Blue Darkness

[shinigami]

Wow au trecut deja patru zile si nu am vazut capitolul 5.Probabil ca ai fost prea ocupat ca sa il pui, oricum abia astept sa vad continuarea maine

[Drago]

Din pacate nu am niciodata prea mult timp liber, intotdeauna am ceva de facut si rar imi gasesc o pauza in care sa imi pot vizita site-ul sau chiar cateva forumuri pe care sunt inscris.

De fapt, noaptea e "ziua" mea libera, desi dorm doar 4 ore pe noapte doar ca sa am timp sa ma "relaxez" pe net

[Drago]

Capitolul 5 – Fata

   Clopotelul a sunat, ora de matematica s-a terminat. Akino, impreuna cu Urai se indrepta spre iesirea principala pentru a petrece pauza in curtea liceului, cand din spate se auzi un strigat rasunator si in acelasi timp Akino fu imbratisat de catre Nina.
-   In sfarsit te-am gasit! Striga Nina cu un zambet pana la urechi.
-   Da, si eu ma bucur ca ne-am intalnit din nou.
-   Nu vrei sa petrecem pauza asta impreuna sa mai povestim de una de alta?
-   Pai… Tocmai ma duceam cu Urai pana afara, ai putea sa vi cu noi.
-   Da!
Asa ca toti trei se indreptau acum spre curtea scolii. Ajunsi afara se uitau in stanga si in dreapta dupa o banca libera, dar din pacate toate erau ocupate deja.
-   Ce-ar fi sa mergem sa stam la umbra acelui copac, si asa e un soare cam tare – sugera Nina.
Ajunsi langa copac Nina incepu sa povesteasca ce i s-a mai intamplat de cand si-au luat la revedere in acea seara. Akino observa ca fata nu este nici uratica, nici frumusica si nu inceta sa-si ia ochii de la ea in timp ce povestea. Avea un par de un roscat aprins foarte lung si foarte matasos, ochii erau mari de culoarea cerului, gura mica dar parca era facuta pentru a povesti.
-   Akino! Akino! - striga Urai – Hai ca incepem orele, nu te mai holba atat.

In sfarsit orele pe ziua de azi s-au terminat, Akino impreuna cu Urai si Nina se indreptau spre casa in liniste, nimeni nu zicea nimic. Dintr-o data Urai sparge monotonia:
-   Eu va parasesc aici, trebuie sa o iau in partea dreapta ca sa ajung acasa, se pare ca nu locuim unii langa altii.
-   La Revedere! – spuse Akino si Nina in acelasi timp.
Se despartisera sa Urai si isi continuara drumul, dar in aceasi liniste ca si pana acum. Akino se gandea cum sa i se adreseze Ninei, Nina nu stia ce sa ii mai spuna lui Akino, de parca isi pierduse toate gandurile acum cand era singura cu el.
Akino ramase un pic in urma, Nina se intoarse spre el si i se adresa:
-   Ce s-a intamplat?
-   Aici stau eu, se pare ca va trebui sa te duci singura pana acasa.
-   Nu e nimic, stiu ca vei veni sa ma salvezi daca mi se intampla ceva.
Akino schita un zambet si se intoarse catre blocul in care statea. Nina nu se mai putea abtine si il saruta pe obraz.
-   Pentru ce a fost asta? intreba Akino.
-   Pentru ca m-ai salvat in acea seara – raspunse Nina – si fugii spre casa.

[shinigami]

Wow...iata si un pic de romantism, o iesit bine si de data.Cate capitole spuneai ca are povestea?

[Drago]

Desi capitolul a fost scris pe fuga, cu idei venite pe moment, ma bucur ca ti-a placut.

Povestea nu are capitole fixe, pentru ca inca nu am un script dupa care sa o urmez, cand cred eu de cuviinta ca ar fi trebui sa o sfarsesc atunci e sfarsitul.

[purple_angel]

Hey dude! nu mai scri nimic? next chapter pls

[sasuke]

 chiar interesanta poveste dar cand apare urmatorul capitol

[purple_angel]

chiar interesanta poveste dar cand apare urmatorul capitol

Pai...avand in vedere ca nu am mai postat un nou capitol din Martie...Presupun ca never 

[Jane]

chiar interesanta poveste dar cand apare urmatorul capitol

Pai...avand in vedere ca nu am mai postat un nou capitol din Martie...Presupun ca never 

omg.. se pare ca toti is ocupati acum