...Fugind de mine insami...

[LaDy_D3viL]

Inainte sa pun nextul, vreau sa va anunt ca nu le pun pe capitole, ci pe fragmente.... Ma bucur ca va place.. Multumesc pentru felicitari.. Sasuke as vrea sa`ti dau imaginatia mea, dar am si eu nevoie de ea.


                       Am mers in fatza unei icoane mari. Cred ca era cea mai mare de acolo si ca ea de mai mare nu vazusem niciodata.Era o icoana cu Maica Domnului. M`am aplecat pana jos, facandu`mi cruce. Dupa ce am sarutat icoana, m`am gandit sa`l caut pe acel domn, cu care am dat nas in nas cand m`am intors.
-   As putea vedea orasul mai de sus? am intrebat eu.
-   Adica? Ma intreba si el, neintelegand ceea ce vream sa fac.
-   Din turnul bisericii….
-   Desgiur, urmeaza`ma.
                         Am urcat niste scari, ajungand undvea sus, unde numai pasrile si florile pamantului mai zburau. Peisajul era unul de vis… Era mirific, pur si simplu de nedescris. Eram la o inaltime destul de mare, deasupra padurii pline cu granguri. Aerulera mult mai rece, un vant usor adia din cand in cand. Ma prinse de mana si imi zise:
-   Ai vrea sa afli povestea acestui oras?
-   Da. Mi`ar face mare placere, am incuviintat eu.
-   S`a intamplat acum 1563 de ani, cand Regele Soare si Regina Ploaie se luptau pentru tronul “Tarii cu Zambet”… Asa se numea aceasta tara inainte.In timp ce Soarele era innebunit dupa Regina, acesta il ura de moarte. De multe ori voisera sa isi vorbeasca unul altuia, dar niciodata nu reusisera. Oricum dragostea  lor parea la prima vedere imposibila, dar daca te gandesti logic, puteau face pace. Insa erau prea egoisti si incapatanati pentru asa ceva. Armata Soarelui, razele catifelate ale acestuia, intrara in lupta cu un avant din partea vantului, care, desigur, tinea cu Ploaia. Armata acesteia, formata din tunete, fulgere si picaturile de ploaie, fiind si mai multi, au invins. Astfel, Regina Ploaie a devenit IMPARATEASA. De aceea mai tot timpul ploaua in acest oras. Desi suntem intr`o tara foarte calduroasa, aici ploua incontinuu.
-   Dar unde suntem? In ce tara? am intrebat eu, cu entuziasm.
-   …….
-   Sunt in Grecia?am intrebat eu stupefiata chiar.
-   Da, draga mea. De ce? Nu stiai?
-   Nuuu….
                           Am crezut ca ma innec. Nu mai puteam respira. Ce cautam eu acolo? Nu mai stiam ce sa cred Si cine eram eu pana la urma? Nu ma mai cunosteam deloc. Am ramas neschimbata, ca nu cujmva batranul sa`s idea seama. Am coborit apoi jos, impreuna cu acesta. M`a rugat sa cumpar doua paini de la piata, deoarece aveam sa mancam indata. Mi`a dat niste banuti, niste simpli banuti. Daca bine imi amintesc erau vreo 5. Oricum, fara graba, am pornit spre acea piata.
                            Stazile erau din nou pline de oameni care mergeau grabiti intr`acolo. Deoarece nu prea stiam drumul, i`am urmat. De fapt, nu`l steam deloc. Am zarit la un moment dat scris mare pe o tablita: “Piata Gry Way”… Era tare aglomerat. Oamenii se impingeau asemenea unor lupi infometati, la bucatele alese. Nu steam de unde se putea cumpara paine, asa ca, politicoasa, am intrebat un necunoscut.
-   Nu va suparati, dar de unde se poate cumpara o paine?
-   Mergeti inainte, o luati apoi la dreapta si la al treilea magazin pe stanga.
-   Multumesc mult….Si mi`am continuat drumul, lasandu`mi capul in jos.

[purple_angel]

Capittolul asta era cam simplut...a aflat ca e alata tara...oky...si in alt trup...nu e in stare de soc...e normala..NOTHING HAPPENED! 
Frumoasa legenda.tu ai facuto?sau era o legenda mai veche a Greciei?

[sasuke]

super capitol lady chiar imi plac dar d unde ai atat inspiratie

[Jane]

ce copil destept bv sis,imi place ce faci tu aici
 Grecia?oo..fain..tre sa merg si eu in Grecia zilele astea  
adevarat,capitolul cam simplu..ne tii cu sufletul la gura

[LaDy_D3viL]

                            Am luat apoi coltul. Nu era nimeni. Era extrem de goala acea strada. Am inceput sa numar:…unu…. do… Dar nu reusisem sa spun nici “doi”, caci un grup de patru tineri ma inconjurara…. Mai bine zis doua fete si doi baieti. I`am privit speriata, nu stiam ce avea sa mi se intample:
-   Ce zici, Hiei? Iti place? intreba una dintre fete.
-    Nu e genul meu, dar nu se stie niciodata… si incepu sa rada in batjocura. Dar de ce intrebi, Alexis? Esti cumva geloasa?
-   Nu, dimpotriva… stamba putin din nas, totusi.
                            Imi dadusem seama ca nu se astepta tocmai la acele raspunsuri.. Se vedea de la o posta ca ei ii cam placea acel Hiei.
-   Gata, terminati amandoi! spuse cealalta fata, care parea mai mare decat toti, parca.
-   Da, Keyko, ai drepatate, incuviinta Koga.
                             Pe acela il cunoscusem inainte, de pe un afis, lipit de un stalp. Cred ca era cautat sau poate ca era altceva, oricum eu nu cunosteam acea limba.  Vocea mi se parea destul de cunoscuta. M`am intors catre el si l`am analizat putin. Daca era el cel de la spital? Nu, nu avea cum. Nu putea fi el.. Si daca ar fi fost, de ce venise tocmai la mine. Nu ma cunostea deloc.
-   Nu am bani, numai acesti banuti, care nu cred ca v`ar… am spus eu cu vocea tremuranda.
-   Nu ne trebuie bani, zise Hiei, stramband din nas, plictisit.
-   Ia te uita ca stie sa vorbeasca, adauga Koga, cu gura pana la urechi.
                             S`a apropiat incet de mine si a inceput sa`mi mangaie fatza, radicand`o spre a lui. Mi`a dat parul ce`mi acoperea oarecum obrazul si s`a apropiat din ce in ce mai tare de mine, astfel incat sa`I simt rasuflarea  blanda. Am inceput sa tremur de frica… Ce avea sa`mi faca? Cred ca doarea doar sa ma sarute, dar planul lui daduse gres, fiindca…
-   Koga! Las`o in pace!
                              S`a intors nervos, dar cand a vazut acel trup, acel chip, inmarmuri. Totusi isi facu curaj si intreba:
-   Inuyasha! Ce cauti aici?
-   V`am cautat peste tot!

... Acum sa raspund la intrebari: - E o "legenda" din imaginatia mea, sincer.. Ma bucur ca v`a placut
                                            - Acum nu vreau sa va ganditi ca fiecare continuarea va avea o parte foarte palpitanta, deoarece trebuie sa fac si legaturile, deci...
                                            - Va multumesc mult pentru ca il cititi si acum stiu pentru cine am sa scriu in continuare...

[purple_angel]

         I...In...INUYASHA???   
What???Hiei?Koga????
Ce s-a intamplat?
Pia...noah....trecand peste SOCK!...pare interesanta povestea...ce se va intampla oare in continuare?..cu personaje ca Iny si Koga...si Hiei..se pot intampla multe

[Jane]

omg..Hiei? omg..soooooper ii cautase peste tot? tare..anyway,ce-i raspunde?

[LaDy_D3viL]

Purple_angel, te deranjeaza numele lor? Daca nu va mai place ceea ce am scris, atunci nu o mai continui... Vreau parerea voastra sincera. Personajele acelea nu sunt chiar cele din anime`uri, fiindca le voi schimba putin.. Ma refer la caracter... Personajele vor avea cate o latura a personalitatii mele, deci.... Si inca ceva: va fi si Sasuke....

[purple_angel]

Ah nu! go on with the story! poti sa le dai ce denumiri vrei! doar continua!

[Nashimo]

So,LaDy_D3viL....we meet again! ...sooper fic-ul asta,chiar am avut rabdare sa-l citesc de la inceput si pana la partea pe care ai postat-o mai sus...e interesanta actiunea in sine,imi place ..doar ca sunt unele parti care sunt scrise atat de frumos si unele carora le cam lipseste descrierea...insa e ff frumos,astept sa vad ce se intampla in continuare!

                                                     

[LaDy_D3viL]

Cred ca era un tip de treaba, deoarece le`a facut semn tuturor sa mearga langa el, lasandu`ma pe mine in pace. Arata  cam ciudat sau poate doar diferit. Avea un par lung, care ii ajungea pana la posterior, de un blond deschis, spre alb. Ochii ii erau maro-galbui, iar pielea putin mai alba. Avea un breton taiat aiurea, care ii acoperea mai mult ochiul drept. Avea un nas drept, mic, iar buzele subtiri si rosii ca petalele trandafirilor. Era imbracat cu o pereche de pantaloni rosi si cu o camasa alba, de bumbac, acoperita cu o “geaca” asemanatoare pantalonilor. Hainele ii veneau destul de largi, dar I se potriveau de minune.
-   Ti`am zis de atatea ori sa lasi in pace, fetele. Nu te mai lua de ele, il mustra Inuyasha.
-   Da, sefu.
                               Koga isi lasa capul in jos. Intr`un fel ii parea rau, dar intr`altul nu. Zambi cu siretenie si isi intoarse capul spre mine. Am facut un pas inapoi, speriata. Vazand ca nu e nimeni langa mine, am intrat repede in magazin.  Toti se adunasera in jurul asa`zisului Inuyasha, discutand o problema serioasa, deoarece aproape toti erau disperati, mai putin Hiei, care statea cu mainile in san, de parca nu l`ar fi interesat nimic.
                                De dupa tejghea se ivi un domn de statura medie, grasuliu, chel in varful capului, cu o mustata taiata de`a lungul buzelor. M`a privit destul de prietenos, apoi m`a intrebat:
-   Iti fac acei copii, ceva?
-   Nu, deloc. Dar cine sunt?
-   Sincer nu`I cunosc. Cred ca sunt in trecere.
                                  “Deci sunt doar in trecere”, ma gandeam eu. “Oare as putea sa merg cu ei?” Mi`am intors privirea pe geam. Erau tot in aceeasi pozitie, numai ca… numai ca lipsea ceva…Da, lipsea Inuyasha. Intotdeauna disparea asa? Era tare copilaros, ceea ce ma facu sa zambesc oarecum. Se vedea dupa trasaturile fetzei. Am pus banutii pe tejghea, am luat cele doua paini si am iesit. Am ezitat o clipa, ramanand in tocul usii, apoi facandu`mi curaj, am pasit incet spre ei.
-   Ai venit inapoi?intreba Koga.
-   Da, am raspuns eu.
-   De ce? Ce doresti? Replica Alexis, de`a dreptul enervata.
-   Vorbeste mai frumos, ridica vocea Hiei.
-   De ce sa tac? Ca asa vrei tu?
-   Nu te mai baga, enervant`o.
-   Ia te uita cine vorbeste, cel care l`a omorat pe…
                                      Hiei ii trase o palma zdravana, aceasta cazand pe jos. Isi puse mana pe fatza si ramase asa, nemiscata, multa vreme. Keyko se apropie de ea, ajutand`o sa se ridice.Am ramas stana de piatra. Oare de ce ii facuse asta? Si pe cine a omorat Hiei? Aveam atatea intrebari, dar niciun raspuns. Hiei se intoarse si pleca in padurea de langa piata, pierzandu`se in acel intuneric.

[sasuke]

super capitol

[purple_angel]

Interesant sfarsit!Pe cine o fi ucis Hiei...
Ce urat din partea lui ca i-a tras o palma!!!! evil person!

[Nashimo]

sooper povestea!
mi-a placut mult partea asta si cum ai descris totul..
dar..pe cine a omorat Hiei? ..hai cu cat de repede poti u..

[LaDy_D3viL]

Imi pare tare rau ca am intarziat cu continuarea.... Imi cer scuze, mai ales cititoarelor si cititorului meu....

-   Isi va reveni el, mi se adreza Koga.
-   Dar de ce i`a facut asta?am intrebat stupefiata.
-   Adica? De ce i`a tras o palma?
-   Da.
-   Pentru ca….. Daca vrei sa aflii mai multe, haide in noaptea aceasta, la ora 23:00, in aceasta padure. Paaaaaa!!!!
                                      O lua la fuga, facandu`mi cu mana. Totusi nu cred ca era acel baiat de la spital, era cu totul si cu totul diferit. Sa nu mai spunem ca Koga avea parul lung, prins intr`o coasa, in timp ce baiatul de la spital avea parul desfacut si nu era asa lung. Am ramas singura in acel loc. M`am intors cu spatele si am plecat spre biserica. Acum taberele erau mai goale, dar oameni tot cu gramada. Am trecut strada, cand am auzit in spatele meu o frana puternica. Am intors capul.. A avut loc un accident.. A avut loc un accident, tocmai in spatele meu? M`am uitat in partea cealalta a strazii. O fetita a fost calcata de masina aceea. Mi`am pus mainile la ochi. Am inceput sa plang… Imi aducea aminte de ceea ce patisem eu. Bunica fetitei fugi repede la dansa, luand`o in brate, plangand. Era un moment tare greu, nu numai pentru saraca bunica, dar si pentru noi, toti ceilalti. Oamenii, in special femeile si copiii au incepu sa planga. Mi`era tare mila de acea femeie..
                                       Am ramas uimita de ceea ce s`a intamplat. Am inceput sa`mi revin, stergandu`mi larimile reci si nemaiputand ramane acolo, am fugit vazand cu ochii. Era o fuga nebuna. Tineam sacosa cu painile proaspat-facute la piept si fugeam cu ochii aproape inchisi spre biserica. Am urcat repede scarile, dar m`am impiedicat si am cazut exact la picioarele mosului. Acesta ma ridica si ma ajuta sa ajung in camera mea.
-   Ce ai patit? ma intreba intruna.
                                      Iar eu mormaiam ceva de genul: “N….Nimic”… Ma privea speriat si ma intreba intr`un ace am vazut, ce am patit, dare u…eu stateam buimaca, privind in gol. Tremuram toata, din cap pana in picioare. De ce ma speriasem asa? Am inceput dintr`o data sa plang, luandu`l pe domnul Morris in brate. Acesta nu intelegea ce patisem si ma intreba intruna ce am vazut. Nici eu nu intelegeam pe deplin in acel moment, dar apoi mi`am dat seama si va voi povesti la momentul potrivit.
                                       A iesit apoi din camera, ducandu`se nu`stiu`unde. Imi spusese, dare u nu mai auzeam, nu mai vedeam sin u mai simteam nimic. Am ramas mult timpsingura, gandindu`ma la cele intamplate, la accident, la visul meu. “Era vreo legatura intre ele? Si de ce? De ce tocmai eu?”ma intrebam mereu.Am inceput din nou sa plang, luand in brate perna, strangand`o tare la piept. Inima incepu sa`mi bata cu petere si parca mai acelerat ca niciodata. Nu mai suportam toate acele schimbari, acele intamplari… Simteam ca ma sufoc. Am deschis astfel un geam, lasand ca vantul sa se joace in parul meu. Am tras un aer in piept, ca apoi aducandu`mi aminte de propunerea lui Koga, sa`mi vina proasta idée de a`I urma. Am sarit pe geam si am pornit spre padure. Mi`am intors pentru o clipa privirea, pentru a`mi lua ramas`bun de la acel prieten, de la acel prieten bun, care mi`a purtat de griji. Mi se facea deja dor, asa ca m`am grabit spre “viitorii prieteni”.
                                      Ma indreptam spre infinit, spre necunoscut si totusi parca cu pasi grabiti. Nici macar eu nu steam ce fac. Oricum ce steam eu despre mine, despre viata mea? Nimic, absolut nimic….
                                      Lacrimile reci ale cerului de arama se prelingeau pe geamurile caselor, pe langa care treceam. Nimeni nu era pe strazi, nimeni in afara de mine. Am intrat pana la urma in aceea padure, dar incotro? Am auzit dinspre vest niste voci. Desi nu`mi erau deloc cunoscute, am mers intr`acolo. M`am pitit intr`un tufis, dand la o parte unele crengute pentru a privi mai atenta. Era Alexis si Keyko, cele doua fete pe care le`am vazut inainte. Nu puteam sa apar in fatza lor, asa ca am mai ramas un timp in acel tufis. Imi aduceam aminte de copilaria mea, cand ma jucam cu fratele meu de`a v`ati ascunselea. Intotdeauna ma gasea, oricunde eram. Si atunci cand ma gasea, ma lua in brate si ma saruta intotdeauna pe frunte. Dar unde era acum? Ei bine, va voi povesti si asta. Nu`mi mai aduceam aminte de fratele meu, de faprt nu`mi mai aduceam aminte de nimic. Nu stiu ce fusese acel ceva la care m`am gandit, dar m`am simtit bine, m`am simtit fericita.
                                     Am auzit niste sunete caudate si mi`am ridicat privirea spre copacul sub care erau fetele. Din  acesta cazu Inuyasha, Koga venea in fuga, salutandu`I, dar cineva lipsea… Il cautam cu privirea, darn u steam cine era….. Hiei, el lipsea. Dar aparu la fel de neinteresat de dupa un copac.
-   Bine ca suntem toti, spuse Koga.
-   Nu suntem toti, adauga Alexis.
-   Dar cine mai lipseste?
-   Hmm…..se auzi din spatele lui Koga.
                                   Acesta se intoarse brusc. Langa copac era un baiat pe care nu`l mai vazusem pana atunci.