate,potentialul maxim NU este cel folosit de blackguard...spiritul acesta are secrete intunecate.."."Sa ma grabesc insa..."
Ajungand dupa un timp aproape de locul in care cei doi isi inclestau puterile Ajaar se gandea:
" Sa intervin intre cei doi ar fi un lucru nesabuit in momentul de fata,o sa am rabdare *Cast Improved Invisibility*! Am sa stau la o distanta sigura astfel incat sa nu mi simta prezenta si am sa astept momentul prielnic"
In acele momente Ken si Jorad se indreptau unul spre celalat in viteza decisi sa puna capat luptei...

Pietrele fura din nou improscate cu substanta negricioasa. Tentacule negre, rapide ca gandul tasneau din pamant spre demonul care le evita din ce in ce mai greu datorita numarului lor mare. Xan taia din ele, dar pentru fiecare tentacula taiata, parca doua ii luau locul. Deja demonul era zgariat pe maini si pe picioare, sangele curgand incet; respira un pic mai greu, stargandu-si sangele de pe obraz.
Zexius: "generale, este o nebunie...lasa ma sa te ajut!" striga acesta pregatit sa-si cheme sulita.
Xanek: "NU!" se rasti insa demonul la el. "am zis ca ma voi ocupa de asta , nu mai tine mult oricum!" rase acesta "deja am aflat tot ce vroiam!" Zexius se uita uimit; el nu intelegea nimic din toata lupta lor. Xan inainta incet, rotindu-si gatul ca incalzire. Creatura statea in acelasi loc de cand se contopisera toate. Nici un atac al demonului nu ajunse nici macar aproape de ea; statea in genunchi, cu mainile infipte in pamant. Demonul isi fixa bine gautlet-ul si...disparu. Instant tentaculele negre se formara din pamant, parca ghidate spre pozitia demonului. Acesta aparu in aer, se feri de una, invartindu-se si taind inca doua, apoi disparu din nou. Aparu ceva mai departe, insa acestea erau pe urmele lui...se invarti in aer evitand atacul fugerator, insa ele nu se oprira, se indoira si avansara din nou...insa si de data asta ratara tinta. Xan se teleporta doar un pic mai departe. Acestea avansara din nou...nu-l scapau deloc din raza.
Xanek: "perfect...acum, v-am prins. Acesta sari din nou mai departe, impreuna mainile, inchise ochii si rosti incet o incantatie. Tentaculele veneau cu viteza uluitoare, insa demonul nu era deloc ingrijorat; pastrandu-si concentratia, termina vraja la timp si ranji diablolic. Xan desparti mainile strigand "Dark Hole!" Demonul isi crea 5 iluzi de-ale lui, care se despartira intre ele creand la mijloc o pentagrama. In mijlocul ei, spatiul incepu sa se dilate, creand o gaura neagra catre alta dimensiune. Tentaculele care erau atintite spre Xan, nici nu incetinira, intrand cu totul in capcana. Pe pamant, creatura abia se tinea pe picioare, simtind cum este trasa de uriasa forta. Insa deja era prea tarziu, fu trasa prin pamant absorbind toata negreala din zona cu ea, intrand cat ai clipi in gaura, disparand cu totul. Pentagrama disparu, iar demonul reveni la normal aterizand pe pamant. Zexius aparu de dupa o stanca, uitandu-se la Xan ca la felul 14.
Zexius: "ce..ce a fost a..aia?" se balbai acesta.
Xanek: "doar o mica inventie. am combinat abilitatea de teleportare in alte dimensiuni cu viteza mea, creand un o noua forma de atac. slabiciunea e ca forta de atractie nu este ca ceea a unei gauri nigre obisnuite, ci atrage doar ce intra de buna voie in ea...de exemplu tentaculele acelea." rase acesta!
Zexius: "aham...cred ca am inteles..." raspunse acesta total depasit. (era clar ca nu intelesese nimic)
Xanek: "acum ca am scapat si de asta...sa ne grabim...n-as vrea sa fim ultimi la petrecere." Zicand asta, isi mosfa din nou vechea pelerina pe el aranjadu-si gulerul si manecile. "ah..mult mai bine!"
Cei doi pornira in fuga peste deal....

"deci...ai de gand sa imi spui sau nu?!" zbiera Jorad cu sabia in stransa in maini.
"dar nu te astepta sa intelegi...nici eu nu prea pricep. practic, knd tu m-ai atacat, eu eram in forma de demon. nu am avut timp sa revin la forma normala, asa k am activat Diviner instinctiv. diviner e insa o aura de natura angelica, si ar trebui sa respinga in mod automat energia demonica. insa ele au...fuzionat si au creat un scut kre a negat atacul tau magic....ori asta, ori ai ratat..." zise ken, privindu-l pe jorad amuzat.
"cum?! nu aveam cum rata de la distanta asta! hmmmm..." el se calma. "asta inseamna k aura aceea a fost ceva temporar. sa te vad acum!" el ridica sabia, si lansa un al doilea val de energie, mai puternic decat primul, si mai rapid. ken isi pastra pozitia, intinse mainile pe langa corp, si privi direct spre jorad. fara a clipi, valul fu rispit inainte de a-l lovi pe ken.
"nu se poate!"
"de ce spuneti voi tipii rai mereu asta? ai vazut si tu...nu am ce face. nu o pot opri" spuse baiatul, incercand parca sa se disculpe. insa imediat, zambetul ii pieri de pe fata. "dar avem ceva de terminat, aura sau nu." ken expira adanc, revenind la forma sa originala.
"ce faci?! parca luptam cu tot ce avem..."
"da...dar au am folosit demonizer pt a putea evita loviturile tale. acum, nu mai are rost sa consum energie asa. voi da tot ce am, dar in forma asta!"
ken se avanta spre paladin. acesta ridica sabia, si executa o lovitura in jos, direct deasupra capului lui ken. sabia insa ricosa, si ken folosi ocazia pt a il lovi pe jorad cu pumnul in stomac. "ah! nu...nu...nu!" jorad se redresa, roti sabia, tintind gatul lui ken, dar lama fu respinsa iar, ken sari in aer si ataca capul paladinului cu o lovitura de calcai. cei doi se departara iar....
"de ce nu iti aduci sabia la forma normala...asa cum e acum, nu imi poate face nimic."
"hm...ar fi convenabil. dar dak as face asta, as pierde viteza si rezistenta pe kre o am acum. in plus, toata necro energia mea e in lama acum. dak dezactivez forma asta, nu voi mai putea sa iti fac fata. cum sa spun...? e totul sau nimic."
"asta spun cei kre au de gand sa faca un ultim atac....."
jorad ranji...si cu o miscare rapida ajunse in spatele lui ken, tinand sabia gata sa il strapunga pe baiat. ken simti intentia lui. se rasuci, trecu in pozitia dragonului, cu palmele una deaspura celeilalte, si degetele in forma de gheara si ii prinse sabia intre palme. jorad era imobilizat acum. "aura ma inconjoara...dar asta nu mai conteaza pt tine!" ken se trase inapoi, ii smulse sabia din maini, o rasuci si ii strapunse baza gatului cu lama de necro energie. "aaaaah!" jorad striga de durere. ken trase sabia si o arunca in spate. paladinul era acum paralizat, realizand nu numai k fusese invins, ci si ceea ce facuse pt Ebril. tusind si scuipand sange negru, el se prabusi in genunchi. desi se forta sa ramana in picioare, fiind separat de sursa puterii sale, jorad nu mai avea reurse deloc. epuizat si coplesit de durere, el cazu lat pe spate.
ken il privea acum. privea pe cel ce fusese un maret paladin, privea aceasta figura demna de mila din fata sa. "se pare k te-ai tinut de cuvant. ai cazut doar inainte de a fi rapus."
"desi nu regret lupta noastra, acum pot vedea cu alti ochi. am devenit ceea ce uram...de dragul puterii."
ken grai cu tristete in glas. "conform credintei voastre, ai murit k un razboinic. deci nu e decat un loc unde te poti duce..."
"valhalla...oh, va fi minunat....ah!" jorad horcaia acum si mai rau k inainte. "ce zici?....o ultima dorinta?"
"va fi onoarea mea sa o indeplinesc..."
jorad tresari. ebril, inca in mintea sa era aproape de a-si atinge scopul. "te rog...ia sabia...si ingroapa-ma cu ea. va fi dovada mea...darul meu pt Odin...." zise el pe masura ce sangele ii siroia pe gura si prin gat.
ken nu zise nimic. pasi incet spre locul unde sabia se infipsese in pamant. dadu sa o apuce knd o voce necunoscuta ii grai. "opreste-te nesabuitule! te va poseda!" zambetul malefic se stinse de pe fata lui jorad, fiind inlocuit de masca disperarii.  ken privi in directia glasului. pe culme, statea Ajaar, kre privea sabia cu lacomie. "te cunosc de undeva?" zise ken nepasator.
"nu...dar sunt incantat sa te cunosc. eu sunt ajaar, un umil vrajitor. am venit sa te avertizez despre natura sabiei...si sa iti spun despre noua ta abilitate."
"incepe cu a doua..." spuse baiatul incruntandu-se.
"hmm....inteligent." ajaar se ridica si il arata de ken cu degetul. "tu esti cel kre e si inger, si om...si mai ales demon! tu! ai in tine toate cele trei energii de baza, din kre toate elementele si lucrurile izvorasc. esti acum asemeni celor ce au trait inainte ca Centrul si Ordinea sa apara. si datorita cartii lui nekron, aceste trei energii s-au amestecat si au creat o aura, kre blocheaza orice fel de energie magica. esti acoperit de Giulgiul Haosului, tinere. acum, toti adversarii tai vor fi nevoiti sa se lupte cu tine corp la corp, prin forta bruta...iar in acest domeniu, sunt putini kre te intrec. si sabia...pai...dak o atingeai acum, ebril te-er fi posedat si pe tine...pacat, nu?"
ken il privi serios pe vrajitor. apoi se uita la sabie. "uite ce cred eu. TU nu esti de partea lui nekron, dar nici de partea noastra. TU nu esti un suflet k mine, deci ai venit in rai cu un scop. si in ultimul rand...TU vrei sabia asta!"
ajaar amuti...ken ghicise. "mi-am dat seama pt k ai spus k energia magica nu ma poate afecta...apoi ai zis sa nu ating sabia. una din cele doua este o minciuna, deoarece se contrazic. sa vedem acum kre."
ken intinse mana spre sabie..."nu! nu poti...." zbiera ajaar. baiatul smulse lama din pamant, si imediat energia lui ebril incerca sa ii patrunda in corp. insa aura lui impiedica spiritul. arcuri de energie neagra ieseau din maner, incercand cu disperare sa ajunga la baiat.
ken il privi pe jorad, kre se uita cu certitudinea mortii in ochi la el...privind cum sabia nu il afecteaza. cu o miscare iute, ken infipse sabia in pieptul lui jorad. "AAAAAAAAAAAAAAAAAH!" ken il privi trist pe fostul paladin. "vei fi ingropat cu ea...asa cum doreai. dar cu gandul k ultima ta inselaciune a dat gres." ken ridica un pietroi si il pravali peste cadavrul lui jorad. ajaar era furios. "prostule! nu stii ce ai facut..." ken il prinse pe vrajitor de grumaz. "ti-am retras premiul de spectator al luptei. pt k nu ai intervenit, te las sa pleci. nu ai cum sa iei sabia acum. e una cu jorad, si el fiind mort, sabia e golita de putere. multam de lamurire cu privire la Giulgiu." ken ii dadu drumul, isi aduna hainele, si porni la drum.
aceasta fusese prima data knd ucisese pe cineva. desi nu avea remuscari, regreta k jorad alesese acea cale. insa, acest lucru ii dadea baiatului hotararea de a continua. pt el, pt alianta, pt lume....

-Bun..atunci.. sa ii dam drumul!zise Kara hotarata pasind inaintea grupului catre intrarea turnului.O usa uriasa ,semi-ovala se marea din ce in ce mai mult o data cu apropierea celor 3.Angel era inca ametzita dupa cazatura,insa reusi sa se concentreze.Cu o mana stranse amuleta oferita de Xanek si cu cealalta se sprijinea de umarul lui Dermod.Elful o privea uimit pe Kara,care parea sa inainteze fara pic de teama.
-Nu ar trebui sa fii mai precauta?intreba el mirat de indrazneala elfei.
-Nu ar avea rost,si-asa  am cazut de acord ca e o capcana!!zise ea amuzata si se sprijini cu fortza de usa mare din lemn si fier,care insa nu se clinti.De la exterior pare foarte subreda si trecuta de vreme,insa era mult mai dura decat parea.
Kara se dadu 3 pasi inapoi,se rasuci pe partea dreapta si lovi cu piciorul drept,cu toata fortza.Usa scartzai un pic si se deschise usor.
Cand usa se deschise bine,un curent rece ii flutura parul Karei si un miros de sange si putreziciune o trazni pe elfa care puse repede degetele in nas si incepu sa fluture o mana agitata parca incercand sa inlature aerul urat mirositor.
-Pfiu.... se pare ca femeia de serviciu n-a mai trecut de mult pe aici,asta..sau noul proprietar nu a auzit de parfum de camera!!
Cand intrara inauntru Angel inghetza,insa Kara si Dermod pareau sa se astepte la asa ceva.
-Gol!!!Un hol mare si gol...plin de panze de paianjen si facut din piatra rece care aluneca,zise Kara aproape uimita.
-Te asteptai probabil la un monstru mare si niste cadavre sau schelete putrezite?intreba elful amuzat.Kara ridica din umeri:
-Pai...da! admise ea si inainta spre mijlocul camerei.Era un hol spatios,insa complet gol,iar peretzii si podeaua din piatra ofereau un aspect de temnitza.Un candelabru plin de panze de paianjen atarna de tavan.Nu era decat o cale,si aceea erau niste scari uriase la capatul incaperii care duceau la etajele superioare,insa care nu se puteau vedea din pozitia lor.
Mirosul de sange si cadavre inca nu disparuse.
''Gluma gluma..poate aici nu e nimic,insa...nu trebuie sa fii destept ca sa iti dai seama ca locul asta nu are o aura buna ..ma intreb care este scopul nostru aici?''
-Bun..inainte..zise kara indreptandu-se spre trepte.
-Hei..stai..te duci asa..nu mai analizezi?intreba Dermod un pic uimit de reactzi fetei.
Kara izbucni in ras....(Oo..un ras angelic...cute)
-Nu avem ce analiza...e evident ca daca era ceva aici..ne lua prin surprindere..nu mori de curiozitate sa vezi ce e la etajele superioare?zise ea entuziasta.
Kara urca scarile intr-un ritm alert,insa,la jumatatea lor,se opri brusc.
-Ce e?intreba elful ciocnindu-se de tanara.
-Ai vazut asta?intreba ea uimita si indrepta degetul spre ceva ce ar trebui sa fie mai sus pe scari.Dermod si Angel privira in sus insa nu vedeau nimic.
-Despre ce vorbesti?intreba el analizand fiecare locsor cu atentie.
-Plasa asta alba...sau..ma rog..o energie alba ca o plasa..n-o vezi? insista ea fluturand mana .
Faptul ca Dermod n-o vedea nu era neaparat ceva rau,insa mai rau era ca ANgel  ,care avea  puterea de a simti teritorii necunoscute si de a le materializa,nu vedea de asemenea energia.
-Ok..mare dilema...zise Kara apropiindu-se de energie.Lua o pietricica mica de pe jos si o arunca spre plasa.
-Nimic!! Hmm..poate..mi-a intrat panza de paianjen in ochi?murmura Kara .

de fapt nbekron deja isi raspandise influenta asupra karei, incercand sa o citeasca, si sa stie ce minion alege pt a'i contra-ataca pe cei care au avut tupeul sa ii invadeze turnul neinvitati.

Kara vorbea incontinuu despre acea plasa incat nimeni nu o mai credea... insa demonul isi ascunse panza de oprivirile celorlalti doi, lasand'o doar pe kara sa o vada... ea fiind mult avansata in fata celorlalti doi, iar demonul arahnida putand sa se ascunda de privirile celorlalti, se cobori subtil pe panza in spatele fetei si o intepa in gat, implantandu'i un venin similar cu vraja "sleep" a lui Ajaar.kara cazu ca moarta la podea. iar arahnida isi pregatea atacul sau siret asupra elfului si a reginei dragonilor.

Ajaar ramas in urma privea cu deznadejde spre pietroiul asternut de ken peste visul sau de putere...
"Nu se poate!! S a terminat...drumul meu pana aici a fost in zadar...si toate din cauza acestui netrebnic! Ticalosul!!"
Vrajitorul cazu in genunchi cu ochii tina la pietroi.
"Va plati pentru asta! Insa acum puterile lui sunt peste ale mele.."
In timp ce Ajaar era abatut,gandindu se doar la razbunare deodata o voce palida intra in mintea acestuia.
Ajuta ma,nu ma lasa sa ma sting,ajuta ma....ajuta ma!
Vrajitorul uimit ridica capul uitandu se confuz in imprejurimi. Nu era nimeni insa. Vocea din mintea sa parea sa aiba o intensitate din ce in ce mai mare ca cat se apropia de piatra pusa de Ken.
In ochii sai o sclipire de speranta capata contur.
Fara sa stea pe ganduri acesta isi canaliza energiile. *Cast Bigby's crushing hand*. Piatra se transforma in pietris sub impactul loviturii iar corpul paladinului era acum mutilat.
"Unde esti? Unde esti? VORBESTE MI!"
Aceeasi voce palida ii raspunde:
Nu ma lasa sa ma sting...
Vrajitorul cauta parca posedat printre rocile faramitate si intr un final zari sabia.
Repede...ofera mi esenta vitala...fara ea ma sting (energia sabiei era pe duca lama capatand din cand in cand noante de verde) Fi una cu mine si iti voi oferi tot ce ai visat,Jorad a "gustat" doar din puterea mea,noi vom fi unul! Repede,timpul mi se scurge!
Fara sa ezite vrajitorul ia sabia si si o infige in piept cazand la pamant.Deodata o energie de culoare neagra iese din sabie si invalui trupul lui Ajaar.Sabia se dispersa in aer iar esenta sa isi gasise acum un nou lacas in sufleul vrajitorului. Acum erau uniti.
"Daaaa,daaa simt puterea...(rana de pe piept se cicatrizase deja si pielea vrajitorului capata o noanta negricioasa). Imbatat de noua putere, gandul vrajitorului se intuneca. "Acum...inspre Nekronpolis...sunt..."aliante" de pus la punct" (un zambet malefic aluneca pe buzele lui Ajaar).

ken pasea acum rar pe ceea ce fusese campul de lupta. uitandu-se la mainile sale bandajate, isi dadu seama k ranile nu il mai durea."hmm....ah, ce naiba? o sa pastrez bandajele...ma fac sa arat mai macho." el continua sa mearga agale. nu vedea nici un motiv pt a se grabi. nici nu stia unde merge. in plus, intalnise un nou dusman, iar acesta parea mai fanatic k restul. privind inapoi, isi dadu seama k facuse o greseala crezand k facuse sabia inutilizabila. "mi-ar fi prins bine niste vraji de sigilare.." ken facu cateva gesturi aiurea cu mainile...."ha! hu! ia!...si gata...o rezolvam." apoi cazu iar pe ganduri. ajunse pe o culme. de aici putea vedea totul in jur, insa el era inca cu privirea in pamant.
"pari abatut....ce camion te-a mai lovit acum?"
vocea batrana, dar familiara venea din spatele lui ken. acolo, pe o stanca, statea cocotat Sun Wu Kong, Regele Maimuta. el zambea, in timp ce se juca cu firele de par ale favoritilor sai.
"Sun...nu te-am vazut de...de....ma rog, nu stiu cat timp a trecut, dar a trecut."
"am vazut lupta...nu e rau...esti in continua crestere. mai ales acum k ai aflat..."
"ce sa aflu?"
"despre...firea si natura ta."
ken ramase tacut...privi iar in jos...."da...e cam neasteptat sa ti se spuna k esti o creatura kre la inceputuile timpului se opunea divinitatii..."
"stiu cum e...si eu am ramas stana de piatra knd am aflat ce misiune am. sa ajuti la separarea lumilor si sa faci voia zeilor nu e usor. dar in final nu asta conteaza."
"ce vrei sa spui?"
"kiar si atunci knd ti se spune k esti rau, inutil, incapabil...astea nu vor conta. dar knd tu vei crede aceste lucruri, atunci vei fi pierdut. eu am incredere k discipolul lui Shen Wu va stii ce sa faca la momentul potrivit. nu pt k te-a antrenat sau pt k e el o zeitate...ci pt k ai vazut cum gandea el...."
ken isi aducea aminte acum de anii cu Shen. kiar si knd ken l-a ucis fara sa vrea pe shura, iar toti l-au condamnat k demon, shen i-a zis:"nu ceea ce cred altii conteaza. tu esti tu. nimeni nu poate schimba asta. nu pierde acea incredere oarba in tine insuti. iar dak nu vrei sa traiesti pt tine, fa-o pt mama ta, kre a sacrificat multe pt tine, fa-o pt mine, si mai ales, fa-o pt shura, kre a murit pt k tu sa traiesti...."
"da...provocarea e in fata. iar eu ma uit in spate. dar ajunge. de acum nu imi mai fac griji despre mine. imi voi apara prietenii si il vom opri pe nekron!"
ken vedea acum turnul in zare. desi imaginea sa ar fi terifiat pe majoritatea, ken era nerabdator sa vada ce provocari il asteapta.

Dermod incerca in zadar s-o trezeasca pe kara,in timp ce Angel mentinea scutul impotriva arahnidei care ataca cu inversunare.
-Haide!!Revino-ti !zise Dermod in timp ce se straduia s-o faca sa-si revina.Kara cazuse intr-un somn adanc.
''Visez...sau...ce se petrece?''Kara deschise usor ochii.Era intr-o camera luminoasa si decorata regeste.
-Rohada?Ce fac inapoi aici?intreba ea tare.Si se  ridica ingrijorata.Un miros de curcan o invaluii.
-Asta inseamna...Ken!!zise ea si o lua la fuga spre locul mirosului.Nici nu intra bine in bucatarie ca aluneca pe un copan de pui se rostogoli si plonja spre maldarul de cratite nespalate.
Ken si Xanek infulecau cu disperare din curcan,din cand in cand mai tragandu-si un pumn in moaca.
-MM..mananci prea mult piticule!morfoii Xan indesand o bucata de paine mare si un copan in gura.ken ii trase un pumn in nas:
-Sunt mai tanar..sunt in crestere...zise  el luandu-i copanul din mana.Cei doi se luara la bataie instantaneu.Incepura sa se rostogoleasca prin bucatarie,pana ce ajunsera in dreptul bietei Kara care abia ca se ridica din gramada de farfurii sparte si mancare imprastiata.Kara tremura de nervi.
-Gata!!!!!!!!urla ea.ken si Xan tocmai luasera o bucata de copan si trageau de ea.In momentul de neatentie Ken isi intinse gatul si musca din bucata de pui.Xan facu ochii mari si il lua de gat.
-Scoate-l!!!!!!Da-l afara!!tzipa el si-i baga degetele pe gat.Kara ramase muta...Xanek si Ken se ciondaneau...dar acum parea sa intreaca orice limite.Era o harababura de nedescris.Kara lua nervoasa o tigaie si ZBOINGGGGG!!!!!!!
Xan incepu sa vada vrabiutze,iar Ken facu contuzie si se rostogoli cu cracii in sus ca un catzelus .
-Auuu...cred ca am dat prea tare,zise Kara privind tigaia indoita cu forma capului lui Ken.
Iesi nervoasa din bucatarie si se indrepta spre gradina.
-Angel..Angel trebuie sa fie pe-aici ..trebuie sa vorbesc cu cineva intreg la minte.Auzi zgomote din baie...cineva canta extrem de oribil....ziceai ca e un caine care scheuna.
-DO RE MI FA SOL LA SI DOOOOOOOO!!!!!!!! ultima nota crapa geamurile si timpanul Karei.Fata intra ca o furtuna...
-hei tu!!!!AAAAAAAAAAAAAHHHHHHHHHH!!!!!!!!!!! striga Kara .Parca o caramida in cazu in cap..cine crede-ti ca era in cada?
Nekron!!!!!!!!!!
-Tu???Ce faci aici?urla ea si scoase pumnalele gata de atac.Nekron dadu un strigat ca de fetitza.
-Yeeeek...nu deranjezi capu rautatilor cand face baie!zise el rosind.Kara facu ochii cat cepele.
-Asta..nu ...e..posibil!!zise ea si-si dadu doi pumni in cap.
-Poftim?Scuza-ma..da si noi tipii cei rai trebuie sa ne spalam,zise el jignit .
BAlonase incepura sa iasa de sub apa.
-Ewwww!!!scarbos zise Kara,insa  apoi auzi nijte bolboroseli de sub apa.nekron scoase pe Ebril din cada.
-Pfiu!!!scuipa sabia apa.Cat ma mai tineai acolo,doar nu vrei sa ma inec!zise el cu repros.Nekron intinse sabia Karei....
-Fii dragutza...nu mai gasesc nicio utilizare pentru sabia asta..poti sa ma scarpini si pe mn pe spate cu ea?o ruga el frumos.
Kara cazu pe spate.
''Asta e un cosmar...nu e posibil asa ceva''
Deodata,usa se dadu de perete.Valsharess intra ca o furtuna in baie.Purta un sort de bucatarie si tinea un polonic in mana.
Kara facu ochii cat cepele din nou.
-Krony..cat mai stai in baie?Ti-am facut de mancare...iesi odata!!ordona femeia.
-Da mami!!!zise el si dadu sa iasa.Kara dadu un tipat lung si iesi ca o furtuna din baie.

Pe hol incepu sa auda tipete si urlete de copii.De dupa coltz aparura 3 pustani de vreo 3 anisori,cu coase in mana,par roscat si...
-Angel!!zise Kara fericita.Angel parea normala ca de obicei,frumoasa si delicata si...
-FUMEZI?? exclama ea vazand-o cu tzigara in gura.
-Pei si tu ai fuma dupa ce ai naste 3 plozi ordinari si i-ai alerga o zi intreaga in ditamai palatul asta,incercand sa-i stergi la fund dupa ce au facut..''treaba mare''.
-Ai...nascut?intreba ea uimita.
-Mini-Xani....la ce te asteptai?Pachetul complet....zis ea.Mini-Xan 1...Mini-Xan 2..si..Mini-Xan 3...
Kara era prea uimita sa mai zica ceva..totul parea asa real..dar..simtea ca a uitat ceva..si mai ales..lucrurile nu pareau sa mearga pe fagasul lor normal.
Dori sa intrebe ceva,dar cineva o trase de fusta.Cand se intoarse:
-Mami...cand ne dai papa?o copie exacta in miniatura a Karei statea si o privea cu ochii  aia atat de cunoscutzi de ea.
Kara isi puse mainile in cap:
-Asta e un cosmar....Cineva sa ma trezeasca!!!!!!urla ea si lua disperata o vaza si si-o sparse in cap!
-Kara..esti bine?intreba Dermod intrand de pe un alt hol.
Kara il analiza bine inainte sa mai zica ceva.
-Tu esti?intreba ea cu sperantza .
-Da..cine altcnv sa fie?intreba el mirat.
Kara rasufla usurata..poate ca o putea scoate de aici..poate ca era o vraja..poate..
-Kara..te maritzi cu mine?
-CE??Kara dadu ortul popii...neah..just kidding...
In acel moment Kara tresari.Era inapoi in turn.Angel tinea scutul cu greu.
-Esti bine?intreba Dermod..insa nu termina bine ca Kara dadu un tzipat scurt apoi astepta tacuta,pregatita sa atace.
Dermod o privea complet aiurit.
-Fii atent...daca imi ceri sa ma marit cu tine te omor!!zise ea....DErmod era...  :shock: WTF?
APoi Kara se intoarse spre Angel si rasufla usurata.
-Fumatul dauneaza grav sanatatii!!declara ea si zise repede Mini-Xan!! Angel era...   :shock:
Kara rasufla iar usurata...fusese un cosmar.



-Ce??Nu trebuia sa-si revina ,zise Nekron nervos.Idiotul ala de paianjen...i-am zis venin sa foloseasca..nu praf de adormit!!Ei bine..in fond..e mai distractiv sa-i vad cum se chinuie.

Xan stranuta dintr-odata ca si cum cineva l-ar fi pomenit. Se sterse la nas, uitandu-se derutat in stanga si in dreapta.
Zexius: "s-a intamplat ceva generale?" intreba acesta de sus. Cei doi se aflau pe o stanca inalta; Pe partea cealalta a ei se afla turnul.
Xanek: "nu...nu! nimic. probabil am prins una din bolile acelea umane! crede-ma sunt mai rele ca orice blestem undead!" incepu demonul sa rada. Zexius se uita un pic crucis la el, ridica umerii apoi continua drumul de-a lungul stancii. Dupa ceva timp, Zexius exclama obosit:
Zexius: "am si eu o intrebare daca nu te superi. de ce nu ne poti teleporta direct acolo? de ce trebuie sa urcam muntele asta nenorocit cam am putea sa ne pastram fortele pentru luptele ce vor urma?" zise acesta gafaind. Era clar ca purtatul acelei armuri grele isi spunea cuvantul.
Xanek: "imposibil!" raspunse acesta scurt. Zexius aproape ca aluneca de pe stanca.
Zexius: "nu vreau sa par nesimtit...dar ai incercat macar? sti tu...puff!" incerca acesta sa para convingator.
Xanek: *aruncandu-i o privire ciudata* "tu ce crezi? este un camp de energie aici care imi bruiaza simtul directiei. daca as incerca sa ma teleportez, draq stie unde as ajunge." spuse demonul depasindu-l pe prietenul sau.
Zexius: "aham...inteleg. deci, daca acest camp persista, puterea ta de teleportare este degeaba nu?" Xan aproape ca aluneca.
Xanek: "sa speram ca nu v-a fi cazul!" moflai acesta, continuand sa urce.

Dupa ceva timp, cei doi atinsera varful, gafaind vizibil epuizati. In vale, pe parea cealalta era maiestuasa structura. Cu nivelele superioare pierdute printre nori, turnul emana o aura malefica ce putea fi usor simtita de cei doi demoni. Din afara, arhitectura parea simpla si oarecum banala. Nicidecum impunatoare si complexa precum s-ar fi asteptat multi.
Zexius: "deci asta e Nekropolisul? sincer ma asteptam la mai mult. parca...parca ar fi ceva facut de oameni. probabil si e!" incepu el sa rada "probabil a fost facut pentru juma de pret!" continua acesta cu glume la adresa fortaretei. Insa se opri cand vazu cum Xan privea serios si rece inspre cladire, neschitand nici un sentiment. Acesta tusi dregadu-si glasul si se apropie. "acesta este sfarsitul calatoriei nu?" Xan zambi in sfarsit.
Xanek: "nicidecum prietene. depinde doar din ce punct de vedere te referi." Zexius intoarse capul mirat. "personal, prefer sa ma gandesc ca la un nou inceput!"
Zexius: *zambind la randul lui* "hmm...inteleg." In momentul acela Xan ii trase o palma peste spate, luand-o inainte la vale.
Xanek: "destul cu visarea...la treaba soldat!"

In scurt timp, o poarta imensa se afla in fata lor. Cu un stil aparte fata de restul turnului, usa impunatoare parea mai mult o proba decat o cale de intrare. Rugina indica ca aceasta n-a mai fost folosita de mult timp. Zexius se apropie de poarta, o atinse cu mana cercetand-o cu prvirea. Ciocani de cateva ori in ea.
Zexius: "hah..floare la ureche!" ranji acesta. Se dadu cativa pasi in spate, isi roti umeri si gatul...apoi inainta cu viteza spre usa. "YAAAAA!!!!" boom! Lovi acesta violent usa, care insa nu se misca. Zexius se dadu un pic in spate mirat. In momentul acela, pamantul incepu sa se cutremure; pietre incepura sa se desprinda din paretele ce inconjura poarta, cazand pe pamant sfaramandu-se. Cei doi se dadura ceva mai in spate. Nu trecu mult, si intreaga poarta, se darama ca o piesa de domino spre interior, lasad in urma un imens nor de praf. Zexius acum se uita si mai mirat. Xan isi plesni o palma peste fata.
Xanek: "este si asta o idee sa sti! il omoram pe Kron daramandu-i casa in cap...insa sa ramanem totusi la planul original." zise acesta dand din cap a negare. Cand praful se risipi, cei doi pasira inuntru.

dupa ce fugise ceva vreme, ken ajunse in sfarsit la abza turnului kre se inaltase, inconjurat de norii stacojii. desi nu avea certitudinea k aici va gasi ceva, el nu putea ignora edificii kre apar brusc, de nicaieri. ken isi rari pasul pe masura ce se apropia de baza turnului.
"acum ar trebui sa gasesc o intrare sau ceva...sper k nu e iar vreun labirint complex...ma doare si asa capul de la lipsa de mancare..."
ken observa o usa la baza turnului si inainta pt a intra. insa, privind mai cu atentie, vazu k de jur imprejurul bazei, nenumarate usi stateau semideschise, invitand parca intrusii sa intre.
"eh...asta e buna. banuiesc k numai anumite usi duc unde trebuie iar restul....cred k metoda asta nu o sa mearga. nu am rabdare sa le incerc pe toate!"
ken privi apoi in sus. observa forma turnului. acesta, asemeni cladirilor vechi babiloniene, nu avea zidul drept ci, dupa ce se trecea de cate un etaj, diametrul cladirii se ingusta, creand o margine de un metru cel putin la fiecare ingustare.
"cum ziceau chinezii...cea mai scurta distanta intre doua puncte este o linie dreapta...."
ken isi lua avant si incepu sa alerge spre zid. marind viteza din ce in ce mai mult, el sari pe zid si incepu sa urce vertical. ajunse la prima margine, o sari si continua in acelasi fel. sari si peste a doua margine, insa atunci, de nicaieri, doua siluete inaripate aparura langa el. "ce....?" ken nu avu timp sa se mire...doua lovituri de sabie ii atinsera umarul si spatele, el se impiedica si cazu drept in jos. o a treia silueta tinti cu o arbaleta spre el si trase. sageata ii trecu prin partea dreapta a pieptului. "ah!" ken lovi pamantul cu putere....trei voci se auzira...."o prada buna...." "ce nesabuit....se pare k nu stie de noi..." "dar va afla, dupa ce il servim la cina...." vocile feminine stridente incepura apoi sa chicoteasca in mod grosolan.
"nu vorbiti va rog de mancare...si asa mi-e pofta..."
cele trei siluete privira in jos. ken se sprijini in umeri, isi facu vant si se ridica in picioare. se uita apoi la sageata din pieptul sau..."stiti...dak nu as fi fost spirit, m-as fi suparat tare rau k mi-ati stricat hainele..." el trase cu putere de sageata, kre iesi din piept, urmata de o urma de sange. ken arunca proiectilul si privi spre cele trei. erau trei femei, cu aripi de vultur, inarmate si acoperite de armura in zona bustului lor generos. "harpii....?!" se mira baiatul. "deci...stii ce suntem...si tot mai vrei sa incerci sa urci?" "de fapt....sunt curios ce gust ati avea, cu niste sos si servite langa piure..." "ce?! salbaticule! vino aici si spune asta!"
ken se repezi iar spre turn, si incepu acelasi urcus k inainte. cele trei se avantara in jos pt a-l opri. prima lovi cu sabia, insa ken se dadu la o parte, ii prinse mana, ii franse incheietura si o arunca in cealalta harpie kre voia sa il strapunga pe ken cu lama ei. ea isi lovi sora, si in timp ce privea uimita la isprava sa, ken sari deasupra ei si le lovi pe ambele cu pumnii impreunati, aruncandu-le la sol. "nu! pitic obraznic!" suiera cealalta gardiana. ea il tinti pe baiat si trase doua sageti. ken le prinse pe amandoua in maini. "si acum k ai mainile ocupate..." ea tinti spre capul baiatului, insa arbaleta ii fu zburata din mana de propria sageata aruncata de ken. urmatoarea sageata ii trecu direct prin cap si a treia harpie se prabusi si ea.
ken rasufla usurat. "bine k erau numai trei...si asa am avut noroc...dak nu le luam prin suprindere...." ken se uita sa isi continue urcusul, insa atunci, turnul incepu sa se cutremure. din etajele superioare, zeci de harpii iesira bruscu si acoperira cerul cu bataile lor de aripi. si acolo, deasurpa tuturor, statea in aer Regina, mai mare si mai voluptoasa decat toate progeniturile ei.
"hmmm...imi placi...o sa ai gust bun...noi harpiile mancam rar, dar ne bucuram de prada noastra...asa k fii cuminte si mori!" suiera vocea reginei.
"una...doua....trei....ah! stati pe loc sa va numar si eu! eh...oricum nu cred k va lasati asa usor....hai la cina, frumoaso!"
ken isi incepu iar urcusul...insa bestiile atacara toate deodata. se ingramadira toate in jurul baiatului, lovind in nestire cu sabiile lor. dandu-se la o parte, ele vazura ca nu lovisera nimic. profitand de uimirea provocata de iluzia sa, ken ataca. lovi doua dintre ele cu pumnii, apoi sari, si lovi alte doua cu picioarele. harpiile ii aflara repede pozitia si navalira iar. ken sari in directia lor, se prinse de una din ele, ii franse coloana cu o lovitura si apoi sari pe alta, procedand la fel. ken sarea acum de la bestie la bestie, nimicindu-le in aer, profitand de ingramadeala lor. "10 gaini...11 gaini...12 gaini...eh, asa mai merge, acum pot sa va numar usor...." ken sari in sus, le prinse de par pe ultimele doua harpii, si le sfarama capetele lovindu-le una de alta. apoi sari pe marginea turnului.
deodata, insa, un zgomot asurzitor il pironi pe ken, kre se lasa in genunchi si isi puse pana la urechi. regina se apropie de el..."bietul de tine...ai obosit? nu e nimic...mie imi place carnea mai moale." "ah! soro....mai usor cu zberatul....dereglezi migratia balenelor...ah! ce atac e asta?!" "ultima ta dorinta e sa stii...fie...e energie demonica concentrata in sunet pur...nu numai k paralizeaza inamicul, dar poate si distruge materie..."
"energie demonica zici...mersi...diviner!" ken fu acoperit de aura divina, pe kre o concentra in jurul urechilor. regina ataca din nou cu urletul ei, insa ken ramase neclintit, zambind..."ce e? gata cu concertul?"
ea se incrunta, si se repezi suierand spre turn. ken incepu si el sa fuga...sunetele reginei nu ii mai afectau urechile, dar impactul lor se vedea cu ochiul liber pe turn, kre se sfarama in locurile unde era atins. ken se opri brusc, regina il tinti si elibera un urlet mai puternic k celelalte...marginea turnului fu sfaramata instantaneu. privind prin fum, regina vazu....acolo statea ken, nemiscat. "deci am ratat...?"
de deasupra sa baiatul ii zise..."da...dar e mai rau decat crezi.." ken o apuca de gat, se rasuci, si ii franse coloana...apoi se propti in ea si isi facu vant spre gaura din marginea turnului. el privi cum ultima harpie cadea in ceata. apoi simti ceva...."kay? ahaaaa...se pare k am ajuns bine." ken sari in interior....

Inapoi in turn,Kara tocmai terminase  cu paianjenul.
-Asa iti trebuie daca ma intzepi si ma faci sa am cosmaruri,zise ea scuturandu-se pe maini.
Cei trei urcara pe scari in continuare.Kara se simtzea ciudat.O apucara niste ameteli ingrozitoare,insa nu stia de la ce.Se sprijini de unul din peretii reci si incepu sa respire greu.
-Ce sa intamplat?intreba Dermod si Angel intr-un glas.
-Nu stiu...imi simt ochii umezi si...am ameteli puternice,zise ea tinandu-si ochii inchisi.Dermod se apropie si ii lua cpaul in maini.
-Lasa-ma sa ma uit,zise el incercand sa-i deschida usor ploapele .Incet,Kara deschise ochii.Dermod paru surprins o clipa,dar Angel dadu un mic strigat.
-Ce..ce sa intamplat cu ochii ei?intreba fata speriata.Ochii Karei luceau rosiatic ca focul,ca si cum avea flacari in pupile.
-Ce..ce vezi?intreba Kara un pic panicata.
-Ma miram cand o sa se intample asta...zise el mai mult multumit decat ingrijorat.
-Ce e?Zii odata!!ordona Kara.
-Felicitari..tocmai ai mai avansat un grad in puterile tale,zise Dermod fericit.Kara parea sa nu priceapa.
-Ce inseamna asta?intreba Angel uitandu-se cu atentie la ochii elfei.
-Acum imi amintesc..inainte sa te intzepe..ti-a introdus un praf pal in ochi..probabil n-a avut efectul care trebuia sa-l aiba..si in loc sa te orbeasca..ti-a trezit o noua putere,explica el.
-Vorbeste pe limba mea mah!!zise Kara din ce in ce mai nerabdatoare.
-Asta e una din puterile sacre ale Phoenixului..pe langa vindecare absoluta,asta daca esti destul de experimentat ca sa faci asta, ''Divine Sight''  este..ceva minunat,marturisi el mandru.
-Daca mai bagi  propozitii d-astea care n-au sens..jur ca iti tai limba!!In propozitii scurte!ceru ea .
Dermod  pufni.
-''Divine Sight''...puterea care iti permite sa vezi adevarata natura a lucrurilor sau sa vezi lucrurile ascunse ochiului liber.Astfel..nu vei mai putea fii inselat de aparentze.
-OOo...exclama Kara.Bun!!zise ea .Dar avem o mare problema..nu vad nimic acum!Adica...nu vad nimic ..nimic..am orbit?intreba ea speriata.
-Nu cred..probabil trebuie ceva timp ca ochiul sa se obisnuiasca cu asta.Va fi greu la inceput.
-Mersi ca mi-ai zis,zise Kara bajbaind dupa ceva de care sa se sprijine.
-Atentie..acolo sunt...incerca Angel sa zica..dar prea tarziu..ZBANG...Kara dadu nas in nas cu nijte armuri vechi care se prabusira intr-o secunda peste ea.
-O sa iasa un cucui mare rau,zise Dermod .
Tinandu-se de umarul lui Dermod,cei trei avansau la urmatorul etaj.Erau cam multe scari intre etaje,si bine ar fi fost daca doar asta era problema.
Kara simti o pulsatzie in ochiul drept,se intoarse insa privirea era inca incetosata.
''Ahhh..la naiba..nu vad !''gandi ea.
-Ai vazut ceva?intreba Dermod precaut.
-Nu stiu..a fost ceva foarte scurt..insa..AHHHH....Angel dadu un tzipat de zile mari.O mana invizibila o tragea in peretele de piatra.
Dermod se duse si incerca sa taie acel lucru care o tragea pe fata..insa nu putea vedea nimic.
-Kara..fa ceva!Trebuie sa incerci sa vezi ce se intampla.Kara isi fortza privirea..dar nu putea vedea exact.Nu vedea decat o umbra.
''Ce ma fac?Daca aveam mai mult timp...''gandi ea panicata.

Odata ce in sufletul lui Ajaar a patruns puterea lui Ebril,drumul spre Nekronpolis nu mai reprezenta un mister,noua putere il calauzea,simtind sursa raului suprem.
"Poate ar trebui sa ma multumesc cu ceam obtinut,poate ca nu merita sa ma pun intr un pericol atat de mare. Dar puterea ce as putea sa o obtin combinand ce mi a oferit Ebril cu Phoenixul ar fi uriasa! La naiba o sa am totul sau NIMIC! (judecata vrajitorului era deja umbrita de setea imensa de putere si fanatismul sau).
Framantat de aceasta vrajitorul se trezil a baza impunatorului turn din care izvora raul pur fara sa costientizeze cum si cat timp a facut pana acolo,esentza lui Ebril il purtase instinctiv pana acolo.
"Aici este!" (ridicand ochii spre norii in care se pieredea varful imensului turn). "Aici se va da lupta finala,aici soarta isi va spune ultimul cuvant pentru toti! Deja se pare ca unii sunt aici,fiind aproape de a si  juca si cartea finala! Acum sa gasesc posesorul Phoenixului.."
Gandind aceasta vrajitorul se indrepta inspre necunoscutul ce il reprezenta imensul turn...

ken reusise sa patrunda prin zid...si prinsese ceva cu mana. "la naiba! nu putea si baba aia sa faca gaura mai adanca?!" acum el tragea de....ceea ce prinsese de partea cealalta, incercand sa treaca de zid.
de partea cealalta, angelus se saturase se fie trasa asa.
"hei! dermod! sagetile alea sunt de decor?! trage o data!"
"dar doamna...nu vad clar si..."
"sa simplific situatia..." grai angel calm. "trage acum sau o sa regreti k ai mancat la cina!"
dermod se indrepta brusc. "da doamna!"
kara radea pe infundate...elful scoase arcul, tinti si trase...sageata nimeri....nimeri bratul lui ken, si baiatul trase repede mana.
"aaaaau! ce e asta?! "ziua fa-i gauri lui ken"?! ajunge!" ken stranse pumnul...tinti gaura si lovi cu putere.
zidul fu facut pulbere si cei trei fura aruncati in spate. kara, desi nu vedea cu ochii, noua ei abilitate ii permitea sa il vada pe inamic. "beyoh eldad flarea!" ea elibera o flaca puternica kre mistui totul in zona impactului. kara sufla in degetul ei aratator, privi inspre acolo si spuse: "ce e? te-a ars?"
din fumul inecacios, o silueta pasi...parea nevatamata. "cum?! vraja aceea trebuia sa...." dermod isi pregati arcul, tintind umbra. kara era gata de o noua vraja. insa forma nu se opri, se napusti asupra lui dermod, zburandu-i arcul din mana cu o lovitura de picior, apoi o tinti pe kara. "magna flarea!" kara elibera o flacara si mai mare, kre exploda la contactul cu acel inamic. unda de soc o arunca in spate....dar umbra iesi iar din fum....si grai: "esti mai inflacarata k de obicei...kay."
angel: ?
dermod: ?
kara: "tu....tu esti?!"
ken se scutura de praf si de cenusa...."da....dar iarta-ma..nu am apucat sa ma spal..." zise el zambind.
kara se incrunta si stranse din pumn...."atunci sa te ajut eu....selaqua!" un jet imens de apa il lovi pe ken..."sa te inveti minte sa te mai furisezi asa!"
ken iesi insa neatins din apa...."da ce? un lighean nu imi dai?"
toti erau uimiti...vrajile se pareau k nu il afecteaza. ken lua o pauza si le explica despre jorad, ebril, giulgiul si ajaar.
"he...nu esti singurul cu ceva nou de oferit...acum k mi s-au limpezit ochii pot sa vad aura de kre vorbeai...."
"wow...acum ar trebui sa fim in siguranta fata de cei kre le-au ucis pe nashimo si elwin..."
"da...dar siguranta e relativa.." zise kara..." si trecatoare.." completa ken.

''Ei bine..macar acum suntem cu o persoana in plus..sper ca si Xan si Zexius sa fie bine.''gandi Kara vazandu-l pe ken cu obisnuita lui maimutzareala.
-Deci..ati avut vreun  comitet de primire pana acum ?intreba ken in timp ce urcau spre urmatorul etaj.
-Da..un paianjen mare si urat,povesti Kara.
Insa toti se oprira cand ajunsera la urmatorul etaj.O usa mare din fier incheia drumul.
-He?Cum e posibil?intreba Angel uimita.Turnul parea sa aiba multe etaje.
-Asta..sau poate urmatorul set de scari se afla pe partea cealalta,specula Dermod analizand cu atentie usa.
Acum ca ochii Karei incepura sa-si revina nu numai la vedere dar si la culoarea obisnuita,elfa putea sa vada daca vreo magie sau vreun truc ii astepta.
-Deci..?intreba ken cu entuziasm.Ce vezi pe partea cealalta...zombii mancatoare de creier?Vampiri insetati de sange?Varcolaci..fantome?Ce ce? Kara ii puse palma peste gura.
-Vorbesti mult,suiera ea .ken bolborosea cv dar elfa inca ii tinea mana peste gura.
Din nefericire..Kara nu putea vedea decat ce se afla in fatza ochilor ei,nu ce se afla dupa un obiect(nu vede prin obiecte..ci doar daca sunt reale sau nu..daca sunt fermecate sau nu)
-Ei bine..usa nu are nimic..dar ce se afla dincolo..nu pot garanta,zise ea serioasa.Simt o prezentza..insa..ceva imi blocheaza simtzurile..nu mai am o raza atat de mare de detectare.
-Atunci..singura cale este sa intram,zise Ken luand-o in graba spre usa s-o impinga.Usa insa nu se clinti din loc.De n use chinuii Ken s-o impinga..mult si bine...dadu apoi un picior i nea..Ytaaaaiiiii...degetele..nu mai imi simt degetele..se smiorcai el.Cei trei dadura din cap dezaprobator.Kara lua pumnalul si se apropie de una din usi.
-Fortza nu este intotdeauna solutzia,zise ea si baga pumnalul in una din balamalele usii.O propti bine si impinse usor in sus.Asa proceda cu toate pana cand una din usi se deschise.
-Hm..pufni Ken..puteam si io sa fac asta.
Usa se deschise si un hol lung ducea catre o alta usa in capatul celalat.
-Cam multe usi pe aici,zise Kara nervoasa.
Divine Sight se activa instantaneu.
-Repede,saritzi,urla Kara luand-o pe Angel de mana.Niste tzepi uriasi iesira exact din locul in care tocmai se aflase elfa.
-Ma simt ca in jocurile alea cu tot felul de teste,zise Dermod analizand tzepii ascutiti.
Holul se intuneca deodata,toate  flacarile se stinsera.Divine Sight insa era activ si ochii elfei puteau vedea totul.Nijte siluete pluteau spre ei incet.
-O o..exclama Kara.
Semanau cu nijte fantome,dar mult mai urate si scarboase.Sangele se scurgea de pe cele doua membre superioare(ca nu prea semanau cu maini) si pareau sa aiba dintzi mari ascutzti de asemenea plini de sange.
-Deci?intreba Ken gata de atac.
-Mainile si dintzii..insa..trebuie sa facem lumina..nu stiu de ce..dar intunericul ii favorizeaza.
-Normal..tipii rai urasc lumina..e un fapt dovedit.

Cei doi demoni paseau incet pe lungul si ingustul coridor; mergeau deja de ceva vreme, insa drumul era parca nesfarsit, si neschimbat. Peretii erau simpli, fara ferestre, fara usi, doar cate o torta din cand in cand, ce mai lumina cat de cat holul.
Zexius: "daca asta e una din vrajile lui Kron..." ridica acesta pumnul suparat.
Xanek: "ma indoiesc ca ar fi atat de inventiv doar pentru a ne incetini. cred ca e doar ciudata arhitectura a turnului." zise Xan rotind capul privind peretii.
Zexius: "si chiar si asa, m-am saturat de coridorul asta. Cine l-a construit a avut un simt al umorului foarte bolnav!"
Xanek: "si ma rog...ce ai avea de gand? hmm? sa mai darami vreoun perete ceva; poate doi? poate dupa cativa ajungi si tu undeva, cand n-o mai fi nimic din turn." raspunse demonul sarcastic.
Zexius: "eu...nu..." se freca acesta in cap.
Xanek: "atunci nu te mai plange si mareste pasul!"
Desi nu arata asta, Xanek era foarte ingrijorat. Bariera aceea ce parea sa invaluia zona, nu numai ca-i deregla orientarea si directia, ci ii anula si simturile sale demonice. Era chiar indeajuns de puternica, incat nici aura emanate de amuleta lui Angel nu o putea simti. Era clar magie foarte puternica la mijloc. De aceea era mereu atent, cercetand cu privirea orice imprejurime, orice milimetru al peretilor, ciulind urechile la cel mai mic sunet.

Coridorul se mai prelungi inca cu mult; insa intr-un final se vazu o lumina in departare. Ambi pasira intr-o camera ce parea o fundatura. Camera era simpla, exact ca si restul decorului de pana acum. Luminata de cateva torte atarnate pe pereti, singurul lucru care iesia in evidenta, era o statuie. O statuie de metal, reprezentand o zeitate feminina demonica. Mareata Tifareth The Spell Breaker, imortalizata la fel de frumoasa precum se spunea despre ea in legendele vechi; stand in genunchi, cu mainile intinse, din palme arzand flacari albastre; iar pe frunte un cristal alb, lucind puternic. Xan pasi inainte morfandu-si coasa.
Xanek: "asta era deci!" grai el ridicand arma.
Zexius: "ce..ce e?..." insa inainte ca acesta sa termine ce avea de zis, Xanek lovi puternic statuia; in secunda urmatoare archdemonul fu izbit de peretele opus statuii, crapandu-l. Ridicandu-se incet, incepu sa rada.
Xanek: "ahahahaha...tipic Kron sa puna o bariera de protectie pe statuie."
Zexius: "bariera?"
Xanek: "ar vrea el..." rasti acesta inaintand a doua oara spre statuie. Incorda muschii, stranse puternic cu ambele maini de maner, si lovi orizontal, tintind gatul acesteia. Zexius nici nu apuca sa clipeasca din cauza scanteilor ce iesira in urma atacului, ca coasa lui Xan si trecu la putina distanta de el, infigandu-se in perete. Demonul la randul lui fu din nou proiectat in unul din pereti. Acesta iesi din crapatura scuturandu-si praful si pietrucelele de pe pelerina, strangand tare din dinti, privind statuia cu ura. "AAAaaaa." zbiera acesta! "probabil razi acum Kron..." spuse acesta apoi, pe un ton mai calm. "iti bati joc de mine?" ridica demonul mana dreapta in sus. Energie neagra incepu sa se stranga in palma, in timp ce ochii i se inroseau iar dintii ii se ascuteau; acesta ranjind larg. Fruntea ii lua dintr-odata foc, iar coarnele se formara parca din flacari. "GRRRaaaaaHHH!!!!!!" zbiera acesta din nou zguduind incaperea. Demonul desparti picioarele...avansand intr-o secunda spre statuie. Prinse capul acesteia cu mana dreapta strangand puternic. "KROOOON!" urla din nou; in momentul acela, capul statuii se facu farame in palma lui. Demonul facu un pas inapoi, se roti si izbi cu cotul fix in centrul ei. Aceasta se crapa explodand in zeci de bucati. Xanek ramase gafaind. Zexius de mai departe privea mut. Demonul isi puse mana la ochi, reglandu-si respiratia. Coarnele incepura sa arda ca niste bucati de hartie, dinsparand complet si fara urma cand ajusera in dreptul fruntii; el scutura din cap apoi se intoarse.
Xanek: "sa mergem!" Zexius se uita mirat, insa se apropie fara sa spuna o vorba. Xan ii puse mana pe umar, iar cei doi disparura intr-un nor de fum

In locul in care Ken si cu ceilalti tocmai terminau de distrus ultima fantoma, Angel tresari. Se ridica in picioare tremurand. Intoarse incet capul; ochii i se luminara. Cei doi demoni pasira din fumul negru ce se risipea incet.
Xanek: "Ne scuzati ca am intarziat atat!" Angel o lua la fuga spre el, in timp ce restul rambira, respirand un pic mai usurati.

Inapoi in camera unde demonul distrusese statuia, un fum negru se forma in mijlocul locului in care aceasta statu pana acum. In momentul urmator, tortele se stinsera si din intuneric se auzi un raset feminin diabolic.

Kron: "Xan, nu incetezi niciodata sa ma uimestri cu puterea ta; insa ma tem ca de data asta, ti-ai condamnat tot grupul la pierire. mwahahaha!" incepu demonul sa rada. 

"nici nu imi trecuse prin cap ca va indrazni sa se gandeasca la nekron... avand in vedere ca acest tip de magie demonica era foarte cunoscuta lui"
Valsharess se morfase din acel fum, redevenind fizic. refacu statueta, reincantand'o cu acea putere ce era prezenta si inainte, stiind ca isi va putea gasi refugiu inauntru in caz de , printr'o minune, va fi invinsa de archdemon.
"Incheieturile mele au rancezit!!! DEMONUL ASTA SE CONSIDERA MULT PREA SUPERIOR CELORLATI, INCLUSIV LUI NEKRON!!!!!!!! trebuie sa isi invete o lectie!!!"
*casts etheral dimensions*
Xanek, imediat dupa ce aparuse din portal in fata party-ului, si salutase lumea, o vazuse pe angel apropiindu'se in fuga spre el... din pacate, oricat de mult si'ar fi dorit sa o stranga in brate si sa o sarute, nu reusi, deoarece vraja drow-ului l'a rapit inapoi prin acelasi portal prin care se intorsese, si se inchise la fel de brusc pe cat aparuse, lasand'o pe angel sa cada in gol.
xan se trezi in locul in care sparsese statuia.numai ca statuia era din nou intreaga.
Xanek: "Nekron incearca sa imi puna rabdarea la incercare.... nu, nicidecum! Cum am putut fi asa orb! Nekron nu poate folosi vraji transdimensionale sau transspatiale!"
Valsharess: "Gandesti bine demon puternic ce crezi ca esti." regina aparu in pas lejer, incet de dupa statuie... relaxata, nici macar cu arma ei multiforma morfata.
Xanek: "Sincer de cand ti'ai facut aparitia, mi'ai creeat foarte mult disconfort in minte si in simturi"
Valsh, pe un ton seductiv: "Poate ca asta era si intentia mea..."
Xanek: "Insolenta ca de obicei..."
Valsh: "NU! Progenitura! Cum indraznesti sa ma jignesti! daca nu te lasam eu sa pleci de langa mine, tu nici macar nu aveai atata putere in acest moment, si nici macar nu ai fi cunoscut o persoana atat de sensibila ca Angelus, patetica aia regina!"
Xanek: "Buzele tale spurcate sa nu mai rosteasca numele unei creaturi atat de pure ca o regina a dragonilor!"
Valsh: "Ai sarit ca speriat cand i'ai auzit numele... Si mai vrei sa te consideri un archdemon... si sa iubesti o  pamanteanca amarata.... sa iubesti! Tu nici macar nu esti demon! te'ai coborat la stadiul de om, si nici macar nu te mai poti compara cu un demon de cea mai joasa clasa!"
Xanek: "DE AJUNS!"

Brusc, isi morfa coasa, si folosi blink ca sa apara langa regina underdark-ului si folosi un atac frontal ce avu succes... abdomenul Drow-ului era penetrat de coasa.
Valsh: "Hmhmhmhmhmhm... nici macar nu o pot numi durere" si ii dadu o palma scurt, propulsandu'l in statuie, care, din cauza puterii a loviturii,  il reflecta inapoi spre regina, care ii administra a doua lovitura, de data aceasta cu piciorul stang aruncandu'l in zid.

Xan se ridica incet de jos si incepu sa rada cu pofta.
Xanek: "hahahaha..." continua acesta fara sa dea vreo explicatie. Valsh era vizibil iritata.
Valsh: "acum ti-ai pierdut si mintile? sau ai realizat ca nu ai nici o sansa." Insa demonl nu inceta. Drow-ul stranse din dinti ridicand pumnul. "bufonule, am sa te invat sa-ti cunosti locul!" striga ea avansad rapid spre demon. Insa inainte sa poata faca ceva, acesta o prinse de o mana, zambind in continuu, o roti puternic si o arunca inspre peretele de care se izbise si el. Insa Valsh isi redresa miscarea in aer si ateriza cu picioarele pe perete, si, impingand puternic, avansa din nou, de data asta lovind cu piciorul. Lovitura trecu insa printr-o iluzie ce disparu la scurt timp dupa. "pfff..." excalama acesata uitandu-se peste umar la demonul ce statea in spatele ei. "acum te joci? vierme...nu ti-ai ales bine partenerul de joaca."
Xanek: "din contra draga mea...amm...tot iti uit numele!" Valsh incepu sa fiarba! "mi-am dat seama de un lucru; mereu mi-am dorit sa nu-ti mai vad mutra niciodata sau sa nu-ti mai aud numele pe care nici nu-l pot pronunta, insa, acum ocazia nu poate fi mai buna. pentru a ajunge la Kron, trebuie sa trec de tine, iar daca nu o sa pot, atunci nu mai conteaza...deci...m-am hotarat, ca pentru prima data in peste 400 de ani, sa lupt cu tot ce am!" Valsh se linisti privindu-l in ochi pe demon.
Valsh: "toate numai pentru mine, nu credeam ca-ti pasa!"
Xanek: "nu te amagi scarba! pur si simplu nu te plac...asa ca am decis sa scap odata pentru totdeauna de tine." In momentul acela, drow-ul aparu in stanga lui atacand direct. Insa din nou, tinta disparu; de data asta, de tot. Era liniste, iar Valsh privea incaperea atenta. Simturile ei erau de prima clasa, nu avea cum sa-i scape ceva.
Valsh: "doar nu crezi ca te poti ascunde de mine..." dadu aceasta sa se intoarca in spate, insa in momentul acela, o raza de lumina puternica ii cosii picioarele, aceasta cazand la pamant. In partea cealalta, in directia in care se indrepta lumina, Xan statea in picioare pe peretele vertical cu mainile in san.
Xanek: "iar acum ca eu iti ofer aceasta onoare...ce-ar fi sa lasi vrajelile si sa faci si tu la fel." Ea se uita la el de jos. Lasa capul in plecat, inchise ochii si zambi.

nici nu apuca sa isi inchida ochii, ca si primi un pumn in fata, dandu'l jos de pe perete. din cate se parea pumnul acela fusese mult prea greu, fata de ce credea ca va incasa... si cazu la pamant, greu. coarnele de archdemon incepura sa se faca vizibile involuntar.valsharess se opri langa corpul lui xan, si puse piciorul pe pieptul lui si spuse clar si raspicat: "Ma numesc VALSHARESS!!! si asta e numele care il vei striga atunci cand vei cadea in adancul abis al oblivion-ului!"
Xan: "hey, muta tocul mai jos ca ma gandila!" Acesta radea... era un joc al mintii foarte penibil, yet dadea roade... cu ceilalti dusmani cu care luptase.
Valsharess il lovi din nou cu piciorul, aruncandu'l in statueta, insa xan cunoscu aceasta lovitura prea bine, deoarece o incasase dureros mai devreme. se redresa in aer, aterizand cu picioarele pe bariera de energie a statuii. morfa rapid coasa, si se repezi spre drow. gandea ca daca il mai subestimeaza o data, nu o sa mai rateze sansa de a o distruge.... se apropia infricosator de rapid, dar valsharess nu schita nimic... misca repede arma sa spre valsharess. parea a fi lovitura sigura. insa valsh prinse coasa cu doua degete din mana stanga, iar cu mana dreapta ii luase arma din mana, il dobori cu propria'i arma la pamant pe arch demon, apoi o infipse cu sete in inima demonului.
Valsh: "NU esti mort... stiu bine... dar nici nu ma mai obosesc sa lupt cu o slabiciune ca tine... ma duc sa il omor pe nekron. Adios Kid!"

Valsh parea ca vorbea serios si dadu sa plece, parand dezamagita de prestatia demonului. Intoarse spatele si inainta spre iesire. Insa nu facu nici doi pasi, ca se si simti apucata de cap, si instant fara timp de reactie, ibzita cu putere de peretele din fata. Xan ranjea diablolic in timp cei tine capul infipt in perete. Drow-ul strase din dinti; un firicel de sange isi facu aparitia pe buza de jos. Aceasta dadu sa se impinga si sa scape din stramtoare, insa se simti din nou trasa si izbita pentru a doua oara de perete.
Xanek: "mwahahaha!" incepu acesta sa rada tinand-o apasat. "plecai undeva...?" spuse demonul prinzand-o de par, strangand puternic, el incorda mana "...nu prea cred!" si o pocni violent pentru a treia oara; de data asta Valsh ramase acolo, cu capul in perete, corpul atarnadu-i greoi. "hahaha...iti sta bine cu noua coroana; o imagine demna de o regina, hahaha!" Xan privi taietura din pelerina. Rana i se vindeca incet cu o lumina mica albastra. "cat mai ai de gand sa stai asa...sau chiar iti place cum iti sta?" spuse Xan punadu-si mainile in san. In momentul acela, camera incepu sa se cutremure creand mult praf. Demonul privea atent, cunoscand bine cauza. Facu un pas inapoi, isi scoase coasa si si-o puse pe uram. "Mutarea ta!" Demonul nu avu timp pentru un al doilea gand, ca coasa lui si sabia lui Valsh se si inclestara, creand o lumina puternica, aruncand scantei; unda de soc rezultata  indeparta complet praful.
Valsh: "acum ai intrecut orice limita spurcaciune!" il privea ea cu ura pe demonul care inca zambea.
Xanek: "glumesti nu? abia ma incalzesc!"
Valsh: "prost insolent...tu ai vrut-o! acum iti voi arata adevarata mea putere." spuse aceasta privindu-l adanc in ochi. Insa tresari cand camera toata deveni complet nearga. Se uita repede la Xan insa acesta se cufunda in pamant. Se dadu doi pasi in spate ascultand atenta. "trucuri vechi baiete...altceva nu ai gasit?" incepu Valsh batjocoritor. Insa nu termina bine de zis, ca mica incapere fu umpluta cu zeci de lame, pe pereti, podea si tavan, toate intreptate spre drow. Acesata se uita la ele acoperind toata camera cu privirea; o picatura de sudoare ii curse de pe tampla pe gat...

grupul era mut de uimire...cel mai puternic dintre ei fusese incoltit si ei fusesera neputinciosi in fata inamicului. angelus era mai mult decat disperata de ingrijorare, kara si dermod erau indignati de neputinta lor. ken insa incercase sa ramana calm. sigur, si el simtise la fel k ceilalti la inceput...dar acum gandea altfel.
"hei...toata lumea..ascultati-ma un pic..."
"sa nu imi spui k ai gasit o cale de a-l ajuta.." zise kara, pe un ton indiferent.
"nu..nu sunt magician. dar sunt un luptator. cu totii am simtit forta nevazuta kre l-a luat pe Xan. kay...tu kiar ai vazut-o...."
"de fapt...s-a miscat prea repede...dar parea silueta unei femei..inalta, zvelta...cu pielea innegrita specifica demonilor de rang mare..."
"bun...tipa asta ne-a pacalit de doua ori la rand...cred k e momentul sa intoarcem foaia..."
"si ce putem face?!" intreba angel disperata..."nimeni dintre noi nu are puterea de a transcende dimensiunile...nu putem ajunge la ei."
"si kiar dak am putea...numai kara o poate vedea, si acea fiinta ne poate ucide pe rand pana sa ne dam seama..." zise si dermod reticent.
ken insa zambi. "kay...vino putin cu mine...." el o lua pe elfa pe dupa umar, tragand-o deoparte. soptira intre ei ceva timp de 5 minute si apoi revenira. ken zambea si mai mult acum, iar kara avea o privire hotarata.
"noi doi vom incerca ceva...nu pot sa va dau detalii inca...insa pot sa spun atat: acea fiinta are o mare putere. eu cred k are si o mare slabiciune...pe masura puterii. kiar dak ea nu e constienta de asta...xce luptator e construit asa...pe principiul echilibrului."
kara il completa prompt: "si ceea ce vom face noi va avea k tinta tocmai asta...iar pt k planul sa mearga trebuie k voi restul sa stati deoparte, sub scutul protector al lui angel...va vom spune noi cand..."
"dar xanek...el se lupta de unul singur cu acel lucru!" exclama angel, disperata k cei doi pareau sa il fi considerat deja scos din joc....
"nu...el e cel kre va deschide jocul....pt asta, angel, am nevoie sa imi faci contactul telepatic cu el...dak poti...."
ea se linisti...isi duse varfurile degetelor la frunte si ii cauta aura...o gasi..o urma vaga...indepartata...facu imediat contactul.
"stai!" exclama ken...lasa-ma doar pe mine sa vorbesc. angel ii puse baiatului mana pe frunte, aducandu-i pe cei doi in contact.
"tu?! lasa-ma acum! nu vezi k..."
"taci, mosule. asculta...nu trebuie sa raspunzi..doar sa imi semnalezi k ai inteles."
xan se incrunta, in timp ce se ferea de atacurile demonitei....deodata insa, privirea i se lumina...apoi el ranji rautacios.
"mda...asta voiam sa incerc si eu...insa noile abilitati ale karei vor fi utile...cat timp imi ating si eu scopul....hehe"
xanek rase in gand...."um...stii k eu iti citesc gandurile acum..nu?"
xanek se incrunta iar. "iesi din mintea mea si lasa-ma sa imi fac treaba...pitic enervant!"
"cat timp ai inteles, o sa fiu bucuros sa parasesc pestera fosilizata kre este mintea ta...mos garbovit!"
contactul se rupse...xanek reveni in lupta, cu ochii atintiti la Valsharess.
ken deschise ochii si o privi cu neasteptare in ochi pe kara.
"am facut invitatiile...acum sa dam drumul la petrecere!..."
SLAP!
"fii mai serios...nici macar nu stim cu ce avem de a face!" se rasti kara.
"nici EA nu stie cu cine se pune...." zise ken ranjind.

In timp ce isi concentrau gandurile acum asupra luptei lui Xanek cu Valsh,Ken si Kara nu bagau de seama ca in spatele lor la cativa metrii o forma negricioasa capata contur. Era Ajaar,acum devenit un undead,un Lich fiind consumat de puterea intunecata pe care tocmai o asimilase. Vesmintele rosii care ii aratau apartenenta la ordinul vrajitorilor din Thay erau acum negre,iar pielea nu si mai gasea acum locul pe trupul sau format doar din oase. Ken simti insa ceva apropiindu se si se intoarse gata de lupta catre acesta.
Ken: TU! TU esti vrajitorul acela...Ce..ce ai devenit? Arati dezgustator!
Ajaar: Ai facut o mare gresala acolo cand credeai totul terminat.
Ken: Nu conteaza,vrajile tale stii bine ca nu au efect asupra mea!
Ajaar: Doar nu am crezi atat de nesabuit incat sa evit acest detaliu! Lupta mea nu este cu tine ci cu EA. ( vrajitorul o arata pe Kara care parea uimita,nerecunoscandu l pe cel care tocmai o nominalizase)
Kara: As vrea sa stiu ce se petrece Ken,il cunosti,v ati mai intalnit?
Ajaar: Hmm..a fost ceva prea putin important,ceea ce conteaza esti TU!
Ken se pregatea sa declanseze atacul asupra vrajitorului cand acesta disparu intr un portal care se deschise in fata Karei iar o mana aparuta din spate o impinse p aceasta in el dupa care portalul disparu intr o strafulgerare.
Acum Ajaar si Kara se aflau intr un univers paralel de mica intindere inaccesibil celorlalti.
Ajaar: Poate te intrebi de ce te am adus aici. (se adresa acesta Karei care il privea inca nedumerita) Ei bine...vreau..vreau puterea ce salasluieste in tine!
Kara: Te referi la...
Ajaar: Da..la Phoenix! Acum ne aflam amandoi aici 1 contra celuilalt,o infruntare clasica intre bine si rau,2 vrajitori cu teluri si principii diferite, o confruntare intre Phoenix si darul meu de la Ebril..am sa mi revendic premiul cu orice pret!!!

-Am inceput sa ma satur sa fiu despartita de camarazii mei,scrasni Kara din dinti nervoasa.
-Nu e nevoie de lupta..nu vreau decat puterea ta!zise Ajaar amuzat.Desigur...as putea avea nevoie chiar de tine,avand in vedere ca puterea lui nu se poate atinge decat cu o gazda perfecta ca tine.
Kara pufni:
-Continua sa visezi mortaciune!si acestea fiind spuse isi morfa cele doua pumnale in toiagul ei ascutit si astepta calma.
-Doamnele primele!zise Ajaar entuziasmat.
Elfa isi privi ascutisul toiagului ei cu un ranjet ciudat.
-Niciodata nu m-am considerat o doamna,zise ea si se propti cu fortza in pamant,zvacnind apoi spre undead cu o rapiditate uimitoare.Acesta paru sa bareze usor toiagul ei.
-Sper ca nu asta este toata puterea maretului Phoenix!? intreba el amuzat.
''Nenorocitul!''gandi ea si toiagul izbucni in flacari.Ajaar se indeparta repede.Kara dadu cu putere cu toiagul in el,si oasele se imprastiara instant.
-Ha! te-ai cam ''imprastiat'' rase ea ,insa erao problema si mai mare,portalul nu mai era.
''Dar cum?''
In spatele ei oasele se unira la loc.Kara se intoarse uimita.
-Exact..sa ma tai asa nu-ti va folosi..si..da..portalul este conectat de mine..doar daca ma ucizi..vei putea iesi,si incepu sa rada   .
-De ce tipii rai mereu  rad in felul ala,de imi crapa urechile?intreba ea ca distragere si sari in lateral incercand sa-l doboare.
Ajaar morfa ce semana cu o sabie.Aceasta sabie avea o energie alba in jurul ei.Ochii Karei reactionara.
''Magie neagra!!''realiza ea,insa nu avu timp decat sa pareze lovitura fulgeratoare.Toiagul; ei avea magie alba..in unire cu magia neagra..nu iesea deloc bine.Kara fu aruncata in departare,toiagul ei despicandu-se si transformandu-se inapoi in cele doua pumnale.Alfe era la pamant.
''Am..pierdut?''isi spuse ea uimita.Ajaar parea insetat de puterea elfei,si se apropie de ea pregatindu-si vraja de separare.
In acel moment,flacarile din ochii elfei se stinsera instant.Ajaar se orpi uimit.
-Poftim??Unde...unde e puterea??urla el luand-o pe fata de gat si azvarlind-o intr-o parte.
Nici Kara nu stia ce se petrece,simtea ca ceva disparuse.isi puse mana la piept usor.
-Se pare ca Phoenixul chiar este permanent legat de tine!realiza el nervos.Nu il pot extrage asa..am nevoie de...de pregatire..zise el si disparu instant.Intr-o clipa Kara fu azvarlita in dimensiunea celorlati,exact in bratele lui Dermod.
-Wow!asta a fost repede,exclama el chinuindu-se s-o tina in brate.
-Kay..esti bine?intreba Ken observand ca ceva din energia ei lipsea.
-Nu prea cred,murmura ea....
''Unde mi-a disparut puterea?'' se intreba ea speriata.

"Nu poate fi adevarat! Se pare ca va trebui sa joc pana la capat! LA NAIBA am fost atat de aproape..dar..nu pot intelege ce s a intamplat cu exactitate. Acum va trebui sa mi schimb planul,trebuie sa mi risc viata ramanand aici,NU plec fara premiul meu!! Se pare ca nu aici se va incheia totul pentru mine cum anticipasem initial. Ceea ce am gandit atata timp a fost dat peste cap. Trebuie sa stau insa departe de confruntarile cu Nekron si sa ma straduiesc sa inteleg ce s a intamplat cu Phoenixul! Ahh..Valsharess! Am sa continui alaturi de ea ce am inceput!"
Gandind acestea  Ajaar deschide un portal si paseste in el.

"demon blestemat.... imi provoci interes!" daca m'ai facut sa imi arat arma mea, ce numai un adevarat adversar o poate vedea, inseamna ca intr'adevar meriti atentie... xanek, copilul meu, ai invatat multe..."
Xan: "nu sunt copilul tau! nu intelegi?! de ce imi zici asa mereu, ma calca pe nervi!"
Valsharess: "Hmhmhmhm, nici un demon nu recunoaste asta, desi ceva din tine iti spune clar ca am dreptate."
Xan isi spuse in gand: "progenitura asta nu minte... se vede ca am ceva din ea... sau are ceva din mine..."
Xanek: "Si cumva ai insinua ca exista o legatura intre mine si obiectivul final al quest-ului meu, Nekron?!"
Valsharess, raspunse sec: "Da"
Instant, Xanek urla, iar in jurul lui se creease o aura rosie puternic vizibila, din nou coarnele lui erau vizibile, de data asta mult mai strident, iar ochii lui devenira in totalitate rosii. Se repezi puternic, si infuriat spre valsharess dispus sa o taie in bucatele pt ca a indraznit sa insinueze ca ar fi frate cu nekron. Valsharess il prinse de gat cu mana dreapta, iar cu mana stanga ii luase coasa din mana aruncand'o in statuie, si paru ca si cand nu ar fi atins statuia, numai ca statueta absorbise coasa, aura ei transformandu'se la randul ei in culoarea rosie. valsharess il izbi de pamant pe demonul care se chinuia sa se elibereze din stransoare. Xan o aruncase cu picioarele departe de el, si se eliberase. incerca sa isi morfeze coasa, dar nu reusi.

Xan ridica mana in sus concentrandu-se puternic; o aura nearga se forma insa...disparu rapid.
Xanek: "ce ai facut vrajitoare-o?"
Valsh: "vai, ce s-a intamplat baiete, ti-am stricat jucaria? sa nu incepi sa plangi acum!' raspunse ea batjocoritor. Demonul abia se abtinea sa nu sara orbeste spre ea. Mainile si picioarele ii tremurau de nervi, iar drow-ul vedea asta, fiind foarte multumita, zambind larg. Xan stangea puternic din dinti privind-o cu ura. Se uita apoi la cum ii tremurau mainile.
Xanek: "trebuie...trebuie sa ma ...calmez!" Spunand asta, demonul isi trase un pumn in fata. Valsh facu ochii mari mirata. Xan indeparta mana stergandu-si din sangele ce-i dadu pe fata. Lasa mainile relaxate sa cada pe langa trup si respira adanc. "heh, frumoasa smecherie...chiar ca mi-ai facut-o!" zambi el.
Valsh: "inceteaza...sti ca nu a fost mare lucru!"
Xanek: "hahaha! ce bine e...simti?..."
Valsh: "poftim?! despre ce vorbesti?"
Xanek: "tre sa simti, sa simti cum sangele iti fierbe...cum arde de nerabdare...cum cloceste in asteptarea urmatorului atac..."
Valsh: "scuteste-ma cu prostiile tale." il intrerupse ea. "deja m-am lungit prea mult, e timpul sa termin ...!" se repezi ea spre demon. Xan statea insa calm.
Xanek: "binenteles ca nu intelegi, asta e diferenta dintre noi doi..." spuse acesta calm. Valsharess avansa rapid, ridica pumnul si pregati atacul. Ochii lui Xan sclipira, ridicand mana drapta in sus.
Valsh: "esti terminat, nu mai are rost..." striga drow-ul aruncand pumnul, insa fu instant lovita din stanga peste fata. Acesta fu prinsa din plin si aruncata la pamant. Ridica insa capul mirata, punandu-si mana pe orbazul lovit. Xan nu se miscase din acel loc; statea inca calm cu mana dreapta indreptata inainte. Nu stiu ce ai facut nenorocitule, dar sa nu crezi o sa-ti mai mearga odata. Acesta sari rapid in picioare si avansa din nou; intr-o clipa aparu in spatele lui incercand o lovitura cu piciorul. Insa inainte ca tinta sa fie atinsa, ea fu lovita in stomac fiind din nou trantita la pamant. De data acesta nu se grabi sa se ridice.
Valsh: "cred ca m-am prins." zise ea gafaind.
Xanek: "era si timpul!" zambi demonul.
Valsh: "...insa sa fi in satare sa manipulezi spatiul in felul acesta, chiar sunt impresionata. Mi s-a parut dupa primul pumn ca mana mi-a disparut insa am zis ca mi se pare. Mi-ai introdus pumnul intr-o alta dimensinue, redirectionadu-l instant spre fata mea. ingenios..."
Xanek: "nu vad ce te miri...nu a fost mare lucru!" incepu demonul sa rada.

ken o privea ingrijorat pe fata. simtea k ceva era diferit.
"nu stiu ce ti-a facut ala...dar acum, pt k planul de dinainte sa mearga, am nevoie de doua lucruri de la tine. viziunea si o flacara...poti face asta?"
kara se ridica in picioare hotarata..."cat timp e doar o mica flacara...da..."
"bun...acum sper k si Xanek isi tine cuvantul..."
in cealalta dimensiune, demonul si...mama lui stateau nemiscati.
"hai...stiu k ai gasit deja o cale sa treci de bariera asta...nu?" intreba el batjocoritor.
femeia nu isi pierduse nici rabdarea nici puterea...isi stranse pumnul, si il privi cu ura pe Xan.
"nu te astepta sa functioneze din nou acel truc..."
ea se repezi spre demon cu o rapiditate.
"acum!" gandi xanek. el se lasa lovit de pumn, o apuca strans de brat, si apoi ii spuse privind-o. "acelasi truc...alta aplicare!" cu mana libera el deschise un portal spre unde fusese inainte sa fie luat de ea. o trase inauntru. cei doi fura aruncati pe holul unde ken, kara si restul asteptau. Valsh fu rapida, se elibera si il arunca pe Xanek in perete. apoi, se uita in jur...
"voi...ce aveti de gand? doar stiti k nu ma puteti prinde...."
ken ramase tacut si o privi zambind. Valsh avea de gand sa profite de aceasta ocazie si sa il ucida pe baiat. se facu imediat invizibila si inainta cu rapiditate spre el. ken sari, se propti in tavan, se rasuci in aer si ateriza departe de locul unde fusese. "acrobatii inutile..."gandi valsh. se rasuci si ea, si il tinti din nou pe ken. acesta statea cu spatele la ea, parca cerand sa fie atacat. "si unul s-a dus...." gandi femeia pregatindu-se sa ii strapunga pieptul.
insa, din partea cealalta a holului se auzi un strigat...nu...o incantatie: flarea naga! un val de flacari, nu puternic dar luminos o inconjura pe Valsh. "ce e asta? doar nu se asteapta ca flacarile astea sa ma....ooo..nuuuu!" ken se repezi imediat spre silueta inflacarata. o prinse de guler, si o trase spre el. "hai noroc!" zise el zambind. Valsh nu avu timp sa reactioneze. ken o lovi cu piciorul in burta, apoi o prinse cu bratul de dupa gat si o tranti de zid.
"mare greseala copile...acum esti al meu!" valsh lansa un val de magie puternic spre ken, de la mica distanta kre se alfa intre ei. ken insa ramase nemiscat si neatins. "nu! nu poti....". ken ridica capul si ii zise: "stiu ce pot si ce nu...nu te pot invinge de unul singur...dar cand ataci un membru al aliantei, ne ataci pe toti." el o impinse cu si mai multa putere in zid. valsh nu se putea misca. "youjutsu ougi! youtsuiken![demon hammer punch!]" ken trecu imediat in forma de demon, stranse emergie in pumnul liber si o lovi pe demonita cu putere. aceasta fu aruncata prin zid, la mare departare de turn, si disparu in zare zbierand....
ken isi stinse aura de demon si privi in zare. angel si dermod se apropiara..."cum ati reusit asta?"
ken se intoarse si izbucni in ras..."sincer...nici eu nu stiu." fetele tuturor se intinsera de mirare. kara intervenii..."deci a mers mica ta smecherie...dar puteam fi toti morti acum..."
"da, asa se intampla knd mizezi pe altii...dar de aia e bine sa ai si incredere."
kara incuvinta din cap. Xanek se apropie si el. ken continua: "tipa era invizibila pt noi...si o maestra a vrajilor. nici unul din noi nu o putea invinge, decat sacrificandu-si viata. insa kay putea vedea acum....si avea si o metoda de a mi-o arata si mie..."
"flacarile magice..." intervenii fata.
"insa aveam nevoie k femeia sa fie adusa aici..."
"si aici am intervenit eu..." spuse xanek iritat k nu daduse el lovitura finala.
"deci...am scapat de ea?" intreba angel, strangand bratul lui Xan.
"nici vorba...." zise demonul. "e mult prea incapatanata sa moara asa usor...ar acum se va mai gandi pana se ne atace in grup. dar ma mir k pustiul a ales un plan kre sa implice mai multi versus unul...ce s-a intamplat cu corectitudinea ta?"
"e tot aici..." zise ken zambind. "numai k tipa aia ne-a inselat si ne-a ucis doi prieteni. in plus, tie, Xan, nu iti pasa de metode cat timp rezultatul e acelasi...asta era calea cea mai rapida. asa te-am si convins sa ne ajuti..."
"avem lucruri mai importante de facut...eu si cu ea...o vom rezolva alta data. acum nu e timp de dispute vechi."
grupul era acum usurat...o amenintare trecuse.

...sau cel putin asa crezusera cei din alianta.
valsh isi crease un portal inter-dimensional in golul in care se avanta in afara turnului, si o scoase in drumul aliantei, la departare. "Mda, bun teamplay, dar cheia lor este elfa aia, care mereu a fost jenanta pt treburile mele... Se pare ca voi practica trucul invatat de la odrasla mea. astfel nu voi mai fi nevoita sa consum si multa energie si sa ma pastrez pt demonii aia 2 nesuferiti."
Valsh se cufunda din nou in portal...
Ca de obicei Kara mergea inainte, in fata grupului, iar ken cu xan discutau in spate de valsharess fiind asistati de dermod si angelus.
Valsharess se ivi in spatele karei, o lovi in crestet, lasand'o inconstienta, si disparu iar in portal. ceilalti nu observara ce se intampla.
Ken: "huh? acum a bushit'o somnu?"
Valsh, ivindu'se in fata lor prin portal: "De fapt nu cred... nu am nimic cu ea, deci e doar inconstienta. cu voi restul am treaba, ea era cea care ma impiedica sa pot lupta corect cu voi, desi sunteti 4."
Ken: "Aha, si crezi ca fara kay nu te putem bate?"
Valsh, raspunse iar sec: "hmhmhmhmhm... Nu"
Xanek: "O sa fiu mai mult decat bucuros sa continuu ce am inceput dincolo, la statuie!" si incercase sa isi morfeze coasa. insa coasa lui se afla dincolo, in statuie.
Valsh: "Demonule, omiti ceva?"
Xan se incrunta si disparu printr'un portal dimensional.
Valsharess: "Cat timp se duce dupa coasa, am timp sa iti platesc loviturile alea primite mai devreme!"
Ken, adoptand o pozitie de lupta: "Sa te vad!"
Valsh: "Hmhmhmhm..." *Casts Greater Planar Binding*. Un nor abia vizibil o ridica in aer, facand'o mult mai usoara si subtila in miscari.
Ken incerca sa o loveasca, cu o lovitura rapida. ratase. vru sa isi intoarca piciorul, nevrand sa o lase pe regina sa scape fara o lovitura. valsh ii prinse piciorul si il arunca peste dermod.
Valsh: "Acum s'a terminat" *Casts Improved Invisibility*
Ken se ridicase, il ridicase si pe dermod:
Dermod: "Frate, ziceai ca ai slabit?"
Ken: "Mai taci! Nu vezi k am treaba?! in loc sa stai sa te holbezi poate ai incerca sa faci un teamplay!"
Dermod: --_--''
Ken: "Wha?! Unde e? sa nu imi spui ca iar s'a dus dupa batranu ala cu incheieturi rancede!"
Valsh zambi in sinea ei... Fix in acel moment in care ken terminase fraza se arcui cu fundul in spate, drept dovada ca primise o lovitura in burta. apoi capul ii zbura in sus, cazand iar pe spate.
Ken: "Ce naiba... nu ii pot simti miscarile!"
Din spate se auzi o incantatie [valsh casts Negative Energy Blow].
Ken: "Credeai ca vrajile de atac functioneaza impotriva mea?! DIVINER!" ken se relaxase, asteptand sa vina vraja spre el. Impactul se produse. sfera fuse acoperita intr'o energie neagra, micsorand dimensiunea sferei Diviner-ului pana cand ken scoase un urlet de agonie cazand la pamant a 3a oara.
Valsh, disipand magia care o invaluise: "NU te poti pune impotriva mea. nici nu vreau sa ranesc, ca nu am venit aici cu scopul de a'i omori pe cei care vor sa il omoare pe fiul meu ce s'a rasculat impotriva ordinelor mele! si acela nu e xanek, deoarece eu l'am lasat sa plece fara sa il opresc! nekron a evadat din imperiul meu, prea insetat de putere!!!"

Era liniste, nimeni nu indraznea sa zica ceva sau sa miste. Insa deodata...
Zexius: "Doamna Valsharess! nu credeam ca va veti implica in asta." Drow-ul introarse capul nepasatoare, recunoscand vocea.
Valsh: "tu ce cauti aici?" spuse ea batjocoritor. "inca nu ai murit prin vreoun razboi stupid?"
Zexius: "stiu ca niciodata nu m-ati placut, mai ales din cauza faptului ca Xan imi era prieten."
Valsh: "exact vierme; de aia a devenit asa slab...de cand i-ati bagat prostiile astea despre prietenie in cap ..."
Angel: "NU!" striga ea din spate. Valsh o privi amenitator!
Valsh: "tu vorbesti?...tu...draga mea Angelus, ai ce-a mai mare vina in toata povestea asta. sa nu crezi ca voi uita de tine." zambi aceasta. "stiam ca armatele tale de dragoni nu te vor proteja la infinit!"
Angel: "inceteaza. nu sti nimic!"
Valsh: "poftim?!?"
Angel: "nu...nu sti nimic despre Xan! el nu e ca tine, desi are multa putere, are totusi o inima buna si..."
Valsh: "prosti!" o intrerupse brusc drow-ul. "destinul lui Xanek a fost sa fie cel mai bun general al demonworld-ului, iar apoi sa ia tronul si sa ne duca rasa intr-o noua era intunecata si infloritoare. razboiul vostru l-a schimbat. tu l-ai schimbat!" indrepta ea degetul amenintator spre ea. Angel lasa capul in jos. "ce regina mai esti daca numai sa plangi sti..?"
Angel: "ignoranta este o binecuntare nu Valsharess?" spuse dintr-odata pe un ton rece.
Valsh: "ce-ai zis nenorocit-o???" zbiera aceasta infuriata.
Angel: "nimeni nu l-a schimbat pe Xan! pentru tine a fost doar o masina de ucis...un mod de a avansa in rang prin munca altora...ai fost oarba sa vezi adevarul despre el! sau ai fost prea ingamfata si prea proasta sa-l accepti..." insa fu intrerupta cand Valsh aparu langa ea plesnindu-i o palma ce-o trimise la pamant. Angel se ridica incet. Parea ca abia se mai tine pe picioare.
Valsh: "fetito, nu am vrut sa fac asta, insa mi-ai fortat mana..." zise in timp ce isi morfa biciul, incepand sa-l invarte. Incorda mana si il lansa spre ea.
Ken: "ai grija...!" zbiera semi-demonul. Insa, inainte ca biciul sa o atinga, o bariera de foc se forma in jurul ei! Intensitatea flacarilor era atat de mare incat atacul fu oprit.
Valsh: "ce?" spuse parand mirata. Bariera cobori, iar Angel o privea cu ochii ei rosii [note: ochii ei nu sunt normal rosii ci albastri].
Angel *cu o voce groasa rasunand terifiant* [note: voce de dragon]: "acum...arzi!" ochii ei sclipira. Ridica mana spre Valsh lansand o uriasa bila de foc. Valsh se uita neimpresionata la atacul ce venea spre ea. Bila lovi locul explodand violent innegrind pamantul. Valsh aparu ceva mai departe nevatamata.
Valsh: "doar nu credeai ca un atac asa penibil va fi un pericol pentru mine, nu?"
Angel: "nu..." zambi ea. "era doar incalzirea! Skies of Fire, hear my call....METEOR!" Valsh observa mirata ca sub ea aparura umbre multiple. Se uita repede in sus; zeci de bile de foc cadeau aspura ei cu o viteza incredibila. [note: acestia se alfa intr-o incapere inalta, deci bilele se formau cam la nivelul tavanului. distanta fiind destul de mica pana la podea.]
Ken: "adapostirea!" striga acesta. Dermod o lua pe Kara in brate si fugi. Zexius la fel. Valsh era impietrita. Bilele erau prea multe, prea rapide... sari din locul unde 3 bile explodara, aterizand mai departe; nu statu nici o secunda si sari din nou, alte 4 bile explodara instant. Se roti in aer evitand alte cateva atacuri, insa o bila totusi o atinse, explodandu-i pe spate. Ea cazu in genunchi la pamant fumegand...insa sari repede in picioare din calea altora. Bilele de foc cadeau cu neincetare. Nu trecu mult si fu lovita din nou...apoi din nou. Cazu intinsa pe pamant insa atacul nu se sfarsi. Cateva zeci de bile continuara sa cada in acel loc. Dupa ceva vreme acestea incetara.  Podeaua distrusa ardea puternic formand un fum negru gros si innecacios. Angel privea locul; lasa mana in jos expirand usurata. In acel moment Valsh aparu in fata ei si-o lovi cu pumnul in burta. Aceasta cazu la pamant tusind.
Valsh: "bun atac fetito! chiar nu ma asteptam la asa ceva de la tine. sunt inpresionata...insa..." isi morfa din nou biciul, transformandu-l in sabie "pana aici ti-a f..." Aceasta se opri cand pe umar ii fu asezata coasa, cu lama spre gat.

-Ti-am zis si te-am avertizat,spuse pe un ton glacial Xanek,atinge-te de ea si nu mai ai scapare oriunde ai fugi.
Cand Xan vorbeste despre Angel,amenintarile lui devin de cel mai mare perico.Valsharess stia asta,mai ales ca stia de ce este capabil fiul ei.Kara se ridica repede,doar o lovitura nu avea s-o puna la pamant mult timp,simtise energia ei,insa nu avu timp s-o evite.Fara alte adugiri...Fire..infinite protection!!!!! ..o bariera o inconjura pe Valsharess repede.
-Credeam ca v-ati invatat ca o bariera amarata din foc si o coasa ,nu o sa ma opreasca!? zise ea batjocoritor.Kara zambi.
-Poti sa-ti creezi portalul si sa fugi daca  vrei,insa rezultatul va fi acelasi!Valsharess incerca sa para neimpresionata.
-Adica?
-Adica...ce ai tu in jurul tau este un ceas cu bomba si o protectie .Incearca sa te teleportezi dar scutul va fi la fel de rapid ca tine,si va exploda pe partea cealalta daca il atingi.Si chiar daca reusesti sa te teleportezi scutul va bloca intrarea ta in locul asta de pe partea cealalta....singura ta sansa este sa intri prin el..dar cu riscul sa fii pulverizata.
-Wow...Kay poate sa faca asta? se freca ken in cap mirat.Ce i-a luat atata?
''Nu stiu cum..insa..puterea parca revine incet incet..daca ar sti ca merg la cacealma as fi moarta.Inca n-am destula fortza sa pun o astfel de bariera.''gandi Kara incercand sa pastreze aparentza de incredere in sine si un zambet victorios.
Valsharess parea sa cugete.
Peste cateva clipe zambi cu jumate de gura.Toti pareau surprinsi.
-Imi place cum joci elfo....insa...,ridica un deget si il indrepta spre bariera.Kara incerca sa ramana calma.
-E viata ta,zise ea ranjind.
Valsharess atinse bariera si instantaneu deschise portalul.Ceilalti impietrira.Al doilea portal se deschise exact unde era Kara.Elfa ingheta.
-E si viata ta!zise Valsahress ranjind .Elibereaza bariera,sau...daca tot ce spui e real..locul unde ma voi teleporta va exploda de asemenea,adica...si tu vei exploda cu mine.Pe Kara o apucasera transpiratziile.Hai sa vedem..zis ea si instantaneu se teleporta langa ea.Nimic nu se intampla..bariera era inca acolo unde fusese cu cateva clipe inainte Valsharess.
-Exact cum banuiam!murmura ea.Kara se indeparta repede.Pierduse.Valsharess vazuse prin trucul ei.
-Mi-a placut jocul asta elfo!Insa...nu ai atata putere sa faci aceasta bariera,mai ales acum...Recunosc..o clipa..m-am ingrijorat...era o posibilitate la fel de buna,sa fie real ce spui..insa..era putin probabil.Se pare ca am banuit bine,concluziona ea si disparu printr-un portal.
Acum aparuse cu totul in afara turnului si il privi din departare.
''Nu cred totusi ca le pot face fatza,mai ales unitzi..insa...idiotul ala de Ajaar ar fi trebuit sa scape de fata aia.Noroc ca stiam ca era slabita,altfel..nu puteam sa ma bazez ca ceea ce spunea nu era real.Interesant.''
Kara cazu in genunchi.Toti se apropiara de ea.Ken o luade umar.
-Wow..un joc...super tare fato!Nici ca am...insa Kara ii dadu mana la o parte.Parul ii acoperea fatza .
-Am pierdut!daca..Daca chiar vroia...ma putea omori atunci.
-Erai slabita prostutzo!Insa..nu stiam ca poti face o astfel de vraja!continua ken mirat.
-Nu pot!ridica ea tonul suparata.Am lucrat la aceasta vraja de ceva timp,insa,nu am reusit-o s-o controlez.Daca nici cu Phoenixul n-o pot controla..atunci..Dermod ii puse mana pe umar.
-Phoenixul are puteri nelimitate...o sa vina un moment in care si puterea ta va creste.Continua sa exersezi vraja,sigur o sa izbutesti,ii zise el sincer.
-Exact asta vroiam sa spun si io,zise ken fulgerandu-l cu privirea pe vegetarian.Nu numai ca nu mananca carne...da probabil ia si mancarea altora din fatza lor.

ken o ridica pe kara in picioare si se scutura de praf...era vizibil iritat...nu de propria slabiciune ci de continua prezenta a demonitei.
el se uita spre fata..."kay...esti bine? ti-au revenit puterile?"
ken intrebase asta fara sa zambeasca si pe un ton grav. elfa se simti nevoita sa raspunda prompt : "oarecum...dar inca nu..."
"am inteles...xan! angel e in regula?"
demonul il privi oarecum mirat..."nu as lasa pe nimeni sa ii faca rau. nu uita asta...piti.."
ken ii intoarse spatele. "vad k tu nu ai nimic....bun...putem continua."
xan se apropie si il apuca de umar. "de cand dai tu ordine?!"
ken se intoarse spre el si il privi cu ochii sau aurii, lucind intens. "nimanui...."
kara se apropie si ea de el..."spune mai repede ce ai patit, k sa putem continua..."
ken lasa privirea in jos...pt o clipa, o urma de zambet ii aparu pe fata..."mi-am dat seama de ceva...de ce vreau eu cu adevarat, si de ce vrea si draga de hoasca kre ne tot ataca."
"si de aia te comporti asa ciudat?" intreba elfa iritata pregatindu-se sa ii dea inca o palma din lungul sir ce il primise pana acum....insa ken o privi in ochi. si atunci kara isi dadu seama. ken nu era nici suparat nici trist...era nerabdator. nerabdator sa se mai lupte o data cu Valsharess.
ken trase aer in piept adanc si zise: "stiu k cer prea mult din partea voastra...dar as vrea sa mai lupt o data cu ea singur...."
toti fura uimiti...xanek fu primul kre grai:"confunzi curajul cu prostia si abilitatea cu dorinta...nu ai cum sa o invingi!"
kara intervenii si ea: "nici macar nu o poti vedea! cum crezi k ii poti face fata?"
"nu stiu...dar stiu k asta vreau. ea spune k il urmareste pe nekron...nu pe noi...si totusi ne-a ucis doi prieteni. mai mult decat atat, a vrut sa te omoare si pe tine, kay!"
"si crezi k ego-ul tau de a-i proteja pe altii te va apara? o putem bate doar impreuna...in plus, nici nu ai un plan pt a te lupta cu ea!"
ken privi in sus...pierdut in ganduri si zise..."nu...nu am. dar stiu k nu ma voi lasa invins asa...i-am vazut deja puterile. punctul ei forte...nu e atacul frontal. xcum...sansele sunt mici sa am ocazia sa ma lupt cu ea...probabil k va fugi knd va vedea k pierde...dar asta e doar ce vreau eu acum...nu spun k o pot bate...spun doar k vreau sa lupt."
ken se intoarse spre ceilalti..."dar nu voi lasa asta sa ne stea in cale. de acum am garda la maxim. nu va putea sa isi mai foloseasca trucurile pe mine. va trebui sa lupte corp la corp!"

de nicaieri se auzi vocea drow-ului: "ma plictisiti cu totii... daca nu pot continua ce am inceput cu fiul meu, voi cauta alta ocazie pt a o face... si de data asta cine intervine va muri! mhmhmhmhm... vedeti ce faceti cu fiul meu tradator, nekron..."
valsharess se indeparta, tocurile cizmelor ei facand zgomot de pasi, lasand intentionat sa se intample acest lucru.
Ken: "NU VEI MAI SCAPA INCA ODATA!" si stiind exact unde se afla, se napusti asupra drow-ului. aceasta se ferise cu un pas la stanga, apoi dandu'i un pumn in crestet il lasa inconstient. apoi se retrase din peisaj...

Cand ken isi reveni toti erau in  jurul lui   .Desi Kara era probabil cea mai ingrijorata,de asemenea fu si cea mai dura dintre toti.
-Sper ca ti-a intrat in cap ca aceasta lupta nu se poate duce  de unul singur,oricare ar fi motivul,zise ea privindu-l de sus.Ochii ei pareau mai fulgeratori ca oricand.Pentru prima data baiatul ramase trasnit si se ridica repede.
-Stii ca nu ma poti opri daca imi intra ceva in cap,zise el mai in gluma.Kara nu paru sa guste .
-Nu Ken,eu te pot opri..insa tu nu te poti opri!zise ea tare si raspicat.
-Cum adica? incepu el sa se aprinda.
Adica.....,zise ea facand o pauza,m-am saturat sa tot pleci si sa ne lasi..doar fiindca  ai un simt al onoarei mai mare!striga ea mai mult trista decat nervoasa.Ken incepu sa gesticuleze din degete:
-Uuu..Kara's gettin emo!zise el nemaistiind ce alta replica sa-i dea fetei.Stia in sufletul lui ca are dreptate.dar ,deh..era un defect care il avea in sange de la taica-su....dorintza de a pleca mereu singur pe campul de lupta...de a nu ii implica pe altii si de a-i  proteja pe cei la care tine indepartandu-i de el.
O palma  veni pe obrazul stang..dar de data asta..fu asa puternica ca il izbi de peretele turnului.
-Gata!Pana aici! izbi ea cu piciorul in pamant.Daca asa zici  de cineva care...care...nu conteaza...du-te si mori..daca asta vrei....zise ea mai trista si o lua la pas mai repede spre nivelul superior.

ken isi coji capul din gaura pe care o facuse in perete...nu isi freca obrazul, nu is duse pana la cap. statea acolo, privind-o uimit. pana si lucirea aurie ii disparuse din ochi. el incepu sa paseasca usor spre kara. privirea sa, desi oarecum lipsita de vlaga, o tintuia pe elfa. ea la randul ei statea nemiscata, hotarata sa ii infrunte privirea. cei doi ajunsera fata in fata. xan si restul grupului erau tacuti. numai dermod intervenii: "nu credeti k...?"
kara si ken, fara sa il priveasca, rastira: "NU ACUM!" elful tacu malc, incercand sa se calmeze...
kara era chitita sa nu zica nimic pana ce ken nu isi cere scuze...nici un cuvant! ken era inca buimacit...dupa rusinea infrangerii, si umilirea demonitei, acum avea de a face cu o situatie nemaintalnita de el. el trase aer in piept, o privi pe fata in ochi. acum, desi privirea nu ii mai lucea de nerabdare, acea senzatie fusese inlocuita cu sinceritate. ken deshise gura...sovai...si apoi grai cu jumatate de glas: "pt cineva crescut k mine....onoarea, lupta si puterea ar trebui sa fie totul...au fost totul. am invatat pe propria piele k atunci knd esti slab, cei din jurul tau sufera. tot timpul am incercat sa ii apar pe cei apropiati, negandindu-ma la siguranta mea. dar se pare k aparandu-i de ceea ce le putea face rau din exterior, le raneam inima si nu le consideram sentimentele...asta am facut si acum...cu tine, kay. cu tine, pe kre te cunosc dinainte k lumea sa ajunga asa. desi mi-a fost mereu greu sa te vad k pe un partener, cel putin speram k putem fi prieteni...dar eu m-am comportat acum k un strain."
kara nu clintea..si nici nu isi schimba privirea de la el. ken continua: "cu toate astea, tu nu m-ai tratat k pe un strain niciodata...kiar si lovitura de adineaori a fost felul tau de a-mi spune k putem fi si prieteni si parteneri....camarazi. mi-am dat seama k moartea in sine nu e trista...doar am trecut prin asta...insa e trist knd cei pe kre ii lasi in urma sufera. de aceea nu vreau sa mai vad pe nimeni murind. si de aceea, nu te voi mai lasa sa fii abatuta din cauza mea. desi as vrea sa spun k imi pare rau, nu ar avea rost dak as continua k si pana acum....sa tin cont, in mod egoist doar de dorinta mea de a lupta...si de a castiga. important acum nu e sa castigam...ci sa nu pierdem...sa nu pierdem lupta cu nekron...sa nu pierdem calea spre salvare...si pt mine, cel mai important acum e sa nu va pierd pe voi...sa nu te pierd pe tine, kay. vom merge impreuna...pe drumul victoriei, dar si al infrangerii....pe cel al fericirii, dar si pe cel al durerii....impreuna...."
ken dadu se plece, insa elfa ii puse mana pe umar....

-Mersi,apreciez sinceritatea,zise elfa chinuindu-se sa-si lumineze fata.Dermod privi stramb.Xan intoarse capul plictisit si-i dadu o palma zdravana pe spinare.Angel chicoti.
-Tare as vrea sa stiu ce e asa amuzant,sopti Xanek spre fata.
-Pai..presupun ca micul conflict s-a rezolvat,zise Angel urmand-o indeaproape pe Kara.
-''Micul''?repeta Xanek uimit.Era cat pe ce sa se transforme in macel,n-am vazut asa ceva nici pe campul de lupta .
-Te doare?auzi Ken o voce in spate.Dermod isi calcula pasul cu cel al semi-demonului.
-Glumesti?intreba ken uimit.Uita-te la fatza mea...elfa asta o sa-mi faca contuzie intr-o zi...si acum sunt spirit..si tot doare de mor.
-Ma intreb ce doare mai tare,mutra ta pocita,sau sufletul ei,si grabi pasul.
-Pocita??sari Ken nervos.Macar io mananc sanatos!!
-Mananci carne in dracie...cum poate fi sanatos?intreba Dermod calm.
-Gata voi doi!striga Xan din fatza...fac ciuperca in ureche daca mai continuati.
Kara ajunse in fata unor usi mari din stejar .
-Ei bine?intreba Xanek asteptand verdictul fetei.
-Avem iluzii inauntru,zise ea scurt.Nu pot fi sigura pana nu sunt fata in fata cu problema.
Xan si Dermod impinsera usile care scartaira puternic.Dinauntru veni un aer rece si umed care ii facu Karei pielea de gaina.Era intuneric total.
-E un fel de labirint,3 intrari...grupe de cate 2,zise Kara serioasa.
-3?Nu vad nimic,zise Zexius mijind ochii .
-Si nici n-ai sa vezi..totul e intuneric,zise Kara.
-Nu avem de ales..trebuie sa trecem mai departe,si usa asta este singura de la capatul holului,oricum mor de curiozitate sa vad ce e in turnul asta,zise Xan entuziasmat.Angel!?zise el si ridica bratzul ca o invitatzie.Fata il stranse puternic si intrara.
-Grozav..porumbeii intra primii,glumi ken.Ce zici Kay...intram?
Kara se duse si il lua pe Dermod de brat.
-Prefer sa merg cu el,zise ea rece.Dermod se uita confuz,la fel si ken.
-Ha??Ce?apoi se intoarse si realiza ca Zexius era singurul ramas.Poftim??Eu raman cu uriasul??intreba el revoltat.Zexius zambi si il lua de gat.
-Nu te teme...o sa te protejez.
''Freaky dude'' gandi Ken.Deja il apucau transpiratiile.

Coridorul era intunecat, insa:
Xanek: "Angel, putina lumina te rog!"
Angel: "Imediat!" zise ea ridicand o mana. Rosti repede o incantie, creand o mica insa puternica flacara. Cu calea acum luminata cei doi isi continuara drumul.
Xanek: "sti...am uitat sa-ti spun, insa te-ai descurcat de minune impotriva ei." spuse Xan, insa aceasta intoarse capul.
Angel: "nu cred ca a fost o decizie prea inteleapta. pur si simplu am avut noroc ca am luat-o prin surprindere, altfel..." se stranse aceasta si mai tare de el.
Xanek: "altfel nimic...stiu ca daca nu interveneam ai fi omorat-o cu bariera ta de flacari fix in momentul in care se pregatea sa atace!" zambi demonul.
Angel: "atunci de ce....?"  Demonul ridica insa capul.
Xanek: "hahaha...si eu as vrea sa stiu asta." incepu el sa rada. "cand o vad, singurul lucru care imi vine in minte este s-o omor; sa curat lumea de aceasta plaga...insa...chiar asta imi doresc?"
Angel: "calatoria asta te-a schimbat mult Xan...sunt sigura ca iti vei gasi toate raspunsurile la final!" zambi ea cald tragandu-l de brat.
Coridorul parea sa se termine, in fata lor, calea de iesire era puternic luminata! ...

ken si zexius urmau indearoape...baiatul incercand sa se elibereze din stransoare, si zexius tinand tot mai strans.
"ho! pauza!" ken se dadu in laturi, frecandu-si grumazul..."nu vi se pare k am mers cam mult fara sa se intample nimic?"
kara ii intoarse o privire ascutita. "ce parte din vedere divina nu pricepi?! dak e ceva....voi vedea eu."
"la fel cum ai vazut-o si pe batrana inainte sa ma plesneasca..." murmura baiatul.
kara nu il baga in seama. xanek era si el iritat de lipsa de actiune. pasea repede, dar cu grija, desi nu vedea nici un motiv sa fie precaut. la scurt timp insa, kara il batu pe umar pe xanek...ii arata din gesturi un punct din spatele celor doi, ken si zexius. xanek ridica mana stanga, disparu in aer, aparu in spatele lor, si la pamant cazu cadavrul unei creaturi osoase, mici si hidoase.
toti sarira k arsi...."de cat timp i-ai vazut?" intreba demonul pe elfa..."de curand..sunt multi, iar holul e ingust. de fapt...." zisea ea privind in jur "ne-au inconjurat...."
zexius, ken, xanek, kara si dermod se pusera spate in spate. toti incordati si gata de lupta. "elfo, avem nevoie de tine sa faci trucul cu flacarile...macar pe unii sa ii vedem." kara se grabi sa rosteasca vraja, si un inel de foc ii inconjura, tocmai in momentul in kre bestiile atacau. o data ce luasera foc, deveneau vizibile. xanek zambi si se avanta, taind in stanga si in dreapta fara cel mam mic efort. kara ii lua pe rand, strapungandu-i cu pumnalele sale. zexius si ken stateau inca spate in spate, lovind fiecare silueta inflacarata kre venea spre ei. avantajul suprizei si cel numeric al creaturilor fusese facut inutil.
la un moment dat, kara fu atacata din trei directii. ea se roti gratios si respinse atacul. insa un al 4-lea monstru o ataca de sus. ken vazu si se grabi sa o ajute, insa bestia fu strapunsa iute de o sageata si pironita de perete. dermod tragea acum cu cate 4 sageti, fiecare lovindu-si tinta, in timp ce kara le tinea pe bestii departe de el. ken privi deznadajduit spre cei doi, regretand din nou greseala sa. "fii atent la lupta, copile!" zbiera zexius, aparandu-l pe ken de un atac din spate. baiatul isi reveni brusc. "toata lumea sa sara spre usa acum!" urla el. cei patru il ascultara si isi schimbara imediat pozitia. ken isis concentra energia in pumn si lovi cu putere podeaua, producand o imensa unda de soc. se auzi o crapatura, si podeaua se prabusi, luand cu ea majoritatea creaturilor. ken sarea de pe una pe alta, incercand sa ajunga la capat. dermod il ajuta, sagetand de la distanta orice inamic. ken se prinse cu mana de margine, gata sa cada, si tocmai atunci ultima creatura sagetata de dermod il zgarie pe spate in timp ce cadea moarta. "ah! ma miram sa scap asa usor..." zexius il trase pe baiat si il ajuta sa se ridice. "trebuie sa ai grija...." ken il privi zambind usor..."iti raman dator....ti..pu...le...." deodata ken simti o durere puternica in spate, insa nu putea scoate nici un cuvant. se lasa moale in mainile demonului si lesina. toti il priveau uimiti.
"el sa lesine?! asta e nou..." zise xanek oarecum amuzat. kara nu spunea nimic. dermod insa sesiza problema. "doamna angel, veniti va rog!" ea se apropie de baiat. "priviti-i rana." privi si isi dadu imediat seama. "e grav!" spuse ea ingrijorata. "a fost otravit!" adauga aratand spre rana de pe spatele lui ken, acum verde si colcaind de infectie.

-Nu e bine,zise Angel privind rana care parea sa se extinda usor.Toti pareau ingrijorati.
-Credeam ca e spirit...cum de e ranit?intreba Xan serios.
-Este un spirit,dar este materializat,prin urmare,corpul sau poate fi distrus,in plus..aceasta otrava este...de alta natura...simt o unda de energie magica.Angel se schimba brusc la fata.Chipul ei delicat si plin de viata pali considerabil.
-Care e problema?intreba Kara mascandu-si grija.
-Nu...nu pot vindeca asa ceva.Nu ii cunosc natura.Focul meu nu vindeca decat rani fizice..insa..daca trupul lui este astral atunci...nu am destula fortza,zise ea lasand capul in jos.Kara simti un gol mare in stomac.
Dermod o privi cu coada ochiului pe elfa.Kara tresari instantaneu si arunca pumnalul in spate.O alta creatura cazuse inproscand sange alb pe jos.
-Mai sunt??zise mirat Zexius.
-Proasta sincronizare,zise xanek morfandu-si coasa.Cat mai rezista pustiul?intreba el pe Angel.
-Nu stiu!admise ea grabita.Dermod trase 3 sagetzi si nimeri pe cei mai apropiati demoni.O lua pe Kara de brat.
-Stii ce ai de facut!zise el privind-o in ochi cu o profunzime nemaivazuta.kara simti ca i se pune un nod in gat.
-Nu..nu pot!zise ea speriata.Stiu la ce te gandesti..insa...puterea vindecatoare a Phoenixului...nu am destula fortza..n-am incercat niciodata si..
-Nesiguranta nu aduce decat necazuri..mai ales cand adevarata  putere  izvoraste din suflet,nu din forta bruta.kara simtea ca acele vorbe ii distrugeau orice armura ridicata .Zambi elfului in semn de multumire si se indrepta spre Angel,omorand tot ce-i sarea in cale.
-Am nevoie de puterea ta!zise Kara sigura pe vorbele ei.Xan,Zexius....Dermod,va rog....luptati cu ei pana rezolvam aici ,zise ea si arunca flacari in incapere,lovind creaturile cAre se retrasera speriate pentru o clipa.
-Grabeste-te!zise Xanek si incepu sa loveasca cu putere.
-Ce facem?intreba Angel privind rana.
-Nu am destula putere ca sa vindec,de aceea am nevoie de puterea ta.Kara puse mainile usor pe rana lui Ken si Angel le puse chiar deasupra fetei.
-Impreuna,va avea efect dublu,explica ea.Angel incuviinta.
Lumina lui Angel sclipi,si caldura energiei ei parea sa-i patrunda Karei in suflet,nu numai in corp.Nu stia cum sa activeze puterea povestita de Dermod,puterea vindecarii,insa...nici nu trebuia.Cum auzise odata vorbele unei femei care o vindecase doar prin simpla caldura a casei ei si prin suportul moral,prin simpla tinere stransa a mainii in moment de suferintza:
''-Caldura sufletului incalzeste orice rana,si scoate orice parazit....atata timp cat rugaciunea este facuta din suflet.Un elf ca tine ar trebui sa stie ca vindecarea porneste din suflet,nu din medicamente sau leacuri vrajitoresti.''
Kara fusese egoista,nu fiindca il certase pe baiat,ci fiindca incerca sa se inchida in supararea ei.
Creaturi mici si prapadite au facut fapte mari prin uniunea si increderea lor.
''Daca pot sa-mi ofer din putere,pentru o cauza nobile..nu voi refuza''gandi ea si isi directiona instinctual toata energia folosita pentru vindecarea ranilor in Ken.Cu ajutorul lui Angel care mentinea contactul si ii regenera usor fortzele Karei,rana incepu usor sa se inchida,ca si cum nu fusese niciodata acolo.
Dupa ce rana se inchise de tot,Kara isi tinu respiratzia si astepta confirmarea lui Angel.
-Nu...nu inteleg de ce nu se trezeste!zise fata panicata.Nu fusese de ajuns?Mai ar fi trebuit sa mentina contactul?Sau...
Kara se apleca putin  ZZZzzzzz!!!!!!!!
-Nenorocitul!gandi ea si...Zbangg!!!!!!! una in cap!Ken incepu sa se roteasca si sa se smiorcaie tinandu-se cu mainile disperat de cap.
-Operatzie...contuzie!urla el...unde e vraciul...fac tumoare Kay!
Daca nu era fericita ca era bine,putem spune ca de data aceasta Ken chiar ar fi avut nevoie de un vraci.
-Tu dormi dus!Fac pariu ca nici macar nu erai otravit,ai lesinat doar ca sa tragi un pui de somn!zise ea iritata.Si eu imi rup creierul incercand sa te salvez!
Angel se sterse la frunte.
-Pfiu...Slava Cerului,zise ea fericita.
-Ce ziceti sa ne ajutati?striga Xan lovind cu coasa.Astia is mai multi ca furnicile.
-Felicitari domnisoara De-Gesel,striga Dermod,tocmai ai reusit sa folosesti ceea ce ti se parea imposibil...puterea vindecarii.
''Doar fiindca mi-am folosit si eu sufletul nu mintea.. iti multumesc!'' Poate ca puterea adevarata sta in suflet si determinare..nu in muschi sau tactici complicate.
-Um...curcanule!zise ea cam balbaita...regret,daca am fost..sti tu,se codi ea,prea...dura..sa zicem,da nu-mi retrag cuvintele..adik..nu asta zic..doar ca...mersi ,concluziona ea dupa ce se balbai o saptamana.Sa isi ceara scuze nu e deloc punctul ei forte....mai ales cadn stie ca si ea a gresit.
-Asta..inseamna ca posibilul macel s-a terminat?intreba Zexius scarpinandu-se in cap.
-Nu...doar ca am revenit la normal,zise Xan,si asta inseamna..ca macelul a fost amanat..pana cand  iar o sa calce stramb unul din ei si iar se vor lua la cearta.Binenteles...Kara o sa fie de vina.
-Angel...cred ca Xan  merita o scatoalca din cand in cand,zise Kara pufnind.
-Nu prea stiu,rosi fata.
-Lasa..te invat eu.Doar am experientza .

Ultimul monstru fu rapus, iar tipatul lui de durere se auzi puternic in toata incaperea.
Zexius: "acela a fost ultimul, nu credeam ca se mai termina vreodata." spuse demonul gafaind dizolvandu-si sulita. Toti cercetau atenti din priviri camera pentru a fi siguri.
Xanek: "Se pare ca Kron inca se joaca cu noi!" spuse acesta scuturandu-si sangele de pe coasa. "acesta nu a fost o incercare de a scapa de noi, creaturile acelea au fost prea slabe...incearca sa ne intarzie."
Kara: "sa ne intarzie, oare ce planuieste?" intreba elfa mirata.
Xanek: "hmm...cine stie, poate planul lui diabolic de cucerire a lumii...sau...poate pur si simplu inca isi mai linge ranile dupa ultima noastra intalnire; oricum, intentionez sa nu mai pierd vremea pe aici."
Ken: "si sa nu uitam si de prietena noastra care ne-ar putea sari in cap in orice clipa.." in momentul acela se facu liniste ca de mormant; toti se uitau atenti imprejur. Ken se uita un pic mirat la ei apoi izbucni in ras "hahahaha...ce fete ati facut...hahahaha..." <<ZBANG>> Ken facu cunostinta cu podeaua.
Kara: "eu te-am facut bine, eu te bag in spital daca te mai prostesti mult." flutura elfa pumnul spre semidemonul ce vedea stele verzi.
Dermod: "si in plus...mai e cineva...nu?" se uita acesta atent spre Kara. Aceasta isi dadu imediat seama despre cine vorbeste.
Kara: "Intr-adevar." incuviinta ea "magul acela nu pare genul care sa se de-a batut cu una cu doua; iar acum ca mi-au mai revenit din puteri, sigur va atenta la puterea Phoenix-ului incaodata."
Xanek: "hehe...devine din ce in ca mai bine. Asta da aventura...sa simti cum fierbe adrenalina in asteptarea urmatoare-i lupte; nu piticule?" se uita demonul spre Ken care statea in fund pe podea. Ken il privi, apoi intoarse capul spre Kara care inca flutura pumnul spre el. Lasa capul in jos introcandu-l tremurand si-i facu demonului semn ca se abtine de la comentarii. "pfff...atunci ce mai asteptam?! nu-l putem lasa pe Kron sa se plictiseasca..."

"poate ar trebui sa imi gasesc alti tipi cu care sa ies..." gandi ken in gluma. alianta porni iar la drum prin turn. acum nu mai paseau cu atat de mare grija. pe masura ce inaintau, senzatia de amenintare continua scadea. ajunsera la capatul holului. in fata lor, nu o usa, ci pur si simplu o intrare in alta incapere.
"ma saturasem de scari..." zise ken frecandu-si talpile.
"sa ridice mana toti cei kre cred k acolo e o ambuscada." zise kara ridicand bratul sus.
"atunci poftim..." zise xanek facandu-i un gest fetei sa intre. kara ridica din spranceana..."sper k nu abuzezi de vederea mea, nu?" "sa reformulez..."zise demonul calm privindu-si lama..."pot intra o data, sau in doua rate....acum misca!" fata se imbufna...nu ii placea sa fie ea cea mai expusa amenintarii...nu era vorba de curaj ci de risc. apoi il privi pe ken kre statea sprijinit de perete. ea zambi in coltul gurii. incepu sa adulmece in aer...."mmm....nu am mai simtit asta de mult...." ken o privi curios. "ah?" "am simturile marite...tii minte? pot simti mirosuri de la mare departare...asta pare sa vina din camera aia..." zise ea aratand spre intrare. ken ranji. "m-ai lovit tu de cateva ori, dar cei 6 neuroni kre mi-au ramas inca functioneaza...nu intru eu primul acolo!". "nu...serios...mmmm...." ea adulmeca cu si mai mare lacomie acum. "piure de cartofi....sos marinat...si carne de porc...frageda si proaspata..." ken facu ochii mari...dar scutura din cap imediat, si ii intoarse spatele. apoi, stomacul incepu sa isi ceara drepturile scotand sunetele specifice. ken stranse din pumni. "nu poti manca dak esti mort! nu poti manca dak esti mort! nu poti manca dak esti mort!" isi tot repeta in gand. "eh...asta e...asta era doar unul din mirosuri...cred k e si mai multa mancare acolo....intru eu prima si va chem knd e in regula...desi s-ar putea sa dureze." zise ea lingandu-si buzele. ken nu mai rezista....se repezi spre intrare zbierand: "sa fiu al naibii dak o sa las pe vreunu din pripasii astia sa mi-o ia inainte la masa!" intra si se pierdu in negura. kara si xanek abia se abtineau sa nu rada...
ken fugise cu ochii inchisi asa k nu apucase sa se uite in jur..acum ii deschise si privi...era un hol imens...inconjurat de multe usi. ken era rosu de furie. "cum?! cum?! stiam k nu e! si totusi...e numai vina ta!" zise el luandu-si la pumni stomacul. dupa trei lovituri, ken se opri, se lua cu mainile de burta si zise: "catre sine: nu lovi stomac k pe inamic...ow!"
ken se uita in spate si vazu k pe perete tortele erau stinse. se apropie de intrare si zise: "kara...putin foc te rog..." o flacar puternica ii trecu instantaneu pe langa ureche, aprinzand tortele pe rand. ken ramase nemiscat de frica...."pu...puteai sa faci asta si fara sa imi pui capul pe meniu..." kara intra urmata de ceilalti...se uita la ken si privi imediat indiferenta in alta parte. "cred k e inca suparata...dar ce sa fac...nu pot sa bag vrajeala prea buna pe stomacul gol"
ei priveau acum usile, nestiind pe unde sa mearga...ken zise chicotind: "deci...are cineva o sticla sa rotim?"
"nu fii ridicol..." zise xanek "trebuie sa fie vreun indiciu in legatura cu usa pe kre trebuie sa o luam."
"da...sau se poate k e o fundatura mascata...xce usa am lua, tot acolo ajungem...adik morti.." cugeta si kara.
"mda....sunt deja mort asa k nu imi fac griji...eu cred k o sa aleeeeg..." ken se poticni aducandu-si aminte cat de mult ura kara k el sa plece pe cont propriu si sa revina knd are chef. el o privi pe fata kre il sageta cu privirea...."da...o sa aleg.....sa astept pana ne dam seama ce facem..." apoi ii facu cu ochiul fetei.."k un grup!".
kara trecu cu vederea micul lui comentariu...."vederea mea nu ne ajuta aici...pot vedea doar forme de energie si viata...si simturile celelalte.....hmmm" ea se apropie de una din usi, si isi lipi urechea de ea. apoi trecu la urmatoarea...proceda asa pana termina cu usile. se gandi o vreme si apoi le spuse celorlalti: "usile astea sunt ciudate...in spatele lor pot simti ceva..ceva diferit la fiecare...."
"cum ar fi o masa copioasa intr-una si un desert dulce in alta??" intreba ken glumind.
kara il ignora. "probabil k aici e raspunsul...fiecare carare are ceva anume...dar numai una e de urmat."
"nu avem timp k tu sa stai aici si sa faci pe Agatha Cristie....spune cum facem mai repede!" spuse Xanek plictisit.
"cam faci pe seful azi...dak ai o idee buna..."
"da...am. spune...ce senzatie iti dau usile? fiecare in parte.."
"dupa sunet si miros...fie de putreziciune, fie de pajiste.....senzatia unui "loc""
"hmmm....e vreuna kre iti da senzatia de biserica?"
kara tresari..."da...era kiar asta" kara arata spre usa cu pricina. "Da de ce?"
xanek zambi. "nekron a cladit turnul asta...el a facut toate capcanele, a pus toti paznicii....turnul asta e calea spre el. nu a putut rezista sa nu lase o urma...constient sau nu. imi aduc aminte k era o poveste conform careia, la inceput, knd nekron cucerea deja satele, el isi facea ascunzatoarea in subsolul catedralelor si al bisericilor. asa putea prinde in ambuscada pe oricine venea sa il infrunte. asta pt k nimeni nu se astepta k lordul sa lase biserica in picioare."
"bun rationament..dar cat de sigur esti?" se baga ken in discutie.
"la fel de sigur pe cat de infometat esti tu, pustiule."
ken se intoarse spre ceilalti frecandu-si burta..."da...e sigur!"
xanek pasi spre usa. toti ceilalti erau pregatiti pt ce e mai rau. demonul deshise usor usa...si pasi pe calea cea noua.

Era o camera foarte inalta si foarte lunga,insa ce ii facuse pe eroi sa ramana uimiti fu ca atat din tavan cat si din partile laterale erau iesiti tepi lungi si ascutiti.
-Ok...um...de ce sunt tepi pe tavan?intreba Ken mirat.
-Poate in momentul in care pasim se vor prabusi peste noi,zise Angel cu o voce un pic speriata.
-Poate o sa incerce sa ne cada in cap,si in timp ce incercam sa-i evitam,aia din lateral vin si ne zdrobesc,sugera Dermod.
-Ma scuzati dar,nu vi se pare ca e prea evident asta?intreba Kara luandu-si coada in mana si jucandu-se cu degetele printre suvitze.Xanek incuviinta si patrunse in camera.Angel isi tinu respiratzia speriata.
Xanek statu incordat cateva clipe,si apoi se intoarse ranjind spre ei.
-Vedetzi...totul e ok.V-am zis sa nu va ingrijoratzi.Kara pufni.
-Cine vorbeste...iti tremurau nadragii pe tine !zise ea revoltata.
Xanek se invinetzi la fatza.Dermod interveni cu o voce calma.
-Sugerez sa ne grabim spre usa opusa pana nu se activeaza vreo capcana.ken se lasa in genunchi,se incorda si tasni spre usa.
-Ken..stai!zise Angel intinzand mana spre el.
-Hehe..haidetzi..ultimul ajuns e un ou stricat!glumi el.Deodata usa din spatele eroilor se tranti.Zexius sari si se agatza de Xanek.
-Amice.... nu esti fetitza,da-te de pe mine,zise Xanek uimit incercand sa se elibereze.
Din lateralele usii  zavoare din fier blocara usa ca un mecansim.Camera incepu sa se cutremure puternic.
-Acu ce mai e?striga Dermod.Brusc ,incaperea incepu sa se roteasca,si eroii se trezira rostogolindu-se spre tzepii ascutiti.Ken care era in mijlocul incaperii fu cel mai zdruncinat.Kara se impiedica de Angel si cele doua o luara la vale spre tzepii ascutiti.
-Oo..grozav!striga elfa in timp ce vedea ca se apropie din ce in ce mai mult de una din lateralele camerei.O prinse de mijloc repede pe Angel si scoase pumnalul,infigandu-l in piatra rece si incercand sa-si schimbe directia astfel incat sa evite sa intre exact  in tzepi.
Din fericire isi calcula directia bine si ateriza intre tzepi,dar la limita.Parul ii fu agatat intr-unul din tzepi si elasticul care il tinea strans fu taiat instantaneu,rasfirandu-i parul pe umeri.
-Esti bine?intreba ea pe fata care parea sa fie buimaca.
Xanek isi infipse repede coasa in pamant si reusi sa ramana agatat in acelasi loc,dar cum camera se rotea continuu,la un moment dat avea sa ajunga cu capul in jos si prin urmare avea sa cada peste tzepii tavanului care acum devenea podea.
-Se pare ca o sa fie mai greu sa avansam asa,zise Xanek .Camera ajunse deja rotita la jumatate.Acum,unul din pereti deveni podea,iar podeaua devenise perete.Urmatorul pas era tavanul plin de tzepi .Ken se isi agatza mantia intr-unul din tzepi si ramase suspendat pe peretele drept plin de tzepi.Camera se rotea continuu si nimeni nu putea avansa.Alunecau incet incet spre tavanul care acum devenea podea.
-Parca esti pe Titanic!!urla Ken aproape fiind sugrumat de mantia sa.Acu inteleg cum e sa fii un candelabru,zise el lasandu-se sa atarne si sa se balangane.Daca taia mantia,cadea in tzepi asa ca prefera sa ramana suspendat .
-Sugerez cand ajungem sa fim cat de cat ficsi pe tavan..s-o luam repede la fuga printre tzepii astia .Este singurul mod in care putem avansa,zise Dermod catre Xan si Zexius.
-Usor de zis,asta daca poti sa aterizezi langa ei si nu in ei,striga xan la el tinandu-se bine de coasa.Acum erau aproape atarnatzi.Coasa nu mai putea rezista sa-i tina agatati pe toti 3 prea mult timp.Ceva trebuia facut.

Xanek: "Zex amice, nu vreau sa par rau sau ceva...dar cred ca ar trebui sa mai slabesti un pic..." zise demonul cu greu, incercand sa se tina cat mai bine de coasa.
Zexius: "nu e vina mea, sincer!" raspunse acesta repede si un pic rusinat, "armura acesata e de vina, cantareste o tona..."
Xanek: "nu mai spune!" il intrerupse insa acesta. Xan se uita in jos spre tepii amenitatori. Cerceta bine locul apoi striga: "Angel, o vraja de protectie pe Zexius te rog!" Angel era un pic mirata de ce numai pe el. Demonul la fel.
Zexius: "Xan, nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine..."
Xanek: "un pic mai repede Angel, nu ma mai pot tine mult." Fata nu intelesese prea bine planul lui, insa facu cum ii se ceru. Inchise ochii, impreuna mainile, si rosti incet o incantatie. O aura luminoasa se cree in jurul demonului. "Bun!" zise Xan. "sesam deschidete..." continua acesta lovindu-l pe Zexius cu piciorul. Demonul se dezechilibra si aluneca, cazand amenintator spre podea.
Zexius: "AAAAAAaaaaaaa!" <<BUFF>> Acesta lovi pamantul violent si galagios, lasand un nor de fum in jur. Cand acesta se risipi, o gaura mare deveni vizibila. Zexius zacea in ea, ametit insa inca intreg. Xan desprinse coasa din perete si se teleporta langa Angel si Kara. O prinse repede de mana pe fata care la randul ei o lua de mana pe Kara, iar toti 4 disparura intr-un nor de fum. In camera alaturata totul era normal. Angel sari la Zexius sa vada daca nu e ranit.
Angel: "ce curajos ai fost!" exclama ea. "sigur nu te-ai ranit?" il cerceta aceasta atenta.
Zexius: "aaaa...hehe...da...adica nu...hehe!" se rosii acesta. Xan si Kara se uitara in jurul lor.
Kara: "nu stiu de ce am impresia ca am uitat ceva."
Inapoi in camera cu tepi, Ken atarna tinandu-se in maini de doi tepi, incercand sa-si pastreze echilibru. Mergand in maini, apucand pe rand tepii se indrepta spre gaura moflaind:
Ken: "demon nenorocit, pe asta ti-o intorc inzecit!!!"

grupul ajunsese acum intr-o sala mare si intunecata. "wow...nekron e asa de malefic k nu plateste nici curentul sau tortele....". kara pasi in fata..."rezolv eu..." isi concentra flacara in palma si lumina o zona restransa din sala. "e asa cum a zis xan....o imensa catedrala..." zise ken mirat. xanek era incordat...stia de obicei ce urma dupa ce inamicii lui kron ii patrundeau in salas. "m-am cam saturat sa imi pazesc pielea o data la 3 secunde. dar nu am de ales...voi macar aveti grija sa nu fiti...."
ken zbiera intrerupandu-l pe demon. toti se intoarsera pt a-l privi pe baiatul kre era aruncat prin aer de un brat nevazut. xanek isi duse mana la frunte in semn de frustrare...se repezi spre baiat si lovi cu lama in locul unde intuise k era mana. insa nu atinse decat aer. ken cazu la pamant...."stii....cred k dak ai salva o fata nu ai proceda asa...". se ridica intr-o miscare si se scutura de praf. xanek statea in pozitie de aparare cu lama gata de atac..."kara...nu il poti vedea?!" elfa privi in toate directiile. "intunecimea asta nu e din lipsa de lumina...e un fel de aura kre imi blocheaza vederea!" ken ofta. "si vestile bune se tin lant. hmmm..." el cugeta pt 3 secunde. "zici k e o aura?" "da! sau esti si orb si surd in sala asta?!" "iar tu esti cam artagoasa....stinge flacara aia!" "ce?! atunci o sa fim...." "sau poti sa stai sa astepti k xan sa fie apucat si facut bucatele...." kara stranse din dinti si stinse flacara din mana sa. dermod intervenii. "ai macar un plan?" ken zambi in intuneric. "nu...doar un truc. demonizer!" aura sa de demon il inconjura si impinse inapoi negura kre inconjura grupul. acum, creatura le aparu in fata. imensa, stand in patru labe cu urechi asemanatoare cu ale unui liliac. "deci asta era...." zise kara prompt. creatura ragea simtindu-si aura innabusita. "el sufocase sala cu energia sa si isi pandea victimele...dar aura lui ken e mai puternica....se pare k il poti termina tu acum..." zise fata privindu-le pe baiat. acesta era insa in genunchi, gafaind..."nu kiar..k sa mentin aura la un asa nivel e nevoie de mult efort...dar nu va simtiti rusinati...cred k ii place de voi" zise el aratand spre creatura kre se pregatea sa atace.

Pielea creaturii era de un mov rosiatic,si era extrem de pocita si mare.
-Da tare urat mai e!exclama Kara .Nu numai ca era urata dar parea infometata,balele i se scurgeau pe podea.
-Yuck,scarbos! zise elfa intorcand intr-o parte capul ,dezgustata.
Cum ken fusese cel care risipise vraja in jur,monstrul se indrepta instinctiv spre el.ken trebuia sa se concentreze sa pastreze aura la acelasi nivel,deci evitarea loviturilor era mai dificila.Straniu ca era nevoie de atata energie ca sa mentina aura,in mod normal ar fi fost floare la ureche.
-Ceva nu e bine!spuse el spre ceilalti.Parca imi suge din  forta.
Cu cat monstrul se apropia,cu atat intunericul revenea,iar Ken trebuia sa depuna efort mai mare .
-Nu m-am antrenat se pare destul..inca nu sunt obisnuit cu o magie atat de puternica ,isi spuse el.
-Bun...se vede ca pustiul cam are belele,zise Xanek .In acel moment creatura paru sa-si scoata niste spini uriasi din spate,de o culoare mov aprins.
-Atentie! striga Kara si spinii explodara in toate directiile.Eroii se imprastiara ,fiecare intr-o parte anume a incaperii uriase.
Ken reusi sa evite toti spinii,insa uriasul contiua sa se apropie de el.
-Hei..nitzel ajutor! striga el.
-Trebuie sa strapungem aura!striga Dermod spre ceilalti.
-Si de unde stii?intreba Xanek suspicios.
-Orice aura are un punct slab,trebuie gasit punctul unde aura este slabita,si acel punct trebuie  atacat cu magie de natura opusa.
Kara isi indrepta privirile spre spatele creaturii.Acum ca il putea vedea,putea vedea sigur punctul slab care era ascuns.
-Acolo !zise ea spre Xanek,indreptand degetul spre ceafa monstrului.
-Exact deasupra coloanei!continua ea.
Un nou set de spini exploda.Angel fu trasa repede de DErmod .Xan ii multumi din priviri elfului.
-Acum ...ce zici sa terminam?o intreba Xan pe Kara.Cei doi se privira o clipa in ochi si apoi ranjira.
Kara arunca cateva flacari pentru a-i atrage privirea de la Ken.Atunci,Xan isi pregati coasa si tasni direct spre el.Creatura incepu sa raga si arunca un nou set de spini.Xan ii evita pe toti.Dermod arunca o sageata  care se propti in ochiul stang al monstrului.Acesta urla de durere si se intoarse un pic la stanga spre elf.
Exact ce trebuia.Cand sunt mai multe tinte,atentia este atrasa de la unul la celalat.Kara astepta ca monstrul sa se intoarca de la Xan spre Dermod si fugi spre pe varfuri pentru a nu face zgomot.Intr-o clipa sarii pe spatele lui.Zarii exact bresa aurei sale scoase unul din pumnale si il infipse inauntru.Apoi concentra energia magica a Phoenixului in punctul slab.O explozie interioara avu loc si intunericul din jur disparu.
Acum incaperea se vedea clar .Era exact ca o catedrala  uriasa,insa diferentza era ca nu erau icoane sau alte locuri de rugaciune...ci doar o gaura in perete in care ceva stralucea puternic.
Creatura urla,cu aura risipita nu mai avea nicio sansa sa invinga.O lovitura de coasa de la Xan si sangele se imprastie peste tot prin jur,inclusiv peste Ken .
-Bleah...nenoro...n-ai pic de bun simt!striga Ken nervos la Xanek in timp ce aura sa se disipea usor.
Kara se uita o clipa la pumnalul ei plin de sange,scarbita.Apoi se uita prin jur si lua ce avu la indemana ca sa stearga sangele.
-Hei!!mantia mea!! exclama Ken.Kara isi stergea relaxata pumnalul care reveni la stralucirea lui initiala si apoi il baga inapoi in mica teaca.
-Ce?intreba ea.
-Uita ce am zis de Xanek..TU chiar n-ai bun simt! zise el pufnind. E o mostenire de la mama,zise el privindu-si mantia trist.Kara isi roti ochii.Ridica usor mainile ''apa ce speli toate pacatele..ce purifici toate sufletele...ce cureti toata rautatea...'' SPLASH!!
Ken fu imbaiat din cap pana-n picioare.
-Acum mantia si tu sunteti curat luna!zambi ea sarcastic.Angel  si Zexius chicotira.
Xanek mirosi  si apoi puse degetele la nas.
-Pfuuu...miroase a caine ud acilea! Toti,inafara de Ken izbucnira in ras.
-Hei!zise Dermod chemandu-i la crapatura din perete.Se pare ca am dat peste ceva interesant,exclama el.Toti isi ingramadira capetele inauntru.
Un obiect sferic,cat o minge de golf stralucea puternic.Kara il lua in mana si il analiza.Parea sa aiba inscriptionat niste fraze,dar limba era necunoscuta.Il roti pe toate partile,avea o forma frumoasa , si era de culoarea aurului.
I-l dadu apoi lui Xanek care il analiza la fel.Apoi lui Ken care il si mirosi si musca din el.
-Ce naiba faci?exclama Kara uimita luandu-i-l din mana.
-Pei..poate e de mancat...
-Oare..la ce foloseste? fusese intrebarea intiparita pe chipul celor 6.

"mi'au gasit sfera... bun". valsharess ii urmarea din departare vigilenta, dar stia ca trebuie cumva sa ii monitorizeze, spre binele lor... in fond nu le dorea raul, doar vroia ca sa isi fie recunoscut titlul de mama asupra lui xan de catre acesta, si atunci ea s'ar fi putut alatura grupului...
"acum, ca stiu ca sfera mea magica ii va proteja de orice creatura prea puternica, pot sa ma duc sa il calc in picioare pe cel care a pornit totul."
*Casts Teleport.*
Ajungand la ultimul nivel al turnului. Acolo Nekron ii privea pe cei din alianta intr'o sfera asemanatoare celei ce le'a fost inmanat personajelor noastre, doar ca de dimensiuni mai mari, foarte interesant de evolutia acestora in seria de capcane din turnul lui.
Valsharess observa ca era foarte concentrat, si ca din aceasta cauza nu a fost observata. Aceasta se invalui intr'o vraja de invizibilitate, si toata lumea stia ca vraja ei de invizibilitate putea fi detectata doar de catre vrajitorul corupt de puterea lui ebril.
Valsharess: "Atat de relaxat... totusi atat de neputiincios... a Ajuns la fel ca si cel dinaintea lui.. Un spirit in armura. se pare ca nu va fi o provocare atat de mare pt alianta. dar mai bine testez..."
isi morfa biciul, indrepta manerul spre nekron si trase un proiectil spre el.
Nekron observa ca ceva se indreapta spre el, si se feri plictisit mutandu'si capul putin mai spre dreapta, evitand cu usurinta atacut de test al reginei.
Nekron: "Valsharess... Numai tu puteai sa ma subestimezi atat de tare incat sa crezi ca ma poti asasina cu un simplu proiectil otravit... Ori esti proasta ori ma iei la misto... Stii bine ca in momentul asta otrava nu ma afecteaza... NIMIC nu ma mai afecteaza!!! bwahahahahahahahaaaa!"
Valsharess: "mhmhmhmhmhm, se pare ca degeaba ma prefac ca te subestimez... iti cunosc fiecare tehnica, fiecare atac..."
Nekron: "A,da? si tehnica asta o stii?"
Brusc, din pamant crescura radacini puternice, care o prinsera pe valsharess, legand'o fedeles.
Valshress: "Uuu, se pare ca acest mic demon virgin are asi in maneca! Ai cumva careu?"
Nekron: "Da, putem spune ca am un careu de asi in mana!"
Valshress: "Trist, eu de cand ma stiu am fost trisoare, si intotdeauna am avut si un al 5lea as in maneca." *Casts Dispel*
Toate radacinile cazura incet de pe ea, in timp ce drow-ul se stergea de praful indus de radacini pe costumatia ei... Apoi imediat indrepta biciul spre nekron, il legase cu acesta si il trase la ea.
Valsharess: "Ia spune'mi, iti place sa fii jucat imi picioare des dragul meu? Presupun ca puterea ta o intrece pe a mea,din moment ce ai avut tupeul sa te rascoli impotriva mea... Desigur, ai multa putere, din moment ce ai reusit sa cuceresti Raiul cu sclavii pe care mi i'ai furat! si nu erau putini! va trebui sa platesti pentru asta....!"
Nekron: "Bwahahaha [ =)) ], nu mai sunt fiul tau femeie! nu mai sunt in subordinea ta! nu mai sunt cine ma stiai tu! Nu mai sunt copilul tau kron! Acum sunt NEKRON! Cel ce face regulile in turnul meu, si ma pot muta oriunde in universul asta cu el! GHAA!!!" prin forta bruta, se elibera de sub legaturile biciului reginei, propulsand-o pe aceasta in perete. Cu o incantatie specifica, isi chema in ajutor vechiul lui amic si partener de lupta. O sabie stralucitoare, masiva, dar subtire, cu o aura demonica incredibil de frumoasa, si in acelasi timp foarte amenintatoare i se infatisa in mana.
Ebril: "Credeam ca ai uitat de mine... a trebuit sa gandesc repede si sa ii las papusei mele o sabie normala cu putina esenta din spiritul meu ca sa nu il pierd! dar as face si asta pentru bunul meu prieten, nu?"
Nekron: "Niciodata nu m'am gandit sa te las pe mana unui sclav slab ca vrajitorul ala din fay. se pare ca cineva imi este superior in momentul de fata, si am nevoie de ajutorul tau... cel putin ca sa dizolv turnul asta si sa ma retrag in alta parte pana cand mi se refac puterile si imi gasesc un nou corp. dar pentru moment trebuie sa termin treaba cu aceasta persoana care mi'a fost odata mama..."
Valsharess: "Sa termini? visezi mult si bine..." *Casts True Sight*
Aceasta isi spuse in sinea ei: "Sigur elfa ar trebui ca sa simta vraja care am facut'o adineaori, deoarece energia pusa in vraja este foarte intensa, si orice vrajitor, chiar si incepator ar trebui sa o simta... astfel cei din alianta vor observa ca eu lupt cu nekron."
Valsharess, cu voce tare: "Bun jigodie nerecunoscatoare ce esti. Hai sa o dam parte in parte. doresti o lupta dreapta, necaracteristica tie, sau scoatem toti asii ce ii avem la ciorap, in fusta, in nas, sau in manusi?"
Nekron: "Iti place sa faci glume pe seama mea nu? desi ma vezi in fata si stii bine ca nu am nici ciorap, nici fusta, nici nas, nici manusi!"
Valsharess: "Da, stiam bine asta... deci nu ai nici un as nicaieri ascuns... deci nimic care sa ma surprinda sau sa ma uimeasca in mod deosebit!"
Aceasta isi transaforma biciul in sabie, si in urmatoarea fractiune de secunda, sabiile celor doi se ciocnira puternic:
Nekron: "Ai devenit puternica. mult mai puternica."
Valsharess: "Eu am unde sa imi tin ascunsi asii. sa te vad!!!"

Xan tresari un moment, intorcand capul spre un perete. La fel si Kara. Elfa privea uimita tot in partea aia, simtind ca se intamplase ceva...o vraja ce-i trezi simturile ca o palma peste cap.
Kara: "Xan? ce-a fost aia? vraja pe care am simtit-o adineauri...este oare?" Xanek ridica din umeri indiferent.
Xanek: "habar n-am." raspunse acesta scurt "se intampla multe lucruri in turnul asta..." continua demonul incercand sa-si mascheze ingrijorarea.
Kara: "glumesti?!?! vraja aceea...o magie atat de puternica nu poate fi decat a..." insa fu intrerupta cand demonul se intoarse spre ea. O vena se unflase de nervi pe fruntea acestuia. Strangea din dinti si o privea in ochi pe elfa. Stia foarte bine ce se petrecea, stia ca acesta este inceputul sfarsitului; s-ar fi teleportat acolo intr-o secunda insa...ceva il oprea. Isi intoarse privirea spre restul grupului, care, desi pareau epuizati, in ochi lor se citea dorinta arzatoare de lupta. Ajunsesera atat de departe impreuna, nimeni nu l-ar fi iertat-o daca ar fi plecat acum singur.
Xanek: "nu mai e timp!" toti din camera tresarira "ceea ce am asteptat, lucrul pentru care am batut atat drum..." eroii ascultau atenti fara sa scoata nici un cuvat "este chiar..."
Ken il intrerupse insa "batrane..." zise acesta cu sclipiri in ochi "sa nu-mi spui ...ca ai descoperit bucataria lui Nekron???"
In momentul acela in camera se facu liniste. Toti il priveau pe semidemon cu falcile cazute. Pana si sunetul vantului de afara se putea auzi. Ken se scobi in ureche.. "am zis ceva gresit???" Kara ce statea ceva mai departe era furioasa; ridica pumnul tremurand, vrand sa se indrepte spre el...insa cazu in genunchi oftand.
Kara: "ma dau batuta!" lasa aceasta capul in jos. Xan la randul lui se freca nervos la ochi. L-ar fi linsat in momentul acela pe Ken, insa incerca sa se calmeze. Ken se uita in continuare mirat.
Ken: "ce-ati patit cu totii? zici ca sunteti niste gaini plouate." ranji acesta.
Xanek: "pana aici piticule" tipa demonul scotandu-si coasa "te mai scurtez cu-n cap!!!!" Insa in momentul acela, toti eroii tresarira cand ceva exploda, nu departe de locatia lor...

ken fu evident ultimul kre observa..."ce..nu ati mai auzit explozii pana acum??" ii intreba pe ceilalti.
kara si xanek nu isi luara privirea din directia exploziei..."acum nu e moment de gluma...." zise fata. xanek intervenii si el: "trebuie sa ajungem acolo pana cand...." ken il intrerupse: "pana cand nu ramanem fara inamici de batut!" zicand asta, baiatul se repezi spre capatul holului. kara isi duse mana la frunte in semn de frustrare, dar ea si dermod il urmara indeaproape. xanek si angel pronira si ei in aceeasi directie. ken ajunse in fata usii imense din catedrala falsa a lordului intunecat. in spatele ei, unda de soc inca reverbera. ken lovi usa cu putere, aceasta se zgudui din balamale si cu un scartait gros si prevestitor de rau se deschise larg, aratand camera ce era dincolo.
Valsharess: "Eu am unde sa imi tin ascunsi asii. sa te vad!!!"
ken intervenii si el...."da...in decolteu. hei babo, ce crezi k faci?!"
xanek tuna. "kair vrei sa o infurii pe cea kre era sa te ucida? macar zi-mi asa si ma ocup eu!" ken se intoarse si zambi. "de data asta, poate apuc sa fac si eu o miscare..."
femeia ii privi cu dispret. "nu am timp acum...nu vedeti k discut ceva cu micutul asta?" zise ea aratand spre nekron. acesta era inca intors cu spatele la grup si la demonita. vocea lui se auzi deodata, pe acel ton malefic si superior ce ii era caracteristic. "credeati k voi ma urmariti pe mine...interesant. nici nu planificasem k lucrurile sa decurga asa repede." el se intoarse, tintuindu-i pe cei din grup cu privirea sa arzatoare. o privi pe kara..."puterea renasterii..." apoi il privi pe ken...."opera mea...".  se intoarse spre o fereastra si privi in directia palatului kre proteja Centrul. "si in final....scopul meu. piesele imi sunt la indemana..." el se rasuci spre grup, isi intinse bratul drept si zbiera. "SUNTETI AI MEI!" un suflu imens de energie se dezlantui din palma lordului, direct spre grup. dermod o feri pe kara, xanek o lua pe angel, iar ken fu protejat de zexius. demonita fusese neatinsa, ea stiind cum sa neutralizeze aceasta energie.
nekron ranji. lovi podeaua cu talpa, si imediat camera fu acoperita de sigilii stacojii lucinde. "kiar voiam sa va imprastii un pic...stati kiar asa!" el isi inclesta pumnul si lumina rosie se intensifica. Valsh fu prima kre reactiona, repezindu-se spre usa. ken si xanek ii observara miscarile, si incercara sa faca acelasi lucru. insa miscarile lor deveneau tot mai grele. "ce...e...asta?!" intreba ken in timp ce fugea. "un fel de limitator de putere...un sigiliu! ia-i pe ceilalti!" ken ii facu semn lui dermod sa o ia pe kara. elful o apuca pe fata...apoi observa o miscare din partea lui nekron. acesta le statea acum in cale, gata sa o captureze pe kara. el intinse pana spre ei, insa dermod o arunca pe fata din calea sa....kara se rostogoli pana in dreptul lui zexius. "wow! puteam fi...multumesc der...." ea privi in directia lui, insa dermod era acum strapuns de maan lui kron. sangele ii tasnea pe gura, in timp ce se zbatea sa il tina pe loc. "FUGITI! ACUM....NU VA UITATI INAPOI!" El scoase din desaga sa cateva sageti, incercand sa le infiga in nekron...acesta insa il ridica pe elf in aer fara efort. dermod ezita datorita dureri, si astfel lordul avu timp sa isi concentreze energia. kara privea cu disperare si neputinta cu cel la kre tinea atat e facut cenusa de flacarile lui nekron. cu ochii inlacrimati, ea se ridica inclesandu-si pumnii. angel si zexius zbierau la ea, incercand sa o miste...dar ea era orbita de furie si nu auzea.
demonita ajunsese la geam, insa fu prinsa de ken de mantie. "stai asa...avem ceva de discutat!" ea isis scoase biciul, si incepu sa il loveasca pe baiat, k acesta sa ii dea drumul. "te omor altadata..acum dispari!" ken se tinea insa strans..."bine....dak nu ai maini nu ai cu ce ma tine...tine asta!" isi forma sabia cu lama ascutita, si tinti incheieturile baiatului. ken insa se repezi spre ea, placand-o si aruncand-o spre fereastra. cei doi zburara pe geam....
inapoi in camera, kara isi aduna toate puterea, pt a-si potoli setea de razbunare...si a-i pune capat lui nekron. acesta zambea, asteptand parca deznodamantul prezis de el.

Lacrimile ii siroiau pe obrajii rumeni.
-Vei regreta amarnic!urla ea si o flacara imensa,mai luminoasa si mai fierbinte ca oricand o invalui.Nekron zambi mai mandru ca oricand.
''Asta e...asta e...furia ta..asta imi trebuie...''
Angel incerca sa se duca la ea,insa Xanek o prinse de mana si o trase inapoi.
-Trebuie s-o oprim! zise ea nervoasa spre demon.
-Nu te poti apropia...e mai puternica ca o supernova..o sa te distruga,zise el ingrijorat.
-Dar..nu putem..Xan...,zise ea pe un ton rugator.
Dermod era deja pe jumatate ars,insa,spre uimirea sa,deschise ochii.O simtea inca pe Kara,furia ei.
''Nu.asta nu trebuie sa se intample''
-Nu...zise el tare.Kara se intoarse spre el.Flacxara se diminua.Uitand parca complet de Nekron,se aseza langa Dermod.
-Stai calm...o sa te vindec eu! Nekron se enerva si mai arunca o rafala de nergie spre ei.Dermod o impinse intr-o parte si fu lovit iar.Urla de durere.Sangele deja umplu podeaua,iar carnea sa devenise rosie si parjolita.Inima Karei se opri pentru o secunda.
-NUUUUUUU!!!!!! urla ea si il lua in brate,insa era asa fierbinte ca ii ardea mainile,dar nu ii pasa.Plangea,iar lacrimile ei scoteau abur in contact cu pielea elfului.
Toti ramasera uimiti.Kara...plangea..cum nu a plans niciodata...
-Foloseste-o!....nu ceda furiei...mai apuca el incet sa zica..si....tacere.
Nekron zambi.''Acum e a mea!''

Valsharess se teleporta in aer,lasandu-l pe Ken sa cada in gol,insa acesta reusi sa aterizeze pe o veranda mai jos cu cateva etaje.
pentru moment,si inima lui tresari.
''Puterea asta..ura asta...o..nu..Kay''

Kara simti ca explodeaza.o ura de neimaginat o cuprinse.Ii revenira toate amintirile trecute...satul distrus,copiii macelaritzi...luptele continue...sangele peste tot...ura...ucide...moarte...Simtea ca mintea ii ia foc.Isi puse mainile la tample si cazu in genunchi.Simtea ca o sa i se imprastie creierii pe podea.
Angel ingheta.
-Nu...nu asta!zise ea spre Xan si il trase de bluza disperata.
-Poftim?intreba el vizibil panicat.Ce e Angel?Ai vazut ceva?
O lumina rosie umplu incaperea...energia emanata ii impinse pe toti pe usi si afara pe hol din nou.Pana si Nekron se feri.
-Cata putere!!exclama el.
Kara simtea ca-si pierde cunostinta.Simtea ca intr-un fel,sufletul,mintea ei se indeparta de trup...
-Xan!Trebuie s-o luam de acolo!zise disperata Angel.O vom pierde.La aceste cuvinte Xan incerca sa se teleporteze dar puterea focului era asa mare,ca il ardea complet.
Nekron isi aseza scutul,si astepta cu mainile impreunate.Kara parea mai mult lesinata decat treaza,mai era doar sprijinita de forta imensa care izvora din ea .Apoi...focul scadea..lumina scadea de asemenea.

De afara Valsharess simti totul.
-nekron..nenorocitul...acum phoenixul e complet nepazit.

Ken urca scarile repede.
-Tine-te Kay...sa nu cumva sa faci vreo prostie!

Kara cazu la pamant.Nekron aproape ca sari de bucurie.
-Ha!!Nu mi-am imaginat ca va fi asa simplu!!!Poate ca Preotul Rosu chiar a facut o mare greseala in a oferi toata puterea asta unei elfe cu o inima prea mare.
-Asta e!!zise Nekron apropiindu-se de fata.

ken urca cat putea de repede. stia k e sinucidere, dar nu o putea lasa. cu fiecare pas, hotararea de a o salva crestea. "stiu k nu o sa moara...dar nekron nu e un adversar pe masura ei! i-am promis sa nu imi fac griji...dar prefer sa imi dea iar pumni decat sa....nu! nu va pati nimic!". spunandu-si asta, ken urca cat putea de repede, trecand incet incet in forma sa de demon. ochii aurii ii luceau, dar nu a dorinta de lupta, ci de disperarea de a proteja. knd era la 10 metri de fereastra, el auzi insa vocea kre il umplu de neliniste.
"nu prea le ai cu strategiile nu?"
in spatele sau statea demonita valsh, privindu-l atenta si ranjind. ken o ignora insa, vrand sa isi continue drumul. nu apuca insa sa faca nici doi pasi, k biciul femeii se incolaci in jurul gatului sau, tinandu-l in loc. baiatul zbiera de disperare: "nu! nu acum! lasa-ma!"
el se zabtea incercand sa se elibereze, insa ea il tinea strans. "nu il pot lasa pe kron sa aibe toate atuurile...asa k tu vii cu mine!"
zicand asta, valsh se arunca, tragandu-l pe baiat cu ea. el privea cu ochii mari locul de unde sareau flacarile, locul unde ea avea nevoie de el, si unde el nu putea ajunge. intinse mana k un ultim gest disperat, inainte de a pierde locul din vedere. ramase fara respiratie. senzatia asta de neputinta...il coplesea. brusc isi lua forma de demon si se arunca spre demonita. aceasta zambi, ghicindu-i intentia. dadu drumul biciului, si ateriza cu grija pe pamant. ken se repezi spre ea, iar impactul sau gauri pamantul.
dupa ce praful se risipi, cei doi erau fata in fata. "tu...." zise ken gafaind. "esti atat de egoista incat ai lasa-o sa moara doar k sa iti urmezi tu planul?!"
"nu...sunt asa de inteligenta incat pot vedea dincolo de ce planuieste kron..."
ken scrasnea cu furie din dinti...toata frica lui de ea disparuse...desi stia k nici acum nu e indeajuns de puternic sa o invinga, nu avea in gand decat sa o termine mai repede si sa plece dupa kara.

Xanek si Zexius tasnira spre Nekron,insa acesta ridica cu usurinta o bariera temporala care ii opri pe amandoi.
-Teleporteaza-ne Xan!zise Zexius grabit.
-Nu pot!scrasni el din dinti...ma blocheaza! Disperarea ii cuprinse pe toti trei.Angel se sprijini de unul din stalpii de rezistenta ai incaperii.Simtise ca ceva de genul acesta se va petrece..insa nu putuse sa faca nimic sa evite.Nekron era acum deasupra trupului vlaguit al elfei.Kara simtea toata energia intunecata care o inconjura,insa nu reusi sa se trezeasca...parea ca priveste totul din alt plan acum...cel astral.
''Nu vreau..pleaca!'' gandi ea,si panica o curpinse.''Cineva....va rog...''insa strigatul ei ramase fara raspuns.
Nekron mari ochii.Avea un chip lacom,insetat de putere.O lua in spate pe elfa cu usurinta si deschise un nou portal in interiorul barierei.
-NUu!!!urla Angel.Nekron mai intoarse privirea o data spre cei trei si ranji.
-Deja e tarziu pentru ea...puterea ei e a mea...nu va faceti griji..va voi aduce trupul ei neinsufletit inapoi....
Cu aceste vorbe patrunse prin portal.
O tacere moarta se lasa peste intreg turnul.Pana si ken si Valsharess se orpira din lupta.

Valsharess pufni .Inima lui Ken tresari.O privi pe demonitza ingrijorat.
-Degeaba te grabesti...deja e prea tarziu pentru ea,zise Valsharess.
Pupilele lui Ken se dilatara,iar pentru o secunda inima paru sa i se opreasca.

Portalul se deschise pe partea cealalta.Nekron tasni din el si ateriza cu forta.O incapere uriasa,semi-obscura si cu o tenta sangerie avea un tron urias din oase ale tuturor raselor din lumea aceasta:elfi,demoni,orci si alte creaturi intunecate.In mijlocul incaperii se afla un fel de pat din piatra veche,cu inscriptii ciudate pe el,in jurul lui era o stea desenata pe podea cu negru.
-Sper ca nu te superi,mi-am permis sa te aduc in draga mea casa...Nekronopolis,insa...in curand..va fi doar una din lacasurile mele..caci intreaga lume mi se va supune...Rai..Iad..si lumea voastra..TOTUL!!!!
O lacrima se prelinse pe chipul elfei.
''Am luptat atata...am legat atat de multe...totul se naruie? Nu...prieteni...prefer sa mor decat sa-i dau ceva lui....ucide-ma...te rog!
Nekron o aseaza pe altar si se indeparta spre tron.De langa tron creaturi slinoase incepura sa se tarasca simtind dulcele gust al unei fiinte vii si pure.Aproape ajunsera langa ea cand kron arunca cu bile de energie intunecata spre ei.
-NU ACUM! tuna el fioros.Toti inghetara...si se indepartara umil.

-Trebuie sa facem ceva!striga Angel disperata.
-Te inteleg...dar..ce?Este evident ca suntem slabi pe langa el,zise Xanek nervos.

''Deja e prea mult...nici ramasitele nu vor mai ramane din mine...am facut o promisiune..si nu o pot respecta...''Lacrimi de sange vor curge.

"promit ca nu o sa mor...."
cuvintele ii rasunau in cap. in mintea lui ken, atata timp cat el era in viata, kara inca mai avea o sansa...de a supravietui si de a isi tine cuvantul. ken se repezi urland spre valsharess. aceasta astepta pana ce el era aproape de el, disparu si reaparu la 2 metri in spatele lui. isi arcui biciul si il tinti pe baiat. ken prinse biciul in mana, sangele tasnind din rana nou deschisa...taietura se vindeca insa instantaneu datorita aurei lui demonice. "hm...asta e bine de stiut" zise ea ranjind. dadu drumul la arma si disparu iar. ken arunca biciul, sari inapoi si se puse in garda. din neant se auzea vocea femeii: "dak stai prea mult in forma aia o sa iti pierzi mintile de tot...vei fi doar un animal si ar fi pacat...". "heh! atunci vino aici sa nu fac prea mult efort!" ea se apropie fara a fi simtita de ken, ii puse o piedica, aruncandu-l la pamant. isi puse palma pe pieptul sau, rostind vraja in limba veche. ken se zbatea sa se ridice, insa simtea cum puterea il paraseste. valsh ridica cealalta mana in aer si rosti ultimul cuvant: fuuin! o raza stacojie ii iesi din palma, si se despica in aer in alte patru raze, kre ii inconjurara pe cei doi, formand o cupola. valsh se departa repede de baiat. el sari in picioare, si se avanta iar spre ea. ea il privi, fugi spre el, il apuca de gat si ii facu cu ochiul inainte de a-l arunca.
ken cazu violent...se ridica insa cu greu gafaind. "de....de ce? eram mai rapid...."
"nu...demonul din tine era rapid..tu esti doar un luptator kre se supraestimeaza in mod constant...am folosit aceeasi vraja k si Nekron mai devreme...puterea de a sigila un anume tip de forta. nu iti mai e de nici un folos sangele lui Rasetsu..."
ken era acum prins la colt...dar mai avea o carte de jucat si el stia asta...diviner. valsh are puteri de demon, deci aura sa ar trebui sa il ajute. "atunci hai sa schimbam cartile de joc!" zise el activandu-si aura divina. fugi iar spre tinta sa, insa aceasta sari abil peste el, ii prinse mainile la spate, isi pregati lovitura si lovi cu doua degete punctul tinta. ken fu iar aruncat. "sper k nu te bazai pe puterea lor..." zise ea aratand spre palatul divin..."stiu foarte bine cum sa o combat...un punct in spatele gatului...o data neutralizat fluxul de energie e taiat..."
ken era acum in genunchi...furios si frustrat. "deci am ramas doar cu stilul meu si cu viteza limitata...xcum nu conteaza cat timp nu o pot vedea..." deodata simti...ceea ce nu ar fi vrut sa simta niciodata....legatura sa cu kara devenea tot mai slaba. el era acum coplesit de lipsa ei de speranta...simtea tot ce simtea si ea. se incorda si se ridica in picioare, cu pumnii inclestati.
"acum esti gata sa renunti..bun...avem de lucru..."
"nu!" zise el cu durere in voce. "poate k irosesc timp, insa nu voi face ce imi spui...nu dupa ce ai luat-o de langa mine!" ken o privi pe valsh cu furie, si cu lacrimi in ochi...cu lacrimi de sange... dar privirea ii era clara.
"vai...aproape k imi pare rau...aproape. puterea phoenixului e irelevanta...e in mainile lui. dar eu voi avea cealalta putere...cea a haosului!" valsh se puse in pozitie de lupta...consumase multa energie cu cele doua miscari, asa k nu mai avea decat invizibilitatea, arma si agilitatea k carti de jucat. "o sa te adorm si dupa aceea nu vei mai avea ce face..."
ken lua pozitia de lupta...nu se obosi sa isi stearga lacrimile...acestea ii vor aminti de ea gandi el....

-E timpul!zise Nekron ridicand mainile si rostind incet o incantatie.Un scut violet tasni din steaua care inconjura altarul pe care se afla Kara.Deodata Kara incepu sa urle de durere.Energia ei vitala era practic supta de bariera violet.
Nekron ranji entuziast:
-In curand energia Phoenixului va fi eliberata,si atunci planul meu va fi cu un pas mai aproape de implinire...desi..deja am castigat,izbucni el intr-un ras diabolic.
Kara zbiera simtindu-si puterea si viata insasi iesind din ea.
'Nu...nu voi ceda!Nu voi lasa in mana lui asa ceva! gandi ea strangand din pumni.
Dupa 15 minute Nekron incepu sa caste plictisit.
-Sincer...cat ai s-o mai tii asa?intreba el amuzat.Doar n-o sa vina nimeni dupa tine...recunoaste,esti singura....si nu mai ai scapare.
Kara continua sa lupte cu indarjire.Nekron incepu sa devina iritat.
As putea s-o tin asa..la un moment dat va claca sigur..insa nu am timp de pierdut...trebuie sa iau Phoenixul.Daca nu i-l pot lua cu forta...atunci mi-l va da de bunavoie. realiza el si elibera bariera.
Se apropie.Kara gafaia.Era transpirata toata,desi inconstienta...lupta fizic si psihic cu forta aceea.Nekron o lua de cap si o ridica.


Kara statea pe marginea unei stanci.Vantul racoros ii inunda narile,iar mirosul dulce din aer o facea sa zambeasca.Cerul era albastru ca marea cea mai clara .APoi,privi in jos si striga speriata: sub ea se afla un abis fara sfarsit de orori si durere.Iadul cel mai cumplit...suflete peste suflete care racneau in purgatoriu.Kara tremura de spaima.Incerca sa se dea un pas inapoi,dar nu reusea...era pur si simplu legata  de acel loc...era la rascruce de drumuri.
-De ce te temi? intreba o voce blanda de barbat in spatele ei.Kara se intoarse repede.Un inger cu aripi marete aurii si cu par alb statea si-i zambea frumos.
-Mi-e teama...sa nu cad,zise ea cu jumatate de glas.
-Nu trebuie....cei cu suflet bun nu trebuie sa se teama de acel loc,explica el .Dar..pari obosita,ce ai patit?intreba el pe un ton ingrijorat.
-In curand o sa dispar...mi-as dori ca prietenii mei sa vina mai repede dupa mine,zise ea privind abisul.Ingerul zambi.
-Ma tem..ca prietenii tai nu vor mai veni,zise el pe un ton mieros.Kara facu ochii mari.
-De..de unde stii?
''-Mi-e foame...hai sa mancam ceva! zise vocea lui Ken.
     -Da..probabil Kara deja e moarta..ce rost mai are?zise Xanek
     -Macar nu imi va mai da scatoalce din Iad,chicoti Ken.
     -Sincer...ma cam saturasem de atitudinea ei de eroina si toate fitzele ei,zise Angel cu o voce ce nu parea a ei.''
Inima Karei tresari pentru o clipa.
-Nu..ei nu ar vorbi asa despre mine...nu mi-au vorbit niciodata asa,zise ea vehement.
-Asta este ce gandesc,si adesea..ce gandesti e diferit de ce spui,zise ingerul.
-Nu!zise Kara si-si puse mainile la urechi disperata.Nu au motiv sa vorbeasca asa.Mereu m-au ajutat,nu am de ce sa nu ma incred in ei...iar Angel..e cea mai dulce si pura fiinta..nu ar vorbi niciodata asa.
-Te-ai intrebat vreodata de ce Dermod a murit?
La acele cuvinte inima Karei striga de durere.
-Angel ar fi putut sa-l ajute..dar n-a facut-o..de asemenea...Nashimo si Elwin...prietenii tai nu le-au putut salva...sau poate nu au vrut...ranile lor nu erau ireparabile pentru o regina a dragonilor,iar Ken...cum se face ca mereu pleaca exact cand ai nevoie de el....este evident...nu te suporta...si ar face orice sa scape de tine.
Ochii Karei erau in lacrimi...vorbele acelea ii gaureau sufletul...desi stia ca nu e adevarat,indoiala isi facea loc incet in sufletul ei.
Poate...chiar au motive sa ma urasca...poate..am fost oarba..
Ingerul  ranji.
-Asta e!! zise el si deodata peisajul se preschimba intr-unul desertic lipsit de viata .
Ingerul o impinse de pe coltul stancii,iar Kara se prabusi in neant.

-Indoiala este tot ce trebuia ca sa-ti prind energia...acum...deja te prabusesti,zise el ...iar puterea phoenixului incepea sa iasa vizibil din corpul fetei..esenta ei.kara palea din ce in ce mai mult....

Lacrimi..durere...disperare...cu cat cadea mai mult..cu atat parea ca mai  are mult de cazut.
Ochii ei negri stralucitori  isi pierdeau din stralucire..obrajii ei rumeni deveneau vinetii,parul i se desprinse din coada..iar pumnalele cazura de la brau...Kara se destrama.....
APoi...tacere....O ultima lacrima uscata ii ramase pe chip.Kara atarna lipsita de vlaga....
Kara....murise,departe de ei...departe de tot ceea ce iubea...
''Cand ma voi intalni cu Nekron...ii va parea foarte rau! striga Kara aruncand o ultima privire spre casa si parintii ei adoptivi.Avea un zambet viu..spontan..plin de tinerete si frumusete....''   Fusese in van?
Oare...durerea....dar si momentele fericite..fusese totul in van?

ken isi reincepu atacul in forta. "zanzoken!" 6 imagini ale sale aparura pe camp. valsh ramase calma. se facu iar invizibila, si lua imaginile la rand, cautandu-l calma pe baiat. ken era atent la sol. ii putea vedea pasii. se lasa repede in jos si ii puse piedica. valsh se sprijini in mana si sari iar in picioare. ken o urma si o ataca, insa ea ii bloca cu usurinta atacurile, asteptand k el sa se lase descoperit. ken realiza asta si sari inapoi, tinand garda sus.
"fara puterile divine si demonice nu prea ai multe optiuni. ai face bine sa renunti pana ma plictisesc, altfel o sa te termin cu o miscare." zise femeia calm.
ken trebuia sa isi controleze furia si sa se concentreze, dar nu se putea gandi decat la ea...la golul imens lasat dupa ce prezenta ii palise. "mania nu ma ajuta. acum si aici trebuie scap si sa o ajut! dar cloanta are dreptate...nici nu o pot atinge in starea in kre sunt acum..." isi inclesta pumnii si o privi tinta in ochi pe demonita. "cu siguranta k e increzatoare acum..."
"privirea ta imi place. mai e inca speranta pentru tine copile. kiar vrei sa te duci direct la nekron si sa il ajuti in planurile sale?"
"nu incerca sa ma pacalesti. tu si nekron sunteti la fel!"
"eu vreau doar sa il opresc inainte sa distruga tot. apocalipsa nu e amuzanta..."
"nu vrei sa il opresti! vrei sa ii iei locul! sa folosesti puterea pe kre el adunat-o, doar in alte scopuri..."
"perspicace...imi place puterea" zisea ea uitandu-se la mana sa in timp ce strangea un pumn. cu o viteza uimitoare se repezi direct spre baiat. acesta bloca cu greu lovitura, insa valsh ataca si cu celalat pumn dezechilibrandu-l, iar apoi se rasuci si il lovi cu piciorul aruncandu-l la pamant. ken isi reveni repede insa, si incerca si el sa atace, insa femeia disparuse iar. si de data asta ea isi ascundea pasii, deci el nu o putea simti. ken era acum tinta sigura. "nu o sa o simt decat dupa ce ma ataca...ia stai! asta e!". ken isi incorda corpul pregatindu-se pt impactul kre nu intarzie sa vina. femeia il lovi cu putere, injunghiindu-l cu degetele sale in piept. ken facu un pas inapoi, puse talpa in pamant stand ferm si o prinse de mana. gura sa sangeranda schita un zambet. el stranse cu si mai multa putere, aproape zdrobindu-i bratul, in timp ce ea incerca disperat sa se elibereze.
"nu pleca acum...abia incepem sa ne cunoastem..." zise ken gafaind, stapanindu-si durerea.
"ce faci?! o sa mori dak nu imi dai drumul..."
"cu totii murim...dar din cauze diferite. nasol nu? trebuie sa imi impart ura intre tine si nekron...el pt k a ucis-o, iar tu pt k ai tratat-o pe kara k pe un pion si ai sacrificat-o!"
"nu aveam de ales...trebuia sa reduc pierderile! esti navi dak crezi k ai fi putut face ceva..."
"nu aveai de ales...? ghici ce...nu era alegerea ta!" zicand asta, ken incepu sa stranga energie in pumn.
"si crezi k asa vei rezolva ceva?! nu ma vei putea opri, iar dak continui asa, iti vei pierde si tu viata!"
"atunci macar voi fi langa ea..." ken simtea impactul loviturii tot mai tare. rana era adanca, iar fara puterea de demon, era fatala.
"ha! ai spus k am ales knd nu trebuia...acum e randul tau sa alegi...mori aici fara rost...sau traieste si salveaz-o!"
ken tresari. "e deja moarta! din cauza voastra!"
"la fel cum erai si tu..."
baiatul ezita...kiar si pt o farama de speranta, de la cea mai josnica sursa...cat timp era vorba de kara, el ar fi acceptat. valsh vazu schimbarea de hotarare in ochii lui. "ha...stiam eu k nu o vei face...."
ken ofta....lasa pumnul jos, insa nu ii dadu drumul. "da...nu te voi lovi cu toata puterea...." ken ii prinse un croseu direct in fata femeii inainte de a cadea lesinat la pamant...
demonita isi revenii si isi freca obrazul. ken lesinase la momentul potrivit. bariera creata de ea tocmai se disipa.
"ce incapatanat...acum trebuie sa astept sa isi revina..."

valsharess: "daca astept sa isi revina, atunci nekron nu va mai fi de oprit... iar eu an de gand sa il fac sa plateasca pt suferinta acestui suflet nevinovat"
Valsharess observa ca, pe parcursul sederii ei in rai, a invatat sa priveasca lucrurile sub o prisma mai buna... Echilibrul se disipa, 2 din cele 3 lumi erau deja la picioarele archdemonului Nekron. Il lua pe ken in spate si incepu sa urce rapid pe zid pana in locul unde alianta zacea lovita crunt de moartea karei... cand o vazura pe valsharess cu ken in spate , angel adoptase pozitie de lupta, dar xan statu relaxat...
xanek: "acum l'ai omorat si pe el?"
Valsh: "nu am avut nici o intentie in a face asta... stii bine. e doar inconstient deoarece mi'a dat prea multa bataie de cap. am avut grija sa ii vindec si ranile cu vraja mea putin cunoscuta de magi, in timp ce urcam turnul asta inalt... e un luptator bun... dar nu a mai avut incredere in sine... voi toti l'ati considerat o povara pt grup, daor pt faptul ca avea un mod diferit de a actiona.... desi scopul lui era acelasi"
Xanek: "Ce stii tu? tu stii numai sa lupti si sa comanzi... si sa ai sclavi."
Valsharess: "Cat se paote de adevarat.... mai putin ultima parte... toti supusii mei stau la dispozitia mea pt ca asa vor ei, nu pentru ca ii oblig eu... pt ca ei vad in mine un conducator ce ar putea sa ii calauzeasca prin intunericul underdark-ului. desigur, tu nu ai avea de unde sa stii ce inseamna sa fii regina si sa porti grija unei intregi rase"
Xanek , taindu'i vorba scurt: "Pt ca nu am dorit niciodata asta"
Valsh: "imi pierd timpul aici. am alte chestii mai importante de facut."
in timp ce valsh ducea disputa incordata cu xan, ken se trezise... din nou cu puterile sale dinainte, si putin slabit...
Ken: "wow, o slabanoaga ca tine ma poate tine pe umar?"
Valsharess il arunca instant in zid, proptindu'l bine acolo.
Valsh: "Nu te'ai ivnatat sa iti tii gura... chair daca din cauza asta a murit si kara... Mekron s'a mutat in Dar-Kunor, cetatea sa de bastina, care e bine protejata, si unde zac cei mai buni 2 demoni ai sai. Ken, ar trebui sa iti porti de grija.... Nekron a dat impresia ca este interesat de phoenix mai mult decat de a 7a carte.... dar nu trebuie sa uiti ca el a vanat phoenixul pentru a reusi sa extraga  secretele celei de'a saptea carte din tine. fii vigilent. Acum, daca  nu mai aveti de gand sa ne batem degeaba, imi voi lua zborul spre blestematia aia de cetate sa termin ce am inceput si sa imi indeplinesc scopul pentru care am venit aici."
Xanek: "Stai..."

In incapere se facu liniste. Valsh se opri pentru o secunda; Xan se ridica de pe jos unde statu de la disparitia lui Kron. Isi roti gatul si inainta spre Valsharess. Trecu mai departe si se opri la cativa pasi in spatele ei. Intoarse un pic capul si zise...
Xan: "actinunile tale nesabuite ar putea sa ne coste aceasta lupta." Valsh se incrunta un pic insa nu zise nimic. Acesta continua "daca ai fi vrut, l-ai fi putut opri pe Kron din obtinerea phoenixului. ai fi putut intervenii si acum poate Kara ar fi inca cu noi." zise acesta intorcand capul dinspre ea.
Valsharess: "...din pacate am fost ocupata in momentul acela! daca vrei sa dai vina pe cineva..." isi indrepta aceasta privirea spre Ken care tocmai se desprinsese din zid aterizand pe pamant "da vina pe prietenul tau greu de cap..."
Xan: "scuteste-ma; nu-mi spune ca daca ai fi vrut, nu ai fi putut scapa de corcitura in cateva secunde." o intrerupse demonul cu o voce rece intorcandu-se din nou spre ea. Din nou linistea se asternu in incapare. Angel statea in genunchi; desi aparitia demonitei o lua prin surprindere aceasta avea inca lacrimi in ochi. Zexius statea in spatele ei, pregatit insa cu capul plecat. Ken statea in fund pe pamant in locul in care fu azvarlit. Cei doi demoni se priveau rece unul pe celalalt fara sa mai zica nimic. Dintr-odata Ken sari in picioare surprinzandu-i pe toti...
Ken: "deci babo" se stersese acesta la nas "zi-mi cum o pot aduce pe Kay inapoi!" Toti se uitau la el mirati, pana si Valsh. "Chiar daca Xan are ce are cu tine, eu sunt dispus sa te ascult si sa te urmez daca ma vei ajuta si tu." Xan izbucni atunci.
Xanek: "auzi ce vorbesti piticanie?! nu stiu ce minciuni ti-a bagat in cap, insa nu voi accepta acest lucru." zicand acestea demonul isi si morfa coasa asezandu-se in pozitie. Angel suspina, iar Zexius vru sa sara sa-l opreasca insa se opri... "mai bine terminam acum de ea si scapam de o amenintare decat sa ne injunghie pe la spate cand nu mai are nevoie de noi." Ken pasi spre el.
Ken: "stiu ca voi doi va stiti de multa vreme...si...probabil tot ce ai spus tu este adevarat, insa..." se opri acesta intre cei doi, fix in fata lui Xan "daca ma va ajuta sa o aduc inapoi pe Kara nu imi pasa ce se intampla dupa aceea!"
Ken tresari, sari pe spate si abia evita atacul. Coasa se infipse in pamant crapandu-l. Semidemonul ateriza pe pamant, se aseza in pozitie si astepta.
Xanek: "cum am zis, nu voi permite acest lucru. Prefer sa te omor acum si sa ma asigur ca Kron nu va pune mana pe carte, decat sa te vad cu dansezi dupa cum iti va canta ea, cazand in capcana ei." ridica demonul coasa din pamant rotind-o in aer.
Ken: "atunci asa sa fie batrane."
Angelus: "Xan te rog nu face asta..."
Valsharess: "ar fi bine s-o asculti! nu face ceva ce cu siguranta vei regreta mai tarziu." Insa era prea tarziu, demonul ridica coasa in sus si inainta cu viteza spre Ken. Acesta la randul lui stranse pumnii si izbucni la atac.

lui ken nu ii placeau cum evoluasera lucrurile. xan si restul nu trebuiau sa apara. din moment ce valsh se grabea insemna k putea sa o salveze pe kara, dar k timpul ii era limitat. "haide xan..."gandi baiatul "renunta o clipa la obsesia de a taia tot ce nu iti convine..."
xanek retrase coasa si il privi cu dispret pe ken. "dak te aliezi cu ea, nu mai poti veni cu noi...e clar?" din tonul sau, ken isi dadu seama k era acum calm, si k un dorea lupta..."fiecare va salva ce poate....un dusman comun e destul pt o alianta...tine minte asta, lord xanek!" xan tresari. era prima data knd ken i se adresa cu respect. isi dadu seama k baiatul nu era asa usor de citit. si mesajul ascuns in acea replica incepu sa iasa la lumina. fara nici un cuvant, xan le facu semn lui angel si lui zexius sa il urmeze. fara a privi in spate ii zise baiatului: "campul de lupta s-a schimbat...deci si fostele legaturi. amandoi vom face ceea ce credem de cuviinta. vom vedea mai tarziu cine a avut dreptate..." cei trei disparura in ceata, indreptandu-se in directia cetatii Kunor. ken intelesese si el acum ce vrusese de fapt sa zica Xanek, si era oarecum usurat...
se intoarse spre femeie.."du-ma la ea...." valsh zambi. se apropie de el si ii arata orizontul. "acolo....o asemenea ceremonie ca cea a extragerii de magie direct din suflet e cu siguranta zgomotoasa. ce a mai ramas din kara va fi de gasit in ruinele Nekronopolisului." "apropo...mi-a placut discursul cu regina si supusii...trebuie k ai exersat mult pana sa inveti se te prefaci asa..." valsh ii raspunse prompt. "am deja ceea ce imi trebuie. xan va incerca si va muri de unul singur. nekron insa va pieri de mana mea...cu putin ajutor din partea voastra..." valsh ii puse mana pe umar baiatului, rosti incantatia si imediat cei doi fura inconjurati de un cerc albastru stralucind.
ken abia clipi si se trezi intr-o incapere mare si intunecata. mirosul de sange si moarte ii intra imediat in nas si ii provoca greata. valsh se departa de el pt a aprinde tortele ce luminau camera. ken se straduia sa nu vomita, gandindu-se doar k in curand o va revedea. brusc, incaperea fu luminata...prea brusc insa pentru ken, kre vazu imediat corpul karei pe masa unde avusese loc ritualul. el incremeni. desi constientizase k ea nu mai e, vederea unei asemenea imagini cu proprii ochi il lasa o clipa nemiscat si fara speranta. valsh se apropie si ea pt a examina ramasitele. "te comporti de parca nu ai mai vazut vreun cadavru pana acum....revino-ti, s-ar putea sa am nevoie de tine pentru asta." femeia ii puse mana pe piept karei, simtind locul unde nekron ii spintecase sufletul si extrasese puterea. ea stia bine tehnica...doar ea il invatase pe nekron, insa ea insasi nu avusese niciodata ocazia de a o testa. dupa cateva minute, agonizatoare pt ken, ea se intoarse spre el. "deci...vestea proasta e k prietenei tale i-a fost furat "nucleul". acesta e locul de unde izvoraste puterea unui vrajitor. este unit de suflet si nu poate fi extras decat prin zdrobirea acestuia." "apreciez k incepi cu vestea proasta....e vreuna buna?" "din fericire, un suflet nu poate fi ranit asa usor. ce a mai ramas din prietena ta, amintiri, sentimente, totul pluteste acum in eter, asteptand sa se stinga. in concluzie, dak am putea readuce acestea in corpul ei, ea ar mai putea fi salvata." "bun! si cum poti face asta?" "eu nu pot...." ken simti k sangele ii fierbe, iar gandurile i se indreptau iar spre uciderea babei. "nu te grabi asa....e nevoie de cineva kre i-a fost apropiat, kre sa ii atinga corpul, sa isi foloseasca din energie si sa ii ofere o punte spre aceasta lume..." "dermod...el ar fi putut....dar acum..." "esti fara speranta....de TINE vorbeam! tu o poti readuce. trebuie doar sa ii oferi o cantitate suficienta din energia ta, o "transfuzie de suflet" si de restul se va ocupa vointa ei...." "si cum fac asta?" intreba el plin de speranta acum. "fi creativ....."
baiatul era acum in cumpana...singura sansa de a o readuce pe kara era la degetele lui. nu putea da gres, dar nici nu avea idee ce face. "stai...knd vine vorba de energie...." ken trecu in forma sa de demon, insa fara explozia obisnuita. acum isi canaliza energia in interior. "eu am destula...sper doar sa nu te superi prea tare dak..nu...CAND vei reveni!" ken se apropie de kara. el inca ezita...nu pt k nu avea incredere in valsh..ci pt k ceea ce avea sa faca era ceva nou pentru el...si culmea, de asta depindea viata prietenei lui. isi apropie fata de a ei, privi in ochii ei lipsiti de viata si isi repeta in gand "te rog, intoarce-te! te rog, intoarce-te! te rog, intoarce-te!" gura lui o atinse pe a ei, si in acel moment ken puse toata energia sa in aceasta uniune, sarutand-o pt prima data pe fata la kre el tinea atat. insa nu simtea nimic...dupa jumatate de minut, el tot nu putea sa simta ceva de la ea....era gata sa renunte...sa se departeze...sa cada in disperare..insa mai rosti o data in gand, de data asta k un strigat astral:te rog, intoarce-te!.
brusc, mana karei se ridica, il prinse pe ken de dupa gat si il tinu strans langa ea. ken tresari, insa nu se putea elibera. acum incepuse! energia sa era absorbita..la inceput strop cu strop, si apoi val dupa val...coprul karei tresarea din cand in cand, semn k asimilase fluxul...baiatul era speriat, insa nu avea de ales...apoi ii vazu ochii deschisi larg...nu calzi si negrii k inainte, ci albastrii, luminosi si insetati de viata. ken simti k mana karei ii atinge pieptul, si apoi fu aruncat in partea cealalta a camerei. valsh era si ea uimita...intelege revenirea fetei...insa puterea ei era de nepatruns..."de unde?! cum?!" ken se uita buimacit si el..."nu ma intreba pe mine...dak stiam k un sarut e asa, o faceam mai devreme..."aduaga el zambind. kara era inconjurata de arcuri de electricitate alabstra....amintirile, gandurile, luptele ii reveneau in minte, naucind-o si nelasand-o sa se ridice in picioare...apoi ii veni si ultima imagine...cea a lui nekron strivindu-i sufletul...furia o coplesi. ea isi ridica bratele cu pumnii inclestati si lovi podeaua, trimitand fulgere prin toata camera...valsh se teleporta pentru a le evita, iar ken, datorita valului haosului, fu neatins.
kara era acum la podea..gafaind si tremurand. ken se repezi sa o ridice, insa valsh il preveni..."nu! nu stim dak e rationala..trebuie sa...." ken pufni "e vina mea k e asa! dak e sa ma ucida, asa sa fie. un o pot lasa iar singura!"  ken ajunse langa ea, ingenunche si ii vorbi. "hei....kay...tu esti...." fata ridica incet privirea, si i-o intalni pe cea a baiatului. "ah....ah....o sa il ucid! o sa il fac cenusa! nu va scapa!" "heh...si eu ma bucur sa te vad...te poti ridica?" kara incerca si dupa un minut era pe propriile picioare. "ce s-a intamplat cu mine...ar trebui sa fiu...si de ce am puterea asta?!" zise ea , uitandu-se la arcurile electrice ce i se formau intre degete...
valsh se apropie. kara se puse in garda insa ken o atinse pe umar. "ii sunt dator....si tu la fel...asa k hai sa o ascultam..." kara incrunta privirea...insa era prea obosita pt inca o lupta.
"ma bucur k dai in sfarsit dovada de putina ratiune...k sa ii raspund intai fetei la intrebare, ai fost inviata...datorita cunostintelor mele si energiei baiatului. acum esti un suflet revenit din eter...esti oficial nemuritoare...insa sursa puterii tale noi....poate fi explicata numai de el" zise demonita aratand spre ken..
"mda...fulgerele sunt in familie cred....mama mea, marea demonita rasetsu, e mai batrana decat stiu multi. atat de batrana incat si numele ei s-a schimbat de-a lungul istoriei..numele ei original...era RAISETSU."
"asa deci..." zise valsh interesata...
"si ce legatura are un nume cu puterea mea?" intreba fata.
"pai draga, tu aveai puterea phoenixului...mostenita si crescuta in tine...dar nicidecum unica in lume. pe taramul lui ken, ea poarta numele de Vapaia Ho'oh...puterile elementare sunt subiectul unui monomit ce strabate lumea. insa acea vapaie a fost extrasa de nekron...de aceea si si murit. k sa revii la viata trebuia inlocuita. credeam k ken iti va da doar suflul sau prin sarut..."
"prin ce?!" fata tresari k arsa si il privi pe ken kre cauta sa isi ascunda privirea..."vorbim mai tarziu..."
"insa a facut mai mult decat atat...el a mostenit de la mama sa scanteia...Scanteia Orochi...nefiind magician, nu o putea exploata decat prin muschi si arte martiale. insa knd ti-a dat tie din energia sa, ti-a oferit si acest nou nucleu...acum nu mai ai puterea phoenixului, cum o denumeste poporul tau...ci pe cea a lui Osiris. fulgere...." kara privi iar arcurile de energie din mana sa..."si trasnete..." kara se uita in fereastra si isi vazu ochii ce luceau...se indrepta si isi concentra energia in mana sub forma unei bile elctrice....se privi, insa nu cu repulsie...ci cu nerabdare...nerabdarea de a invata noile sale puteri.
(http://img401.imageshack.us/img401/6329/raikarajv6.jpg) (http://imageshack.us)
"da....pot lucra si cu asta...."zisea ea zambind....
cei trei parasira ruinele impreuna. toti se schimbasera acum, si aveau de aflat dak schimbarile erau in bine..sau in rau.

Coridorul lung era vag luminat de tortele ce jucau in bataia vantului. Peretii erau sparti si gauriti, iar ramasitele erau improscate cu sange; podeaua distrusa era presarata cu sute de cadavre de zombie si oasele a nemumaratilor monstri rapusi. Scena oribila se intindea de-a lungul intregului coridor fiind scoasa parca dintr-un cosmar. In departare, prin intuneric se vedea o lumina slaba. Zexius era rezemat de un perete gafaind si plin de sange; ingenuncheata langa el Angel ii tinea mana si, cu o raza de lumina ii vindeca incet ranile. Procesul parea sa dureze ceva, iar amandoi pareau expuizati. Ceva mai departe, in intuneric, o silueta statea in picioare inconjurata de alte cadavre. Xan privea vag spre luminita ce se observa in departare anuntand iesirea. Coasa lui tine 3 cadavre infipte in perete. Era liniste; tot ce se auzea erau gafaiturile lui Zexius si picaturile de sange ce curgeau din cadavre.
Zexius: "huff...huff...e de ajuns, sunt bine!" spuse acesta greoi "pastreaza-ti energia!"
Angelus: "dar...!?" Insa demonul ii zambi incet si o prinse de mana iar aceasta inceta vraja de vindecare.
Zexius: "mai e mult generale?" se ridica acesta cu greu proptindu-se de lance; Angel il ajuta.
Xanek: "nu!" raspunse demonul scurt.
Angelus: "Xan, esti sigur ca ce ai facut a fost intelept. sa-l lasi pe Ken singur, daca Valsharess il va omori?"
Xanek: "haha...macar de ar fi asa de usor..." incepu acesta sa rada fara sa se intoarca capul spre cei doi. "daca vroia sa o faca, ar fi facut-o demult." Cei doi lasara capetele in jos. Vorbele lui nu pareau sa-i incalzeasca cu nimic. "si..." Angel si Zexius tresarira, "...se pare ba baba si-a tinut promisiunea..." Cei doi statura un pic amutiti.
Angelus: "v-v-vrei sa zici c-c-ca....!?!" sari ea ca arsa balbaindu-se, "d-de unde sti? c-cum?" Xan intoarse capul in directia din care se simtea noua energie; o energie noua insa totusi familiara, impreuna cu cea a lui Ken si a lui Valsharess.
Zexius: "huff...huff...e bine de stiut..." se propti demonul cu spatele de perete obosit "insa...Nekron are ceea ce-si dorea. puterea phoenix-ului e in mainile lui, sporindu-i puterea deja uriasa..."
Angelus: "intr-adevar. daca pune mana si pe Ken va fi complet... si atunci..." incepu aceasta sa tremure tinandu-se de umeri.
Xanek: "hmph!" Demonul ridica mana si prinse coasa din perete, smuci puternic si o desprinse. Cadavrele cazura la pamant devenind scrum, iar imediat dupa, intreg peretele se prabusi ridicand un nor des de praf oribitor si inecacios. Cand acesta se aseza, cei doi observara ca Xan deja inainta spre iesire. Demonul intoarse capul spre ei, ochi rosi il luceau insa li se adresa cu o voce calda "sa nu mai pierdem vremea, nu vrea sa intarziem ..."

Mainile Karei inca tremurau de ura si dispret.Cedase lui Nekron ca o proasta.Era confuza fata de modul cum fusese reinviata,si inca nu pricepea exact tot ce se modificase in ea.Se simtea,sufleteste,la fel....insa..parca perspectiva ei se schimbase totusi.
Ochii albastrii ii luminau si mai mult vederea,dar o dureau...se simtea..ca renascuta...cu o noua viata..noi puteri...era un proces foarte dificil pentru sufletul ei..park mintea refuza schimbarea.Mergea la pas lent incercand sa reflecteze asupra tuturor lucrurilor ce se intamplara.
Ken se uita din cand in cand inapoi s avada ce face..dar nu indraznea sa vorbeasca cu ea,nu de frica...ci de gandul ca trecuse probabil prin chinuri oribile cat timp fusese singura in neant si poate avea nevoie sa fie singura si sa ia unele decizii singura.
Kara isi privea mainile care pareau sa straluceasca continuu.Se simtea evident...altfel...trupul ei era mai dur..mai rece ca de obicei..ii era greu sa creada ca era moarta..dar in acelasi timp era foarte asemanatoare cu o persoana vie.Se opri in fata unei oglinzii si se privi cu atentie.
Totul era la fel..doar ochii erau albastrii si pielea mai stralucitoare..insa in interior..inima nu ii mai batea....desi sufletul ei parea sa bata la fel..insa..inima..
-Kay?intreba Ken intorcandu-se dupa ea.Kara parea mai mult trista decat speriata de noua ei transformare.
-Nu-mi place!zise ea cu jumatate de glas.Nu mai simt inima calda batand...insa...totusi..respir..gandesc..simt..la fel.
-Hei!zise Ken zambind si luand-o de umar,esti la fel..doar..un pic mai ..moarta!incerca el sa explice.
Din nefericire..poanta nu ii merse...Kara nu zambea deloc..se uita doar in oglinda trista.
''Bine macar ca nu imi cere explicatii pentru faza cu sarutul...phew..'' gandi Ken stergandu-se pe frunte de sudoare.
Kara stranse pumnul...
-O sa imi cada in genunchi si o sa-mi ceara indurare!scrasni ea privindu-se cu ura in oglinda.
-Uhm...hehe...chicoti ken nitzel speriat,si incepu sa se dea inapoi usor.Kara lovi cu forta cu pumnul oglinda care se sfaramase in mii de bucatzele.Atunci observa ca nu o durea.
-Hmm..asta nu e neaparat un lucru rau...zise ea ranjind.
Acum tristetea fu inlocuita cu dorinta de a cotonogi pe cineva....dar incerca sa se controleze.Va folosi ura doar cand va trebui..nu fata de prietenii ei...apropo de prieteni...abia atunci isi aminti de ce se  mai intamplase in timpul reinvierii si incepu sa se joace nervoasa cu o suvita de par,rasucind degetul ei subtire si lung prin el.
Ken ingheta.
-Am dat de dracu!murmura el vazand-o pe Kara apropiidu-se inversunata.Inghiti in sec.
Incepu sa fluture din maini disperat.
-Jur..jur..a fost ..din reflex....aia mi-a venit atunci in cap...
Kara se facu ca nu intelege:
-ce vorbesti? intreba ea trecand pe langa el repede.Ken se uita perplex o clipa..
-Uhm..what?...
''E clar ca ceva e in neregula cu mine...ar trebui sa-l proiectez direct intr-un boschete cu maracini...dar...
Incet Kara isi aminti vag ceva din acele momente de punte spirituala ...si din greseala..lasa o scanteie de electricitate sa scape printre degete..direct pe pantalonii lui Ken..
-Arshhhhh...ardeeeeee!striga el...Apa..repede!si incepu sa tzopaie de colo colo...
-Hopa!puse ea mana la gura si clipi des.Eh..lasa..am tot timpul din lume acum....zambi ea vazandu-l cum tzopaie in jurul lui valsh.
-Nici nu poti sa tii in frau puterea...o ironiza Valsh.
Kara se enerva imediat.
-O sa ma descurc io..cum am invatat sa controlez phoenixul o sa invat si cu noua mea putere....n-am nevoie de mustrari..cel putin..nu din partea ta,zise ea revoltata .
-La naiba...nici n-ai inviat bine..ca deja era sa ma bagi in spital de 2 ori...scor record.Ce vorbesc..mi-am facut-o cu mana mea..am jurat c-o sa suport consecintele....'in fond..mai bine sa fie aici cu mine decat sa n-o mai vad niciodata''

ken se departase pt a le lasa pe cele doua sa lucreze la abilitatile karei...nu era locul lui acolo. ciudat era acum k el era indatorat pe viata unei fiinte pe kre o ura din adancul inimii. nu...ciudat era k ea il ajutase! si acum ken isi framanta minte pt a gasi motivul. "de fapt e cam evident...nu ii poti invinge, fa-i sa ti se alature. strategia unei oportuniste. a stiut sa ma convinga nu numai sa nu o ranesc, ci si sa o urmez orbeste...". baiatul radea in sine de ironia situatiei. pt mult timp isi spusese k atata timp cat kara e in viata totul va fi in regula. dar acum nu se ma putae ascunde in spatele acestei replici. in timp ce statea pe margine si cugeta la aceste probleme, femeia se apropie de el.
"sa mergem. drumul nu e lung, dar e imprevizibil. asa k ar fi bine sa pornim de acum."
"e un sfat sau un ordin?"
"ia-l cum vrei. dar ridica-te si misca-te!"
ken nu zise nimic. imediat facu ochii mari. kara si valsh erau una langa alta...si lui ken i se parea k cele doua incep sa semene ingrijorator de mult. kara insa veni imediat spre el: "haide! lectiile astea sunt fara rost dak nu le si aplic.." zisea ea zambind. ken incuviinta si cei trei pornira, strabatand campul pustiit. privind in jur ken observa k desertul se retrasese o data cu nekron. privelistea ii dadea speranta...k asemeni acestui loc, si ei, razboinicii vor putea fi la fel k inainte de razboi. valsh se opri si le facu semn si celor doi sa faca la fel. kara ramase nemiscata in timp ce ken incerca sa isi dea seama de ce ea le daduse semnul. valsh se intoarse, le zambi si disparu...ken lua pozitia de lupta, in timp ce kara ramase calma..."ok...asta nu e in regula..ce se....?" ken tacu, simtind k pamantu se zguduie. kara privi in departare si arata cu degetul primejdia ce se apropia. o ceata de soldati demoni cu furie in ochi si otel in maini navaleau spre ei. 
"ramasite din cetatea lui..." zise ken.
"nu pentru mult timp.." raspunse kara calm si cu raceala in glas.

Valshress spuse cu tot de comanda: "Repede, adapostiti'va. // nu am timp de pierdut cu minionii astia... nekron e constient ca inca e slab, si incearca sa amane intrevederea noastra ca sa poata asimila usor phoenixul." *casts stone skin*
"acum ca va stiu protejati, adapostiti'va undeva sub pamant"
Ken si kara spusera in cor: "si vrei sa pierdem toata distractia?!?!"
ValsharesS: "o faceti pe pielea voastra."
Regina rosti o incantatie in vechea limba a drow elfilor.
Kara: "Mi se pare cunoscuta incantatia asta....". si indata ce realiza ce se imtampla, baga mana in ken si se adapostira intr'o scorbura de pamant facuta de o bila de foc aterizata in timpul razboiului ce terminase nu demult timp in acel loc.
Imediat ce caracterele noastre se adapostira, meteoriti incepura sa coboare din cer si sa creeze gauri mari in ostirea minionilor, pana cand nu a mai ramas niciunul...
Valsharess: "Ah ce mult imi place peisajul pe care mi'l confera vraja asta... nu am mai vazut demult asa ceva.", si se putea vedea in ochii ei nostalgia timpurilor in care era mag de rand, si se chinuia sa invete acea vraja...
kara iesi din adapost, tinandu'l pe ken tot de guler. ii arunca o privire fixa, si ii spunse pe un ton rece:
"Iti sunt datoare pt asta... vanduta!"
Valsharess: "Stai la rand [mhmhmhmhmhmhm..... deja incepe sa se vada raceala de wraith din ea... incepe sa imi placa din ce in ce mai mult...]"
Din departare, se putea vedea o ramasita a ceea ce fusese odata...om. albastru, cu copite si gheare, ceea ce parea sa se asemene bine cu natura actuala a karei. In stanga avea un scut ce parea a fi spiritual, iar in dreapta o sabie lucitoare, de o forma ciudata.
(http://i194.photobucket.com/albums/z16/Aarlekk/A_Shield_for_Raziel-CD-Shield-01.jpg)
Ken: "chiar incepuse sa imi fie dor de ei... nu'mi spuneti... lasati'ma sa ghicesc..." apoi urla cu voce tare: "Kinus, tu esti?!"
Valsahress si kara se uitau una la cealalta, mirate.
Kinus: "Ken... de multa vreme nu ne'am mai ciondanit... de data asta cui ii mai slugaresti?"
Ken: "sec, ca de obicei Kinus... nu sunt un sclav, am un scop bine definit, fapt pt care ma si aflu aici..."
Kinus: "stiu bine de ce esti aici... o sa imi faca placere sa va fac bucatele. stapanul nekron a zis sa incerc sa nu mor... mai are nevoie de mine. si pe mine m'a bufnit rasul gandindu'ma ca niciodata ken nu a reusit nici macar sa ma invinga."
Ken: "A trecut mult timp Kinus..."

Cei trei pasira afara din turnul lui Nekron. Niciodata, niciunul dintre ei nu se bucurara mai tare sa vada lumina zilei si sa simta bataia vantului pe fata si prin par. Xan in special simti cum o parte din puterile sale reveneau treptat odata cu parasirea locului si a nenumaratelor bariere spirituale ale lui Kron. Eroii se departara incet, Xanek il cara pe umar pe Zexius care era ranit, iar Angel ii urma indeaproape. Nu numai ca nu puteau lupta la capacitate maxima in turnul acela, insa pana si puterea crescuta de vindecare specifica demonilor le era stopata. Se asezara langa niste copaci ce inca mai stateau in picioare. Zexius se rezema si isi trase sufletul; incetul cu incetul puterile ii reveneau si lui; si Angel incepu sa se simta refacuta datorita amuletei demonului, ce isi pierduse din calitati in interiorul turnului. Xan se ridica si se uita imprejur. Simturile ii devenira iar ascutite. Arunca o privire spre turnul ce ii crease atatea probleme; structura, desi suferise mari distrugeri in interior, in afara era inca mareata si impunatoare, o dovada chiar, a puteri uriase a lui Kron. Demonul porni cu pasi inceti inapoi spre el rotindu-si umerii si gatul in semn de incalzire.
Zexius: "Xan, unde..." insa intelese repede si tacu lasand capul in jos.
Demonul isi morfa coasa si o roti in aer, apoi si-o propti pe umar. Cand fu inca odata la marginea turnului se opri si privi in sus; varful era inca invizibil din cauza norilor. Acesta ridica coasa, strangand puternic de maner asezandu-se in pozitie. Instant disparu. Turnul fu traversat de zece raze de lumina apoi demonul ateriza din nou pe pamant si-si dizolva coasa. Se aseza si el langa prietenii lui lasandu-se pe spate pe pamant.
Zexius: "mai mult ca sigur locul in care Nekron se afla acum va fi din nou impanzit cu acele bariere. Nici macar tu nu le vei putea face fata. ce putem face? vom fi o prada usoara chiar si pentru unii demoni ai lui?" spuse acesta pe un ton grav.
Xanek: "ma gandesc la asta...voi gasi io ceva." zise demonul intorcandu-se pe o parte. Un moment fu liniste; vantul batea printre crengile copacilor...
Angelus: "crede-ti ca sunt bine?" spuse ea uitandu-se spre cer. Xan se ridica in fund.
Xanek: "cum nu se poate mai bine." ii zambi acesta. Angelus zambi la randul ei si se uita din nou spre nori ce se deplasau pe cer. Xan o mai privi o vreme; "incep sa-l inteleg pe Ken. ar face orice pentru Kara...intr-un fel, amandoi suntem la fel." "sunteti gata?" spuse acesta dupa un timp. Zexius si Angel incuviintara. Xan o lua de mana pe fata, iar Zexius ii puse la radul lui mana pe umar si cei trei disparura intr-un nor negru de fum.

Dupa un timp de la plecarea lor, pamantul incepu sa se cutremure. Turnul in sine incepu sa se cutremure; bucati uriase din el se desprindeau cazand pe pamant. Nu dupa mult timp, intreg turnul se prabusi vertical la pamant; in cateva secunde, mareata cladire nu era decat un munte de pietris si bolovani, strivind toate creaturile lui Kron ce inca mai erau inauntru. Cutremurul fu atat de puternic incat fu simtit pana in locul unde erau ceilalati (Ken, Kara, Valsh).

-Hei Ken,cine e slabanogu'? intreba kara pe semi-demon la ureche.
Ken chicoti:
-Pei..e si el Wraith...Kara facu ochii mari,parea ca mai are un pic si-l trazneste din priviri....ceea ce era..tehnic posibil acum cu noua ei putere.
-Hmpf,pufni ea si-si incrucisa mainile la piept,macar inca mi-am pastrat frumusetea.
Dar sirul de ganduri fu oprit de cutremurul resimtit.Kara se apropie de fereastra imensa,in zare turnul straniu incepu sa se prabuseasca.
-Se pare ca fiului meu nu-i mai trebuie turnul acela,zise Valsh cu calm.
-Ken?intreba Kara deodata,Kinus asta e vechi prieten...si sa inteleg ca ti-a tabacit fundu?Ken se uita pe pereti:
-Nu m-a...BATUT...doar...asa..o data...uhm...Kinus incepu sa rada.
-N-ar recunoaste ca a pierdut o lupta nici in ruptul capului...Ken facu bot si se pregati de atac,insa mana Karei ii bloca drumul.
-SIncer...nu-mi place deloc de el...si cum nu-mi place...imi vine un motiv in plus sa-l rup in bucatzele...cu sau fara permisiunea ta,zise ea si isi trosni pumnii,as vrea sa-l zbor in alta dimensiune,zise ea ranjind entuziasta.
Ken incepu sa chicoteasca:
-Kinus...nu e de bine,zise el.Kinus ridica din spranceana.
-daca esti asa ingrijorat pentru ea,de ce n-o opresti?intreba el amuzat.
-Crede-ma...nu de ea sunt ingrijorat,ranji el.
Kara nici nu astepta semnal,orice luptator in slujba lui Nekron avea sa moara de mana ei,asa ca tasni spre el cu o viteza ametitoare.
-Sa vedem care e diferenta dintre cea de atunci...si cea de acum,murmura Valsh privindu-i.
Kara isi simtea picioarele incredibil de usoare si sprintene...de parca o greutate fusese ridicata de pe ele,elibera o bila de electricitate,fiindca pe moment doar aceasta forma reusise s-o materializeze,si sari tintind capul sau,insa Kinus sari imediat inapoi si pamantul fu zguduit .
Kinus nu parea deloc surprins,indrepta sabia si tasni la fel de repede,poate chiar mai repede spre elfa.
Kara se incrunta si sari pe spate evitand toate atacurile,dupa care bloca sabia cu piciorul,azvarlind-o intr-o parte.
-Da-mi voie sa ghicesc...esti noua in domeniu nu?intreba Kinus.Kara ranji:
-Si ce-i cu asta?Ti-e ciuda ca o sa te bat mar?si se invarti pe piciorul stang azvarlindu-l pe cel drept direct in fata tipului.
Acesta se izbi de o coloana care se prabusi.Kara nici nu
statu pe ganduri,deja ajunse langa el si dori sa il termine,insa sabia aceea ciudata se materializa din nou si zbura spre ea,kara incerca s-o evite...dar tot o atinse langa stomac.
Kara se astepta sa vina valul de durere....care insa nu mai venea...simtea ceva..dar..nu putea spune ca era durere,realiza ca se putea misca destul de bine,si-si azvarli cizma direct in mutra lui Kinus.Acesta paru sa ramana inconstient.
-G...Go Kay?!murmura ken cu jumate de gura.
-N-am terminat cu el!zise ea si-si materializa fulgerul.Ken tasni ca un titirez spre ea.
-Stiu ca d-abia astepti sa ii rupi pe toti...dar..poate stie ceva si ne spune,nu tre sa il ciopartim imediat,glumi el.Kara paru o clipa ca avea sa-l scalpeze bine,insa apoi chipul isi mai recapata din obisnuita ei blandete.
''Stiam io..o fi wraith dar ...sufletul ei tot bland va ramane ''
-Ma rog!zise ea plictisita.Da' cand termini e randul meu,zise ea strangand din pumn.

in timp ce cei doi se ciondaneau, corpul lui kinus fu parasit de energie. ken se uita spre cadavrul kre acum zacea fara viata..."e al doilea demon si moare asa usor...?".
"hei! vorbeam cu tine!" se rasti fata la ken...acesta ii facu insa semn sa fie atenta. un cerc verde luminos se forma in fata lor. din el, forma familiara a lui kinus aparu, revigorat si neatins. el isi trosni gatul, si ii privi pe cei doi cu ochii sai albastrii lucind. "deci...doar de atat e in stare fata pana la urma..." apoi el se avanta atat de repede, incat ajunse instantaneu in spatele fetei, gata sa atace cu sabia sa eterica. ken o impinse pe kara din drum, ferindu-se si el de atacul demonului. cei doi se rostogolira, si se redresara, privindu-l pe demon.
ken privi spre valsh..."sa inteleg k ne lasi noua onoarea...."
aceasta ridica din umeri si disparu in ceata, chicotind. "doamne, cat o urasc...." apoi ken privi spre kinus. "nu stiu cine te-a readus pe tine, dar cred k mai are nevoie de lectii...."
kinus nu era amuzat. "moartea e blanda cu cei slabi k tine...cu mine insa, a fost o amanta dura. dar nu ma plang..k si tine, eu ador lupta si confruntarea. cat timp pot face asta pt nekron, kiar nu imi pasa pe cine trebuie sa ucid!"
"kiar dak e vorba de Azra?" zise ken cu o expresie serioasa. kinus ramase nemiscata. desi starea sa nu ii permitea sa arate emotii, el acum fierbea de furie. kara intervenii si ea: "cine e aia?" ken ii spuse fara sa o priveasca..."un razboinic...o cunostinta comuna...nu kinus?" acesta se incorda si se avanta spre ken. "SA NU II MA POMENESTI NUMELE!" ken se feri de sabie, insa kinus se rasuci si il lovi cu scutul aruncandu-l. kara vru sa intervina, insa demonul o privi cu intensitate. "rana aceea e mai adanca decat pare...doar nu vrei sa termin ce am inceput...eu si cu el avem ceva de incheiat...STAI DEOPARTE!" zicand asta, ochii demonului radiau cu energie ne-vie. kara nu era intimidata, dar stia k a-i alimenta furia demonului nu era intelept...se retrase cu doi pasi.
ken se sprijini in maini, sari pe spate si ateriza in picioare. "ai acelasi stil k inainte...nu irosesti nici o miscare."
"iar tu pici mereu in capcana mea...." raspunse prompt demonul, luand pozitia de lupta. ken facu la fel, privindu-l atent pe kinus. baiatul ataca primul. seria sa de pumni fu oprita de scut, apoi ken se lasa in jos pt a se feri de lama. ii puse piedica lui kinus, acesta sari in aer, se rasuci si ataca in jos cu sabia sa. ken se dadu in lateral, lasa sabia sa loveasca pamantul, ii prinse bratul lui kinus strans. demonul ataca acum cu scutul, ken se feri si il arunca pe adversar. se avanta dupa el, sperand sa inceapa o serie de atacuri, insa kinus se redresa, si porni o rafala cu varful ascutit al sabiei sale...ken puse piciorul in pamant, se lasa iar in jos, apoi tasni in aer. kinus se propti in pamant si sari si el. pumnul lui ken lovi scutul lui kinus cu putere, apoi cei doi cazura in picioare, cu spatele unul la altul.
"asa faceam si inainte nu?" intreba ken pe un ton retoric.
"cam asa...da. dar banuiesc k esti curios acum nu?"
"da...atat despre ce ai invatat intre timp, cat si despre trucul cu vindecarea..."
"o sa zic doar atat: nu ai cum sa vindeci un wraith. iar despre puterea mea...corpul asta are MARI avantaje!"
zicand asta, kinus fu inconjurat de o aura albastra, iar armele ii luceau tot mai mult....acestea devenira din ce in ce mai transparente, pana disparura de tot. presiunea de la energie adunata de kinus crapae pamantul. era acum fara arme, dar corpul i se intarise de multe ori. kinus arata cu ghearele spre ken si ii zise: "sa iti arat!"
kinus disparu, si ajunse in fata lui ken instantaneu. ken tresari, si incerca sa atace, insa kinus ii prinse mana, il lovi cu cotul in fata, il ataca cu o serie de lovituri de picior si il arunca pe ken cu usurinta. ken tusi si incerca sa se ridice..."macar nu ma ataci cat sunt la pamant..." kinus ii spuse pe un ton superior."nu am nevoie...nu ma vei mai putea atinge de acum..." "oh...asta crezi?" zise ken gafaind. sari in picioare, isi aduse mainile pe langa corp, isi concentra energia si se incorda. "demonizer!"....insa nimic nu se intampla....ken era paralizat si perplex. kara era la fel de uimita. "ce....se intampla?! cum de nu pot...?" ken se tot intreba in gand. kinus ii vedea disperarea in ochi. "mai astept mult? hai....am multi de ucis, nu fi egoist!"
ken se uita la kara...la ochii ei...si isi dadu seama, aducandu-si aminte de cuvintele lui valsh. "i-ai transmis scanteia..." asta era! knd o inviase, ken ii daduse energia sa demonica karei. acum, fara aceasta, el nu mai putea recurge la acea forma a sa....
ken lasa mainile in jos, si ofta lung. "ei bine, asta complica situatia..." apoi ridica ochii spre kinus. acesta avea bratele incrucisate, si arata nerabdator. baiatul cugeta si apoi spuse: "scuza-ma un pic..."
kinus era furios. "cum?! cum indraznesti sa imi intorci spatele?!" se pregati sa se repeada spre ken, insa acesta spuse: "hei! si tu ai luat o pauza in mijlocul luptei. in plus, doar esti sigur k o sa ma bati...atunci asteapta un pic!". demonul se calma. avea dreptate. baiatul nu parea amenintator si a ataca pe la spate pt a termina un inamic asa slab era sub demnitatea lui. kinus ii facu semn sa se indeparteze...
ken se apropie de kara si o trase aproape. "nu vreau sa auda..ia spune...ce iti arata viziunea ta divina?" kara il privi fix pe demon, si incerca sa retina detaliile. apoi ii spuse lui ken: "suba carapacea materializata se ascunde ceva....omogen, dar fara forma. cred k el se manifesta fizic dupa cum vrea. si o data ce forma fizica e distrusa el poate pur si simplu sa revina la acea forma, concentrand energie." acum realizara de ce nu fusese ranit prima data..."bun. si de ce e acum asa rapid si puternic?" "diferenta e k acum in loc sa isi manefeste energie eterica in formele solide ale sabiei si scutului, o trimite prin corp, sporindu-si forta fizica. fluxul pare concentrat in zona antebratului si a tibiei." "deci in rest e la fel de fragil k inainte...bun...iti raman dator." "ia stai asa! eu ma luptam cu el! da-mi mie voie sa..." ken o privi hotarat si grai: "tu ai putea sa il bati mai usor decat mine. insa il cunosc. la fel cum am luptat cu jorad, pt a-l salva de intuneric, vreau sa faci si acum..." "deci nu iti faceai griji...." "ci doar rasplateam o datorie veche..." continua el vorbele fetei. "dar cum ramane cu forma ta? nu poti sa folosesti...." ken se departa usor de ea, fara a-i intoarce spatele, pasind inapoi. "puterea aia are un alt rol acum. ai tu grija de ea pana ma intorc...". kara nu putu sa spuna nimic. isi dadu seama de ce ken nu mai avea abilitatea aceea. insa stia si ce voia ken sa spuna prin "datorie". "hei! dak vad k ai probleme il dezmembrez personal pe domnum sac-de-oase!" "nici nu ma indoiam..." zise ken, de data asta cu spatele la kara, privind direct la dusmanul sau.

Kara se aseza intr-o parte lasandu-le loc celor doi pentru lupta insa era extrem de agitata.Vroia sa participe la lupta si ii era teama ca fara demonizer Ken nu va face fata.In forma actuala putea sa-i ajute pe toti mai mult...dar inca era nepregatita..avea nevoie de exercitiu.ken primi o lovitura de la Kinus si se rostogoli la podea,atunci Kara stranse din pumni ingrijorata si dadu sa sara la wraith insa apoi Ken se ridica si se avanta din nou in lupta...fata rasufla usurata...
''Daca inca mai batea inima acum..cred ca-mi sarea din piept si faceam atac de cord..'' gandi ea.
-Tare speriata esti...auzi elfa din spate pe valsharess chicotind.Se intoarse si stranse din dinti.
-Da...sunt...si care e problema?intreba ea iritata.Valsh se apropie de ea:
-Sentimentele intuneca judecata...Kara ridica capul cu superioritate si o privi ranjind.
-Iar lipsa de sentimente ma face ca tine..nu mersi..prefer intunecarea judecatii..sau cum o numesti.
-Asa am zis si io cand m-am indragostit de EL...si nu a adus nimica bun... zise ea cu regret in voce.
-E treaba ta daca nu stii sa ai grija de lucrurile la care tii,zise ea si se intoarse spre cei doi care se luptau,insa eu...o sa am grija.

Xan simti ceva in timp ce traversa spatiul. O raza ii invada mintea, s-i strica concentrarea. Cei trei aparura in mijlocul unui wasteland; nimic nu era vizibil la orizont, decat dune de nisip. Vantul batea puternic maturand nisipul, ridicandu-l in sus, creand vartejuri. Angel si Zexius se uitau mirati de jur imprejur; se asteptau ca Xan sa-i dupa direct la fortareata, insa locul in care se aflau acum nu parea deloc aproape de destinatia lor.
Zexius: "Xan, vrei sa ne explici si noua cum am ajuns aici!?" zise acesta mirat; insa demonul nu raspunse. Xanek cerceta si el imprejurimile, concentrandu-si simturile la maxim...insa nimic.
Angelus: "Xan? Esti bine?" Fata era ingrijorata, insa acesta tot nu raspundea.
Xanek: "Ce naiba a fost aceea? N-am mai simtit niciodata ceva asemanator. Parca ceva mi-a intrat in minte si m-a redirectionat aici...dar...cum e posibil asa ceva...o asemenea putere?!?!" [Note: vroiam sa scriu "WTF?" la sfarsit, dar deh; ar fi fost impropriu! Moving on...]
Dintr-odata vantul inceta sa bata, iar nisipul ridicat cazu brusc la pamant. Cei trei se ferira de norul de praf ce ii lovi asezandu-se in pozitie defensiva.
Zexius: "C-ce...naiba...?!?!" O picatura de sudoare ii se scurse demonului pe gat in timp ce inghiti in sec. Dintr-odata, Xan pasi inainte rotindu-si gatul in semn de incalzire.
Xanek: "Bun! Te-ai folosit de mine si ne-ai adus unde ai vrut, si pentru asta te felicit, insa ce zici sa iesi afara si sa incepem aceasta petrecere odata...?" Pentru un moment fu liniste, parand parca nimeni nu avea sa raspunda, insa dintr-odata, nisipul de despica in doua [Note: cheap Moise ripp-off] iar o silueta omeneasca pasi inafara. Vantul incepu din nou sa bata; praful din nou ridicat, faceau imposibila identificarea individului. Xanek ranji diabolic: "Era si timpul!"


[scuzati inactivitatea mea pe aici, sunt in perioada partialelor la faculta]

ken fu aruncat inca o data la pamant. "de ce ezita? putea sa ma raneasca mai grav pana acum..." se ridica si isi privi adversarul cu atentie. kinus nu avea nici un punct descoperit...nu aparent cel putin. dar ken stia...de aceea o intrebase pe fata unde e concentrata energia. kinus desi nu arata asta, parea increzator...deci acum era sansa baiatului. wraithul se repezi iar cu viteza orbitoare spre ken..acesta incerca sa il loveasca cu pumnul, dar demonul aparu repede in spatele sau, si il lovi cu piciorul. ken se redresa, neluandu-si ochii de la kinus. "o sa termin cu urmatoarea miscare...incepi sa ma plictisesti, si in plus...stapanul asteapta..." zise demonul. ken se incorda..."am mai avut de a face cu asta...knd luptam impotriva ei..." spunand asta el se uita la valsharess. kinus disparu iar, acum aparand in fata baiatului kre parea lipsit de aparare. "acum!" gandi ken..."diviner". aura ii permise lui ken sa evite primul atac al wraithului...acesta incerca o lovitura cu piciorul, ken sari, si il lovi tare pe kinus in crestet. acesta isi pierdu echilibrul, iar ken profita de situatie si ataca cu o serie rapida de pumni in pieptul demonului...punctul unde energia era slaba. kinus isi reveni si sari inapoi, distantandu-se de ken. era vadit uimit de abilitatea baiatului...dar nu avea de gand sa ii mai lase o sansa.
ken gafaia...dar isi atinsese scopul. demonul era nevoit sa ia o pauza. acum ken ii vorbi: "vad k ai acelasi stil k inainte...doar putin mai rapid..." ken tusi scuipand sange "si mai distructiv. ce ar crede ea dak te-ar vedea acum? crezi k ar simti altfel?"
kinus era furios, dar nu voia k baiatul sa vada asta. "trebuie sa te aduc in viata...insa mainile si picioarele nu intra in afacere...deci nu impinge limita!"
"azra nu ar fi vrut asta...si nici eu!"
"taci!"
"erai k si noi...un luptator! in momentul in kre ai renuntat, ai devenit ceea ce urai!"
amintirile ii navaleau demonului in minte...se apuca cu mainile de cap, incercand sa stavileasca valurile de ganduri si durere ce il napadeau. ken profita de pauza "bun...acum sa ma gandesc. pana acum 5 minute totul era in regula...dar schimbarea trebuie sa fi avut loc mai in urma..dar cand. sa fie de la sigilarea lui valsh? nu...era o vraja temporara...kiar ea a spus. atunci..." ken privi spre kara...si isi aminti cum ii transferase energia sa. kara gandea acelasi lucru. energia lui ken era acum in ea...cea de demon cel putin. el nefiind magician, avea nevoie de o cantitate mai mare pentru a-si sustine forma de demon, si pentru a-si augmenta corpul. de aceea acum kara avea probleme controlandu-si puterea...era pur si simplu prea multa. "deci...solutia e sa ii dau inapoi ceea ce e in plus...si pt asta..." kara privi spre ken muscandu-si buza "trebuie transferata in acelasi mod...fir-ar!" ken lua din nou pozitia de lupta...kinus isi revenea si era furios...iar kara avea de luat o decizie.
"gata! acum o sa te las lat! pregateste-te!". demonul se repezi iar spre ken...acesta se pregati sa blocheze si sa incerce din nou sa atace....kinus era exact in fata sa acum, gata sa dea lovitura...insa brusc, kara ii iesi in cale si striga: "nu te grabi asa!" forma repede o bila de energie electrica si il lovi frontal pe kinus, aruncandu-l la mare distanta si lasandu-l paralizat.
"ce faci?! ti-am zis sa..." kara ii puse degetul pe buze baiatului. ken nu se putea misca, kara il paralizase si pe el cu o unda slaba de energie. ea se uita la el, cu un zambet cald. "a venit vremea sa fim chit...dar dak tot trebuie sa fac asta, macar sa fie placut nu?" "kay...eu..." inainte sa apuce sa spuna ceva kara ii acoperi gura baiatului cu a sa. ochii fetei luceau intens, in timp ce baiatul o lua si el in brate, tragand-o spre el...acum era altfel pentru ken..desi kara nu mai era calda, era plina de energie...si lasa sa se simta asta in atingere..ken simtea ceva familiar...chemandu-l de departe...deschise ochii ce ii luceau in auriu intens, si privirea sa o intalni pe a karei...ea simti cum energia sa revine sub control, in timp ce surplusul revenea celui de drept.
kinus insa isi revenise si inerca sa ii atace pe cei doi...insa o unda mare de soc il arunca inapoi la pamant...kinus sari in picioare imediat...insa acum vedea rezultatul...cei doi stateau imbratisati...kara intoarsa cu spatele si ken, in forma sa de demon, tinandu strans in brate si ranjind catre kinus....
baiatul o privi pe elfa si ii spuse: "sa inteleg k acela a fost un bonus?" kara duse repede privirea in jos..."nu fii tupeist...sau iau inapoi ce ti-am dat..." ken rase..."haha..nu cred k e cazul sa impartim kiar tot..." ken ii dadu drumul din brate fetei si facu un pas inapoi. trecu pe langa ea, indreptandu-se spre adversar. kara se duse inapoi la locul ei...amandoi zambeau, k si knd ar fi aflat cate un mic secret...

Cand Kara reveni inapoi se simtea complet schimbata:simtea ca puterile ii sunt sub total control si era sigura ca acum ca i-a restituit inapoi energia pierduta Ken il va termina pe slabanog,inafara de asta,se simtea fericita si ii tot venea,dintr-un motiv anume ,sa zambeasca si abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras.Valsh se uita...
- O_o......sa inteleg ca pe tine te  amuza situatia asta,ei bine draga mea,felicitarile mele,prestatia de  mai devreme aproape ca m-a emotionat...Kara mima uimirea ..si Valsh accentua grabita..APROAPE!!Si totusi...continua ea privind-o cu siretenie...moartea  te-a facut mai tupeista? sau...
-Daca cauti sa ma iriti,iti sugerez sa te opresti cat inca sunt in toane bune,dar daca nu...continua..chiar te rog..si nu vei mai apuca ziua de maine,spuse ea cu zambetul pe buze.
-Hei!Voi doua...Gata!!urla Kinus....nu vedeti ca tre sa incepem iar sa ne luptam...cat mai atrageti atentia ?Acum e randul nostru,zise wraithul....dar Ken era...ZZZzzzz...
-  :?   ....[nici n-am inceput lupta serios si el a adormit...]
-Dap..asa face el,zise Kara si dadu un urlet...Ken!!...,baiatul tresari,concentreaza-te...concentreaza-te...
-Um...da...asa e..lupta..corect...scuze...

Demonul se opri in loc in timp ce noul venit inainta spre el prin norul de praf ce plutea in aer. Dupa un timp, acesta iesi din bariera ce-i acoperea silueta orprindu-se la ceva distanta de Xan. Era un barbat de culoare, cam la 30 de ani; avea parul negru si lung, prins la spate intr-o coada impletita. Avea o barba scurta, si tinea ochii inchisi. Era imbracat intr-un fel le uniforma de arte martiale, cu un maieu alb bagat in pantalonii negri stransi cu o centura inodata la brau. In picioare purta un fel de incaltaminte de panza, insa ce iesea in evidenta erau manusile lui. Acestea, ce erau mai mult niste gautlet-uri masive de metal, sub forma a unui cap de tigru fiecare. Barbatul respira adanc, parca bucuros ca a iesit dn norul de praf. Acesta isi puse mainile in san si ii cerceta "din priviri" pe cei trei [Note: am pus ghilimele pentru ca tipul tine mereu <sau cel putin acum> ochii inchisi]. Demonul se uita si el la barbat, parand neimpresionat! Isi puse coasa pe umar si zise:
Xanek: "Deci, care mai e si povestea ta? Ai venit aici cu un scop, sau pur si simplu te-ai pierdut?" ranji demonul spre acesta; insa barbatul inca cerceta imprejurimile neparand sa-l bage in seama. Xanek era un pic iritat "Hey amice!" fluiera acesta, "aici sunt! Deschide ochii aia daca ..."
???: "Tu esti arch-demonul Xanekant Singrave, corect?" raspunse acesta intr-un tarziu. Xan se incrunta insa nu zise nimic. "Am auzit despre tine; cum singurul lucru mai mare ca puterea ta demonica, este aroganta ta!" zambi strainul. Zexius bufni in ras, insa isi puse rapid mana la gura lasand capul in jos ascunzandu-si gestul. Demonului isi aparu o vena pe frunte [vena de suparare, tipica anime-urilor].
Xanek: "In primul rand, am renuntat la numele acela acum mult timp; iar in al doilea rand, daca ai venit aici doar sa ma insulti, te anunt ca nu m-ai prins in toane bune." legana acesta amenintator coasa pe umar. "Insa recunosc ca esti bine informat; mi-ar place sa-ti stiu numele inainte sa te fac bucati?"
???: "Oooh, mii de scuze, se pare ca mi-am uitat bunele maniere!" zambi barbatul. "Ma numesc Talon, insa lumea imi spune Gheara Neagra a Mortii [Black Talon of Death]!"
Xanek: "Bun Talon, inca nu mi-ai raspuns la prima intrebare: ce treaba ai pe aici?"
Talon: "Stiu ca suna ca o gluma, insa am fost trimis ca sa ma asigur ca nu ajungeti la fortareata. Mai exact, sa va omor!" spuse acesta pe un ton relaxat.
Xanek: "Heh, nu esti primul care incearca asta." i se raspunse pe acelasi ton.
Talon: "O sa incerc sa fiu o mai mare provocare pentru maria voastra decat predecesorii mei." zise acesta facand o plecaciune in semn de respect.
Xanek: "Mda...desigur!" spuse demonul si disparu. Aparu instat in spatele lui Talon, care nu apuca nici sa intoarca capul ca si fu despicat in doua de la mijloc. Xan zambi, insa sesiza rapid ca ceea ce taiase el, nu era decat o iluzie a oponentului. Dintr-odata, Xan ii simti energia acestuia ii spate si se intoarse rapid ramanand in garda. Talon se avanta spre el, ridicand pumnul pregatind un atac; demonul nu avu mult timp sa gandeasca ca barbatul era deja langa el. Acesta isi incorda muschii si-si arunca pumnul spre fata lui Xan. Insa demonul ii bloca rapid atacul cu latul coasei; dar ceva nu era in ordine: pumnul fulgerator ricosa in sus la impactul cu lama, indoindu-se ca si cum ar fi fost din cauciuc, apoi isi relua traiectoria si, isi atinse tinta. Demonul fu lovit din plin peste fata si aruncat intr-o duna de nisip. Talon ateriza pe pamant scuturandu-si pumnul.
Talon: "Daca vei continua sa ma subestimezi marite Xanek, nici nu va trebui sa-mi folosesc adevarata putere pentru a te termina! Am mari sperante de la lupta asta, sa nu ma dezamagesti acum!"

ken se simtea extraordinar acum...nu numai k ii revenisera puterile, dar alfase si ceva nou. se intoarse catre kinus: "unde ramasesem...?" demonul nu raspunse. se repezi spre baiat, atacand iar din spate. ken evita lovitura, ii prinse mana si incerca sa il impinga. kinus il trase pe ken spre el, il lovi cu piciorul in piept, aruncandu-l in aer si sari dupa el. ken bloca prima lovitura si contraataca imediat...urma o serie de lovituri blocate de fiecare dintre cei doi. cazura in picioare si se inclestara..."tu tocmai pierdeai...dar vad k te-ai plictisit sa tot musti din tarana..." zise kinus. "nici gand...ti-am lasat destula si tie...ha!" ken il trase pe kinus spre el, il lovi cu genunchiul in stomac, sari si ii lovi capul cu pumnii impreunati. impactul zgudui pamantul...corpul lui kinus era zdrobit, insa acum ken stia k nu se sfarsise.
"si asta ar fi dezavantajul unui corp eteric...il poti reface, dar nu are cum sa rezista in fata unei lovituri prea puternice..."
kinus reaparu, aura sa fantomatica disipandu-se in aer..."si crezi k ai castigat doar cu atat? esti prea grabit..."
"de fapt, am tot timpul din lumea...multumita ei." spuse ken aratand spre kara. aceasta nu mai intoarse privirea acum...ci se uita fix in ochii lui. " si k o mica rasplata o sa ii spun o mica poveste..." adauga baiatul pasind inapoi.
"kiar crezi k e momentul?...inca nu am terminat...."
"adevarat...dar vreau k si ea sa stie de ce am tinut sa luptam unu la unu.."
kinus tresari...." sa nu indraznesti!"
"doar nu ti-e teama de adevar...nu? deci sa incepem...cu ceva timp in urma, un rege al unui domeniu din centru a chemat razboinicii lumii in ajutor...tara sa era corupta si preluata de o putere malefica..o energie intunecata al unui obiect antic ii pangarea tinuturile..."
"taci! nu te voi lasa!" kinus il ataca iar pe ken, insa baiatul ii evita loviturile, fara a contraataca. "Regele si-a trimis solii in toata lumea, cautand razbonici iscusiti. in scurt timp, regatul se umpluse de acesti aventurieri, fie dornici sa ajute, fie cautand glorie si rasplata. pus in fata acestei situatii, regele a fost nevoit sa organizeze un turneu, pentru a alege patru, pe cei mai buni. lupta fu crancena si sangeroasa...iar in final numai patru au ramas: Azra, emisara zeilor din nord, Mahado, vrajitorul flacarilor din desert..." ken evita iar pumnul lui kinus, sari inapoi si continua: "kinus, cel mai iscusit soldat al Cetatii Razboiului....si Ken Setsu, luptatorul neobosit din rasarit!" kara izbucnii in ras..."nu crezi k ezagerezi...?" ken ii zambi: "pai trebuie sa imi iau rolul de narator in serios, nu...deci...regele ii aduna pe cei patru si le explica misiunea. adanc in codrul din afara capitalei orasului, se afla Craniul lui Ghaal, un mag vechi si malefic, kre fusese asa de inversunat incat isi incatusase puterea inainte de a muri in acel artefact...fusese de curand gasit din intamplare, iar puterea se scursese afara, inghitind incet mediul inconjurator. codrul devenise acum plin de creaturi, capcane si pericole...insa Craniul trebuia gasit si distrus. cei patru au acceptat misiunea si au pornit a 2 a zi la drum.....odata ajunsi in padure, stiau k singurul mod de a supravietui era de a lucra impreuna. concurenta nu mai avea rost acum. echipa lor era puternica..azra simtea semnele naturii si putea prevesti pericolul. mahado putea incinera orice le iesea in cale. kinus era un luptator si un tactician desavarsit...mereu calm si calculat....iar eu ii ajutam cum puteam, fara insa sa fiu o povara. dupa 3 zile am ajuns la destinatie. desi obositi si raniti, stiam k tinta calatoriei e aproape, asa k am continuat increzatori. ajunsi pe muntele creat de craniu pt a se proteja, eram surprinsi de lipsa oricarui pericol. nimeni nu ar fi putut banui adevarul...mahado fu cel ce se indrepta spre craniu, il lua in mana si ne privi cu ura...ne spuse k in tot acest timp el fusese emisarula acestei forte. iar noi ii cazusem in capcana... cei trei ramasi...azra, kinus si cu mine ne-am pus imediat spate in spate, incercand sa rezistam fortei incredibile a magului. insa acesta fu fara mila...eu am reusit sa evit vraja, insa kinus si azra fura prinsi in cate o cusca din flacari. mahado imi spuse: renunta, sau ei vor fi cenusa...nici nu ma puteam misca...trebuia sa il opresc, insa nu ii puteam lasa pe ei asa."
ken facu cateva tumbe inapoi, si il privi pe kinus. kara ii sorbise fiecare cuvant, in timp ce kinus isi pierdea controlul pe masura ce povestea se apropia de punctul culminant. "insa kinus nu se pierduse cu firea...arunca un cutit spre mana lui mahado, acesta isi pierdu concentrarea iar custile de foc disparura. azra profita de ocazie si isi folosi lantul pt a-l imobiliza pe mag...vazand k cei doi sunt liberi, am fugit spre mahado, sperand sa il separ de craniu, dar nu m-am gandit...kinus fu cel ce ma trase inapoi, salvandu-ma de aura corupta a artefactului...insa mahado il prinse, il ridica in aer si invoca flacari eterice puternice...kinus fu incinerat pe loc..atunci mi-am pierdut firea, am luat forma aceasta de demon, si impreuna cu azra am reusit sa il oprim...."
"DESTUL! cum indraznesti?! am pierdut tot din cauza ta! iar tu povestesti toate acestea k pe o carte scrisa prost!"
ken il privi cu amaraciune in ochi pe kinus..."nu prietene...cartea e asa pt k asa ai scris-o tu...am incetat sa ma mai invinovatesc pt pierderea ta. si eu...si azra..."
auzind iar acel nume, kinus ramase pe loc..."stiu k va iubeati...vedeam asta din felul in kre luptati impreuna...si desi soarta v-a despartit, azra nu te-a uitat niciodata...si nici eu.."
kinus abia se putea tine pe picioare de furie...nu voia decat sa il rupa in bucati pe acest baiat insolent...atunci auzi vocea rechemandu-l..."dar stapane...inca nu am....ah..da...inteleg" se intoarse spre ken. "grabeste-te spre dark'unor...acolo...ii vom pune capat..." kinus disparu intr-un cerc verde lucind...
ken ofta usurat si reveni la forma sa. kara se apropie usor. "strategie?"
ken o privi zambind si ii zise: "da...stiam k nu il pot invinge dak se tot reface...asa k m-am decis sa atac altceva. mintea lui. mi-am dat seama de knd am pomenit prima data de azra k asa va reactiona. furia il slabeste...si de aceea a fost ordonat sa se retraga..."
"si povestea aia...cu el si cu azra...crezi k vom pati si noi la fel?"
ken chicoti: "pai...deja am trecut prin moarte o data...si suntem inca aici, amandoi. drumul ne sta inainte...nu in urma..."

Cei trei isi continuara drumul mai grabiti decat inainte.
-Xan si ceilalti nu pot fi prea departe,zise Ken luand-o la fuga.
-De ce esti ingrijorat?intreba Kara simtind un ton de nesiguranta la replica anterioara a semi-demonului.
-Kinus era al doilea mare luptator al lui Kron,ceea ce inseamna...
-Mai este doar unul,continua Kara,si va ganditi ca Xan ar fi putut da nas in nas cu el?
-E o posibilitate,zise Ken marind pasul si mai mult.
Valasharess asculta din spatele lor si pufni:
-Dupa cum il stiu pe fiul meu,in acest moment a inceput sa-si piarda rabdarea...probabil vrea sa-i rupa pe toti in bataie si apoi sa ia ce ii trebuie.....cam cum a facut cu cineva anume de aici care nu a stiut cum sa se pazeasca..Kara o privi pe sub ochi nervoasa,insa Ken  o lua de mana si ii facu semn sa nu se lase pacalita.Fata trase adanc aer in piept si baga viteza tragandu-l pe Ken dupa ea si lasand-o in urma pe Valsh.
-Nu-mi place deloc ca trebuie sa-i suport mustrarile astea idioate,scrasni ea din dinti.
-M-a ajutat sa te readuc inapoi,si stie multe despre Kron...sunt doua motive destul de bune sa o lasam in pace cat mai mult posibil...daca cineva stie vreun punct slab al inamicului,aceea e ea.Deci..mai rezista putin..Kara isi dadu ochii peste cap.
-Nu stiu cat mai rezist,sunt mult mai sensibila la magarii fata de inainte.
-Hehe...adik acum in loc de scatoalce dai cu pumnul invaluit in energie?
-Am zis magarii...atentiona fata.
-Voi doi porumbeilor mai incetiniti ''graba strica treaba'' striga Valsh.
'''Porumbei..ptr asta chiar ca si-o ia ''

Undeva in intunecatul Dar Kunor:
-De ce m-ai chemat inapoi?accentua Kinus nervos.
-Nu-mi esti de folos daca te comporti astfel,zise calm Nekron. Intr-un colt zacea,intr-o clepsidra,o parte din esenta de Phoenix.
-Iarta-mi slabiciunea Stapane,Azra este greu de uitat...murmura el.
-Nu-ti cer s-o uiti...ci s-o inlaturi ,sa nu mai fie slabiciune.Avem lucruri mai importante de facut acum..ti-am promis ca dupa ce totul se va termina o vei revedea,nu?KInus lasa capul in jos cu respect.
-Inteleg,ma voii intoarce acum...
-Nu!zise Nekron repede....Talon este cu celalat grup,in curand vor ajunge si ei acolo,sa vedem cum se descurca cu el...tu esti ultima mea arma de aparare,dupa ce voi avea puterea nimic nu imi va mai sta in cale...


Kara simti o durere puternica in piept.Ceva o oprea...ceva o chema la ea.Se opri si stranse mana la piept.
-Esti bine?intreba baiatul vazandu-i momentul de slabiciune.
-Da...sunt..bine!zise ea repede.Cred ca inca nu m-am obisnuit cu corpul asta,glumi ea.
Dar caldura care ii ardea pieptul nu era imaginatia ei.....inca nu se taiase de tot contactul cu focul Phoenixului....ceva care mereu a facut parte din ea nu putea sa dispara fara urme.Il simtea arzandu-i pieptul...dar...ce insemna asta?

Xanek se ridica incet din nisip. O picatura de sange isi facut aparitia pe buza joasa; acesta isi sterse incet sangele apoi zambi privindu-l.
Xanek: "Hehe, frumoasa lovitura! Desi esti om, folosesti un stil de lupta inventat de noi, demonii."
Talon: "..." acesta nu spuse nimic; statea in pozitie de atac privindu-l atent pe demonul ce isi scutura nisipul de pe haine. "O lovitura directa si doar atat damage? Se pare ca stapanul avea dreptate, nu v-a fi usor deloc!" "O deducere impresionanta Maria Ta, insa ma tem ca nu te va ajuta cu nimic. Pregetestete sa-mi vezi adevatara abilitate..."
Xanek: "Hahaha" bufni acesta in ras "acum chiar si incepi sa vorbesti ca gorilele lui Kron." Una din sprancenele lui Talon incepu sa tremure; incepea sa fie iritat de tanarul demon; ceva foarte rar pentru el.
Talon: "Sa terminam cu vorba!" spuse acesta calm. Impreuna mainile in forma de x, apoi le trase inapoi. Trase aer in piept si sari in fuga spre demon. Viteza lui era impresionanta chiar si pentru Xan; pana la urma urmei, Talon era un om. In cateva secunde erau din nou fata in fata. "Asura's Ten Hands of Death!" zbiera Talon, dezlantuind un atac asupra demonului; lovituri multiple zburara spre acesta cu o viteza incredibila, parca lansate de 10 maini deodata. "Sa te vad evitandu-l pe acesta!!!" Insa de data aceasta Xan nu se grabi sa-si mai scoata din nou coasa. Evita o lovitura, apoi pe a doua, si tot asa calcand mereu inapoi. Dintr-odata se opri pe loc si-si planta un picior in pamant. O lovitura nu intarzie sa vina si-l izbi din plin peste fata; insa demonul se folosi de oportunitate si-i prinse mana acestuia. Talon ataca in continuare, insa deja raza lui de atac fu scurtata, iar Xan i-o prinse si pe aceea cu usurinta la sub-brat.
Xanek: "Orice fel de stil demonic ai folosi, tot om esti, si tot numai doua maini ai... frumoasa tehnica, insa odata ce mainile iti sunt imobilizate...heh, vezi si tu!" Zicand acestea, ii izbi lui Talon un cap in gura...si ii elibera mainile. "Si inca ceva..." In timp ce Talon cadea spre pamant, demonul puse mana pe una din gautlet-urile lui; prinse partea cu capul de tigru, iar acesta se desprinse de restul manusii; cele doua parti fiind legate de un lant. Xanek smuci puternic de lant, il trase pe acesta inapoi, si ii mai pali un pumn peste fata. Demoul il tinu pe acesta intr-o serie de lovituri, transformandu-l intr-un adevarat yoyo. Ultima lovitura veni iar Talon cazu la pamant, insa din nou nu statu mult acolo ca fusese tras din nou. Xan prinse lantul cu ambele maini si incepu sa-l invarta. Odata eliberat din mainile demonului, Talon fu azvarlit puternic intr-o duna de nisip. Xanek pasi incet spre el: "Te mai intreb odata, de ce ai venit aici?" Talon vru sa se ridice incet, scuipa sangele din gura si cazu inapoi in fund pe pamant gafaind.
Talon: "Deja ti-am raspuns, am venit..."
Xanek: "Ma refer ma adevaratul motiv!!" zise demonul rece. "Kron ar trebui sa stie ca cineva cu abilitatile tale nu ar putea sa ma omoare; mai ales un practicant al aceluiasi stil de lupta ca si mine." Talon tresari, apoi lasa capul in pamant. "Se pare ca Kron s-a folosit si de tine, la fel cum face cu toti goon-ii lui!" Insa Talon zambi. Xan se uita ciudat la el, ridicand o spranceana.
Talon: "Marite Xanek, se pare ca victoria usoara impotriva mea ti-a umbrit abilitatile!" ranji acesta. Xanek se uita mirat la el, apoi auzi din spate.
Zexius: "Grrrrraaaahhhhhhh!" Din pieptul acestuia iesea lama ascutita a unei sabii lungi. Demonul cazu in genunchi de durere. In spatele lui, o umbra o tinea pe Angelus pe umar ce parea inconstienta. Xanek impietri.
???: "Te-ai descurcat bine Talon. Sacrificiul tau nu va fi uitat!" spuse necunoscutul. Talon lasa capul in jos sub forma de respect. Necunoscutul retrase sabia, iar Zexius cazu pe pamant tremurand. Xanek privea ingrozit.
Xanek: "C-ce se petrece aici!!!!!!" zbiera acesta furios.
Talon: "Pentru un oarecare motiv, stapanul pare sa se teama de puterile tale, si s-a decis sa-si asigure un avantaj asupra ta." Xanek strangea din dinti de nervi. Stie ca noul oponent nu este unul oarecare, si nu putea risca un atac.
???: "Acum daca ma vei scuza!" zise nou venitul scurt...
Xanek: "Stai...!!!" insa acesta disparu. Demoul privea in gol, inspre locul in care fusese acesta. Picioarele ii tremurau; la fel si mainile. Dintr-odata se auzi vocea gafainda a lui Talon...
Talon: "m-maestrul Ashram se va dovedi un adversar pe masura ta, nu-l subestima sau..." insa nu termina ce avu de zis ca capul ii si zbura, aterizand ceva mai departe in nisip. Corpul ii se prabusi la pamant intr-o balta de sange.
Xanek: "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!" zbiera acesta, iar strigatul de furie fu auzit pana in locul unde erau ceilalti 3 eroi...

ken ciuli urechile si zise: "wow...cred k aud in strigat de furie..."
kara il privi mirata: "un ce...?". "eh...treaba de baieti." ken lua o pozitie eroica demna: "catre ei!" kara pasi usor pana ajunse langa el: "ai terminat sa te dai mare...?" ken se posomori si incepu sa alerge. "apropo, doamna...ai face bine sa te faci nevazuta o vreme...nu cred k Xan vrea sa iti vada fata...ma rog, nu atasata de cap cel putin..." valsh dadu din umeri indiferenta si disparu in spatele lor.
cei doi ajunsera la dunele de nisip unde xan statea langa doua trupuri. cel sfasiat al lui talon si cel ranit al lui zexius. ken si kara isi dadura seama k avusese loc o lupta, insa nu puteau crede ce s-a intamplat. kara se apropie de ei..."ce...ce s-a...?" ken ii puse mana pe umar si o opri. xan nici nu ridica privirea. furia si disperarea pareau sa il copleseasca. ken se apropie, si il privi pe zexius..."se pare k mushii tai nu sunt doar de forma...au blocat destul de bine atacul..." "zexius se stradui sa ii raspunda..."eh...a supravietui dupa ce am fost aruncat k o carpa nu e asa placut...dar nu ma auzi plangand....au!" "nu...te aud zbierand..." zise ken zambind. "nu...ala eram eu..." zise xan pe un ton grav. "il puteti ajuta?" "incercam...kay, vino un pic." fata se apropie.
xan o privi si fu uimit de cat de mult se schimbase elfa. "esti sigur k o fata moarta il poate ajuta...." kara ii trase imediat o palma electrificata. "nu am venit pana aici sa suport asta de la tine...taci, stai in spate si lasa-ne sa incercam..." xanek era si mai furios, dar se controla...ken si kara se lasara pe vine langa zex. "uite cum facem...eu il tin, sa nu se miste sa agraveze rana, iar tu o cauterizezi cu o mica vraja de foc...." "bun...zexius, iarta-ma, dar stii tu..." demonul tusi..."e greu sa crezi k o flacara pe o rana deschisa face bine...dar stiu k asa e...o sa indur...dati-i drumul!" "stati!" xanek se apropie..."zexius e puternic, baiatul nu il va putea tine...fa-mi loc"
astfel, cu cei doi tintuindu-l si cu kara inchizand rana, zexius indura fara a scoate un sunet...insa dupa ce fu gata, lesina de durere. "phew....nu a fost usor.." zise ken. "nu te plange...macar nu tu erai cel ce putea sa il ucida dak gresea" adauga kara. xan le puse mana pe umar si cei doi inghetara....se asteptau sa fie facuti felii de furia demonului. "mersi...." apoi el pasi mai departe....cei doi rasuflara usurati.
ken intervenii: "sa ne odihnim aici...eu ma voi duce sa chem ajutoare sa il ia pe zex...nu poate ramane aici..." Xan il intrerupse: "nu..eu ma voi duce...." "nici vorba! tu esti singurul in kre am incredere sa o apere pe kay...plus k esti obosit...si mult mai ranit k mine. o sa aduc ajutoare, ne refacem si pornim la drum dupa...nu o sa o lasam pe angel balta!" "sunt prea obosit sa ma cert acum...faci cum vrei...doar sa nu intarzii..." ken zambii si porni la goana in directia Palatului Etern.
in scurt timp se intoarse cu doi ingeri gafaind, dupa ce il urmasera pe baiat....acestia il luara pe zexius, insa nu indraznira sa spuna nimic, din teama de Xanek.. acesta paru usurat vazandu-si prietenul in siguranta...insa acum alte probleme se prevedeau la orizont.

"O fata fugea singura printr-o padure deasa si intunecata. Aceasta impingea disperata crengile la o parte din calea ei, grabind pasul; fara sa se uite inapoi, ea fugea cat o tineau picioarele. Rochia lunga si dantelata, acum rupta pealocuri, suvitele elegante din par rosu ca focul, colierul de aur si pietre pretioase, toate acestea ii indicau satura nobila. Nu parea sa aibe mai mult de 10 ani. Rasufla din greu, abia ca nu mai avea aer, insa nu se oprea din fuga. Dintr-odata, se impiedica intr-o piatra si cazu la pamant lovindu-si genuchiul. Lacrimile ii dadura in ochi in timp ce incerca sa se ridice speriata. "Tata!" suspina aceasta cand cazu inapoi pe pamant. "Nu mai pot sa fug...tati unde esti?" Insa tacu dintr-odata, cand tufisurile din jurul ei incepura sa se miste. Aceasta isi puse mainile la gura, incercand sa-si ascunda respiratia grea. Zgomotele deveneau din ce in ce mai tari pana cand unul din tufisuri se dadu la o parte. Inima fetei aproape ca statu in loc in momentul acela; aceasta inchise ochii, si-si puse mainile in cap si se ghemuii parca asteptandu-se la ce e mai rau. "Aici erati maiestatea voastra? Mi-am facut griji ca poate ati patit ceva!" se auzi o voce calda. Fata sari ca arsa la auzirea ei, recunoscand-o. "DAVIOOON!!!" zbiera ea sarind la gatul noului venit; lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. "Gata, gata, linistestete, va fi bine acum!" spuse usor acesta mangaind-o incet pe cap. Noul venit erau un tanar elf, imbracat in armura usoara. Arcul era asezat pe pamant iar tolba plina de sageti langa el. Ceva mai in spate, doua creaturi micute, avand aspectul unor iepuri erau legate de urechi, pregatite pentru transport. Davion o astepta rabdator pe micuta sa se linisteasca. Dintr-odata acesata amuti. "Ce s-a intamplat?" se mira el. Fata se uita speriata in spate; nimic. Respira usurata si-si sterse lacrimile de la ochi. "Te-ai intalnit cu vreoun animal salbatic?" intreba el. "Nu! NU era animal. Nu am mai vazut ceva asemanator pana acum. Era urat, cu coarne si...si simteam o rautate emanand din el M-a observat insa am fugit cat am putut..!" zise tanara cu voce tremuranda. "POFTIM!?!" sari elful. In acel moment, urechile lui sensibile auzira ceva in spatele lui, intoarse capul, la fix pentru a evita cat de cat lama ascutita ce aparu parca de nicaieri. Sabia il lovi, taindu-l peste ochiul stang. Davion cazu pe spate la pamant plin de sange pe fata, tinand-o pe fata strans la piept. "D-DAVION...DAVION!" striga aceasta speriata! "Esti bine, Davion, raspunde..." insa impietri cand langa ea se orpi o silueta intunecata. Iarba si restul plantelor se uscara instant imprejur. Fata intoarse tremurand capul..."


Eroi inaintau incet; Xanek il tinea pe umar pe prietenul sau, care inca lupta cu durerea de la rana. Ken si Kara mergeau in spatele lor, insa nu scoteau nici un cuvant. Dintr-odata, Ken grabi pasul si spuse...
Ken: "xan batrane esti bine? ..." insa nu termina de zis ca fu tras pe guler inapoi de Kara.
Kara: "Cum poti sa intrebi asa ceva??? Normal ca nu e bine!!! Maimutoi insensibil!!" ii spoti aceasta.
Ken: "Si atunci ce propui sa fac...sa stau cu mainile in buzunar si sa astept sa-si revina?" spoti acesta la randul lui.
Kara: "N-nu stiu!" intoarse elfa capul. "Nu l-am vazut niciodata asa..."
Ken: "E clar ca Nekron a rapit-o pe Angel, dar oare ce-o avea planuit cu ea?"
Kara: "Nu stiu, dar daca ii atinge chiar si un fir de par, o sa trebuiasca sa se fereasca de mine mai mult decat de Xanek sau oricine altcineva!" stranse aceasta pumnii. Ken zambi in interiorul lui, insa tacu. Fu din nou liniste.

Zexius: "S-sunt atat de slab...daca, daca as fi fost mai atent, mai puternic, Angel nu ar acum..." lasa acesta capul in jos. Xanek tacu, cum se si astepta Zexius, insa dupa un timp raspunse.
Xanek: "Nu fa asta mai greu decat e deja! Tine minte ca esti singurul caruia i-as incredinta siguranta ei. De data asta, inamicul ne-a luat pe toti prin surprindere...acest lucru nu se va mai intampla...nicodata!!!" Zexius vru sa mai zica ceva, insa lasa capul plecat. "Iar cand ii vom gasi, ma vei ajuta s-o salvez prietene!" Ochii demonului se luminara...

Mult timp Xan nu scosese nicio vorba.Mergea cu privirea inainte,insa ochii lui erau plini de ura dar si de disperare.Gandul ii era prea departe .Unde o fi Angel?Ce o fi patit?Care era planul lor?sute de intrebari fara raspuns parca explodau in capul demonului.
Kara si ken il priveau mai din urma cu regret.
-Sper ca e bine...,zise Ken vazand fata lui Xan.
-Femeia pe care o iubeste tocmai a fost rapita,prietenul lui a fost injunghiat...ooodaaa....sigur se simte super extra,se irita Kara.
Ken inghiti in sec.
-Si nu putem sa facem nimic sa-l binedispunem?intreba el frecandu-se in cap.
-Deci....unde mergem?intreba Kara tare.Xan se opri o clipa dar nu stia ce sa spuna.Ramase fara urme.Amuleta de la gatul lui Angel nu emana nimic,ceea ce insemna ca...fie e in alta dimensiune...fie...Xan stranse pumnul nervos.
Kara il privi cu coada ochiului si pufni dupa care se apropie de demon cu o siguranta extrem de mare in miscarile ei.
-Xan in impas...un moment foarte dramatic...dar iti sugerez sa spui mai repede ce crezi,pentru ca Angel poate fi in mare pericol...si nu vreau sa o vad nici macar cu o lacrima in ochi,zise ea serioasa.
-Nici eu,zise el scurt,dar nu stiu unde am putea merge....
Valsharess care statuse prea mult in umbra reaparu,mai iritata ca oricand.
Xanek probabil fusese cel mai uimit dintre toti s-o revada.
-Nu ai plecat?intreba el intorcandu-i spatele.
-Drumul meu este in Dar'Kunor,si al vostru de asemenea...tinta este nekron...nu pot sa cred ca esti in stare sa deviezi de la drum pentru a cauta pe fata aia care...Xanek o pocni inainte sa apuce sa mai zica ceva.Ura de pe chip nu semana cu nimic din ce mai vazusera ken sau kara pana atunci.Valsh ramase nitel perplexa.
-Acea fata...este singurul motiv adevarat pentru care mai traiesc...daca ea pateste ceva...nu imi mai pasa de nimic.
ken si Kara ramasera cu gura cascata...apoi Kara dadu o scatoalca semi-demonului.
-Hei..da io c am facut?intreaba el uimit.
-Nu stiu..imi veni asa sa dau...zise ea privind in partea opusa.
-Ashram zici?schimba putin subiectul Valsharess.Maestru?Oare...
Xanek paru ca se lumineaza putin la fata.
-Ce?Ai auzit de el?intreba Xanek repede.
-Un vrajitor,care am auzit ca se pricepe nu numai la vraji...,spuse cu subinteles Valsh.
-Unde?intreba scurt Xan.Valsharess tacu o clipa...Xan striga Unde???
-Ultima data a fost vazut in salasurile strafunde ale Iadului,dar...asta a fost acum mult timp...
-In Iad?repeta Kara.
-Am auzit ca acolo carnea este foarte bine fripta!glumi Ken.
-Atunci acolo mergem!zise Xan.Iar tu,zise el intorcandu-se spre Valsharess,ne vei teleporta.Valsh facu ochii mari.Evident ideea nu-i suradea.
-Kron vrea sa atace Centrul...iar eu nu-i voi permite,n-am niciun interes s-o salvez pe iubita ta.Xan o lua de gat.
-Nu fusese o rugaminte...fusese UN ORDIN!Caci de mine nu mai scapi daca nu ne vei duce acolo.
-Si nici de mine,zise Kara punand o mana  pe mijloc.


-Chiar in gura leului!zise o voce in intuneric,urmarind-o pe Angel inconstienta ,prinsa in spatele barelor de energie intunecata.

"Ochii fetei i se facura mari de groaza; se dadu inapoi tremurand, tarandu-se pe pamant. In fata ei, o creatura aproape scheletica, se uita la cei doi cu ochii galbeni si malefici, ranjind cu dintii ascutiti lingandu-se pe buze Era inbracat cu o armura neagra ce-i acoperea mainile si picioarele...improscata cu sange. In mana tinea o sabie lunga pe care o legana usor; stropi de sange picurau incet de pe lama. Acesta intoarse privirea spre fata ce tremura de graza ceva mai departe; infipse sabia in pamant, si se apleca, mangaindu-si barba rara ce izvora din fata lui ce aducea mult a craniu. Fata se dadu un pic mai in spate; lacrimile ii dadura din nou, se ghemui ascunzandu-si capul. "Deci tu esti fata maretului rege Legna?" spuse dintr-odata bestia. Fata tresari la auzirea numelui. "Ai mirosul lui nenorocit in jurul tau!" continua acesta. "Nu-ti pot spune cat necaz mi-au provocat cei din neamult tau blestemat..." insa in momentul acela, creatura se dadu in spate cu o agilitate ce nu era de asteptat, evitand lovitura de pumnal a elfului ce paru ca-si revenise dupa atac. "TU! Ce treaba ai in padurile acestea demonule!" "Demon?" gandi fata; era prima oara cand auzi acea denumire. "Mhhahhahh!" rase acesta printre dinti, "Am auzit ca Maria sa este la vanatoare, asa ca m-am gandit sa ies si io un pic la vanatoare pe cont propriu!" "Prost ca intotdeauna, nu ma asteptam la altceva de la unul ca tine!" ranji elful; demonul se incrunta un pic. "Tocmai mi-ai dezvaluit ca esti singur, dupa ce te voi distruge..." "Gwahahaha" bufni demonul intr-un ras diabolic. De data asta, Davion fu cel iritat, insa nu avu mult timp de gandire, ca si fu prins de cap de bestie si ridicat in sus. "C-cum na-naiba...?" "Nu ma subestima culegator amarat de papadi ce esti; am calcat peste sute de cadavre pana acum, ce te face sa crezi ca tu ma vei putea 'distruge'?" De durere elful scapa pumnalul din mana in timp ce se zvarcolea in aer, incercand sa se elibereze. Insa demonul nu statu nici el mult pe ganduri, isi incorda bratul, lua avant si-l planta pe elf cu capul in pamant, tinandu-l acolo o vreme. Dintr-un colt mai indepartat, micuta privea ingrozita la cele ce se petreceau; ar fi tipat dupa ajutor, insa nu putea...ar fi luat-o la fuga, insa picioarele ii tremurau prea tare si n-o ascultau. Trupul elfului se prabusi pe pamant. "Creaturi patetice!" incuviinta demonul trecand pe langa trupul nemiscat al acestuia ridicandu-si sabia din pamant. "Acum unde ramasesem...." "Stapana...fugi..." se auzi insa o voce slaba din spate. Fata suspina la auzirea ei. "...te rog...fugi cat poti...il voi incetini....cauta-l pe tatal tau...." continua aceasta. "Ce vei face???" se intoarse demonul nervos, insa ramase uimit de ce vazu. Trupul elfului era invaluit de flacari puternice ce mistuiau imprejurimile. "Hooo!!" ranji demonul, "se pare ca acum va deveni ceva mai interesant!". "...t-te rog...grabestete..." zise Davion cu ultimile puteri. Fata dadu din cap ca nu, insa nu putea scoate nici o vorba; lacrimile ii curgeau siroi; dadea din cap repetat ca nu vrea sa plece. Elful stranse din dinti. Dintrodata, unghile ii devenira gheare, dintii colti ascutiti, pielea ii se intari luand forma unor solzi gigantici, iar din spate ii se inaltau spre cer doua aripi gigantice. Acesta exploda intr-o bila de foc ce-l orbi pe demon. Pasi apoi in forma lui adevarata, ceea de dragon. "Imi pare rau stapana...insa...sa sti ca a fost o onoare sa va slujesc familia!" spuse acesta cu o voce groasa, insa totusi calda. Fata se ridica in picioare si vru sa mearga la el, insa dragonul scutura puternic din aripi, iar vantul puternic o impinse inapoi, mai mult, aproape ca o lua pe sus si o arunca in departare. Fata cazu intr-un tufis la ceva departare ce unde era Davion; vru sa se intoarca insa vocea lui ii rasuna in cap. Isi puse mainile la ochi, apoi o lua la fuga in cealalta directie plangand. Fugea din nou cat putea de tare, insa un strigat de durere ii penetra inima; recunoscu ragnetul, insa nu se orpi. Abia ca mai vedea de lacrimi pe unde merge, iar dintr-odata, iesind dintr-un tufis, dadu peste ceva, se impiedica si cazu la pamant rostogolindu-se un pic. "Hei! Ai grija pe unde mergi copilo!" se auzi o voce. Fata se ridica tremurand de durere, si intoarse incet capul in aceea directie. "Hei hei, nu plange, hei nu plange, nu am vrut sa zic asta! Esti bine?" se auzi din nou. Fata isi sterse incet lacrimile din ochi sa poata vedea mai bine. In fata ei statea un baiat, cam de aceeasi varsta cu ea; parul lui era lung de un rosu deschis, iar ochi galbeni ii straluceau. Era imbracat intr-o bluza larga cu maneci lungi si pantaloni rupti de panza. Langa el, zacea un mistret urias pe jumatate mancat..."


Valsharess: "Ignoranti, cu totii!" bufni aceasta. "Fie, cum vreti voi, insa sa nu plangeti de consecinte pe urma!" Aceasta pasi in mijlocul lor si inchise ochii. "Dati-mi o secunda, Iadul e vast, imi va lua ceva sa...." insa tresari dintr-odata.
Xanek: "Ce-i? Ce s-a intamplat? Ai gasit locul?" sari acesta.
Valsharess: "Da! Uniti-va mainile si plecam." Acestia facura cum li se spuse, si in momentul urmator disparura toti intr-un nor negru de fum.

"bla...si de ce ma tin eu de mana cu ea...bleah!" valsh se uita cu ura la baiat...."ah...tocmai ma gandeam ce piele fina ai...hehe..." sfera de lumina invocata de demonita ii invalui pe toti patru eroii. ken simti iar aceeasi senzatia de dizlocare si vartej k atunci knd plecase intr-un suflet sa o salveze pe kara. nu ii placea deloc...ba chiar ii dadea greata. dupa ce vraja fu gata si ei ajunsesera in noua locatie, ken goni in spatele unor pietre si voma, nemaiputandu-se abtine. "la naiba...si nici nu mancasem.." el tusi si incerca sa isi vina in fire. "ia stai asa....pietre incinse...pucioasa...ori sunt acasa la mama, ori in iad..." kara veni si il trase inapoi langa ceilalti. "da...as recunoaste apucatura asta de oriunde..."gandi ken vesel si zambi. " ma mir k poti zambi pana si aici...kiar nimic nu te intristeaza?" ken o privi si ii dadu replica: "ar fi un lucru sau doua...dar incerc sa le evit..."
cei cinci se stransera in jur. zexius era insa diferit acum. rana i se inchisese si forta ii revenise. "normal" intervenii xanek "aici e locul nostru...magia raiului e ineficienta, dar kiar si numai aerul de aici ne reface." zexius stranse pumnul drept si zambi. "da...locul asta are si avantaje." valsharess pasi inainte, tot mai iritata. "suntem aici...si dak fiul meu nu mai are ordine, imi voi vedea de drum...ken, kara veniti!" cei doi sovaira..."am zis veniti! avem mult de mers si un inamic puternic de infrant...nu va voi lasa sa va pierdeti timpul cu ceea ce e evident o capcana!" kara facu primul pas, vrand sa obiecteze, insa ken o prinse de brat. dadu din cap in semn de negare si inainta spre femeie. "si eu si ea iti suntem datori...insa dak tu vrei k eu sa imi parasesc prietenii la nevoie k sa iti fiu in subordine, ma poti ucide kiar aici si acum." ken intinse mainile in lateral. valsh il privi cu dispret, dar ramase nemiscata. "nu iti arunca viata pentru altii...vei vedea nu merita..." spuse ea cu amaraciune in glas. apoi ii intoarse spatele. ken rasufla usurat. "nu imi arunc viata, stapana...o dau la schimb...pariez pe existenta mea k il voi ajuta pe xan sa o aduca inapoi pe angel...si stiu k tu poti intelege asta!" valsh nu se intoarse, pufin, pocni din degete..."nu muri prea devreme...mai am planuri cu tine..si mai ales cu ea..." apoi disparu instantaneu.
ken incepu imediat sa sara de bucurie "baba a plecat! baba a plecat! pfiu...imi statea k un ghimpe in fund...." kara era si ea usurata. o lupta aici ar fi atras atentie, si i-ar fi si slabit. "intr-o zi stilul tau totul sau nimic te va costa..." ken se intoarse spre ea si zise zambind "da..ei atunci sper sa fii prin zona sa ma ajuti cu plata....". kara zambi si ii puse mana pe umar lui ken...se apropie incet de fata lui si ii sopti..."ai vrea tu...nevolnicule..."
xanek era acum cu gandul in alta parte. incerca sa recunoasca lumea aceasta....dar mereu ii parea k lipseste ceva. si stia si ce..de fapt tocmai de aceea si venise pana aici. zexius veni din spate. "lord xanek...am face bine sa pornim. nu suntem suflete, dar cei de aici vor ataca in curand. totul in iad e hrana pentru altceva..." "stiu...sa mergem." xan si ceilalti pornira, coborand colina pe kre statusera pana acum. in fata lor se intindea Marea Campie..."Hells Half Acre" cum era numita. "deci e numai jumate de acru..mie mi se pare mai mult" zise ken confuz. "numele e ironic..." zise xanek pe un ton nostalgic..."vrea sa spuna k dak pasesti aici esti deja pe jumatate mort..." ken incepu sa rada...apoi sari inainte si incepu sa alerge in fata tuturor. "pai se insala! sunt mort pe de-a intregul!" "nebunule! nu te poti..." kara in intrerupse pe xan, sarind si ea inainte. "eh hai...cum sa nu poti?"
cei doi stateau in mijlocul campului, iar din toate partile, demoni hidosi navaleau cu ura in ochi si otel in maini. ken zambi...astepta k demonii sa se apropie..apoi lovi pamantul cu puterem aruncandu-i pe cativa in aer. "sunt ai tai!" kara ridica mainile ce luceau a albastru intens...in urmatorul moment demonii fura redusi la cenusa de fulgerul fetei. ken lovea acum in stanga si in dreapta, apuca un demon,  il arunca in ceilalti, sari peste urmatorii, si ii lovi cu picioarele sarind de la unul la altul. kara statea nemiscata...demonii se apropiara, insa fura paralizati instantaneu. kara apoi isi concentra energia electrica in maini si crea doua lame albastre lucind. se rasuci cu repeziciune si ii despica pe demonii de langa ea. apoi privi spre xanek si striga..."haide! atfel pierzi festinul...." apoi ea se avanta spre urmatorul grup.
xanek zambi..."mda...se pare k o data ajunsa in iar...toata lumea se crede demon...sa va arat cum se face..." el se teleporta in mijlocul hoardei....acestia parca stateau pe loc fata de viteza lui xan. acesta isi invoca coasa in mana dreapta, o rasuci si ii arunca la o parte pe cei din stanga...se teleporta iar pt a evita navala din stanga, si apoi ii taie si pe acestia. insa gloata parea fara numar...xanek zambi si facu coasa lui sa dispara. timpul statu in loc...apoi toti demonii pe o raza mare fura acoperiti instantaneu de taieturi si cazura imediat...kara si ken ramasera umiti...xanek, lordul demon, revenise in iad.

"Fata se uita mirata. Ridica capul insa observa ca nu putea vedea fata baiatului, aceasta fiind in ceata. Isi mai sterse odata ochii insa acelasi lucru. "Esti bine?" Vocea lui se auze din ce in ce mai incet. Fata se sperie si incepu sa tremure; se mai uita odata la el, insa de data asta fata lui era doar o pata neagra; nu mai putea distinge nimic. Se prinse cu mainile de cap si se ghemui pe pamant..."

Dinspre usa pasi in camera o silueta intunecata.
???: "Ar trebui sa fie gata procesul!" spuse dintr-odata. Vocea apartinea unui barbat. "De ce a tinut atat? Hmm, nu conteaza!" Barbatul se propie de o masa ce era plasata in mijlocul incaperii; lumanarea de pe ea scoase la iveala cateva trasaturi: barbatul purta o pelerina neagra, iar gluga ii acoperea capul insa lasa sa se vada o barba intunecata si deasa insa nu foarte lunga. Nu era foarte inalt, si nici nu parea prea solid. Acesta trase un scaun si se aseza privind spre fundul camerei mangaindu-si barba. "In curand vei fi gata draga mea...hahaha..." <Bzang> se auzi dintr-odata usa trantindu-se.
???(2): "maestreashrammaestreashram!!!!" Barbatul intoarse capul incet. Un mic demon rosu statea in usa gafaind parand speriat de moarte.
Ashram: "Acum ce mai vrei Hctib?" intreba acesta frecandu-se la ochi iritat.
Hctib: "vestiproastevestiproaste!!!!!!" zbiera demonul "foartefoartefoarteproastedadada!!!"
Ashram: "Mai incet creatura infernala, ma doare capul deja!" se rasti bartatul la demon.
Hctib: "scuzemaestremiidescuze!!!!" se scuza in genunchi demonul, tremurand.
Ashram: "Offf...deci...care e vestea ce-a proasta?"
Hctib: "lordlordxaneklordxanekantsaintors!!!!" sari acesta in picioare disperat. "sisisisivineincoace!!!!"
Ashram: "Binenteles punga de carne ce esti!" Demonul cazu in fund mirat. "Doar am fost personal la suprafata sa-i dau invitatia, mhahaha." Falca micului demon cazu si nu mai avu curaj sa zica nimic. Dintr-odata, din fundul camerei se auzi o voce feminina. Asham se ridica repede si se indrepta acolo. "Doamna mea, v-ati trezit! Lasati-ma sa va ajut..." ridica acesta mana politicos. Din intuneric un brat slab si palid se ridica si il prinse de mana. Pasi inainte.
Hctib: "aaaaaaaaahhhh!" zbiera acesta speriat si se ascunse sub masa tremurand.

Xanek tresari. Parca pentru un moment ii simti energia.

-Angel!? sopti el parca incercand sa se conecteze cu mintea ei,insa nu primi niciun raspuns.
Trase aer in piept adanc si ranji.Ceilalti trei se uitau la el mirati.
-Se pare ca aerul de acasa ti-a facut mai bine decat credeam,zise Kara,ai inceput si sa razi fara motiv.Xan indrepta deodata coasa in fata lor,direct prin campie.
-Am simtit-o pe Angel,si impulsul a venit din directia aceea.Talismanul pe care i l-am dat isi face efectul,acum ca am simtit-o este clar ca se afla in dimensiunea asta,si mai mult...cred ca tocmai e constienta.Zex ,Kara si ken ramasera cu rasuflarea taiata pentru o clipa,ascultandu-l pe demon si sorbandu-i fiecare cuvant.
-Oriunde ar fi,daca am simtit impulsul mintii ei asa slab,fie e foarte departe,fie foarte slabita...
-Si cum de ti-ai dat seama?intreba Kara apropiindu-se de el si privind campia intinsa.
-Pe Angel o simt mereu,in mintea mea,ii simt adevarata stare sufleteasca,Kara dori sa zica ceva dar el o opri,nu intreba cum anume..a fost acum mult timp,si acum am simtit teama si confuzie,deci probabil tocmai s-a trezit.Fara alte avertismente o lua la pas grabit ianinte.
-Uhm...alooo...Xan?intervenii Zexius,asta este...CAMPIA..aia..unde ne-au tabacit fundul acum mult timp tipii aia....sigur vrei s-o iei prin mijloc...doar e teritoriul lor.Xan ranji:
-Prietene...asta a fost acum mult..mult timp..si pe tine te-au rupt in bataie...io nu primisem decat 20 de pumni in mutra,30 in coaste...si un cutit in partea de jos a abdomenului....
-Da..da cel putin eu nu a trebuit sa indur umilinta de a fi ales urmatorul sot al fetei capeteniei,chicoti Zexius.pe Xan il apucara transpiratiile.Kara si ken se uitara ranjind diabolic unul la celalalt.
-Asta..s-a rezolvat..pufni el,i-am gasit pe altu!...''Mi-a luat 1 an sa gasesc pe cineva destul de prost s-o ia pe pocitania aia de nevasta..''inghiti el in sec.
Kara abia il tinea pe ken sa nu lesine pe jos de ras.
Acum ca avea o urma a lui Angel speranta crescu mult in inima celor 4.O luara la sanatoasa prin mijlocul campiei care se intindea enorm de mult inainte.
-Aoleu..picioarele!!striga ken.Nu m-am mai batut de mult,incep sa ma ramolesc.Kara zvanta inaintea tuturor.
-N-ai mai fost prin Iad,nu?ranji Xan vazand-o cum o ia repede inainte.Kara dadu sa intrebe despre ce vorbea dar deodata pamantul se prabusi sub ea,noroc ca sarise la timp.Defapt..pamantul nu cazuse...se topise..in anumite parti  lava de sub campie care era foarte aproape de suprafata tasnea mai puternic.
-Nu-i de mirare ca-i asa cald,ia uite ce ventilatie avem sub picioare!zise ken tragand de haine transpirat tot.
-Aveti grija cum mergeti,pamantul este extrem de instabil,si oricand puteti sa cadeti.Campia asta este nivelul superior al iadului,de-aia avem pe ce merge,explica Xanek.
-Si cum mergeati la ''nivelul inferior'' ?intreba Kara ironic.
-Zburam!interveni Zexius,cu vehiculele speciale.Ken se freca in cap nedumerit.
-Nu credeam ca Iadul e asa...credeam ca toti clocotesc intr-o oala mare..si sunt mancati de DRACU...cv de genu...
Xan pufni:
-Ce...??Luci?Dracu..fi serios..tipu e ok..da sa nu-l calci pe nervi..ca at te mananca la cina!Kara ridica uimita din sprancene:
-Luci?Adica..Lucifer...voi doi..va..''aveti bine''?Xan paru super relaxat:
-Normal.....l-am ajutat cu niste chestii pe ici-colo...si..Ken vantura mainile...
-Nu..NU..nu vreau sa stiu..sa mergem!!
-Curcanul e bine facut la focul lor!mai adauga Xan.Ken se opri si ciuli urechile:
-Si zici ca-i de treaba?se apropie el si intreba mieros.
-Da..mai ales cu demonii...desi..pe elfi nu prea ii are la suflet,zise el si o privi pe Kara care pufni.
-Suflet?Care suflet?intreba ea si o lua la drum.

pe masura ce isi urmau calea, caldura devenea tot mai mare, iar pamantul tot mai instabil. pt ken kre fusese pana acum in rai era si mai rau..."da sigur....de ce sa nu o duca pe angel in alt loc al raiului...aduce-ti-o in iad. putem sa o cautam k disperatii si sa ne si coacem in timpu asta!" kara se uita la el..."nu inteleg de ce te tot plangi...nu e asa de rau aici, dupa ce te obisnuiesti..." "oooo,da, sa stii k kiar vreau sa ma obisnuiesc cu locul asta...". xan intervenii si el "continua cu galagia asta si o sa te arunc personal afara de aici...gura ta mare e mai rea decat taramul nostru." ken tacu pt moment...desi nici el nu stia de ce, acum k inainta pe calea spre adancul iadului, devenea tot mai nelinistit...parca pana si aerul ii zgaria gatul knd respira.
cei 4 intrara acum intr-o stramtoare...desi nu era foarte ingusta, zidurile ce o inconjurau erau destul de inalte. capatul ei nici macar nu era vizibil. "fiti atenti. desi o ambuscada intr-o stramtoare e o idee veche, cei de aici nu tin sa fie originali knd vine vorba de capturarea prazii...". ken pufni. "...e ceva ce nu stii domnule <eu il stiu pe diavol si am locuit in iad>?" xan se enerva.."da! cum sa iti scot limba mai repede, dar astfel incat sa fie si dureros! o cauti, piticule..." zexius intervenii..."cred k imi dau seama ce se petrece aici...ken, initial tu erai un suflet din rai nu?" "nu aveam halou sau ceva de genu...dar acolo am ajuns knd am murit..." "atunci mediul tau natural e raiul...iar aici in iad, totul ti se pare amenintator si neplacut...de aceea ai starea pe kre o simti...asa ne simteam si eu si xan in rai..." "ahaa...dar voi nu va comportati prea diferit?" zise kara. "da...pai zex e un tip destul de controlat...iar Xan e oricum mereu manios si cu capsa pusa, asa k nu am observa nici o modificare..." adauga ken pe un ton batjocoritor. xan se repezi imediat spre el, insa fu prins de kara si zexius "usor, lord xanek..." "da...nu merita...incearca sa il intelegi si tu..." "O SA IL INTELEG DESTUL DUPA CE II FAC BIOPSIA CU COASA MEA! DATI-MI DRUMUL! O SA II REARANJEZ ANATOMIA!" ken isi dadu si el seama acum k ce spunea zexius e adevarat..."whoa...kiar k am luat-o razna...xan, scuze..." si ken isi dadu cateva palme pt a-si reveni. apoi se apropie de xan, intinzandu-i mana "fara suparare...o sa caut sa imi descarc nelinistea altcumva de acum..." xan se apropie si el, inclesta pumnul si il lovi pe ken aruncandu-l in aer..."uite o metoda buna...incearca sa iti aduni dintii de pe jos si sa ii numeri...hmph..."
deodata pamantul incepu sa se zguduie...ceva se apropia. "ceva se apropie..." zise kara...."stiu..asa a zis si naratorul, kay..." xan se concentra..."sunt doi....se pare k vin din ambele parti. vor sa ne inconjoare." isi scoase coasa la iveala, ii facu semn lui zexius sa se apropie si privi in directia spre kre mergeau. "noi il luam pe asta...voi aveti grija. doi dusmani puternici pot fi mai rai decat 100 de nevolnici." ken dadu sa spuna ceva, insa kara ii puse imediat mana la gura..."o sa fim precauti...iar tu tineti gura!" ken mormai, dar o asculta.
zguduitul pamantului devenea tot mai puternic..pana cand din zare putea fi vazuta o silueata enorma apropindu-se. din spatele cetei stacojii, un demon imens si obez se arata..."wow...nu am fost in viata mea mai recunoscator pt o carpa in jurul unui mijloc..." kara incuviinta "eh, ACUM poti sa te descarci cat vrei...." deodata se auzi o voce..."mai sa fie...un suflet pur...si o fata cu o aura extrem de ciudata. prazile de aici devin interesante." de pe capul uriasului, un demon slab si ascutit ranjii la cei doi. "stai asa, stai asa...cum adica prazi?!" intreba ken din ce in ce mai iritat. "sufletele ce vin dinspre jumatatea de acru sunt de obicei suflete noi...noua vanatorilor ne revine sarcina de a le ghida spre eternitatea de chin ce ii asteapta...asta dak nu sunt sfasiati de demonii din acru. dar vad k nu e cazul vostru..." "hmph" intervenii kara pe un ton superior."nici nu ne-au putut atinge...iar tu o sa regreti k ai ales prada asta..." zise ea aratand cu degetul spre ea si ken. "deja regret...nu imi place prada guraliva k voi...dar munca e munca. trebuie sa imi castig si eu existenta demonica cu ceva nu?" "ok...haide atunci sa incepem...banuiesc k ai mult de lucru, si noi avem de ajuns undeva...sa vedem cine va fi la timp astazi..." spuse ken si lua pozitia de lupta. "vai ce grabiti suntem...nici macar nu m-ai lasat sa ma prezint...trebuie sa iti spun numele meu inainte de a incepe..asa e ritualul aici. un fel de eticheta a pradatorului si a prazii incoltite..." "incoltiti?!" se mira kara. "ma rog...prinsi intre ciocan si nicovala, adusi la inghesuiala...alege orice idiom vrei. numele meu......este !Xobile [pronuntat <click>pile...trust me on this one>!"
.................................................................................................
.................................................................................................
ken se apropie de kara..."um kay...am eu urechile infundate...k nu am auzit decat <click>pile....?" kara ridica o spranceana in timp ce incerca sa se abtina de la ras..."nu....cred k asta e numele lui...." "aha....atunci.....AHAHAHAHAHA!" ken cazu in genunchi, razand in hohote...."frate...ai un click in nume! AHAHAHA!" demonul se simti jignit..."acesta e numele unuia dintre cei mai eficienti vanatori...indrazbesti sa ma batjocori?!" "tipule...hahaha...nu e vorba de indrazneala aici..ahaha...sau ma rog...haha...tu esti mai curajos decat mine, dak folosesti asa un nume.....uuuuuhahaha." demonul se saturase, si isi ordona creatura sa il atace pe baiat. uriasul ridica repede pumnul si lovi cu putere, aruncandu-l pe ken in peretele canionului. "ouch....e rapid....<cough>" kara stia acum k adversarul era rapid dar si mare. se pregati si alerga spre el. uimitor, ea simti k viteza ei e mai mare acum decat inainte...apoi isi dadu seama k isi trimisese energia electrica in muschii picioarelor, intarindu-i. uriasul ataca iar cu pumnul, insa kara sarii evitand lovitura, stranse energia in mana, si apoi o elibera in creatura sub forma unui arc puternic de electricitate. demonul isi incrucisa bratele si bloca lovitura, apoi se rasuci atacand-o pe fata. kara se lasa sa cada, si apoi sari inapoi pt a evita sa fie calcata. "la naiba...curentul e prea slab sa il afecteze...va trebui sa incerc sa il paralizez..." ea stranse iar energie in maini, privind cu atentie cum demonul urias se apropia. "nu imi place sa livrez marfa zdrobita, dar nu imi dai de ales!" striga !xobile. kara se strecura cu viteza printre picioarele demonului, si de la spate il lovi cu energia electrica paralizanta. uriasul ramase nemiscat. "am reusit...acum pot sa ii atac punctul slab si sa....ce?!" kara nu isi termina gandul, k !xobile se teleporta langa ea si o imobiliza cu un bici luminos puternic. ea nu putea rupe lagatura. "ha...ai doi dusmani fetito...nu subestima nici unul...acum k te am pe tine baiatul va fi prada usoara..."
ken vazu scena. "kay! da-i drumul clicule!" se repezi imediat spre cei doi, insa demonul cel imens ataca iar cu o lovitura rapida de pumn. ken gandi repede..."nu am de ales....trebuie sa folosesc forma aia, altfel kay ar putea pati ceva mai rau decat sa ii miroasa gura clicului....demonizer!" o strafulgerare de lumina izbucni din locul unde cei doi se intalnira, iar pamantul se zgudui cu putere, crapandu-se. "ce...ce a fost asta?!" "sa fie demonizer...dar inainte nu era asa de puternica...ce naiba?" gandi kara.
praful se lasa, iar ken si uriasul puteau fi vazuti, cu pumnii lor drepti inclestati..."aaah...acum parca e mai bine..." zise ken. "esti k acasa aici, nu...?" el privi in ochii uriasului...el ranjea. "sa ghicesc....acum tu gandesti: <din moment ce am forta egala cu el, e in regula...>. nu e kiar asa....vezi tu..." ken zvacni pumnul si il arunca in spate pe urias. "asa e knd imping eu inapoi!". !xobile se teleporta inapoi pe capul partenerului sau. "forta ta a mare...sa vedem dak gandesti asa cum lovesti..." demonul se repezi iar spre ken...baiatul insa nu se misca. demonul ridica pumnul si il aduse in jos cu forta. ken ii prinse mana si se pregati sa contra atace....insa imediat aparu in spatele sau celalat inamic..."cum spuneam...lupti cum gandesti...adik limitat..hehe....ce?!" demonul privi mirat cum ken disparu instantaneu din fata sa. "poate...dar ma misc mai repede decat gandesc..." zise ken, acum pe crestetul capului uriasului. ken sari, isi inclesta pumnul, si lovi cu atata forta incat, gigantul fu strivit si aruncat in pamant imediat. kara nu statu degeaba...cu energia sa, rupse biciul, tinti spre !xobile si arunca bila de energie, kre isi nimeri tinta, paralizand-o. ken cazu in picioare...kara se apropie de demonul ramasa masca de uimire..."tu...tu esti k noi..." ken il corecta.."nu....sunt mai aratos un pic...kay, e numai al tau..." kara isi invoca lama de energie si ii taie capul dintr-o miscare. apoi privi spre baiat..." nu ai de gand sa revii la normal?" ken o privi uimit...incerca sa se concentreze...insa nu reusi nimic. "cred k nu prea pot...fir-ar...locul asta trage in afara energia demonica...cred k raman asa o vreme." kara il ciupi de urechile ascutite..."au!...hei...vezi, de asta mereu reveneam la normal inainte..." "nu te plange...macar ai scapat de starea aia emo...". ken rase cu pofta..."adevarat...sa vedem cum s-au descurcat xan si zex...."

Fata pasi din intuneric iar lumina lumanarii ii dezvalui in sfarsit fata...era chiar Angelus; insa mult mai palida decat inainte. Privirea ii era acum rece, iar parul il avea dat pe spate; acum purta o armura neagra destul de sumara. Angel se uita derutata imprejur. Dintr-odata vazu amuleta de pe masa stralucind in lumina. Parca atrasa de aceasta, ea pasi inainte si o lua in mana..."Amuleta asta...ce a fost a tatalui meu, este o comoara lasata din generatie in generatie in familia mea nobila. Este al doilea cel mai important lucru pentru mine!"...rasunara o voce in mintea ei; aceasta scapa obiectul din mana si se prinse de cap.
Angel: "c-ce se intampla? a-a cui e vocea aceasta? totul este negru...nu pot...nu stiu...de ce?..." cazu aceasta in genunchi. Ashram inainta repede spre ea, ridica amuleta si o vari in buzunar.
Ashram: "nu-ti face griji draga mea!" zise acesta calm in timp ce-i intinse mana sa o ajute sa se ridice. "ai suferit mult, insa acum esti acasa!" zambi acesta.
Angel: "a-acasa...?"


Xanek tresari din nou. Simti din nou, pentru o clipa aura ei, insa, de data asta, aceasta nu mai era atat de calda ca deobicei...din contra, era rece si...rea. Stia ca se poate baza pe simturile lui, iar ce-a pe care a simtit-o era chiar Angel, insa exact acest lucru il ingrijora cel mai tare.
???: "Neatent...Mori!!!" zbiera demonul mare si albastru (http://img156.imageshack.us/img156/2504/35166835zc7.png) din fata lui in timp ce-si ridica uriasa secure deasupra capului. Acesta smuci de maner si lovi cu putere. Pamantul se despica pe o raza imensa lasand o crapatura imensa. Insa Xanek disparu; reaparu imediat in spatele creaturii departandu-se incet si oarecum relaxat de aceasta. Demonul intoarse capul spre acesta gafaind si tremurand de furie. Deja mediul inconjurator era nivelat complet de lovituri repetate, ce insa nu-si atinsesera tinta. Zexius statea ceva mai departe de acestia cu lancea pregatita in mana, in pozitie defensiva insa nu facea nimic...asa ii si spuse Xan. La un moment dat Xanek se opri si zise cu o voce calma..
Xanek: "Zadu parca zbierai mai devreme ca te numesti nu?" Demonul se intoarse spre tanar un pic mirat; lasa securea sa loveasca pamantul si lovindu-si cu pumnul in piept..
Zabu: "Zabu...Puternicul...Distrugatorul..." zbiera acesta insa fu rapid intrerupt.
Xanek: "Da da da, ne-ai mai plictisit odata cu toate prostiile astea. Asculta, cunosti cumva pe cineva numit Ashram?"
Zabu: "Ashram?" tresari demonul.
Xanek: "Bun, deci il sti. Atunci iti propun un targ...ma duci la el, iar eu te las in viata, ce zici?"
Bestia se uita o secunda la el cu ochii sai galbeni si dintr-odata izbucni intr-un raset zgomotos. Xanek se incrunta si se intoarse si el cu fata spre acesta. "Deci sa inteleg ca raspunsul este nu?" zise acesta un pic iritat de demonul ce inca mai radea. Dupa un timp acesta inceta.
Zabu: "Amuzant..." se linisti acesta. "Nu!...Mori..." zbiera acesta pe urma; isi ridica securea si o lua la fuga spre Xan invartind uriasa arma in aer.
Xanek: "Nici nu stiu de ce am crezut ca va merge chestia asta..." se freca tanarul la ochi. Ridica incet mana si-si scoase coasa...statu o secunda si apoi disparu. Zabu fu traversat orizontal de o raza de lumina apoi Xanek reaparu in spatele lui si-si dizolva arma. Demonul urias mai statu cateva momente pe loc, fara sa miste...insa dintr-odata, jumatatea de sus a securii se desprinse si cazu pe pamant. Dupa un timp corpul uriasului se prabusi si el in doua bucati pe pamant improscandu-l cu sange. "Sa mergem..." zise Xan catre prietenul sau.
Zexius: "Ken si Kara?"
Ken: "Prezenti!" se auzi vocea acestuia din spate.
Kara: "Sa nu zice-ti ca va facea-ti griji pentru noi?" zambi elfa.
Xanek: "hah..." se intoarse demonul si o lua spre iesirea din stramtoare.

Cei 4 iesira din stramtoare fara alte surprize.
-Bun...deci niciun indiciu despre Ashram asta?concluziona Kara nervoasa.Daca nu gasim ceva repede jur ca innebunesc,spuse ea pe un ton grav.Xanek mergea tacut si ganditor in spatele lor.
-Nu avem de ales decat sa mergem drept inainte,zise el.
-E lumea ta si nu stii chiar nimic de tipul asta?intreba Ken uimit.Xan ii arunca o privire taioasa si baiatul isi intoarse privirea in alta parte.Deodata Zexius se opri.Avea chipul luminat.
-wow...aproape ca vad cum palpaie beculetul...chicoti Ken.
-Hei ,Xan,zise Zexius pe un glas mai optimist,ti-o amintesti pe Naty?Xanek aproape se ineca cand auzi numele.
Kara si ken se uitau unul la celalat asteptand sa fie lamuriti.
-NU!!!Nici gand...zise Xanek si o lua la fuga.Zexius il apuca inainte sa scape.
-Haide!S-ar putea sa fie singura noastra solutie....
-Cine e Naty?intreba Kara din ce in ce mai curioasa.
Xanek pufni nervos.
-E vrajitoarea cea mai mareata a demonilor,si l-a ajutat candva pe Xan intr-o lupta extrem...extrem de importanta,explica Zexius.
-Si?Cu ce ne ajuta?intreba Ken.
-Absolut cu nimic!zise Xanek nervos si isi impreuna bratele.
-Ok!Zex...explica...cu ce ne ajuta vrajitoarea asta?intreba repede Kara.
-Pei..pe langa faptul ca stie tot ce misca pe taramul asta,este si clar-vazatoare..si-ti poate gasi pe oricine,oriunde,oricand....24 din 24.
-Suna ca o reclama de prost gust,sopti ken.
-Nici gand...nu-i cerem lu scroafa aia ajutorul!striga Xan.
-Preferi s-o lasam pe Angel sa astepte,io reteza Zexius.Xan isi inghiti cuvintele.Angel era intr-adevar mult mai importanta decat orice.
-A incercat sa ma otraveasca!zise el revoltat.Ken si Kara se uitara mirati.
-Da..si?zise Zexius plictisit,si-a cerut scuze.
-A folosit potiunea dragostei pe mine...era sa ma indragostesc de maica-sa...urla el.Kara abia isi inabusi un ras.Ken deja era pe jos.
-SI-a cerut scuze,a zis ca avea nevoie de un subiect de studiu,si a zis ca oricum te facea la loc cand termina.
-Asta era DUPA...sau INAINTE sa o cer de nevasta?
Dupa inca o ora de cearta Xanek accepta,cu greu sa ii teleporteze la Naty.
Ajunsesera in fata unei pesteri uriase din care iesea miros de parfum.
-Phew!!!!isi acoperi ken nasul.Ce naiba miroase in halul asta de dulceag?intreba el aproape intoxicat.
-E in toane bune vad!zise Zexius.Haide Xan!zise el si toti 3 incercara sa-l miste din loc.
Inauntrul pesterii se auzea o muzica...moderna cantand,si o lumina rosiatica licarea de dupa colt.
Incaperea arata ca un adevarat palat.Kara si ken ramasera uimiti.Totul era numai din aur si argint,covoare scumpe etc
-Hmm...vad ca si-a schimbat mobila!zise Zex.Xan isi dadu o palma peste fata disperat.
O voce ascutita ca de pisica calcata pe coada fredona o melodie...nu vreti sa stiti detaliile.
-Ce..nai....!incerca sa zica Ken.O tanara...ok...pe scurt...superba iesi de dupa colt pieptanandu-si parul lung si roscat.Avea un halat din matase si cornite mici in crestet.
Xan aproape ca  ingheta.
-Zex...ia-ma de aici..pana nu ma...
-Xan!!!!!striga fata si-i sari in brate fericita.Xan parea ca mai are putin si plange.
Ken si kara se uitau uimiti.
-Uhm...ZEx....asta e Naty?sopti Kara.
-Da..zise el ranjind.
Xan incerca s-o dezlipeasca de el repede.
-Am nevoie de ajutorul tau,zise el aproape regretandu-si vorbele.Naty ranji.
-Da?ANume?
-Vrem sa gasim o prietena!zise Zex.Naty il fulgera din priviri.
-Te-a intrebat cineva pe tine?Sa stii ca n-am uitat cand l-ai ajutat pe Xan sa scape de la mine de-acasa.
-Avea...treaba!incerca sa explice Zex...si nu mai putea sta sa iti admire ...uhm...rochiile.
Demonitza pufni.
-Erau de gala!Mergeau direct catre Maritul!zise ea.
-''Defapt incercai sa ma sechestrezi la tine in camera'' gandi Xan si inghiti in sec apucandu-l tremuraturile.
Ochii fetei se lasara apoi spre Ken.
-Voai..ce dragut!exclama ea si incepu sa se joace cu urechile lui.Kara pufni.
-Hei!zise ken..ma..ma gadila..lasa-ma!zise el ascunzandu-se repede dupa Kara.Atunci Naty o observa pe elfa.
-Si tu esti?intreba ea pe un ton mofturos.Kara isi puse mainile in sold si spuse plina de incredere:
-Cineva care nu prea conteaza sa-i stii tu numele!Naty pufni...deja nu-i placea de ea.
-Mda!oricum,continua ea schimbandu-si radical chipul si luandu-l pe xan de brat,ce zici sa scapam de ei si sa...''vorbim'' putin.A trecut atata timp...Zexus se baga repede.
-Avem nevoie urgent de ajutorul tau,Xan iti promite ca va vorbi cat vrei tu ,dupa ce ne gasesti pe cineva.Naty il privi cu superioritate.
-Nu stiu..ma mai gandesc,zise ea asezandu-se pe un taburet si privindu-si unghiile stralucitoare.Ce-mi iese din asta?intreba ea ranjind spre Xanek.
-Chiar ca scroafa,sopti Kara,insa Naty o auzi.
-Mai zi o data!striga ea cu o voce ascutita.Kara se enerva si se apropie cu tupeu.
-Soarta tuturor depinde de ceea ce te rugam noi acum sa faci,si tu ne intrebi cu ce te platim?intreba ea revoltata.
-Noi demonii avem alt mod de a discuta o afacere,glumi ea.
-Grozav..acu tre sa gasim ceva s-o platim..suuuper!zise ken.Naty il privi din nou pe semi-demon.
-Hmmm...ce zici de u?zise ea ranjind.Pe Kara parca tocmai o trosnise ceva in cap...pe ken deja il apucau transpiratiile

ken se uita cu tot mai multa frica in ochii femeii...pasea inapoi pe masura ce demonita se apropia. "stai stai stai....nu sunt vaccinat! ai putea lua ceva de la mine...". naty ranji.." am destule potiuni pt asta..." "sunt nespalat...miros..." "lotiunile mele fac minuni...." "a...a...am luptat mult si sunt epuizat...nu o sa fiu bun de nimic!" "nu si cu afrodisiacul meu special..." ken se uita in sus si spuse..."TIE kiar iti place sa vezi asta nu....? naty...doamna naty...asteptati un pic..."
naty dadu sa il prinda pe ken, insa acesta sari in perete, si se rasuci in spatele ei..."ah...esti agil...se pare k nu e nevoie de afrodisiac..." "hei! baieti! un pic de ajutor...nu vreau k EA sa fie prima data!" xan radea pe infundate..."e de dragul lui angel...indura!" ken il ingana pe xanek..."macar spune-mi cum ai scapat!" "simplu...teleportare..." "miiinunat...whoa!" ken sari in laturi, pt a se feri de naty iar, si apoi se puse pe pozitie de lupta..."stai asa...gandi el...nu pot sa dau intr-o femeie...kiar dak e un pic cam nimfomana, nu m-a ranit cu nimic...desi cred k nu o sa fie placut ce urmeaza dak ma prinde...bun atunci!" baiatul se intoarse spre ea. "sa vedem cat de mult ma vrei....hehe" naty se apropie de el, insa ken disparu din fata ei cu o viteza ametitoare. femeia incerca iar sa il prinda, insa baiatul se misca la fel de repede..."inteleg acum..zise ea privindu-l cu atentie...trebuia sa imi dau seama. imi aduci aminte de xanek knd era tanar...mmm"...naty isi linse buzele. xanek si ken fura imediat cuprinsi amandoi de o greata greu de stapanit. "ei bine...acum renunta. mai bine ne ajuti de buna voie, pt k pretul asta eu nu il platesc."
naty incepu sa rada..."scumpule, mereu obtin ce vreau, intr-un fel sau altul..." ea intinse palma plina de praf si sufla spre baiat...ken stranuta. "ce? vrei sa ma faci sa cad de alergie?" "nu...dar nici nu vei mai fugi de acum..." ken isi dadu seama k era paralizat..."oh, fir-ar..." naty se apropia acum cu miscari lascive de el..."nu....nu vrei sa faci asta!" "ooo....ba da...." "hei! stai! o...o sa ne doara pe amandoi!". naty rase..."dar nu in acelasi loc..." "IN NUMELE A TOT CE E SFANT...STAI!" ken inchise ochii asteptandu-se la ce e mai rau...insa mana natiei fusese prinsa de kara, kre o privea acum cu ura.
"cum poti fi asa de egoista? nu vezi k nu vrea?" naty ii spuse printre dinti: "baietii k el rareori stiu ce vor...si ce iti pasa tie?" vrajitoarea isi trase mana. "nu imi place sa vad femei k tine kre cred k pot obtine ce vor si ne fac de ras sexul...plus k am vrut sa iti lovesc fata de knd te-am vazut..." naty rase cu pofta..."tu?! un amarat de elf?...ha! tu impotriva maretei Natrona Von Singrave?!"
...
"ai...zis cumva singrave?" toti amutira...xanek era deja alb. zexius tusi si intervenii..."doamna natrona a fost logodita pt scurt timp cu lord xanek..." imediat palma lui xanek ii acoperi gura..."dak afla angel, iti jur k va lipesc la loc doar k sa va despic iar si iar..." toti tremurara la acest gand..."in fine...numele tau nu ma intereseaza...avem nevoie de puterea ta...ne vei ajuta?" zise kara hotarata. "doar cu pretul de mai devreme..." zise naty cascand plictisita. "bun...ken, imi esti martor k am incercat..." ken rase..."aproape k mi-e mila de ea...dak nu m-ar fi paralizat pt poftele ei!"
kara se intoarse spre naty...privirile celor doua scanteiau...kara se incorda si sari inainte, atacand cu o lovitura directa de pumn...naty ranji si nici macar nu incerca sa se fereasca...spre uimirea tuturor, pumnul karei se oprii la scurta distanta de fata femeii. naty se rasuci apoi si o lovi cu putere pe kara aruncand-o in afara pesterii. naty pasi incet, in timp ce kara incerca sa isi revina...zexius si xanek ajunsera si ei afara..."hei...vreau si eu sa vad...la naiba cu parfumu ei!" zise ken din fundul pesterii. kara sari in picioare. "hm...trebuie sa mai atac o data...sa vad kre e smecheria.." ea fugi iar spre naty, de data asta arunca cu o sfera de electricitate direct spre ea, apoi sari si se pregati sa loveasca cu piciorul, insa nu lovi decat pamantul, lovitura ratand-o iar pe naty...vrajitoarea isi impreuna mainile si o arunca iar pe kara cu o pala puternica de vant. "pacat de frumusetea ta fetito...te tii dupa acesti ratati, sperand sa iti gasesti scopul..." kara era furioasa...nu voia sa suporte asta de la o diavolita. se ridica, cu o ura intensa in ochi. "kay! stai!...uita-te cu atentie si gandeste.." rasuna vocea baiatului, kre isi revenise din paralizie..."tot ceea ce face, felul in kre ataca...are un motiv....afla kre e si bate-o mar!" kara se concentra..."o ratez cu putin...dar din loviturile ei imi dau seama k ea e lenta...trebuie sa incerc ceva..." kara isi lipi palmele, o tinti pe naty si arunca cu doua arcuri de fulger spre ea...naty se feri, insa se misca atat de repede, desi picioarele ii ramasera in loc...kara se uita spre ken...acesta incuviinta din cap..."deci...tu manipulezi timpul...asa eviti loviturile. apoi contra ataci...putin cate putin...si dak nu ma insel aveai de gand sa folosesti acelasi truc k si cu ken pe mine..." "deductie corecta...dar oare ma poti opri?" "mai e ceva...tu mereu stai pe loc...ceea ce inseamna k poti face smecheria aia doar intr-o zona limitata.." naty tresari..."si am exact ce trebuie pt tine..."...kara sari in spate, isi aduna energia in maini, ii dadu forma si arunca doua unde de curent spre naty...aceasta se feri iar, insa kara repeta la scurt timp miscarea, si o prinse pe naty de maini cu catusele invocate din energie. "acum...." kara trase de lanturi, si incepu sa trimita curent in ele....insa naty disparu imediat din fata ei, ajungand in spatele fetei..."nu mai am energie sa tot fac asta...asa k fi o fata buna si mori..." diavolita sufla o pudra purpurie spre kara, si apoi sari la departare. kara ramase nemiscata, cu mainile atarnandu-i pe langa trup..."haha! pana la urma deductia ta, desi corecta nu te-a ajutat...nu te poti pune cu viclenia mea...acum mori....ce?" kara se intoarse lent spre femeie...si incepu sa inainteze..."cum?! otrava mea....ucide tot...distruge suflete!"...kara o prinse de gat si o stranse cu putere..."am fost deja in partea cea mai groaznica a iadului...si va trebui sa ataci mai adanc dak vrei sa ma prinzi...." zise elfa zambind, cu ochii albastrii lucind atintiti asupra lui natrona....

Elfa o tinu strans pe demonita o vreme, insa dupa un timp aceasta din urma spuse...
Naty: "partea cea mai groaznica a iadului zici? fetito, o sa ti se para paradisul pe langa ce iti voi arata eu acum!!" ranji ea. Dintr-odata ochii i se facura rosi si o unda de soc o arunca pe Kara de langa ea. Elfa ateriza in picioare insa ingenunche, iar mainile ii cazura atarnad pe langa corp.
Kara: "D-de unde...?" Demonita se ridica incet de pe pamant, levitand cu parul ravasit dansand in aer...
Naty: "Acum pregatestete sa vezi ceva mai mult oribil decat insasi iadul..." zise aceasta ridicand in aer mana dreapta ce incepu sa straluceasca cu o energie rosie puternica. Kara o privi si incerca sa se ridice, insa observa ca nu putea. Mainile si picioarele ii erau paralizate.
Ken: "Kay ce faci? Ridicate si ferestete...!" striga Ken de pe margine, pregatit sa-i sara in ajutor. Demonita zambi diabolic incordand mana...
Naty: "Ma plictisesti...acum mori!" Kara inchise ochi si intoarse capul. Insa dupa cateva momente ii deschise la loc si observa ca nu se intampla nimic; intoarse incet capul spre locul unde se alfa demonita. Xanek o tine de mana in timp ce aceasta se uita mirata la el. Naty ateriza din nou pe pamant iar ochii ii revenira la culoarea originala; o privi pe elfa apoi i se adresa demonului...
Naty: "Hmph...de ce ii aperi pe acesti oameni patetici?" intreba aceasta rece.
Xanek: "Oricat de inteleapta esti, acest lucru nu-l vei intelege niciodata!" zise el dandu-i drumul la mana.
Naty: "Poftim!?!?" izbucni aceasta.
Xanek: "Asa este...si eu stiu asta cel mai bine..." lasa acesta capul in jos. Demonita il privi lung. "...pentru ca nici eu nu as intelege daca nu as fi trait cu ei atata timp in timpul exilului!"
Naty: "Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut!" rambi ea dupa un timp. "Cei ca noi, restul demonilor ar fi tentati ca zica ca ai devenit slab din cauza asta...insa o vad...vad in ochii tai ca acest lucru iti da putere!" Xanek ii zambi la randul lui.
Xanek: "Atunci...ne vei ajuta?"
Naty: "Hmph...si eu iar nu ma aleg cu nimic...!!" puse demonita botul si intoarse capul, punandu-si mainile in san. Insa tresari cand mana tanarului isi croi drum pe obrazul ei intorcandu-i incet capul; aceasta nu apuca sa zica insa nimic ca buzele ei fura astupate de ale lui. Ochii ii se facura mari cat cepele, insa apoi ii inchise si savura momentul ducandu-si mainile dupa capul lui.
Zexius, Ken si Kara priveau amutiti de pe margine. Dupa cateva clipe Xan o prinse de umeri si o dadu inapoi.
Xanek: "Acum...te rog...ajuta-ne s-o gasim pe Angel?" Insa fata era ca beata. Zambea copilaresc si se inrosi de tot la fata.
Naty: "D-desigur!" chicoti aceasta indreptandu-se inapoi spre pestera, mergand aplecand-se dintr-o parte in alta [drunk man walk]. Dupa ce demonita intra, se asternu linistea. Xan statea cu capul aplecat iar pletele ii acopereau ochii. In spate, cei trei se uitau tot amutiti la el. Vantul batu cateva frunze in jurul lor, insa nimeni nu indraznea sa zica nimic. Intr-un sfarsit...
Ken: "amm..!?"
Xanek: "Daca sufla vreounu din voi ceva...va tai in bucati si va mananc personal, 'nteles?" intoarse dintr-odata acesta capul lasand printre plete sa se vada ochii rosii. Cei trei incuviintara sincron din cap tremurand. "Atunci sa intram si sa terminam odata...cu cat aflam mai repede unde se afla Angel, cu atat pot pleca mai repede de aici!" zise acesta si inainta in pestera. Cei trei mai statura un timp inmarmuriti afara...

Cei patru se asezara pe niste scaunele cu pernute moi si asteptara in timp ce Naty scotocea prin camera alaturata ceva si din cand in cand mai tragea cate o injuratura.Kara se intoarse spre Xan si il privi o clipa curioasa dupa care se incumeta si zise:
-Deeecciii....ne zici si noua vreo 2 -3 vorbe...sau trebuie sa-l fortam pe zex sa ne spuna?Zexius inghiti in sec.
-Nu e mare lucru de zis..am fost logoditi...evident..aranjat..si....apoi am fost exilat..si...restu stiti voi,zise el nepasator.Kara pufni.
-Xan..nu esti deloc interesant omule!zise ken plictisit.
-Xan e cel mai plictisitor demon dintre toti! spuse Naty iesind de dupa draperia rosie.Defapt...era mult mai interesant cand era conducatorul armatei,da vad ca exilul si anii petrecuti pe pamant te-au facut moale rau..si cam teapan,zise Naty fluturandu-si coama rosie in aer.Xan pufni mofturos si intoarse capul intr-o parte.
Kara zambi catre ken si ii facu semn cu capul usor.
-Si...cum v-ati cunoscut?intreba deodata Kara.Xan cazu de pe scaun.Naty isi dadu parul rosu ca lava peste ureche.
-Hmm....,ea il privi pe Xan care inca se balanganea transpirat tot,pei..sa zicem ca din greseala.Si..probabil..ne-am placut..tot din greseala,zise ea intorcandu-se pentru o clipa inapoi in cealalta camera.
-Din..greseala?intoarse Ken capul intr-o parte cu o expresie neinteleasa pe fata.
-Ah!!Gata!striga Xan.Nu suntem la ''Din dragoste'' blaaa...sa trecem la treaba!
-Vad ca atitudinea nu ti s-a schimbat deloc!zise Naty pufnind.Avea in mana un cristal rosu ca sangele si o sticluta mica mov.
le puse pe o masa si se aseza langa cei patru.
-Deci..pe cine vreti sa gasiti?intreba ea.
-Angel..o prietena,zise Kara repede.Naty dadu din cap usor.
-Bun..am nevoie ..de unul din voi care o cunoaste bine...sa mi-o descrie.Kara ,Ken si Zexius tintuira cu degetul aratator pe Xan..[cv de genul..ZBOING!!]Naty lua scaunul si se puse in fata tanarului.
Ii lua mainile in ale ei si il privi in ochi.
-Tu ma vei ajuta s-o gasesc,zise ea .Xan incuviinta.Naty lua sticluta mov si scoase capacelul .Se apropie si o ridica deasupra capului demonului.
-Tine ochii deschisi,zise ea si un praf mov incepu sa se scurga usor peste el.Xan stranuta si praful ii intra in ochi insa se forta sa-i tina deschisi,desi lacrima foarte tare.
-Ce vei face?intreba Ken mirat.Naty zambi scurt.
-Voi face ce stiu eu mai bine....spuse ea mai mult ca un soptit.Zexius ,Kara si ken se uitara mirati unul la celalat.
Naty lua cristalul si-l tinu strans in mana stanga .
-Stiu ca poate n-o sa va placa..dar trebuie sa raman singura cu el.
-Nuuu...voai..waa..lasa-ne sa vedem,zise ken imbufnat.Xan incuviinta din cap catre Zexius si cei trei iesira.Kara il tragea de mantie pe Ken.
-Nu..hai kay..vreau sa vad!!!
-Taci...sau vrei sa fii subiect de troc pentru demonitza?Ken inghiti in sec.

-Vreau...sa mi-o descrii,zise Naty spre el.
-Pei..inaltime medie..par rosu...Naty il opri.
-Nu...ma refer..cum o vezi u..si fii serios..nu aspectul fizic ma intereseaza si stii bn,zise ea scurt.Xan ranji:
-Cam ironic ca suntem aici...asa!
-Nu cred ca aveam cum sa fim aici..acum..decat astfel!zse ea un pic trista.
-Nu pot schimba anumite lucruri...desi poate as fi vrut sa le schimb...Naty...nu am vrut sa suferi din cauza mea,zise el pe un ton...schimbat.Fata ridica mana.
-Prefer sa nu privesc in urma,caci..modul cum ai plecat fara sa zici nimik..nu ma face decat sa te casapesc...Xan inghiti in sec.
Naty continua:
-Deci...astept!
-Fata blanda si delicata,ca un inger,cu o forta interioara mai mare decat a mea in multe privinte.Poate fi ranita usor,dar...asta o face speciala,si mereu se ridica la impas..mereu m-a..ridicat pe mine de la impas.Cristalul din mana Naty-ei incepea usor sa sclipeasca.Naty se ridica apoi repede si-l arunca cu forta intr-un perete.O imagine fumurie se ivi.
-Angel!zise Xanek privind-o.Era palida,slaba....si...
-Ashram!zise naty surprinsa.Apoi imaginea se disipa.
-Ai vazut ceva?intreba el repede.Naty statu o clipa tacuta .Expresia ei era grava.
-...Locatia lui Ashram este la granita Iadului...haul cel mai adanc al Iadului...,Naty se intoarse ingrijorata.Xan....nu stii cu cine te pui...puterea lui este imensa.Si..chiar daca reusesti sa ajungi acolo..desi..niciun demon nu a reusit sa ajunga viu pana acolo..cu exceptia Lui.....vei fi secatuit de puteri...cele mai oribile creaturi sunt acolo...si..Xan o opri.
-Pentru Angel voi merge oriunde!incheia el scurt si dadu sa iasa.
-Deci..asa arata femeia pe care o iubesti,zise ea intorcandu-se.Aminteste-mi...sa nu dau ochii cu ea.Xan zambi:
-Multumesc..Naty,si iesi.
-La naiba..am pierdut toata distractia!!pufni ken.Xan iesi din pestera.
-Gata?intreba Zexius repede.
-Deci?spusera cei 3 intr-un glas.
-Mergem in ...Abis!zise el  ranjind.Zexius paru entuziasmat.
-Uuuu...!! De mult am vrut sa dau o tura pe acolo.Kara si ken zambira.
-Deci...o sa dam de necaz?intreba ken fericit.Kara incuviinta.Yei!!!

Deodata se auzi un urlet din pestera:
-Hei...unde mi-e oja magica cu sclipici?
-Hai sa plecam mai repede,zise Kara ascunzand oja intre sani.
-OOoooo...hei..nu stiam ca furi!zise ken bagand nasul acolo.Kara se inrosi toata.Zex si Xan se dadura inapoi repede.O mica explozie si Ken zbura de pe stanca.BUUUF!!

drumul fusese lung si dificil, dar in sfarsit aflasera unde trebuie sa ajunga. xanek era tacut k de obicei. zexius il urma umil. ken si kara mergeau unul langa altul certandu-se k de obicei. "kiar era nevoie sa ma lovesti asa tare...?" "da! si o sa patesti si mai rau dak mai indraznesti asa ceva!" "parca as fi vazut ceva nemaivazut...." kara se incrunta...ken dadu inapoi..."de fapt...nici nu am vazut nimic...o, doamne, fa-ma sa tac!"
"am ajuns..." zise xanek aratand spre un mare rift in pamant. "a trecut mult timp...dar nu destul" zise zexius. ken privi fara a fi impresionat..."asta....e tot?" xanek si zexius privira spre el uimiti. "dak ai stii ce se intampla dincolo de intuneric ai fi paralizat de teama...asa k nu comenta fara sa stii" spuse xanek iritat..."scuze...paralizia tematoare nu imi sade bine...." ken ii dadu la o parte si sari direct in hau. cei trei ramasera uimiti. "idiotule! trebuie sa mergem impreuna...ah!" zise kara frustrata. xanek zambi amuzat...
ken era in cadere libera...se rasuci, se propti in perete si sari in celalalt capat. repeta miscarea pentru a-si atenua caderea. knd vazu podeaua, se rasuci in aer si ateriza  in picioare. "ha...sa ii vad pe ei cum ajung mai repede k mine....ce?!" ken ramase masca knd ii vazu pe camarazii sai asteptandu-l pe el, 10 metri mai incolo..."maimutoi fara creier...iti irosesti energia cu cascadorii inutile..." ken se infurie..."dak mi-ai fi reamintit de teleportarea ta, nu as fi facut-o....mos zbarcit!" kara ii desparti imediat. "jur...sunteti amandoi la fel de insuportabili. banuiesc k gaura mare din perete e pe unde trebuie sa o luam nu?" zise ea aratand spre intrarea imensa, scufundata in intuneric. "elfa poate vedea mai bine decat noi...ea va conduce...eu si zexius aparam in laturi, si tu stai la urma..." adauga xanek. "stau unde vreau..tu ai grija de tine..." raspunse ken iritat de atitudinea de lider a demonului.
ei inaintara cu grija prin culoarul intunecat...nestiind k sunt urmariti. "deci...ii pot sfasia acum? te rooog, stapane!" celalat raspunse cu o voce calma..."doar unul din ei ma intereseaza...restul trebuie sa ajunga la capat. asa ni s-a spus...tu du-te si raporteaza." camaradul sau disparu. silueta intunecata se ridica, si ii urmari cu precautie.
holul se termina brusc, iar cei patru se gasira intr-un imens codru. copacii erau albi, cristalini. "dak mai au loc multe schimbari de peisaj o sa am nevoie de o viza.." spuse ken, dand ochii peste cap. "aici trebuie sa ajungem...e doar o parte a taramului. e modelata dupa stapanul domeniului...atat de puternic e..." "si stiind asta, tu tot ai cutezat sa vii pana aici..." toti se incordara, incercand sa gaseasca locul de unde venea vocea. o dara neagra trece pe langa ei..."nu mi-a fost usor sa aleg, dar timpul e scurt..."
(http://members.at.infoseek.co.jp/GODLEO/gamecap_kof99_kri00a.gif)
toti privira imediat spre noul aparut..."calmati-va!" spuse xanek..."vrea sa ne intimideze...cat timp suntem impreuna nu putem pati nimic..." demonul in negru incuviinta din cap..."de aceea fac ASTA..." el intinse mana si ii inconjura pe kara, zexius si xanek cu varteje de vant intunecat...ken se rasuci si incerca sa treaca de el, si sa o elibereze pe kara, insa nu reusi decat sa isi raneasca pumnul..."ah! kay! nu il atinge..." "nici nu aveam de gand...tu ai grija..." ken privi imediat spre inamic. acesta statea calm, zambind. "nu. nu te voi ataca pe la spate. nu am nevoie. prietenii tai nu ma intereseaza. tu, cel ce porti in tine secretele lui nekron, trebuie sa pieri." el disparu, si aparu langa ken, lovindu-l in stomac si aruncandu-l printre arborii cristalini. acestia se sfaramara de la impact. ken se ridica cu greu...gafaind. "ce e asta...nu s-a teleportat....e atat de rapid...." demonul aparu iar in spatele lui ken..."forta este acceleratia inmultita cu masa...iti las ranile sa vorbeasca in locul ecuatiiloir insa" il lovi pe ken cu piciorul, iar baiatul zbura iar. ken se propti in picioare, si privi spre demon. isi concentra energia, aura sa exploda, iar pamantul se cutremura. "ia mai incearca!" demonul se incrunta. "aura aceea...e dovada puterii tale. sunt sigur k in locurile unde ai fost pana acum, erai destul de puternic. dar aici....esti doar o existenta pe sfarsite..." ken nu astepta atacul. se repezi spre demon, si ataca cu iutenie. acesta insa se feri de fiecare lovitura, cu acuratete, se lasa in jos, si il impinse pe ken cu umarul. isi concentra vantul invocat in talpa piciorului si lovi cu putere in ken. "aaaah!" ken zbiera in durere in timp ce rafala de aer il taia pe tot corpul. ken inclesta dintii, si lovi cu putere pamantul din fata demonului, creand un impact puternic..."l-am...nimerit....?" demonul insa sarise pentru a se feri. isi canaliza iar forta in piciorul drept si il ataca pe ken cu o lovitura zdrobitor de rapida...pamantul fu aruncat in toate directiile. karei nu ii venea sa creada...ken, in forma sa de demon, redus la tacere asa de repede. xanek incerca sa gaseasca o cale de scapare...insa demonul se intoarse si ii privi. praful se potoli, iar unde statuse ken nu era acum decat un imens crater...si o gaura in mijloc. "hm. nici nu merita sa verific...a fost zdrobit."

-Ken.....nu,murmura Kara surprinsa.Deodata isi concentra atentia si ura catre misteriosul barbat.
-O sa regreti ca ne-ai urmarit!! zise ea si o energie electrica uriasa incepu sa se invarte in jurul ei ca o spirala,formand apoi un scut.
Barbatul ridica surprins din spranceana zarind cum elfa pasea usor prin vantul lui intunecat.
-Oh!! O energie atat de pura incat sa treaca de scutul meu,sa-l devieze astfel....esti intr-adevar speciala,zise el ranjind.
Kara opri fluxul de energie odata iesita afara.Inainte sa mai zica ceva tasni spre el aplecandu-se si incercand sa-l loveasca cu pcioarele in burta.Acesta evita usor lovitura si pluti cativa pasi inapoi,dar Kara nu se opri acolo,facu o roata rapida spre el trimitand fluxuri de electricitate in picioare.Barbatul abia evita acest al doilea atac si mai rapid care insa ii atinse barbia.Se freca usor in locul atins amuzat:
-Focoasa,nu-i asa?
-Nu...calcata pe nervi...si o  sa ai parte de un soc!zise ea si morfa doua pumnale electrice.
Din 2 miscari fu langa el.Desi miscarile ei erau rapide,parea ca misteriosul demon evita cu destula usurinta atacurile.
-Stai dracu locului! striga Kara nervoasa.
-Temper...temper....nimeni nu poate atinge viteza VANTULUI,zise el mimand un PUF!![note:n-am stiut cum sa descriu altfel...^_^] mare din maini.
-Da' increzut mai esti! zise Kara 'Desi....daca Ken a fost doborat asa usor....oare eu ce sanse am?''Privi o clipa spre crater unde spera ca baiatul sa fie in regula,si se incrunta:''Off...unde esti..haide!Ce-ti ia atata?
-Suntem ingrijorata pentru pretiosul baiat!? o tachina demonul.
Kara deja scrasnea din dinti.Sari iar spre el cu o viteza si mai mare si incerca sa-l impunga cu pumnalele.Dreapta,stanga,sus....dar barbatul le evita ranjind.
Apoi,cu o viteza extraordinara ii prinse mainile intr-una de-a lui        si cu cealalta o apuca cu o tenta dura de barbie:
-Ar putea fi atatea lucruri care noi sa.....,dar nu apuca sa termine...de nu i dadu Kara un cap in gura.Barbatul fusese surprins de miscare  si se dadu repede inapoi nervos.
-Gata joaca! scrasni el din dinti .Invoca un vant puternic si cu o miscare rapida o azvarli intr-o parte pe elfa.
-Deja ma plictsesti!Si eu scap de cei care ma plictisesc!zise el apropiindu-se de ea si tintuind-o la pamant cu un scut mult mai mic decat cel de dinainte.Energia Karei nu avea destul loc sa patrunda,iar fata inca nu avea atat de mult control incat sa distruga scutul din temelii asa ca ramase la pamant,fiind din ce in ce mai stransa de vantul intunecat.

omul in negru se intoarse apoi spre xanek si zexius, kre privisera confruntarile. "cei ce stiu se vad. sunt aici doar pentru a va oferi un preludiu a ce urmeaza. mi s-a spus sa micsorez grupul si asta am facut." xanek intervenii: "nu k ne-ai spune...dar cine te-a trimis?" demonul ofta. "lord xanek...maestre zexius. va cunosc bine trecutul. numele meu este Valdi. am fost aruncat aici dupa ce am fost ranit mortal, luptand intr-unul din multele razboaie de aici. nu am pierit. si voi puteti avea parte de o asemenea putere...dak supravietuiti. rolul meu pe moment s-a incheiat...asa k voi..." Valdi nu apuca sa isi termine discursul...xanek se plictisise. isi invoca coasa in apropierea demonului si o folosi k reper pentru a se teleporta. ridica lama la gatul lui. "asa k vei da in vileag tot...sau vei pieri. banuiesc k cine te-a trimis este mult mai puternic k tine, asa k sigur are multi slujitori. deci imi poti spune tu, sau pot afla singur..alege!" adauga el furios. barbatul in negru ranji cu spatele la xanek. "ingamfarea ta nu imi place. dar nu ai de unde sa stii....generale ce mereu ieseai victorios in lupta." o pala de vant devie putin lama coasei, destul k valdi sa sara intr-o parte si sa evite taietura. "nu tu controlezi scena..nici eu. respecta regulile. nu te grabi asa spre sfarsit...la urma urmei, ce e o tragedie, fara acumularea sa?" xanek ridica din spranceana. "eu nu m-as mandri cu asa replici...dak rolul tau s-a incheiat dispari...avem treaba." valdi incuviinta plecand capul. "nu va deranjati sa il cautati pe baiat. e mort sau pe moarte. nu stia sa isi controleze forma de demon...va fi un sacrificiu bun pentru acest taram." o rafala puternica de vant incepu, si valdi se facu nevazut in fata tuturor, lasand o tacere amara in urma sa.
.................................................................................................
ken era iar in cadere, insa nu se putea misca de durere. incerca sa isi adune gandurile, macar sa fie lucid in momentul sfarsitului. "tipul ala...avea ceva asemanator giulgiului haosului...ha...as vrea macar sa le pot spune asta celorlalti..." caderea luga si agonizanta se termina brusc. impactul nu fu insa decat o picatura in oceanul dureri ce il invaluise pe ken. "as fi idiot sa zambesc asa in fata mortii...ma rog...a re-mortii. oare ce se intampla knd un suflet e distrus...?" o voce se auzi in capul lui. "dak e un suflet slab, dispare pentru totdeauna...se intoarce in taramul eteric de unde vin toate sufletele si e pierdut...ah, dar dak sufletul e tare...atunci ajunge aici...sincer, as fi preferat prima soarta..." ken tresari. "cine...?" "...sunt? a trecut atata timp incat nici eu nu mai stiu. sau nu imi mai pasa. sau nu imi mai pasa sa stiu. dar tu...cat crezi k mai ai?" ken ofta, kiar si acest mic gest provocandu-i durere. "o clipire...si o rasuflare cred..." "atunci asculta-ma atent. noi doi suntem singuri aici...aici unde cele mai teribile existente se aduna. si se pare k in scurt timp voi fi iar singur. in loc sa iti dau ultima suflare oftand, in loc sa folosesti ultima clipire sa privesti inapoi...priveste viitorul...glasuieste-ti dorinta de a trai...si accepta-mi ajutorul..." "ha...glumesti...sigur exista un motiv pt kre esti aici. nu voi elibera cine stie ce teroare doar pt a..." "...pt a-ti ajuta prietenii...pt a-ti revedea persoana iubita...da, gandurile tale ies la suprafata usor pe masura ce dispari. esti egoist in altruismul tau. ti-e frica sa ii pierzi pe cei dragi, pt k vei fi singur. nu o sa mai imi pierd timpul atunci. alegerea e asta: ramai aici, mori si devino una cu inchisoarea mea, sau accepta ce iti ofer, revino, razbuna-te pe cel ce te-a invins, si apara-i pe cei ce trebuie aparati. la urma urmei...ce ai de pierdut?" pierdut...acest cuvant rasuna in capul lui ken...desi nu mai avea spirit pt a raspunde, alegerea sa era clara...CELALALT o simti. ken fu imediat invaluit de energia spirituala straina...si incepu incet incet sa urce la suprafata. senzatia era de nedescris. uimirea si usurarea il coplesira pe baiat. insa celalalt isi glasui gandul...."ce e al tau...e acum si al meu..."

Dupa disparitia lui Valdi scutul din jurul Karei disparu insa elfa ramase mai multe clipe la pamant cu o expresie pe care ceilalti nu o puteau descrie.Zexius se grabi s-o ajute.
-Sunteti bine d-ra Kara?intreba el intinzand mana pe care fata o accepta rasufland greu.
-Presupun...,zise ea amar.Acum ce facem?intreba ea privind insa spre crater trista.In sufletul ei ii venea sa urle de durere,dar se abtinu...nu era momentul pentru slabiciuni .Dupa cum il stia,Ken ar putea fi inca in viata luptand cu asta....avea incredere in el.
-Sa mergem in continuare!zise Xanek cu spatele la ei.
-Nu e cam straniu ca deodata ne apar alti dusmani...??Intai Ashram...apoi baiatu-vantului?intreba Kara.Si mai straniu e ca parem sa dansam dupa cum ne canta....ati vazut ce a zis tipu ala...ca noi nu trebuia sa murim...doar ken...vor sa ne desparta...dar de ce?Intai Angel..acum Ken...
-Degeaba vorbim...habar n-avem!!zise Xan iritat.Singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa mergem mai departe!si o lua inainte incet.Kara si Zex se uitau unul la celalat mirati.
Isi continuara drumul,mult mai putin animati si deznadajduiti...cel putin asta simtea Kara care nu mai stia ce sa faca si cum se vor descurca ei 3.
Codrul parea extrem de tacut...prea tacut...si un sentiment ca erau priviti ii urmarea constant.
-Voai..ce surpriza!
Deodata pamantul se cutremura si apoi crapaturi ii despartira pe cei trei.Demoni cristalini tasnira.Semanau cu niste caini acoperiti cu zimti de cristal si cu cozi imense.
-Grozav...astia apar exact cand nu ai chef!zise Xan nervos si sari spre ei retezandu-le capul instantaneu.Kara crea sabii ascutite din electricitate si reteza de asemenea multi deodata.
-Cum de creaturi de-astea traiesc pe-aici??intreba Kara i ntimp ce pocnea in gura unul din demoni care incerca s-o prinda in falcile lui.
-E mai mijto ca Raiul nu?ranji Xan sarcastic.
Deodata un morman de demoni se inghesui la iesirea din crapatura.Toti o atacara brusc pe Kara.Elfa facu un scut din electricitate si incepu sa se rasuceasca rapid taind tot ce se apropia,insa demonii pareau sa insiste.La un moment dat pierduse controlul si unii din ei patrunsera prin scut.Kara se dadu grabita inapoi dar unul o zgarie pe brat.Foarte straniu era faptul ca o durea rau.
Xan si Zexius intervenira terminandu-i pe ceilalti.Kara se aseza o clipa jos.
-Ce naiba a fost aia?intreba ea tragandu-si sufletul.Xan paru curios.
-Se pare ca demonii sunt atrasi de energia ta....pentru cineva care e mort...emani cam multa energie,zise el.Kara nu paru sa inteleaga vorbele sale.

Xanek: "Eh, probabil asa esti tu mai ciudata defel!" schita demonul un rambet.
Kara: "HEY!" tashni aceasta incruntandu-se. Zexius se repezi din nou sa intervina, croindu-si drum intre cei doi.
Zexius: "hehe...cu cred ca asta e momentul potrivit pentru asta..."
Kara: "Hmph!" introarse elfa capul "De cand nu mai e Angel prin preajma incepi sa-ti arati din nou adevarata personalitate nu?"
Xanek: "CEE?" se infurie tanarul. Zexius se straduia din rasputeri sa-l tina pe demon.
Kara: "Si...ce...? vrei sa zici ca nu e adevarat?" introarse ea un pic privirea. Xan o privi si el ascutit. "De ce nu l-ai ajutat pe Ken adineauri? Poate impreuna l-am fi invins pe Valdi acela. Poate daca ai renunta pentru o secunda la mandria ta, atunci Ken..." insa elfa se opri. Demonul lasa si el capul plecat. "Vad ca toti inamicii incearca sa ne destrame echipa pentru a fi mai vulnerabili, insa... cred ...ca nici nu mai e nevoie de asta..." insa atunci demonl se smuci din prinsoarea lui Zexius si se indrepta spre ea. Aceasta il privi indiferenta. Cei doi stateau fata in fata, insa nici unul nu zicea nici un cuvant. Xanek o privea stangand din dinti si din pumn. Insa disparu dintr-odata intr-un nor negru de fum.
Kara: "Acum unde s-o mai fi dus?" zise ea punandu-si mainile in san. Zexius cazu transpirat in fund razand ca prostu...
Zexius: "he..he..he.. credeam ca o s-o pocneasca."

....

Ashram: "Doamna mea, puterile vi sunt apoape refacute...in curand vom fi gata." zise magul cu o plecaciune; micul demon se ascundea tremurand in spatele lui.
Angel: "Intr-adevar..." se auzi din intuneric vocea rece a acesteia.

fiecare pas pe kre il facea il durea. simtul directiei ii disparuse. ratacea in nestire avand doar gandul prietenilor sai pentru al calauzi. si parea k asta nu va fi deajuns. revenise la viata, dar nu mai avea putere deloc. si mai rau decat atat....acea voce nu ii disparea din cap. "esti persistent, copile. multi s-ar fi prabusit deja." ken nu isi irosea energia raspunzandu-i. "amandoi am avut noroc. ai putea fi mai vesel un pic. ranile ti se vor vindeca. dar acum esti in acea stare imediat dupa momentul in kre erai aproape sa dispari. nici cu puterea mea, nu puteam face mai mult de atat..." baiatul nu mergea, isi tara picioarele. il ghida doar speranta oarba de a o regasi pe kara si pe ceilalti, insa simtea k isi atinge limita.
din umbre, ea pandea. ii urmarea miscarile. nu era interesata de o lupta cinstita, asa cum fusese Valdi. ea voia doar sa simta sangele proaspat cum ii colcaie la picioare. isi facea deja planuri cu baiatul. dupa ce il va prinde ii va provoca cat mai multe rani, si nu ii va da ultima lovitura decat dupa ce isi va fi satisfacut pofta de sange. apoi mai erau si prietenii lui, kre insa fusesera interzisi k prada. dar un pradator are rabdare. pentru moment ea nu isi lua ochii sticlosi de la ken.
baiatul se opri. se sprijini de un copac, incercand sa isi traga suflarea si apoi sa reia drumul. raceala din jurul sau il coplesea. "parca asta era iadul...." isi zise el. "desi nimic nu ma mai mira..." "cand un suflet e pe cale de a disparea, aerul din jurul sau devine rece k gheata. dak caldura e viata...atunci raceala aduce sfarsitul." ii raspunse vocea. "deci pana la urma...am reinviat doar k sa mor?" "hm...nu kiar. si desi stiu k simturile tale sunt amortite de durere, poate ar fi bine totusi sa privesti inspre acolo." ken se uita instinctiv. in umbra din spatele copacilor cristalini, el o putea vedea. ea facu un pas inainte. "era si timpul..."

(http://img136.imageshack.us/img136/5264/viscerabu5.jpg)

"normal...de ce sa am parte de o moarte linistita?" "ai rezistat bine. dupa lupta..pardon...dupa bataia pe kre ti-a dat-o valdi, ar fi trebuit sa fii praf si pulbere." "ma ierti k va dezamagesc..." zise ken, fortandu-se sa vorbeasca. "nici vorba. acum eu, Viscera, am onoarea de a te termina. si nu voi fi la fel de expeditiva k Valdi. ne vom distra putin..." zise ea ranjind si privindu-si ghearele. "ti-as spune sa te pregatesti...dar aerul rece din jurul tau e dovada clara k nu mai ai mult." ken facu un pas inainte cu greu..."hei...doamnele intai..." viscera se repezi spre baiat, gata sa il puna la pamant si sa il sfasie. vocea din mintea lui ken rasuna "copile, stai departe. ai avut parte de destula distractie. e momentul sa imi iau plata pentru serviciile mele."
in momentul de dinaintea loviturii, o explozie zgudui pamantul, fortand-o pe diavolita sa se retraga. "cum?! era pe moarte! ce....?" dupa ce praful se lasa, si fumul de la foc disparu, ea putu vedea forma adversarului sau.

(http://img247.imageshack.us/img247/5323/lokiau2.jpg)

abur ii iesea din gura, iar aerul din jurul sau era acum fierbinte. pielea ii era cenusie, iar parul, ochii si simbolurile runice de pe maini straluceau intens. "aaaa..." se intinse creatura. "incredibila senzatie. esti un vas bun pentru puterea mea. acum trebuie sa am grija sa nu te spargi..." rasuna vocea de mai devreme. viscera isi reveni. "hmph...ai tupeu sa ascunzi asa putere de mine. dar pentru asta, te voi cioparti de doua ori mai mult inainte sa te ucid!" ea se repezi iar spre tinta ei, cu o viteza ametitoare, ataca cu putere si cu ghearele ascutite, insa lovitura ricosa de pe pielea dura e demonului. acesta o prinse de mana si o trase spre el ranjind. "m-ai subestimat, fatuca. dar mai ai o sansa. o alegere de fapt." viscera era umita de viteza si rezistanta adversarului ei. "poti sa mai incerci o data, sa stai aici si sa terminam lupta cu moartea ta. sau poti merge la stapanul tau....si sa ii spui k Loki vine dupa el..." ea tresari. el ii dadu drumul. amandoi intelesesera intentiile celuilalt.
"dar...erai sigilat. izgonit din existenta! cum....?" "ii voi raspunde la aceasta intrebare numai celui ce te comanda. acum dispari!" atmosfera parea sa explodeze in jurul lui. viscera stia k nu poate invinge. fara nici un alt cuvant, ea disparu in umbre, neindraznind sa priveasca inapoi. Loki se intinse, bucurandu-se de noua sa forma. vocea lui ken ii rasuna in cap. "ce e asta!? ce mi-ai facut?!" "calm....ti-am dat o pauza. te vei reface cat timp am forma asta. si nu te vei mai teme de viermi k viscera." "nu...da-mi drumul acum! nu am ales asa ceva!" "nu...am ales eu pentru tine. traim in loc sa fi pierit. pentru moment, asta e adevarul. dar spuneai ceva de prietenii tai...as vrea sa ii cunosc." "nu! nu te voi lasa sa le faci rau..." "sunt sigur k ma vor ataca knd ma vor vedea. la urma urmei, zeul focului e o privelista inspaimantatoare. dar planurile mele sunt altele." Loki privi spre vazduhul intunecat si ranji. "vom vedea ce ne rezerva soarta..."

In fata sa, o campie dezolata, parjolita de focurile vesnice alea iadului ii era ca o radiografie a sufletului. Xanek privea spre cerul rosiatic cu ochii reci, parca lipsiti de orice sentiment. Insa tresari dintr-odata...
Xanek: "hmm...tulburari stranii de energii...eh...whatever!" [pe romana ar fi sunat mai aiurea] gandi acesta si lasa privirea in pamant incruntat. "degeaba aceste simturi daca nu ma ajuta sa te gasesc. stiu ca esti in viata, nu te pot simti dar stiu asta in adancul sufletului...asa ca de ce...?" stranse demonul pumnul. Vantul incepu sa bata; un vant fierbinte ce era in stare sa-ti arda carnea de pe tine. Nori de cenusa se ridicara in aer, formand mici tornade nerge. Demonul isi flutura parul razvratit si se uita peste umar. "cine naiba...!?" se intoarse Xan punandu-se in pozitie de garda cercerand atent zona. "isi ascunde prezenta, heh, cine ma crede?" stranse acesta din dinti continuand sa priveasca atent imprejurimile. Dintr-odata, doua luminite galbene stralucira din intuneric..."heh..." ranji demonul, iar in secunda urmatoare area aceea fu total spulberata de taieturi. Xanek aparu ceva mai departe privind atent, "rapid, daca a reusit sa evite atacul acela...dar...cine naiba...?!" insa nu avut timp sa-si termine gandul, ca fu inconjurat de 6 demoni arzand, fiecare putrand cate o sabie lunga si ascutita. Cei sase atacara in acelasi timp, insa Xan se teleporta din calea atacului ramanand plutind in aer. "astia de unde naiba au aparut? si...mai important...unde naiba au disparut??" privea acesta zona goala de sus. In momentul acela tresari, insa nu avu destul timp sa reactioneze si fu lovit din spate si trantit pe pamant. Mai urma un atac, insa demonul re rostogoli si-l evita la limita. Infipse coasa in pamant sa se redreseze si se uita la atacator...insa ramase trasnit: "Kron?!?!" zise acesta tremurand. In fata sa, statea Nekron privindu-l cu aceeasi superioritate cu care o facea mereu, tinandu-si mainile in san ranjind diabolic. Xanek se scula si-si ridica coasa gata de atac...insa Kron pasi linistit in spate disparand in intuneric. "unde...??" sari acesta sesizand ca oponentul disparu de-a binelea. "Ce naiba se petrece aici...imi pierd mintile?? Un firicel rece ca gheata de sudoare ii curse demonului pe gat. Acesta inghiti in sec incercand sa ghiceasca de unde v-a veni urmatorul atac. Dintr-odata o umbra isi facu aparitia in fata lui, pasind spre el. Imediat aceasta iesi din norii de praf, Xan o recunoscu: "ANGEL!!" striga el. Intr-adevar, era chiar ea...mai palida ca niciodata, pasind incet si impiedicat spre el. Acesta sari ca ars inaintea ei, si o prinse de umeri insa fata lasa capul in jos, iar parul ii acoperi fata! Demonul impietri...ii dadu drumul fetei si facu cativa pasi inapoi ingrozit. Angel lasa capul pe spate lansand sa se vada un zambet sinistru si izbucni intr-un raset demonic. In momentul acela, fata lui Ashram ii aparul lui Xan in minte, iar pamantul din jurul lui fu luminat, iar in urmatorul moment, toata zona fu cuprinsa de o explozie puternica. Demonul fu aruncat la departare, cazand violent izbindu-se de pamant, si incepand sa se zvarcoleasca de durere. Era plin de sange, hainele ii fusera despicate si carnea parjolita de explozie; iar mana lui dreapta ii fu despicata de tot. Acesta zbiera de durere in timp ce sentimentul de disperare isi facea aparitia in ochii lui. Insa dintr-odata se trezi stand in genunchi pe pamant; ranile ii disparura complet, iar zona era asa cum fu inainte. Acesta sari speriat in picioare si privi in spate...."TU?!?!?" Langa acesta statea un tanar...
(http://img222.imageshack.us/img222/4516/lucemx2.th.png) (http://img222.imageshack.us/my.php?image=lucemx2.png)
...ce-l privea zambind copilaresc.
???: "Hahaha" incepu acesta sa rada foarte vesel, tinandu-se de burta! "Daca ai fi vazut ce fata aveai, hahahaha" continua acesta in aceeasi maniera. Xan cazu din nou in genunchi, raspirand insa usurat de data asta, stergandu-si sudoarea de pe frunte.
Xanek: "Luc...Lucifer...!" zise acesta incercand sa se linisteasca.
Lucifer: "Se pare ca nu m-ai uitat!" ii zambi acesta si ii intinse mana sa-l ajute sa se ridice.

Kara pasea nervoasa prin padurea cristalina.Zexius abia ca putea sa tina pasul.
-D-ra kara...nu cred ca e bine sa ne indepartam de locul unde a disparut Lord Xanek.Kara pufni:
-O sa ne gaseasca el...cand si-o reveni iar din toanele lui!Acum am ramas doar noi doi din cauza ca el se irita asa usor..sincer..cum l-o suporta fata aia,spuse ea mai incet astfel incat Zexius sa n-o auda.
Mersera ce mersera si coborara intr-o vale care parea sa se intinda destul de mult.
-Grozav,isi spuse fata nervoasa.
In timp ce avansau spre mijlocul campiei goale,ceva straniu se simtea in aer.
-Mi se pare mie...sau..nu..trebuie sa mi se para...e...frig1zise Kara spre Zexius care deja avea turturi la nas.
-Noi...de..de...demonii suntem mai sen...sibili la..f...f...rig!!incerca el sa zica.
Daca nu era ceva straniu Kara ar fi inceput sa rada de clantanitul lui Zexius.
-Habar n-aveam ca e frig in Iad!!zise ea uimita.
-Cred...asta este valea demonilor ghetii...sunt o specie rara..adica...defapt...stau mereu ascunsi deci putini i-au vazut.Kara incepu sa se invarteasca mirata:
-Sa se ascunda?Unde...E..o campie!Deodata,calca cumva si pamantul se surpa in jurul ei.Zexius nu apuca s-o prinda.Elfa aluneca printr-un tunel strampt si se trezi intr-o camera slab luminata si rece.Dadu sa se ridice,dar o  sulita ii erau indreptate spre gat.Un tanar cu fata alba si par albastru deschis parea sa o priveasca cu ura.
-Cine esti intrus-o?intreba el taios.
-Aaa..pei vezi...eu,da Kara nu apuca sa termine ca baiatul o lua de brat si o trase spre usa cu forta.Kara putea sa-l puna usor la pamant,dar decise sa vada ce urma sa se intample ‘Oare astia sunt demonii ghetii de care vorbea Zex? ‘’
Tanarul o duse de-a lungul a niste coridoare intortocheate cu mii de increngaturi si usi...era clar un loc din care greu scapai.
-Stii...fetelor nu le place sa fie bruscate!zise ea iritata de forta cu care o strangea.Baiatul nici nu paru s-o auda.Deodata coti cu ea la dreapta si deschise o usa in capatul holului.inauntru, era o sala mare dar goala ,cu zeci de coloane de gheata care straluceau ca niste cristale.In capatul incaperii,era un tron mai luminat si mai stralucitor pe care o tanara asemenea la culoarea pielii si la par ca baiatul,statea cu un sceptru in mana.Avea un chip bland...si

(http://img223.imageshack.us/img223/1480/icequeennw5.jpg) (http://imageshack.us)

-Aripi1!!??striga Kara.Acu le-am vazut pe toate...demon...in Iad...de gheata....cu aripi!!!
-Regina Velhis!zise tanarul aplecandu-se si punandu-si mana la piept i nsemn de respect,am gasit aceasta...intrusa in camera de provizii in timp ce faceam un control,spuse el impingand-o pe Kara catre tron si dezechilibrand-o.
-Cine esti si ce vrei?intreba Velhis pe un ton autoritar.
-Nu am nicio treaba cu voi,zse Kara.Am venit pentru a- m cauta prietena,a fost rapta de un anume..Ashram.La auzul numelui tanara se incrunta.
-Ashram!? repeta ea ganditoare.Vad ca nu esti de pe aici,zise ea analizand-o din cap pana-n picioare....esti..un elf cumva?
-Cam asa ceva,raspunse Kara calm.Deci...ma lasi sa plec nu?
-Nimeni nu se adreseaza asa maiestatii Sale!!interveni baiatul nervos ridicand sulita la ea.Velhis ridica mana in semn de stop.
-Nu  ,Ferian,sangele pateaza albul meu imaculat.Kara ranji:
-He...nu trebuie sa te temi...deja sunt moarta.Ferian o privi pe velhis cu subinteles.
-Undead?Interesant....draga mea....sa inteleg ca nu esti aici ca un spion al lui Ashram nu?intreba Velhis ridicandu-se de pe tron.
-Spion!!? repeta elfa uimita.Noi vrem sa-l omoram..nu sa ii oferim informatii...
-‘’Noi’’? ai prieteni cu tine sa inteleg.Cu fiecare intrebare Velhis parea mai incruntata si mai infricosatoare.
-Da...am venit sa ne salvam prietena,spuse ea scurt nefiind impresionata de regina.Velhis indrepta brusc sceptrul spre ea.O raza albastra tasni si o inconjura,insa nimic nu se intampla,spre uimirea tuturor.Raza plutea in jurul ei,dar nu o ranea.
-Hmmm...ai..suflet pur..pentru un undead!zise Velhis incercand sa nu para prea surprinsa.De obicei sceptrul meu transforma totul intr-un morman de gheata.Deci...spui adevarul...cum te numesti?
-Kara,raspunse elfa.
-Kara...probabil esti obosita,Ferian,spune-le servitoarelor sa pregateasca o camera pentru oaspetele nostru.Kara ridica din spranceana:
-Regret...dar..nu am timp de odihna...trebuie sa..
-Sa-l gasesti pe Ashram?o intrerupse Velhis....da.....pei...regret,dar nu voi permite ca un mic grup de intrusi sa distruga planul meu! In acel moment Ferian o apuca de brat si o mobiliza.
-Ce??reactiona Kara.Ce plan?Lasa-ma...n-are nicio legatura cu tine!zise ea nervoasa.
-Ba are!nenorocitul de Ashram mi-a ucis neamul,tatal,mama,fratii si surorile....razbunarea va fi a mea!zise ea cu un chip impietrit.Vei ramane aici cat timp ne punem planul in aplicare.
-Stai!1Adica...voi stiti unde e?

Velhis nu raspunse.
-Luati-o!ordona ea

Xanek avea o ura in ochi, insa se abtinea cat putea...stia cel mai bine ca ar face o mare gresala daca ar fi incercat ceva impotriva tanarului; si in plus, el ii stia cel mai bine personalitatea sadica. Demonul se ridica privind in departare fara sa zica o vorba. Lucifer il privi o vreme, fara sa zica nimic, apoi ii arse o palma zdravana pe spate ce aproape ca-l trimise pe acesta cu fata in pamant...
Lucifer: "Gata batrane, inveselirea...nu ne-am mai vazut de o caruta de vreme si acum..."
Xanek: "Sti de ce am venit aici nu?" zise acesta scurt. Expresia lui Lucifer deveni dintr-odata una serioasa. Acesta pasi langa el si aruncandu-si si el privirea in departare spuse...
Lucifer: "Renunta."
Xanek: "Heh...niciodata."
Lucifer: "Oricat de puternic ai fi...prevad deja finalul acestei lupte. Ashram este, pentru tine in special, un adversar mai puternic si mai periculos chiar si decat fratele tau...."
Xanek: "...si ca veni vorba..." il intrerupse dintr-odata demonul, "...chiar aveam treaba cu tine." Lucifer se uita un pic stramb la el.
Xanek: "Nu te mai uita asa la mine, sti la ce ma refer. Numai tu ai destula putere pentru a-l poti indeparta." il privi acesta serios. Lucifer se scobi in ureche cu degetul mic, apoi isi sufla mizeria de pe acesta si-si puse mainile in san."
Lucifer: "Ok!" Xanek tresari la raspunsul promt al acestuia. "Insa tre sa te avertizez, au trecut cateva sute de ani de cand ti-a fost pus sigiliul, s-ar putea sa nu-ti fie prea usor, ba mai mult, ai putea chiar sa..."
Xanek: "NU CONTEAZA! AM NEVOIE, ACUM!" sari acesta prinzandu-l de guler. Lucifer il privi in ochi apoi ii indeparta mana printr-o fluturare simpla de parca ar fi fost o simpla frunza...
Lucifer: "Bine, daca esti pregatit pentru ce e mai rau, vino cu mine." demonul ii puse mana pe umar lui Xan, iar cei doi disparura intr-un nor negru si dens de fum.

Loki parcurgea la pas padurea. nu se grabea, nici nu avea vreun motiv. "iti doresti timp de milenii libertatea, iar knd in sfarsit o ai, nu stii ce sa faci cu ea..." ii venea sa rada de nehotararea lui. ken era inca acolo, in constiinta lui. "cat mai ai de gand sa ma tii asa?" "pana esti destul de intremat sa poti merge singur...nu as vrea sa mori si sa raman iarasi un biet suflet ratacitor." "spuneai ceva tipei aleia...legat de stapanul ei. cine e el defapt?"
loki se opri, ranji si apoi se incrunta. "e genul de nenorocit pt kre te-ai intoarce din morti pt a-l ucide...ar trebui sa stiu, doar asa am patit eu." ken fu uimit de intensitatea urii lui loki. "si de ce nu intri in corpul unuia din acolitii lui?" "simplu...sunt prea slabi. esti prima persoana in 1000 de ani kre a avut puterea de a imi gazdui spiritul." ken se posomori.."mda...ma simt tare onorat. totusi...ai fost inchis pe nedrept, iar acum esti liber. de ce nu uiti pur si simplu de razbunarea asta?"
loki incepu sa rada in hohote. apoi deschise ochii larg, lucind k para unui foc. "din trei motive, baiete. primul, dak il las in pace ma va inchide din nou...al doilea, aici e locul meu. eu sunt stapanul de drept al lumii de dedesubt. iar al treilea....nu am fost kiar inchis pe nedrept..." ken ramase fara replica. "ce vrei sa spui?" "nu imi stii reputatia....pacat. ai fi auzit niste povesti uimitoare..." loki ridica mainile spre cer si striga: "despre cum am pus stapanire pe lume, cum am ucis pe cei ce imi stateau in cale...cum mi-am orbit tatal pt a-i fura tronul si cum mi-am otravit fratele pt a-i ispiti pe oameni sa renege zeii nemuritori. da! eu eram cel ce trebuia sa aduca Ragnarok, noaptea eterna! gata cu pacea lor plictisitoare! gata cu vietile lor fara sens...."
"nu...nu inteleg.." zise ken abia cutezand sa gandeasca vorbele sale.
"ba intelegi...noi zeii suntem eterni. drept urmare, unii aleg ordinea, altii haosul. eu am ales sa pun capat monotoniei...dar lumea m-a respins. mi-a fost luat tot ce aveam...puterea, trupul...tot. asta e sansa mea nu numai sa recapat totul...dar si sa fiu mai puternic k inainte. stai linistit...dupa ce il slabesc pe ashram, ii voi lua lui corpul, iar tu vei fi liber. tu trebuie doar sa nu mori pana atunci....crezi k poti face asta?"
ken prinse curaj. era oripilat de vorbele lui loki. "da...de parca as ajuta un maniac k tine sa duca lumea in intuneric..."
loki ii taie vorba: "hei! oi fi maniac, dar sunt un maniac kre ti-a salvat viata, si un maniac ce te controleaza acum...fii mai respectuos...am renuntat de mult la ideea ragnarok..." apoi ranji iar..." imi voi ocupa cateva milenii cu torturarea lui ashram si a celor ce m-au aruncat in neant, aici in iad..."
ken simti deodata o aura cunoscuta...energica si oarecum intunecata..."kara" gandi el. loki reactiona si el imediat. "ahaaa...uite ceva de facut intre timp..." el incepu sa alerge cu viteza mare in directia aurei. "ce faci?!" "e primul nume pe kre te aud k il rostesti...si suna feminin. drept urmare trebuie sa fie cineva la kre tii foarte mult. si avand in vedere k e in directia palatului ghetii, poate vom gasi un drum mai rapid spre ashram asa....acum linisteste-te si bucura-te de calatorie..."
ken era disperat acum. nu numai k nu o putea lasa pe kara sa il vada asa, dar nu stia dak loki ii va face rau sa nu. trebuia sa gaseasca o cale sa scape de transformare, inainte k loki sa isi croiasca drumul infocata pana la palatul ghetii.

Kara fusese aruncata cu stangacie de Ferian intr-o camera mare care semana mai mult cu o camera de oaspeti decat cu o celula.Tanarul ii adusese in numeroase randuri ceva de mancare,insa elfa nici nu se sinchisea,si-asa nu-i era foame.
Deja cauta un mod prin care sa scape de aici.Locul deja devenise neprietenos,insa nu ar fi vrut sa plece inainte de a afla ce stie Velhis de Ashram,si cum ar putea sa il gaseasca.
Cand Ferian intra iar s-o verifice,Kara incerca sa-l ia,mai cu zaharelul ,la intrebari.
-Maiestatea Sa pare o tanara extraordinara,murmura ea incercand sa para extrem,extrem de modesta si umila.Imediat chipul lui Ferian se lumina si ochii parura sa fie plini de admiratie la adresa reginei sale.
-Intr-adevar,nimeni nu este mai buna si mai blanda ca ea.Ar face orice pentru poporul si neamul ei....Iadul nu o merita.
-Dar..ce cauta o faptura asa angelica,printre demoni?intreba Kara.
-Deja s-au impartit rolurile noastre cu mult timp in urma,iar puterile extraordinare ale demonilor de gheata probabil au speriat pe lasii aia din Rai,or fi zis ca vrem sa luam puterea,spuse el acum cu o voce plina de ura.
-Inteleg de ce toti il urati pe Ashram...dar..nu am putea lucra impreuna?Si noi il vrem pe nenorocitul acela care a indraznit sa se atinga de neamul vostru.Ferian o privi cu o oarecare banuiala.
-Incerci cumva sa ma convingi sa-ti dau drumul ca sa-l cauti pe Ashram?intreba el suspicios.
-Nicidecum,zise Kara zambind dulceag,daca vroiam asta,as fi putut foarte simplu sa te rup in doua cand ai intrat,dar nu asta vreau,eu vreau sa va ajut,sa-l gasiti cat mai repede pe nenorocit ca Regina voastra minunata sa-l poata pedepsi.
-Hmm...si ce mai exact ceri?intreba el precaut.
-Decat sa stiu,asa,pe scurt,ce planuieste maiestatea ei.
-Ha..de parca o sa dezvalui planul nostru unei necunoscute,spuse el amuzata.Chiar ma crezi asa prost?
-Nu..insa...ei bine,stiti  ca nu aveti cum sa ajungeti intregi la el,zise Kara sigura pe sine.
-Eh nu! reactiona Ferian jignit,tunelele care ies din Palatul de gheata au ramuri peste tot,inclusiv sub locatia lui Ashram,oriunde in Iad,pana si palatul maretului Lucifer are sub el o ramura de-a noastra.
-Si cum de nu le descopera nimeni!?intreba Kara uimita.Ferian ranji victorios.
-Niciun demon nu suporta racoarea....asta este arma noastra!Deci..oricare ar fi situatia...nu se pot apropia prea mult,deci tunelele noastre au existat dintotdeauna,fireste,avem contracte de pace cu majoritatea,dar,daca ar fi ceva,ar fi un atac surpriza,iar Ashram nu se astepta la asta.
Kara se abtinu sa nu rada,si lasa capul in jos.
''Felicitari fraiere,tocmai mi-ai dezvaluit planul,si te-ai dovedit a fi un dobitoc...Ashram deja probabil stie de planul vostru,si daca nu,oricum...putina racoare n-o sa va salveze,evident habar n-aveti cu ce va confruntati''
-Deci...vezi tu!Este un plan fara greseli.Kara nici  nu mai era acolo,cu o miscare rapida il pocni peste cap si-l lasa inconstient pe patul ei.
-SIncer...imi pare rau pentru voi,insa acum este timpul sa gasesc un tunel potrivit si sa ies din vagauna asta.
Se strecura fara probleme afara din incapere si se tara usor pe langa peretii de gheata intunecati avand grija sa evite santinelele fara creier ce se mai plimbau pe ici pe colo.Ca sa fie sigura ca totul mergea perfect pentru ea,dadu o alarma in unu din sectoarele total opuse ale coridorului si trecu neobservata pe langa toti care se ingramadeau sa vada ce fusese.
Acum problema era prin ce tunel s-o ia,insa nu apuca sa se concentreze ca simti aura vaga a lui Ken.
Pentru o clipa tresair de bucurie,inca simtindu-l,insa se mira ca era prin apropiere,asta putea insemna doar un lucru:
-Acest tunel duce spre suprafata!isi spuse ea si o lua grabita inspre aura lui Ken,plina de speranta ca-l va revedea pe cel drag ei.

-Cum adica a scapat!!??striga velhis nervoasa catre Ferian.
-M-a...m-a pacalit..nu stiu cum dar...
-Lasa ca stiu eu!urla ea .Toti soldatii nostri sa porneasca in cautarea ei,nu o lasati sa scape cu niciun chip,daca scapa isi va alerta prietenii,si cu siguranta vor incerca unul din tunelele noastre pentru a ajunge la el,trebuie s-o prindem inainte sa aduca intariri,zise ea iritata.

Afara Zexius inca zacea aproape inconstient de frig,asteptand-o pe tanara.Kara gasise repede locul,si abia apoi realiza ca era una din ramurile tunelului prin care alunecase prima data.
-Zex!trezirea!zise Kara incercand sa-l incalzeasca cat putea cu mica ei flacara.
-Hapciu...!!DOmnisoara Kara..am..era prea frig..n-am putut sa vin dupa dumneavoastra..ma iertati..uhm...ati..scapat!!realiza el.
-Vorbim dupa,sa o stergem pana nu vin aia!zise ea si-l sprijini de ea,insa continua sa mearga in directia aurei slabe a lui Ken.

Demonul urias gafaia stangand cu putere de locul unde ii fusese pana acum bratul stang; acesta se uita cu ura in jurul sau...la cadavrele camarazilor ce decorau arena. Acesta dadu un strigat de durere, plin de ura, ce rasuna puternic, si porni furios la atac incordandu-si mana ramasa. Insa nu lua mult, si o raza alba il traversa, iar dupa doar inca cativa pasi, acesta cazu neinsufletit la pamant iar capul ii se rostogoli pana la picioarele ei. Angel se uita dezgustata la locul masacrului stand cu mainile in san, fara sa zica nimic. Ceva mai departe, ascuns dupa o coloana, Hctib nu mai putea de teama tremurand ca varga. Demonul inghiti in sec privind si el arena plina de cadavre. Angelus ii arunca o privire plictisita...
Angelus: "Hey tu!" Demonul sari in sus de frica si se piti mai bine dupa coloana. "Stiu ca esti acolo, nu ma fa sa te mai strig odata." Piticul era inghetat de frica, insa isi mobiliza curajul ramas si scoase capul. Fata statea fix langa el; el ridica incet capul in sus cu ochii mari, iar cand dadu de privirea ei rece lesina cazand pe spate. "Of doamne, iara asta..." isi puse fata mana la ochi, "...trezestete, de cate ori sa-ti mai zic ca nu iti fac nimic!" Demonul ce statea intins pe pamant deschise un ochi si o privi mirat.
Hctib: "nu?" Fata rasufla parca obosita psihic.
Angelus: "Nu." raspuse la randul ei, "am nevoie sa ma duci la Ashram."
Hctib: "darstapanulazissate..."
Angelus: "Da stiu, dar aceste sesiuni de antrenamente sunt total inutile; nu ma ajuta cu nimic, imi pierd doar vremea cu acesti prapaditi. Sunt mai mult decat pregatita sa-mi infrunt dusmani ce m-au tradat, daca nu vede asta deja, atunci..." insa fata fu intrerupta de sunetul unor aplauze. Atat ea cat si micul demonul se uitau in jur, sa vada cine ii privea. "Unde esti? Iesi afara lasule..."
???: "Las?" bufni vocea intr-un ras vesel.. "am fost numit multe pana acum, insa..." iar acesta aparu in fata fetei "...niciodata las." Angel sa dadu un pas in spate cercetandu-l pe nou venit din cap pana in picioare.
Angelus: "Si tu ai fi?" intreba aceasta rece.
???: "Mi se spune Valdi, incantat!" facu acesta o plecaciune iar cu o miscare eleganta, ii ridica incet mana si i-o saruta. Fata isi trase mana, inrosindu-se mirata de politetea lui, insa nu se lasa.
Angelus: "B-Bine...Valdi...ce te aduce in arena, esti cumva urmatorul meu oponent?"
Valdi: "Nu, nu... nici in cele mai frumoase vise nu as putea spera la o asemenea onoare; si mie teama ca nu as rezista nici doua secunde in fata voastra." Fetei ii venea sa zambeasca mandru si sa dea din cap aproband, insa se abtinu.
Angelus: "Atunci?" intreba ea si mai mirata.
Valdi: "Chiar este nevoie de un motiv anume?" zise acesta relaxat "eram doar prin preajma, iar lupta ta de adineauri m-a facut sa vreau s-o cunosc in persoana pe acesata zeita nemiloasa de o frumusete legendara, de care tot aud de o vreme incoace." Fata nu mai indraznnea sa zica un cuvant. Statea acolo, privindu-l pe barbat...incercand sa-si dea seama ce sunt acesta noi sentimente ce parca puneau stapanire pe ea. "Ei bine atunci, a fost intr-adevar o adevarata placere sa va cunosc domnisoara Angelus Sunstrife...sper sa mai am deosebita placere de a te vedea si in viitorul apropiat." termina acesta cu o ultima plecaciune. Valdi se intoarse incet si iesi din arena. Angel statea inca inghetata acolo. Hctib se scarpina in cap stand in fund pe pamant langa ea.
Hctib: "err..?"
Angelus: "Valdi...deci..." zambi aceasta pana la urma, apoi intoarse capul spre micul demon, "ma duc in camera mea, sunt obosita!" Spunand acestea, fata pleca, mai sprintena ca deobicei. Hctib inca statea buimacit acolo, scarpinandu-se in cap.

In incaperea lui, Ashram statea la masa, tinandu-se cu mainile de cap. Pe mana erau asezate mai multe figurine, multe reprezentand demoni si monstri, insa mai mult de jumate erau daramate. Acesta se ridica brusc dintr-odata lovind in masa cu putere, daramand si restul figurinelor.
Ashram: "Nu mai merge asa...ia prea mult, mult prea mult. Am nevoie de puterea ei, insa ma costa prea mult. Insa cine ar fi crezut ca ar putea avea atata putere ascunsa. Se pare ca nu am de ales..." zise acesta si se aseza la loc ganditor in scaunul sau.

Viteza sa il uimea. Ken nu se astepta k Loki sa isi urmeze drumul asa de repede. Din pacate, stia si ce e in mintea lui...orice statea in calea sa va fi parjolit. Baiatul trebuia acum sa stea si sa astepte ocazia k Loki sa fie slabit, pentru e redobandi controlul. Loki pe de alta parte parea hotarat sa ajunga la Velhis cat mai repede...nu din ura sau sete de razbunare, dar gandirea sa fusese mereu k cel mai apropiat inamic este primul ce trebuie atacat.
Capatul cararii infocate a zeului fu atins in curand. Cei doi priveau acum meterezele palatului de gheata. Loki zambea, anticipand "distractia". Ken intervenii: "de unde stii k vei reusi? la urma urmei, nu cred k acel palat e asa lipsit de aparare...dak patesti ceva..." Zeul se abtinu sa nu rada in hohote. "ooo...stai linistit. knd am fost inchis, velhis era cea kre isi pastrase cea mai mare distanta. simpla mea prezenta o slabeste...nu imi fac griji. dar e o aliata a LUI, deci trebuie zdrobita." ken isi dadu seama k nu avea rost sa incerce sa il intoarca din drum.
Loki se opinti, isi lua avant si sari, ajungand intr-o clipa la portile palatului. corpul de garzi fu imediat alertat de prezenta lui. "12 garzi...e un bun inceput!" Loki nu astepta k ei sa atace...se repezi si ii arunca in laturi fara mila, croindu-si drum spre interiorul palatului. in curand, intreaga constructie de gheata misuna de soldati incercand sa il stavileasca pe Loki. Insa atacurile lor inghetate se evaporau in fata furiei lui explosive. "Velhis! Amarato! nu ii mai trimite la macel in halul asta! asteapta-ti randul cuminte!" Regina se pregatise in holul principal, gata sa lupte cu demonul de foc. Nu se temea, insa stia k sansele ei sunt mici.

De la distanta, kara simti pulsul lui ken..sub o aura densa de ura si foc. fara a-i zice nimic lui zexius, alerga inapoi spre palat. trecu cu groaza prin holurile unde zaceau cadavrele soldatilor de gheata. insa gandul k ken ar fi facut asta fu repede alungat. ea era hotarata sa il vada iar.

Loki ajunsese la usile holului unde Velhis isi facuse ultima aparare. Ranji, lovi usile si le arunca in laturi. pasi lent prin hol..."vad k te-ai gandit sa ma infrunti singura..." "acum mult timp am fost lasa..am fugit din calea ta. dar acum nu vei scapa asa usor!" regina isi ridica mainile, concentrandu-si energia glaciara. Loki se mica repede, ajunse langa ea, ii prinse ambele maini cu mana sa, iar cu bratul liber incepu sa o loveasca pe velhis in fata. "asta meriti! sa il tradezi pe conducatorul tau?! sa indraznesti sa crezi k am murit?! AR TREBUI SA TE LOVESC PANA DEVII PRAF!!"
Loki o arunca intr-un colt..."dar multi imi asteapta pedeapsa...asa k nu iti voi acorda acest privilegiu..." el stranse o flacara in mana dreapta, pregatindu-se sa o ucida. "cu...cum ai...re...revenit??" reusi regina de gheata sa ingane. Loki ranji..."putin ajutor si mult noroc...xcum, nu multumita unor tradatori k voi!!"
Fulgerul ii lovi bratul disipandu-i flacara...Loki se intoarse si o vazu pe kara, furioasa si pregatita sa o apere pe velhis. se intoarse iar spre regina..."e de a ta....sau e din alta tabara?" regina nu putu sa raspunda de durere, insa kara lua pozitia de lupta. "nu kiar...pur si simplu nu imi place sa vad nenorociti de demoni k tine, savarsind astfel de fapte nemiloase!"
loki isi inclina capul in stanga, se repezi spre kara, insa aceasta sari inapoi...ken era disperat deja! nu o putea lasa pe kara sa lupte, insa dak i-ar fi spus lui loki in starea lui de acum, nu stia ce ar face...
kara se concentra, stranse energie in pumni, si arunca doua sfere electrice rapide spre loki...acesta sari, ateriza langa kara, ataca, insa ea se feri iar. loki ii intelese tactica...lovi pamantul cu putere, creand o explozie inflacarata si mult fum. kara sari iar inapoi, insa urmari prezenta demonului. loki insa aparu imediat in spatele ei si o prinse de brate. "cum?! erai acolo!" "adevarat elfo...stiu k tu iti urmaresti adversarul..insa eu nu mai sunt de mult viu sau doar un suflet...asa k nu tine tactica!" kara sari, il lovi cu picioarele in piept, se rasuci, sari in spatele lui si incepu sa adune energie. loki putea sa se elibereze, dar era curios ce avea fata de gand. aceasta isi elibera energia intr-un mare puls e electricitate, ce spulbera podeaua holului, si fu aruncata in spate. privi in sus...incercand sa vada dak loki murise...insa acesta se scutura de fum, si...desi ranit..se apropie de ea.
"interesant...miezul tau miroase a foc..insa ai puterile fulgerului. ia sa aflu mai multe despre tine..." kara era paralizata de la cantitatea mare de energie eliberata. pas cu pas, loki venea tot mai aproape. aura sa incalzise aerul, incat era aproape irespirabil. zeul isi duse mana la barbia fetei..."se spune k poti afla multe lucruri de la o fata dak o saruti...hai sa vedem dak asa e!" kara se impotrivi cat putu, insa loki era hotarat sa isi duca farsa pana la capat. buzele lor se apropiara...
"nu! asta nu! ma poti ucide dak vrei! dar nu te las sa faci asta, Zeu prafuit ce esti!"
o alta explozie uriasa zgudui sala! regina isi reveni oarecum si incerca sa se ridice...zexius ajunsese si el. praful se aseza...o gaura imensa era acum in mijlocul salii...kara simti o atingere cunoscuta, o tandrete familiara, in loc de violenta si cruzimea de mai devreme...deschise ochii...si il vazu! in fata ei, sarutand-o era ken...putin prafuit si manjit de sange...dar viu!

Fusese surprinsa sa-l vada,insa undeva in sufletul ei,stia ca era viu.Inchise ochii si-l imbratisa.
Ken o stranse mai aproape iar ea ii lua chipul in palme,fericita sa-l vada teafar.Il saruta mai tandru si mai plin de viata ca oricand,simtind ca in bratele lui era cel mai sigur.Acum stiau,intr-adevar....Dupa ce isi indepartara usor buzele ken chicoti.
-Asta SIGUR...a fost un bonus!zis el tinand-o strans la pietul lui.Kara zambi si-i facu cu ochiul:
-Sa nu mai spui la nimeni,zise ea ramanand acolo,in bratele lui.Esti ranit!zise ea ingrijorata vazand sangele
-Uhm..uhm..pe Ken il apucasera transpiratiile....ehehehe...''Vierme nenorocit..cum indraznesti sa-mi faci asta?urla Loki undeva in strafundurile mintii lui Ken.
-Taci batrane...ea e a mea!striga el dandu-si un pumn in propriul cap,dac vrei ceva dute la bordelu Iadului...sau ceva de genu.
Kara se uita confuza si-l apuca de urechi.
-Acum esti schizofrenic?intreba ea uitandu-se atenta in ochii lui.Spune-mi ce se intampla?
-Eh..pei..uhm..vezi u...sa o pun simplu...nu am control deplin asupra corpului meu in momentul asta,incerca el sa glumeasca, se apropie si-i sopti la ureche,dar stai linistita...bonusu era doar al meu...ala n-a simtit.
-Ce!!??ALA...e...in tine!??striga ea.Si cum il scoatem??
-Cu furculitza!?Io de unde sa stiu?zise el dezamagit.Abia il tin sub control,cred ca daca nu era faza asta nu aveam destula putere sa-i rezist.
-Sa inteleg ca daca ma saruta erai gelos....il sicana ea.
-As minti daca as spune nu,nu?

-Nu vei scapa Loki,iesi afara!Il voi ucide pe Ashram pentru ce a facut familiei mele,si nu-mi vei sta in cale,urla Velhis la Ken.
Ken o impinse instant pe Kara departe de el,inainte ca Loki s-o mai poata prinde,stia ca nu va mai putea sa-l subjuge mult timp pe spirit.Kara intelesese mesajul si se duse langa Zexius.Demonu se uita un pic aiurit....
-Wow...zise el mirat.Kara isi flutura parul.
-Mie-mi spui!?

''Bun..poti sa-ti pastrezi iubita,dar acum da-mi drumul....
-Nici gand!zise Ken straduindu-se sa-si mentina forma,desi stia ca nu va putea lupta prea mult in forma lui,insa vroia sa lupte el insusi.
''Nu fi prost...inca nu ti-ai revenit,iar eu nu voi pierde acest corp...''zise el si relua incaodata controlul.
Acum...sa termin cu tine!zise Loki ranjind.
Kara nu putu s-o lase insa pe Velhis si alerga punandu-se in fata ei.
''Nu ..Kay!!''
-Avem acelasi inamic..nu are rost s-o ucizi,zise ea serioasa.

Loki o privi ranjind abtinandu-se din rasul sau sarcastic, insa acesta inclesta pumnul si zise...
Loki: "Se pare ca nu intelegi fata draga, pentru mine..." facu acesta o mica pauza aruncand o privire inprejur "...toti imi sunt inamici!" intoarse acesta din nou capul spre Kara ranjind si mai sadic. "Inamici pe care, ii voi vana pe rand si ii voi transforma in cenusa, pana cand nici sufletul nu v-a mai ramane din ei. Incepand cu ..." arata acesta cu degetul spre Valhis "...EA!"
Regina il privea cu dispret, insa stia ca nu mai poate face nimic. Si Kara intelegea asta; daca ar ma fi continuat lupta atunci ar fi clar cine ar iesi intr-un final invingator. Loki isi pocni degetele apoi intinse incet mana spre cele doua, concentrand-usi energia materializand o mica, dar puternica bila de foc pe care se pregati s-o arunce spre cele doua. Kara o prinse pe regina de umeri si o vari in spatele ei pregatindu-se pentru ultimul atac...
Loki: "Adio..."
Ken: "NUUUUUUUU!!!!!
O loviura veni rapid, incat Loki nici nu avu timp sa reactioneze. Atacul fu deviat, puternica bila zdobindu-se de tavanul de deasupra acestuia, cauzand prabusirea acestuia peste zeul de foc. Dupa cateva secunde, Kara deschise un ochi, mirata. Intoarse capul incet sa vada ce s-a intamplat, de ce nu e moarta inca. Zexius statea langa ea, intinzandu-i o mana de ajutor la ridicare.
Kara: "T..tu?!?!" Zexius o privea si el, mirat la randul lui.
Zexius: "A..am facut ceva de nu trebuia?!?" intreba acesta panicat scarpinadu-se la ceafa. Insa Kara se linisti si ii zambi.
Kara: "Nu prostutule! Multumesc..." zise aceasta intanzand mana, insa se opri cand ii simti din nou aura LUI! "Zex..." insa era pra tarziu. Loki il prinse pe demon de cap ridicandu-l de pe pamant .
Loki: "cum indraznesti amaratule sa..." insa nu termina ce avu de zis ca Zexius isi materializa din nou lancea, tintindu-i pieptul zeului. Acesta realiza la timp si-i dadu drumul, sarind un pic mai departe. Demonul respira deja destul de greu; nu numai ca gheata din jurul lui aproape ca-i epuiza enorm puterile, insa si prinzatura lui Loki isi spuse cuvantul provocandu-i o durere insuportabila. "Se pare ca nu mai ai deloc putere baiete, ar trebui sa incheiem." ranji Loki. Zexius stranse din dinti incercand sa ia pozitie de aparare, insa dintr-odata acesta aparu in fata lui si-l prinse de cap impingandu-l cu putere in peretele din spate incat demonul ramase intepenit acolo. "acum ca stai frumos, e timpul sa ..." zise acesta si ridica pumnul din care incepura sa iara flacari. Lovitura asteptata insa de Zexius nu veni. "Hmph...altul?" spuse Loki incepand sa-si piarda rabdarea.
Intr-adevar, cineva il tine pe acesta de mana in ciuda faptului ca flacarile puternice ii mistuiau manusa si maneca. Noul venit era imbracat in negru iar gluga ii acoperea fata.
Xanek: "Buna treaba Zex, preiau eu stafeta acum..." zise acesta cu o voce calma.

Loki se intoarse spre noul inamic...il privi lung. nu se arunca cu capul in fata..nu acum. stia k nu ar fi avut curajul sa il atace asa dak nu ar fi avut niste putere.
"preiei stafeta...dar poti sa o duci?" zise Loki zambind.
xanek ridica coasa pe umar. il privi serios pe zeu. "dispari..." xanek disparu, ajunse in spatele demonului, intoarse coasa, o rasuci, tintind gatul bestiei. kara era ingrozita...dak il ucidea...poate murea si ken, insa dak nu il ataca, Loki ar fi parjolit tot in calea sa. Zeul vazu atacul rapid al lui Xan, isi inclesta pumnul si lovi cu putere. Sala se zgudui. kara si zex priveau holul...xanek si Loki stateau cu spatele unul la celalat, la distanta unul de altul. Zeul isi privi taietura de pe brat, in loc de sange, curgand jaratec. Xanek isi scutura coasa, aruncand sangele zeului de pe lama.
"ce zici...o pot duce?" intreba Xanek sarcastic.
Loki se intoarse usor...si il privi serios pe adversarul sau. "pentru moment. insa nu ma vei opri. tinta mea nu esti tu, e ashram...iar tu nu esti decat un punct de trecere..."
"gresit!" zise xan putin iritat. "e tinta mea...uita asta, si voi avea grija sa iti reimprospatez memoria in timp ce iti tin capatana hada in mana"
Loki ofta...isi dadu seama k isi atinsese limita. Incercase prea mult sa isi mentina forma, iar asta ii consumase din energie. kiar dak ar fi fost la putere maxima, xanek tot ar fi fost o provocare. isi desclesta pumnul. "imi pare rau...k dupa ce in sfarsit gasesc un partener decent de lupta, trebuie sa ofer scuze de genul...dar timpul meu e imprumutat..."
xanek isi puse iar coasa pe umar. "atunci dispari mai repede..."
Loki ranji..."nu e nevoie sa fii ostil cu vorbele tale...coasa ti-e destul de taioasa. hai sa facem un concurs...acela dintre noi kre il va ucide primul pa ashram, va putea sa ii dea celuilalt ce nume vrea...esti de acord, scobitoare?"
"imi va face placere, atat sa il eviscerez pe Ash...cat si sa te umilesc pe tine, chibritzel!"
loki lasa bratele pe langa corp...incepu sa isi piarda din lumina si din marime. usor usor...revenea la forma lui ken. "esti in adancul iadului acum...nu te asteapta decat chinuri si suferinta...dar pt monstrii k noi, acestea sunt doar stimulente..." ken aproape k revenise...doar ochii ii mai luceau in flacari. "ne vedem in infern!"
ken deschise brusc ochii. se uita in jur...incercan sa isi dea seama dak a ranit pe cineva. il vazu pe xanek. "eh...uite o fata pt kre NU am reinviat..." demonul trecu pe langa el, aplicandu-i o scatoalca prompta. kara alerga spre el..."te-am sarutat asa si tot ai plecat...incep sa fiu geloasa pe monstrul ala." ken zambi, in timp ce o imbratisa. "nu ai de ce...cu el m-am procopsit...dar pt tine as merge pana la capatul iadului.." xanek raspunse sarcastic iar: "asta ai si facut, netotule..."
grupul era acum reunit...intarit de greutatile intampinate. cei patru hotarara sa se odihneasca pentru acum. Xanek si Ken aveau cea mai mare nevoie de asa ceva. ei stiau...k drumul ce ii asteapta nu le va oferi ragaz sau mila.

Xanek se dusese langa prietenul sau ce statea in fund ceva mai departe si-i intinse mana. Zexius il privi lung apoi intoarse capul mahnit...
Zexius: "Am dat-o-n bara din nou...daca nu ai fi venit..." insa Xan se apleca si-i pocni una. Zexius ramase ca traznit.
Xanek: "Am venit cat de repede am putut...insa daca nu interveneai, ar fi fost prea tarziu. Asa ca inceteaza cu smiorcaiala si ridicate...esti un demon ce naiba!" ii intoarse acesta spatele. Zex mai statu o clipa apoi se ridica zambind.
Zexius: "Dar...unde te-ai dus la urma?" intreba curios acesta; nu trecu mult si Xan il prinse de gat si-l trase aproape, soptindu-i in ureche...
Zexius: "CEEEE!???!!!"
Ken si Kara sarira din partea cealalta a incaperii ca arsi pregatiti de lupta.
Ken si Kara (in grup): "Ce-i? Ce s-a intamplat?" insa Xan ii impinse capul in jos prietenului sau...
Xanek: "Nimic nimic...ehehehe..." raspunse acesta repede. Cei doi il sagetara din priviri.
Ken: "Lasand gluma deoparte, ne-am cam abatut din drum, insa nu am aflat nimic despre bunul nostru rapitor..."
Kara: "Asa este, insa este aici cineva care ne-ar putea ajuta, nu-i asa maiestetea voastra?" Cei 4 isi indreptara privirile spre fundul incaperii unde regina ghetii statea rezemata de un perete. Valhis ofta...

[authors note: scuze de intarziere si de postul scurt; ma revansez data viitoare cand probabil voi avea mai multa inspiratie]

Kara se indrepta spre ea si ii oferi mana ca sprijin.Tanara regina era inca obosita de la efort si o privi lung pe elfa.Desi Kara ii intinse mana Velhis staruia.Niciodata nu s-ar fi aliat cu cineva,insa situatia de fata era intr-adevar una diferita pentru toti.
-Poate...niciuna dintre noi nu ar fi gandit in trecut sa se alieze cu inamicul,insa in acest caz pot presupune ca ''dusmanul dusmanului meu imi este prieten'' nu-i asa?
Velhis nu raspunse.Isi arunca privirea asupra lui Ken,apoi Zex si apoi asupra noului venit din partea caruia simtea o energie demonica nemaiintalnita.
-Tot ce vreau e sa-l omor pe Ashram...,zise ea intr-un sfarsit.
-Stai la rand fetito,pufni Xan.Zex il inghionti usor,dezaprobandu-i reactia.
-Si daca promitem sa te ajutam...ne ajuti sa-l gasim ?Telul nostru nu este ashram...cel putin,nu era,pana cand ne-a rapit prietena.Dar toti vom avea de suferit.Haide sa colaboram.
-Vezi ca ea fiind doamna te ia cu binisorul..dar sunt si alte cai de a te convinge sa ne ajuti,zise Xan.
-Xan..,zise Kara scrasnind din dinti si suierand,nu ne ajuti...deloc!
Deodata Kara simti o mana si mai rece decat a ei apucand-o.Velhis se ridica brusc cu o expresie hotarata pe chip.
-Foarte bine,presupunand circumstantele,cred ca pot sa fac o exceptie,in fond,nu avem motiv personal de raca.
Ken se sterse la frunte.
-Phew...credeam ca se lasa cu bataie...la naiba....
-Bun..deci..ce  mai stam..zi cum ajungem acolo!zise Xanek nerabdator.
-Veniti cu mine!zise regina.

[note si la mn..^_^..lipsa stranie de inspiratie a dus dupa cum vedeti la un post destul de scurt...ca si amicu meu de mai sus..ma voi revansa data viitoare..]

Dak ar fi fost vant in campia stearpa din fata fortaretei lui Ashram...sigur ar fi suierat. Dar unde nu e viata nu e nici macar  un fornetti, nu poate fi nici viata, si cu atat mai putin vant. Trei siluete se profilau pe creasta sus. Unul inalt, tinandu-si cu mandrie lancea cu ambele maini. Cel de langa el, aparent neinarmat, cu mainile incrucisate, privind campul din fata sa cu dispret. Fata din mijlocul lor avea pumnii inclestati, aratand parca hotararea de a-si recupera prietena. Si, in kiar ultimul rand, stand pe vine si uitandu-se in zare, era baiatul zambaret kre abia astepta confruntarea.
Sutul prompt al Karei nu intarzie sa loveasca..."au! ce faci?!" "nu te mai prosti! dupa mult timp suntem iar impreuna, si tu stai de parca mergem la un magazin cu jucarii! ia o pozitie mai demna..." ken chicoti. "imi pastrez demnitatea pentru mai incolo..."

In cladirea centrala a fortaretei, Valdi si Viscera stateau plecati in fata lordului lor. Viscera fu prima kre grai. "sa trimitem trupele! le vor distrage atentie...vor fi tinte usoare..." vocea patrunzatoare a stapanului rasuna. "asa cum a fost si baiatul aproape mort kre te-a pus pe fuga? de cand dai tu ordine?!" intreaga camera se cutremura...viscera amuti. "a fost o vreme knd eram egali...dar felul tau inapt de a gandi ti-a umbrit calitatea de diavolita nemiloasa...eu VREAU k ei sa ajunga aici...mai ales Xanek. nu vad nici un motiv sa ii retin...dar n-ar fi o idee rea sa le mai reducem din numar." se intoarse apoi spre valdi..."ceea ce fusese si ideea originala! vei avea aceeasi misiune, dar acum nu revii decat dupa ce imi aduci ultima licarire a sufletului lui mizerabil..ai inteles?" Valdi facu un pas inapoi si se ridica..."am retinut. nu am nevoie de trupe sau intariri. ei vor ezita sa ma atace frontal. iar eu voi profita de incapatanarea "aceluia" de a lupta singur si cu onoare. voi reveni curand..." valdi disparu intr-un vartej, lasandu-i pe ceilalti trei in tacere...trei, caci lui Ashram si Viscerei li se alaturase si Angelus cea corupta...linistea umplu sala...si era o sala mare, asa k va dati seama...

Valdi nu irosi timpul ajungand la grupul celor patru. "deci...tinere...reluam meciul?" ii facu semn sa atace, provocandu-l.
Ken insa ramase calm....

"Distractie placuta piticanie!" zise Xanek trecand nepasator pe langa cei doi. Zexius il urma indeaproape. Valdi il privi o vreme pana acesta se departa un pic, apoi zambi si isi intoarse inapoi privirea spre Ken. "A da..." rasuna insa din noua vocea demonului, "Iti lasam majoreta, ne prinde-ti din urma dupa ce termini." zise acesta la fel de linistit si-si contiuna drumul spre structura imensa din departare.
"Grija ta pentru mine m-a miscat mereu, pe bune; cineva care nu ne-ar cunoaste ar zice ca suntem frati." Xan se opri brusc. "Ahahaha!" incepu Ken sa rada cu pofta, "la naiba, ce n-as fi dat sa-ti fi vazut fata la ultima replica, hahaha." Demonul statu o clipa pe loc fara sa zica nimic apoi isi relua mersul.
"Nu-mi vine sa cred ca pleaca asa pur si simplu..." izbucni Kara.
"Heh, cine are nevoie de el?" isi pocni acesta degetele. "Insa pe tine te rog sa stai departe si sa nu intervi orice s-ar intampla. Lupta asta e intre mine si el; ii sunt dator."
"Dar..." tresari elfa.
"Nu-ti fa griji" ii zambi el "...its in the bag [note: gasiti voi o traducere mai buna in romana]". Insa acesta tresari la timp si sari din calea unei unde de soc trimisa de Valdi. "Se pare ca cineva nu mai are rabdare..." ii raspunse Ken asezandu-se in pozitie de lupta, "ei bine, acum sunt gata!"

Intre timp, cei doi demoni ajunsesera in fata fortaretei. Singurul lucru care le mai statea acum in drum dupa atata cale umblata pentru a o aduce pe ea inapoi, era o usa imensa. Zexius privi in sus, mirandu-se de marimea impresionanta a structurii; acesta lasa capul in jos...insa inainte sa poata zice ce vroia sa zica, o raza de lumina strabatu usa, iar dupa cateva secunde acesata se prabusi in doua spre interior. Xanek isi aseza coasa pe umar si pasi inauntru...

-Viscera...,zise incet Ashram simtind energia demonica.Diavolita se apleca respectuos spre el ‘’Da,stapane..’’
‘’Du-te...’’Viscera tresari la aceste vorbe ‘’Dar..stapane...’’Acesta ii arunca o privire rece si scurta si diavolita inghiti in sec.’’Am inteles....atunci...se pare ca ma voi ocupa de ce-a mai ramas ‘’ranji ea si ghearele-i lungi sclipira pentru o secunda.
Kara privea cum Ken si Valdi incepura lupta tumultoasa insa se indeparta de ajuns ca sa nu intervina.O tresarire si corpul ei tasni intr-o parte la timp pentru a evita ghearele lungi ce erau cat pe ce s-o spintece .Viscera ranji aratandu-si coltii.’’Si io am ramas cu resturile...eh..eram curioasa sa vad cum arata inima unei elfe..sper ca nu te superi c-o sa fac putina mizerie cand o sa te disec.’’  Diavolita tasni cu o viteza uimitoare atintind ghearele catre pieptul ei.Corpul Karei se roti intr-o ultima secunda si ii apuca bratul tragand si azvarlind-o cat colo.Viscera se redresa si ateriza lin pe picioare. ‘’Nu-i rau pentru o mortaciune...’’zise ea privindu-si unghile exagerat de lungi.
Kara isi dadu ochii peste cap si ramase tacuta ‘’Ma intreb cat o sa mai trancaneasca....pana o sa realizeze ca vorbeste singura?’’
Viscera pufni vazand ca atacurile ei n-o afecteaza.Fara alte vorbe ataca iar aruncand cu ghearele si incercand s-o spintece insa elfa parea ca danseaza  in timp ce umerii ei evitau fiecare lovitura .Cand  loviturile veneau vertical corpul ei se rasucea aproape in pasi de dans  apucand-o apoi de brat si lovind-o in spate cu putere.Acum era mult mai rapida si vedea miscarile mult mai bine iar Viscera parea sa nu realizeze ca atacurile ei erau mult prea cronometrate si pline de deschideri.Cand vazu ca elfa nu depunea niciun efort major ,Viscera realiza in sfarsit ca tactica era gresita.Se opri din atac si ramase dreapta ridicand putin bratele si mormaind niste cuvinte de neinteles.Deodata doua raze intunecate pornira si inconjurara pe ea si pe Kara si inainte ca elfa sa iasa din el cele doua fusesera inghitite de o bila intunecata.
Era intuneric total,si o tacere de mormant.Kara aprinse o mica flacara dar nimic,abia ca ii lumina fata insa nimic nu se vedea in jur. ‘’Ce fel de magie e asta?’’ 
‘’Un mic truc de-al meu...’’se auzi in ecou vocea diavoltei  si inainte ca elfa sa se poata misca indeajuns simti o taietura rapida si scurta pe umarul drept. ‘’Hmm..asta ar fi durut daca eram vie....la naiba..nu o vad deloc..nici n-o aud..’’
‘’Iti place?...aici o sa-ti ramana vesnic ramasitele,si aici nimeni nu mai poate intra sa te salveze...nici macar piticu ala fomist al tau...’’
‘’Ma confuzi....’’ranji elfa insa o noua lovitura veni,de data asta pe piept  si mult mai puternica.’’Se joaca cu mine...bun...si eu pot face asta..’’   insa cand dori sa creeze o bariera electrica in jurul ei nimic nu se intampla si un raset enervant de zgomotos se auzi ‘’Am uitat sa zic..in bula mea  toti care au puteri bazate pe energia vietii nu vor putea sa le foloseasca...scuze..dar noua din Iad nu prea ne plac chestiile legate de lumina si puritate si blabla..’’....o noua lovitura o izbi pe kara direct in spate si elfa cazu in genunchi tusind. ‘’Nu e chiar bine...’’