...Fugind de mine insami...

[LaDy_D3viL]

m`am gandit sa fac si eu o poveste.. sper sa va placa.. va fi o poveste SF, pana la urma.. va pun o prima parte...

“ Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele…..”. De multe ori citesc acesta carte, deoarece m`a ataras intr`un fel. Modul in care Ion Creanga povesteste despre copilaria, “singura vesela si nevinovata”, este unic. Umorul care se gaseste in fiecare dintre capitolele “Amintirilor”, te duce in lumea lui de odinioara, in lumea in care el se simtea fericit.. Portioarele si poznele pe care le`a facut sunt relatate cu mult haz si multa  ironie. De mica, m`a surprins felul lui de a scrie. Iar acum, desi am 16 ani, cand sunt trista, rasfoiesc din nou cartea.
              Ma numesc Yana, iar povestea mea incepe asa…..
              Aveam , daca bine imi amintesc, vreo 14 ani cand intr`o dimineata obisnuita, as putea spune, ramanand fara “surse de mancare” care erau atunci pentru mine.. cerealele… m`am hotarat sa plec pana la piata. Era la doar doi pasi de blocul in care locuiam. Intr`un tarziu, invingandu`mi lenea care ma omorea la acea vreme, m`am incaltat cu ce am gasit la indemana si am pornit pe jos pana la magazin.
               Era o dimineata obisnuita, doar ca… totusi, ceva  se simtea in aer, un miros care ma intepa pana in inima… Simteam ca ceva rau se va intampla, dar din nou am crezut ca sunt nebuna si ca ceea ce am simtit e doar in mintea mea si am mers mai departe, reperandu`mi in minte: “Sunt o proasta!”. Pasarelele, desi cantau vesele imnuri de slava, erau destul de agitate ca sa ma puna sub semnul intrebarii. Dadeau parca semnale de alarma, dar oare pentru cine? Un vant usor adia bland, jucaus. Frunzele erau de un verde pur, care iti inspira mult optimism. Florile parca dansau sub cerul albastru deschis, care radea la soarele toropitor. Pe strada. Oamenii care au intraziat la servici, fugeau care`cum, intrati in criza de timp. Mi se parea o pierdere de timp sa lucrezi pentru cineva. Pentru ce? Pentru cine? Pentru bani? Pentru noi insine?
              Nu mai eram cea de odinioara. Ma schimbasem mult. Inainte eram o fetita care mai tot timpul radea si era fericita, apoi m`am transformat intr`o fata cu un caracter atat de diferit ,incat nici eu nu ma mai cunosteam deajuns si cred ca acesta se datoreaza perioadei in care mama mea era tare bolnava, dar nu mai vreau sa`mi amintesc nimic. Si asa, mergand, ma gandeam la nenumarate lucururi. Am intrat in magazin, am cumparat ceea ce doream, apoi iesind  mi s`a intamplat ceva foarte misterios si in acelasi timp grav. Dadeam sa trec strada, cand am auzit o frana puternica si apoi nimic. Totul mi se innegri in fatza ochilor. Punga cu cereale zbura la vreo 10 pasi de mine. Oamneii care inainte fugeau, se oprira, uitandu`se la  fix la mine. Ramasera inmarmuriti..

[Jane]

funny imi place inceputul,Creanga nush ce sa zic..e..fain pt inceput si acum ce se intampla?da masina peste ea sau nu?gen Yu Yu? M-ai facut curioasa my Lady Spor la treaba si urm cap

[Nefertiti]

Chiar asa, Lady ! Ce curioasa is si eu la randul meu ! Ma alatur lui Jane in curiozitati ! Urmatorul, te rog !

[sasuke]

si eu sunt curioas a alaur lu jane si al lui nefe asa ca urmatoul te rog

[purple_angel]

Frumos inceut!frumos final! totul e perfect! Imi place foarte mult prtea in care ziceai "Nu mai eram cea de odinioara. Ma schimbasem mult. Inainte eram o fetita care mai tot timpul radea si era fericita, apoi m`am transformat intr`o fata cu un caracter atat de diferit ,incat nici eu nu ma mai cunosteam deajuns " SOO super!

[LaDy_D3viL]

Ma bucur ca v`a placut... Iata nextul:

                O femeie de vreo 20 de ani, de statura medie se apropie incet de mine. Ma lua in brate si suna la salvare, care veni indata.  Ce s`a intamplat mai apoi, nu`mi mai amintesc deloc. Eram in coma, nimeni nu credea ca voi mai trai vreodata, dar Dumnezeu e mare si e in ceruri. M`au dus cu targa direct in sala de operatii. Se parea ca nu eram doar lovita in urma accidentului, ci mai aveam si altceva. Ceva de care eu nu am aflat nici pana in ziua de azi. Aveam cica mari probleme cu maduva spinarii, in dreptul gatului. Nu era timp de pierdut, de aceea m`au si operat.
                 Cand m`am trezit, mirosul puternic de medicamente si mirosul acela de spital le`am simtit din prima, apoi mi`am deschis incet ochii. Am vazut doar tavanul alb, apoi o lumina puternica care ma orbea si doua maini care incercau sa`mi deschida ochiul.
X: Buna, draga mea! In sfarsit ti`ai revenit!
                  Era un domn inalt, bine`facut, tanar, cam de vreo 30 de ani, cu parul cret si saten. In ochii lui  verzi se putea citi bucuria si totodata simplitatea. Avea o voce putin ragusita, dar nu ma deranja deloc. Cand sa ma dezmeticesc si eu ca sa il pot analiza mai bine, acesta iesi rapid din camera. Cred ca era seara, deoarece becul imi lumina fatza, palpaind slab. Ma simteam pierduta, nu stiam ce patisem. Ce era cu acel salon, ce cautam eu acolo? Ma uitam mirata la tavanul ca spuma laptelui, intrebandu`ma intruna ce faceam eu acolo. Dar tacerea nebuna fu spulberata de o voce inceata care ma chema. Mi`am ridicat capul de pe perna si am privit. In fatza patului de spital era un scaun de lemn, pe care era asezat un tip necunoscut. Era cu baiat cam de varsta mea, cu parul brunet, cu ochii mari si caprui, acoperiti de bretonul care ii cadea mai mult pe ochiul drept. Era imbracat cu un tricou alb si blugi albastru`deschis, iar in mana avea un buchet de lalele… cred ca erau vreo 5 lalele galbene ca soarele.
                  Nu`l cunosteam, nu stiam ce cauta acolo cu mine. Si de ce mi`a oferit flori? Dupa trasaturile fetzei, se vazu din prima clipa ca era bogat, mai ales din punct de vedere financiar, frumos, dar totusi nu aveam incredere in acesta.
Z: Nu te mai deranja.
                 M`am oprit, indreptandu`mi privirea sper acel buchet pe care il lasa pe masa, ca apoi plecand sa intoarca pentru o secunda capul, in semn de adio. Vru sa spuna ceva, dar ezita si inchise usa in urma lui. Acum eram doar eu… eu si intrebarile mele, care imi veneau pe rand din minte, derulandu`se ca la cinematograf. M`am ridicat si am privit pe geam. Strazile erau pline de oameni simpli, altii bogati care fugeau spre serviciul de noapte.  Masinile asteptau la semaforul care arata de ceva vreme culoarea rosie. Felinarele luminau slab strazile pline de praf. Nu era orasul in care locuiam eu, era unul necunoscut. M`am hotarat sa deschid geamul. Am simtit mirosul inmiresmat al florilor de tei, ale caror crengi invadau camera.

Sper sa va placa... :)

[andemon]

next!
eu unu mai vreau...
mirosul inmiresmat ma face curios...

[sasuke]

si eu mai vreu lady devil ce surprize mai ascunzi?

[purple_angel]

Eu una sunt extrem de curioasa cine era tipul...un alien..  ...yuy!
Imi place noul capitol...next pls!

[LaDy_D3viL]

Nu e un alien.. Vei vedea cine e, dar numai daca vei avea rabdare si vei citi in continuare... ;).. Ma bucur nespus ca va place.. Ma gandeam ca fiind mai mica, nu va citi nimeni, se pare ca aici nimeni nu e de acesta parere... Iata nextul:

Am inchis pentru un moment ochii si am oftat adanc.Apoi, deschizandu`mi ochii, am zarit nemarginitul cerului, care imi aparea in fatza ca o mare intunecata. Faramiturile cristalizate ale eternitatii luminau chenarul cerului. Luna, regina intunericului, isi imprastia preacuratul mir peste intreaga natura. In indepartare se zareau dintii zimtati ai muntilor. In fatza acestora se intindea o padure intunecata, plina de misterele si plansetele copiilor parasiti de parinti in acea padure de sacrificiu. De acolo isi luara zborul un stol mare de granguri negrii. Sunetele scoase de acestia se inaltau spre cerul infricosat de tunetele puternice. Norii negri anuntau infuriati furtuna ce avea sa vina. Picaturile grele ale ploii cadeau pe strazile inca aglomerate, udand hainele omenilor, care fugeau, speriati de furtuna. M`am intors si am luat buchetul de pe masa. Mi`am luat geaca si am iesit afara din spital. Nimeni nu m`a intrebat nimic, nimeni nu m`a pivit o clipa. Era totul atat de misterios. Ma uitam mirata la strada lunga care se intindea pana in fatza unei biserici uriase. Am mers pana acolo.
                   Acum strada era goala, masinile erau doar ici colo cate una. M`am oprit in fatza unui magazin si am privit. Mi`am vazut relexia mea in vitrina si am ramas de`a dreptul uimita. Nu mai eram eu… adica parul, fatza, corpul.. era totul schimbat. Ce`mi facusera acei doctori? Mi`am pus mana pe fatza fina, palida. Era adevarat, nu visam. Imi doream atat de mult sa fie doar un vis, dar nu era asa. Aveam alt chip, alt par… Mi`am trecut mana prin parul intunecat si rebel, lasand la iveala ochii de un verde deschis, patrunzator. Forma fetzei era mai lunguiata, iar corpul subtirel si firav. Aveam aceleasi haine, tunsoarea imi era la fel, dar totusi ma simteam altcumva… de fapt eram altcineva. Ma simteam mai diferita, mai increzatoare parca, ceea ce ma mira. Habar n`aveam ce era cu mine.
                  Mi`am intors privirea in fatza si am pasit sigura pe mine. Am ajuns in fatza acelei biserici are se inalta falnica. Era o cladire veche, poate de vreo 100 de ani, cu ferestre mari, multicolore, avand forme destul de ciudate…. Da, “ciudate” era cuvantul potrivit . Am batut la usa, dar nu a raspuns nimeni. Am intrat inauntru si am inchis usa in urma mea. Mi`am facut cruce ca in orice biserica, apoi ajungand in fatza altarului, am cazut in genunchi, obosita de noutatile pe care nu doar le vedeam, ci le si simteam. In mintea mea nu mai era nimic, totul era amestecat: bine si rau. Ce era cu mine? Unde eram eu, cea de odinioara? Parul carlionat , lung si blond, ochii de culoarea intunericului…. disparusera fara urma…

                   Eram tare speriata de ceea ce mi se intamplase. Am ramas intinsa pe jos, punandu`mi bratul drept sub cap, adormind. Lumea viselor ma inconjura, facandu`ma sa traiesc in alte timpuri si alte imprejurari. Spre dimineata, am auzit pasii monotoni ai cuiva care se apropia de mine. Mi`am deschis mai intai un ochi, apoi celalalt. M`am ridicat si am vazut un barbat imbracat intr`o haina lunga, maronie, legata la mijloc cu un material scump. Era paznicul bisericii. Nu puteam sa nu observ fatza lui gingasa si totusi plina de riduri. Avea vreo 60 si ceva de ani, cu siguranta.M`a intrbat cu un glas subtire, incet ce caut acolo. S`a prezentat politicos si ospitalier mi`a oferit un loc de dormit. Am acceptat incantata, conducandu`ma in camera in care aveam sa`mi petrec noaptea.

 

[purple_angel]

        
WOW!!!!!!!!!!!!!!
Cel  mai tare capitol!ce mister! ce idei! wow!Imi place! sper sa fie cat mai multe capitole...sa explici TOT! sa nu lasi nimic sa "scape" !!!!
Love this story!

[sasuke]

super capitol continua tot asa

[LaDy_D3viL]

                   Era o camera destul de mica, avand intr`un colt, un pat de lemn de brad, o masuta in mijlocul camerei si un dulapior in care aveam doua prosoape. Haine nu aveam oricum, deci imi era tot una. Peretii camerei erau zugraviti intr`un crem pal, iar covorul de aceeasi culoare dadeau camerei impresia de antichitate. Geamurile opuse usii de un maro inchis, erau acoperite cu o perdea de aceeasi culoare ca a usii. Deasupra patului era asezata o cruce de lemn. Dupa cum am mai spus, era o camera simpla.
-   Sper ca te vei simti bine aici, in casa Domnului, spuse intr`un tarziu, domnul Morris.
-   Cu siguranta,am replicat eu.
-   Maine la ora 7 este desteptarea.
-   Am inteles. Multumesc mult..
                    Eram doar eu in camera. M`am asezat pe pat si am mai privit odata prin camera., apoi am iesit afara, in fatza bisericii. Noaptea punea stapanire pe intinsele campii. Luna ca o corabie de argint, lumina de sus, din cer, suflarea de pe pamantul umed. Ploaia incetase de ceva vreme, lasand ca cerul sa indeparteze norii, scotand la iveala facliile cerului. Vantul aprig mai batea din cand in cand, luandu`si parca adio.
-       Haide mai bine inauntru. Nu as vrea sa racesti. In spatele meu, domnul Morris, imbracat intr`o pajama albastra, imi facea semn sa intru inauntru.
                   Am zambit….un zambet fals.. Am intrat din nou inauntru si am mers spre asa zisa camera a mea. M`am intins pe pat. Era atat de confortabil, incat lumea viselor ma cuprinse indata… Dar am avut un vis.. un vis tare ciudat, in adevaratul sens al cuvantului. Mi`a aparut in fatza ochilor o camera intunecata. Priveam de undeva de dupa o oglinda mare, apoi dintr`o data doua maini firave, pline de sange aparu pe acea oglinda,  apoi un cap intunecat. Nu am reusit sa`I vad fatza, deoarece privea in jos. Era o fata. Purta o rochie mare, alba..cred ca era pana la urma o camasa de noapte. Apoi mi`a disparut acea imagine instantaneu, aparandu`mi alta. O fata mica de vreo 8 anisori, cu parul maroniu, cu o rochita verde  de smarald. Parea la inceput normala, ca apoi intorcandu`se catre mine, sa`I vad ochii rosii, din care curgeau asemenea lacrimilor, picaturi mari de sange. Statea in mijlocul strazii, asteptand parca ceva anume, ceva ce o lega de viata ei. M`am apropiat de ea, iar cand m`am aplecat ca sa o iau in brate, ceva mi`o fura… O masina care venea cu viteza a omorat acea fetita. Avea inca ochii deschisi. Ii simteam durerea si tristetea nemarginita. Era singura si asa avea sa ramana. M`am trezit speriata. Era din nou dimineata. Si ce fericita eram ca era din nou zi. M`am imbracat cu aceleasi haine, ca doar altele n`aveam, mi`am pieptanat parul negru si mi`am scos apoi numai capul pe usa, pentru a privi ceea ce se intampla afara. Nu era nimeni, spre bucuria mea. De multe ori imi place sa stau singura, sa ma gandesc… imi place sa ma gandesc. Dar la ce si la cine nu prea stiu.. Intotdeauna imi gasesc un subiect anume. Cum ar fi de pilda “viata”… Viata e mult mai  mult decat o jungla… e o tabla de sah. Daca faci o miscare brusca, care nu e in favoarea ta, poti sa pierzi. Iar daca pierzi nu vei mai exista… Acesta e mersul vietii.. Trebuie sa lupti pentru tine si pentru cei dragi. Dar eu? Eu pentru cine aveam sa lupt? Eu ma luptam doar pentru mine, pentru mine insami.

Multumesc pentru comenturi, friends.... :*

[purple_angel]

Vai ce talent! Tu! de unde atata imaginatie?!
Frumos vis!super! ai bagat teama in mine...si mi-ai upgradat curiozitatea!
Who was the little girl?...hmm poate se vedea pe ea cand era lovita de masina...w ooo w !
Finalul e cam sec...sorry.

[sasuke]

da-mi si mie din imaginatia ta  caeu nu preaam oricum super capitol felicitari