Blue Darkness

[Drago]

Capitolul 1 – Drumetia

   Numele meu este Nagamura Akino, un baiat de 17 ani care a ajuns in acest oras printr-o intamplare foarte tragica. Nascut intr-un sat la poalele muntilor am crescut alaturi de mama si tatal meu intr-o casa pe care o indrageam foarte mult. Dar, soarta nu a mai vrut sa tina cu mine, iar la varsta de 2 ani am avut experienta sa-mi pierd ambii parinti intr-un accident de masina. Luat sub tutela bunicului meu, un calugar shaolin care traia in munti, am plecat alaturi de el la manastirea in care rezida. Ajuns aici am inceput sa ma antrenez in artele martiale alaturi de inca 3 copii de aceasi varsta cu mine, un baiat si 2 fete. In scurt timp am ajuns sa cunosc cele mai mari secrete ale acestor arte si am ajuns sa fiu recunoscut prin randul calugarilor ca fiind un copil minune.

   Imediat dupa ce am implinit varsta de 17 ani, bunicul meu, mi s-a adresat pe un ton foarte tremurator spunandu-mi ca vrea sa ma duca intr-un loc special unde voi invata alte arte ale vietii, nu numai cea pe care am practicat-o pana acum.

   Dupa cateva zile, amandoi fiind pregatiti de drum, am plecat spre o destinatie care numai bunicul meu o stia, de multe ori l-am intrebat unde mergem si cum se numeste locul in care voi invata in continuare, dar cu o fata foarte dezamagitoare intotdeauna imi spunea ca imi voi da seama imediat daca am ajuns la locul cu pricina.

   Ajunsi intr-un oras maiestuos, unde cladirile erau chiar mai inalte decat cei mai mari pomi pe care ii vazusem in munti si unde lumea perinda care incotro schimband cateva bucati de hartie colorate pe mancare sau imbracaminte. Nu mult mi-a fost uimirea sa vad intr-o incapere un chimono pe care numai in povestile bunicului am auzit.

   Stand uimit la acel chimono nu am vazut ca dintr-o data bunicul se prabuseste langa mine cu o durere foarte ucigatoare in piept. De-abia cand lumea a inceput sa se stranga in jurul nostru mi-am dat seama ca bunicul nu mai era langa mine. Vazandu-l prabusit pe jos ii iau capul in brate si il intreb ce s-a intamplat. Cu o voce foarte stearsa imi raspunde - Se pare ca am ajuns unde iti vei gasi adevarata fericire! – si imediat inchide ochii si cu un oftat profund isi dadu duhul in bratele mele.

   “De ce? De ce tocmai acum a trebuit sa ma parasesti? De ce acum, cand nu stiu nimic despre lumea asta noua in care am ajuns? De ce?”

Comentariile sunt bine venite, veti avea partea de un capitol la aproximativ 3-4 zile pentru ca atat imi ia sa clocesc povestea dupa ce ma bag in pat sa dorm

[Jane]

Pare interesant  Aaa,o mik intrebare: dc moare bunicul lui Nagamura?

[Drago]

Asta veti afla in capitolele urmatoare, veti afla si ce rol au cei 3 copii cu care s-a antrenat in munti, aceasta parte a fost doar o introducere a povestii acestui baiat, pe parcurs se vor dezvalui ma multe prin flashback-uri

[purple_angel]

Imi place foarte mult cum scrii.Povestea pare interesanta...abia astept continuarea!Apropo ,de ce ai pus un "sad face" la topic?

[shinigami]

hmm...interesant, chiar imi place fanfiction-ul tau. Nice job  Abia astept continuarea

[Drago]

Imi place foarte mult cum scrii.Povestea pare interesanta...abia astept continuarea!Apropo ,de ce ai pus un "sad face" la topic?

Deoarece inceputul este cam trist m-am gandit sa pun un sad, dar acum am schimbat putin povestea si am inlocuit.

Am pana acum 10 capitole scrise, dar nu vi le dau pe toate de-o-data ca se strica tot farmecul Diferenta de 3-4 zile mi se pare destul de buna.

[Drago]

Capitolul 2 – Necunoscutul

   Umbland pe strazile pustii, fara nici o destinatie, fara nici un scop, ma gandesc cum de s-a intamplat sa pierd persoana cea mai scumpa mie; ieri mergeam amandoi pe drumurile de tara, spunand povesti, razand la faptele din trecut, si acum, sunt singur, singur intr-o lume plina de necunoscut si mister.
   Cu lacrimi in ochi imi vin in minte scene cutremuratoare despre moartea bunicului in bratele mele. Oare cine erau cu acei oameni care l-au luat? Oare unde l-au dus? Astea sunt intrebarile la care numai eu pot afla raspunsul, astea sunt intrebarile la care trebuie sa gasesc raspunsul.
   O alee intunecata, o sclipire de lumina aruncata asupra unei usi care se pare ca nu a mai fost folosita de o viata. Asta era imaginea care o vedea acum in fata ochilor. “Oare unde am ajuns?” se intreaba Akino.
   Dintr-o data, un tipat asurzitor se auzi de dupa o o gramada de gunoi de pe acea alee. Akino, nestiind despre ce era vorba, fugi spre acel loc doar pentru a afla ce se intampla si vazu cu stupoare cum 3 barbati incercau sa ia poseta unei fete. Nu mult a fost pana cand Akino sari in ajutorul ei si ii rapuse pe cei 3 la pamant cu cateva lovituri foarte simple invatate la manastire.
- Multumesc foarte mult – spuse fata – daca nu erati dumneavoastra nu se stie ce puteau sa-mi faca acesti indivizi.
   Incet, incet fata se ridica de jos, si Akino observa ca nu putea sta si merge pe picioarele ei asa ca o apuca de mijloc; “Dati-mi voie sa va duc acasa, se pare ca nu puteti merge singura si daca veti merge asa acasa s-ar putea ca altii sa va atace” i se adresa Akino fetei cu o voce linistitoare.
-   Multumesc inca o data, sunteti foarte amabil! – spuse fata cu un scrancet de durere la sfarsit.
-   Nu este nici o problema, si asa ma plimbam fara nici un scop.
Mergand pe aceleasi alei intunecate, cei doi, au inceput sa discute despre intamplarea care i se petrecu fetei. Cei doi se simteau bine impreuna, oare era din cauza ca fata avea nevoie de ajutor sau era o atractie misterioasa.
Ajunsi in fata unei case, la marginea orasului, nici prea mare, nici prea mica, fata ii spuse lui Akino sa opreasca.
- Am ajuns, aici stau eu – spuse ea incercand sa intre in curte si agatandu-se de gard – Multumesc ca m-ai adus pana aici, se poate sa imi spui numele tau daca nu sunt prea indiscreta?
   - Ma numesc Nagamura Akino.
   - Incantata de cunostinta Akino-san, sper sa ne mai revedem in viitor!
   - Si eu sper.
   Fata intra in casa, iar Akino se uita lung dupa ea intrebandu-se “Oare o mai voi revedea?”

[Akate]

E interesanta  povestea ta, imi place cum tratezi subiectul insa am o mica observatie, incerca sa mai scapi de acel "foarte" pe care l-ai folosit in primul capitol de prea multe ori. Oricum povestea mi-a trezit interesul si vreu sa vad continuare.

[Drago]

Repet multe cuvinte pentru ca scriu povestea cum imi vine in minte pe moment, imi imaginez o scena si o scriu imediat aici, nu ma mai gandesc cum va aparea scrisa, desi eu in minte o am cum trebuie

[Akate]

Stiu la ce te referi...am spus ca imi place povestea(desi ai putea sa mai tragi o privire asupra ei inainte de a o posta)...astept sa vad urmatorul capitol si daca ziceai ca o ai scrisa pana la cap 10, de ce vrei sa ne tii atat in suspans(nu e prea frumos din partea ta )

[shinigami]

Imi place si al doilea capitol dar ai face mai bine sa ne dai cam cate 2 capitole o data ca sa nu ne mai faci curiosi.

[purple_angel]

Da!! 2 capitole!!! ca e o adevarata tortura sa asteptam...chiar vreau sa stiu ce urmeaza! don't be mean 

[Drago]

Capitolul 3 – Noua viata

   Trecusera 3 zile de la intalnirea lui Akino cu acea fata si inca nu-i mai iesea din minte. Reusise sa isi gaseasca un loc unde sa stea, intr-un bloc vechi, aproape de un parc mirific care ii aducea aminte de vremurile petrecute la manastire. Reusise sa isi gaseasca un loc de munca, care cu cateva sacrificii putea sa isi asigure mancarea si chiria pentru apartament.
   “Astazi voi incerca sa imi aduc aminte unde era casa acelei fete, pentru ca vreau sa o revad si macar sa ii aflu numele” isi spuse in sinea lui Akino. Iesi din apartament si incepu sa umble pe strazile pe care isi aducea aminte ca fusese cu ceva timp inainte. Dar, fiind noapte atunci nu prea stia pe unde a intors si pe unde a luat-o spre casa fetei. Dezamagit, se intoarse cu gandul sa se duca in parcul din fata blocului lui pentru a se relaxa putin.
   Asezandu-se pe o banca, observa langa el 2 fete care discutau inflacarat despre ceva. Acel ceva il va afla Akino ca fiind o discutie despre scoala care va trebui sa inceapa peste cateva zile.
-   Fata, oare vom reusi sa trecem si de anul acesta? se adresa una din fete celeilalte.
-   Nu stiu, eu o sa dau totul din mine ca sa trec, ca anul trecut l-am absolvit cam cu greu.
Akino isi dadu seama ca nu a fost niciodata la scoala, nu a urmat cursurile nici unei scoli, totul invatase de la calugarii de la manastire, cum sa scrie, cum sa citeasca, cum sa socoteasca. Cu o dezamagire in suflet se ridica de pe banca si se indrepta spre casa unde avea sa petreaca restul serii gandindu-se la viitorul lui si la scoala pe care o va urma.
A doua zi, dupa ce scapa de la munca, fugii cu sufletul la gura spre cel mai apropiat liceu. Deoarece avea 17 ani i se parea ca nu poate intra la liceu, pentru ca nu urmase nici macar scoala, dar era hotarat sa intre. Ajuns la poarta liceului observa o multime de alti tineri care se perindau prin curte si vorbeau intre ei despre diferite lucruri, toti se pare ca venise-ra sa se inscrie in anul 1 de liceu, dar toti erau mai mici la ani decat el.
“Nu e asta o problema!” isi spuse in sinea lui Akino “Voi minti si eu despre varsta mea si poate voi reusi sa intru”. Cu o mana tremuratoare batu in usa directorului si o voce groasa si patrunzatoare raspunse de dupa usa “Intra!”.
-   Buna ziua, ma numesc Nagamura Akino si as vrea sa ma inscriu la liceul dumneavoastra.
-   Ia loc te rog, spune-mi ce scoala ai urmat si te rog sa-mi prezinti fisa matricola data de la scoala pe care ai terminat-o.
-   Imi pare rau, dar nu am asa ceva, stiti, eu am crescut la o manastire si calugarii de acolo m-au invatat sa scriu, sa citesc si sa socotesc.
-   Hmmm!?! -  scoase directorul stand pe ganduri – Foarte bine, de astazi esti inscris in primul an de liceu, dar cu o conditie…
-   Conditie? intreba Akino mirat…
-   Va trebui ca dupa ore sa te intalnesti cu un tutore care sa iti evalueze progresul facut de tine pana acum.
-   Da, sunt de acord – spuse Akino cu un zambet mare pe fata.
Iesind din biroul directorului, nevenindu-i sa creada ca este la liceu, se indrepta spre casa gandindu-se ce lucruri il vor astepta in viitor.

In capitolul urmator veti avea o surpriza placuta

[shinigami]

Ai continuat foarte bine, ma intreb cum se va termina in final.

Si  Care i srpriza ? 

[Drago]

Ma gandeam sa il fac de vreo 100 de capitole, ce zici, e bine?

Intrigi, dragoste, relatii neacceptate, etc.

Surpriza maine