Taste the forbidden

[Akate]

Mintea mea bolnava cloceste o noua poveste...va fi ceva cu vampiri, oameni, va avea si parti yaoi. Oricum sper sa va placa si astept pareri.

     "Ma individualizez si gasesc sursa fiintei in mine. Devin constient ca sunt un creator."

                                              Taste the forbidden

                                                   Capitolul I

             Seara se lasa rapid peste orasul inecat in fum si gaze de esapament. Sunetul asurzitor al masinilor de peste zi incepea sa se estompeze. Ea statea la fereastra micului apartament si privea spre cerul instelat. In oras persista o prezenta amenintatoare, pe care doar ea o putea sesiza. Stia asta de mica, se simtea diferita inca de mica, dar nu vorbi niciodata despre asta cu cineva. Se intoarse cu spatele de la fereastra si se indrepta spre oglinda.Isi dadu parul negru si lung de pe gat si privea cele doua zgarieturi. Ochi ei negrii isi pierdeau incet din lucire si se gandi ca in cateva zile aveau sa se vindece. Trecusera deja cinci samptamani de cand le avea, insa cu fiecare zi care trecea ele se tot micsorau, acum au ajuns doar doua puncte foarte greu sesizabile. Inima incepu sa ii bata cu putere cand se gandi la el. Nu il mai vazuze de mai bine de o luna si atunci ii spuse "-Emery, nu te voi mai deranja, acum lasa-ma sa-mi termin treaba" si ea il lasase. Atunci a fost nevoita sa se interneze in spital din cauza sangelui pierdut si dupa o saptamana ii murise si bunica, datorita socului suferit cand aflase ca nepoata ei e in spital. Emery a fost crescuta de bunica ei, parintii au abandonat-o la nastere, insa din cele auzite, ei ar fi fost niste betivi saraci si lipsiti de educatie. Stia ca nu e bine sa ii judece atata timp cat nu ii cunoscuse, insa nu se putea gandi decat la felul cum au parasit-o si asta o facea sa ii dea dreptate bunicii sale.
              Emery se duse in bucatarie, isi lua niste biscuiti si se baga in pat. Auzi telefonul mobil sunand si raspunse rapid. In difuzor se auzi o voce cunoscuta:
-Salut Emery, sper ca nu te deranjez.
-Salut Alice, nu ma deranjezi. Raspunse fata cu plictiseala in voce.
-Bine, te-am sunat sa te intreb daca nu vrei sa mergi in seara asta cu noi in clubul ala nou...ah am uitat cum se cheama.
-Nu, multumesc oricum de invitatie...nu imi prea plac cluburile, stii si tu.
-Stiu, dar asta cred ca va fi pe gustul tau...are un aer mai retras...e mai ciudat...Spuse Alice usor dezamagita.
-Nu stiu, poate, voi la ce ora mergeti? Intreba Emery cu o urma de interes in glas
-La...11. Raspunse cealalta fata gandindu-se putin pentru a-si aminti ora.
-Daca vin, ne vdem acolo, pa.
               Emery inchise telefonul si se uita la ceas, mai era o ora pana la 11 asa ca se ridica din pat si se grabi spre dulap pentru a se imbraca. Isi ales o pereche de pantaloni si o camasa cu maneca scurta, toate negre...nu pentru ca ar fi fost in doliu ci pentru ca asta era singura culoare care ii placea. Isi puse in loc de curea un fel de sal rosu, pe care il lega intr-o parte si il lasa sa atarne. Camasa statea destul de larg pe trupul ei sculptat si o descheie la trei nasturi de jos. Arata destul de bine pentru a merge cu prietenii ei din liceu.
               In cele din urma iesii din casa si se indrepta spre centru. Afara era cald, desi era seara. Dupa putin timp se intalni cu Alice si cativa colegii, au intrat toti in club si Emery ramase placut surprinsa de ce vazuze. Locul era destul de intunecat, exceptand luminile si reflectoarele. Tot mobilierul era negru si pereti era zugraviti in visiniu. Atmosfera era primitoare asa ca lua loc la bar si isi comanda un suc. Toti ceilalti luara bauturi spirtoase, insa ea nu mai voia alcool. Ultima oara i se facuse rau doar de la o sticla de bere asa ca renuntase sa mai incerce astfel de bauturi. Statea linistita si asculta muica "dansanta" pe care se zabantuiau ca apucatii colegii ei. Nu dansase niciodata intr-un club...prefera doar sa stea si sa priveasca. Isi arunca ochii de jur imprejur si privirea ii cazu pe cineva. Cineva care o privea la randu-i insistet. O fasie usoara de lumina cazu peste el si atunci il vazu...el, il vazu din nou si acesta ii zambi provocator.
                  Fata se ridica de la masa indreptandu-se spre baie. Se uita in oglinda si brusc auzi un zgomot. Usa de la baie se deschise din nou si se inchise cu un clik, semn ca era blocata. Langa ea aparu el, intra in toaleta femeilor dupa ea si acum isi incolacii mainile in jurul trupului ei. Ochii lui negri o priveau rece si parul negru capa reflexe albastrui in lumina becului cu neon. Emery nu indrazni sa se zbata pentru ca isi dadu seama ca nu are nicio sansa, nici data trecuta nu avu.
-Ai spus ca ma lasi impace. A spus fata mai mult soptit.
-Da, dar acum ca te-am vazut din nou, ai starnit o pofta ciudata in mine. A spus barbatul din spatele ei.
-Nu ma intereseaza poftele tale, nici macar nu stiu cum te cheama...si mai presus de toate nici nu esti om.
-Abel, asta imi e numele. Esti multumita acum? Si da, ce-i drept nu-s om, sunt vampir.
-Da, sunt multumita, acum...ai vrea sa-mi dai drumul?
-Nu. Spuse autoritar Abel. Mana lui dreapta incepu sa se ridice de pe abdomenul fetei si se opri pe gat. Incepu sa pipaie cele doua rani si se uita satisfacut in oglinda.
-Ma mir ca inca le mai ai. A spus el zambind sadic.
                   Fata se cutremura si nu spuse nimic.
-Nu trebuie sa-ti fie frica, nu ti-am facut nimic.
-Nu inca. A spus Emery usor imbufnata.
-Si nici acum nu am de gand sa-ti fac ceva. A reluat Abel provocator.
-Atunci de ce nu-mi dai drmul.
-Pentru ca imi place sa te tin in brate.
-Nu e adevarat. Vampirii sunt lipsiti de orice sentiment.
-Si tu esti. A spus el rapid. Nici macar nu ai plans pentru bunica-ta, nu ti-a pasat de nimic toata viata, tot ce-ai vrut tu a fost sa fii diferita, insa tu esti diferita inca din momentul nasterii.
-Vampir nu poate fi decat cel "apreciat si iubit, nascut atotcunoscator". A spus fata cu o urma de enervare in glas.
-Asa e...insa noi inca nu l-am intalnit pe acest vampir. A replicat baiatul si in urmatorul moment a intors-o pe Emery spre el si si-a lipit buzele de ale ei. O sarutase cu pasiune insa coltii lui aproape ii sfasiasera buzele. Cand ii dadu drumul, fata se uita drept in ochii lui si acesta ii raspunse privirilor ei.
-Ce a fost asta? Intreba fata sfidator.
-O iesire necontrolata...dar placuta. Spuse Abel punandu-si mana pe soldurile ei.       


---Va urma---Astept pareri.

[sasuke]

super povete akate chiar imi plac felicitarile mele

[Jane]

vampiri...fain..waw..ce tare din cate spui tu,arata chiar bine tipa
 si cand apare Abel..sa inteleg ca ea vrea sa o lase in pace ?hm..interesant..si..ce se intampla?

[Nashimo]

Sooper! ...imi place ca e cu vampiri,cam tot ce e legat de ei ma atrage,dar aici e felul cum scrii tu...abel mi s-a parut senzual din dialog..imi place deja personajul! ...actiunea e tare,e interesanta...astept next-ul cu mare nerabdare!
                                                         Good job,again!

[Akate]

Ms pentru comentarii, sper sa va placa si acest capitol si va rog, astept pareri, pls, postati.
                             Capitolul II

                Cei doi stateau inca in baia localului. Abel o tinea pe Emery in bratele sale si aceasta nici nu indraznea sa se miste. El isi baga incet mana sub bluza ei. Cand palmele lui reci i-au atins spatele, fata s-a cutremurat si enervandu-se il plesni peste fata pe baiat facandu-l sa se departeze:
-Ce crezi ca faci?! Spuse ea cu furie.
-Nimic...doar ce am chef. Raspunse el ironic.
-Crezi ca poti sa faci ce vrei tu cu mine! Spuse Emery gata sa il ia la bataie.
-Da. Replica el sec, ramanand insa la o oarecare distanta de fata.
-Ba nu, ai face bine sa ma lasi sa ies, toti se vor intreba unde am disparut. Spuse fata cu vocea nesigura, insa incercand sa caute o portita de scapare din acea situatie.
-Nu o sa se intrebe nimeni nimic Emery, ametiti de bautura, nici nu vor observa ca vei lipsi.
                Emery se dadu cativa pasi in spate si cand auzi cuvintele "vei lipsi" isi dadu seama ca in seara asta nu o va lasa sa plece. El era vampir, dar nu unul obisnuit, cel putin ei nu ii era frica de el sau de faptul ca sa hraneste cu sange. Ei ii era frica de puterea pe care o poseda. La ultima lor intalnire, fata se zbatu din rasputeri sa scape din bratele lui, care incet ii cuprindeau gantul. Ramasese cu vantai zdravene pe brate si el nici macar nu o lovi, ci doar o tinu sa nu fuga.
               Baiatul se apropie cu o viteza uluitoare de fata si intr-o secunda  ii prinse gatul intre degete. Dar nu se limita la atat, gasi imediat vena principala si o apasa cu putere. Fata simti cum isi pierde puterea si suflul ii devenea din ce in ce mai greu, dar brusc baiatul ii dadu drumul. Emery lua o gura mare de aer si respira usurata, dar se crispa cand auzi vocea lui sopindu-i in urechi:
-Vezi, nu am vrut sa iti fac nimic rau, daca voiam asa ceva, apasam un pic mai tare si degetele mele intrau in gatul tau. Crezi ca e greu sa ma descotorosesc de un cadavru?
               Fata nu spuse nimic, insa ii arunca o privire aroganta, dupa care se intoarse spre usa.
-Dar nu imi spune ca deja te-ai saturat, am planuri mari cu tine, marioneta.
-Marioneta...asta crezi ca sunt, o marioneta? Intreba ea calm si usor amuzandu-se.
-Esti perfecta, lipsita de orice sentiment, rece ca un sloi de gheata. Spuse Abel cu un fel de admiratie in voce.
               Emery se uita la el, de fapt se uita prin el, auzea din nou cele spuse de el "lipsita de orice sentiment, rece ca un sloi de gheata..." cuvintele ii rasunau in minte si isi inclesta pumnii. Fata isi dadu seama ca Abel avea dreptate, nu era decat o marioneta, nu stiuse niciodata sa se distreze sau sa fie sentimentala, nu stiuse sa sufere pentru nimic si trecuse cu indiferenta prin orice. Usor incepu sa se linisteasca si fu trezita din transa de tanarul vampir. Acesta ii prinse fata cu o mana si o tinu gata sa o sarute. Se uita zambind la ea si cu o voce provocatoare ii spuse:
-Eu te pot invata toate astea, iti pot arata distractia in noptile macabre cand luna nu se arata si lupii nu indraznesc sa isi foloseasca coltii, dar noi, noi nu suntem lupi, nu, noi suntem vampiri, creaturi ale sangelui si a vointei zamislite din propria creatie.
-Crezi ca asta imi doresc, si de ce spui "noi" cand de fapt esti doar "tu"? Intreba ea in batjocora.
-Stiu ca asta iti doresti si mai stiu ca si tu esti vampir. Semintele damnarii sunt plantate in tine, recunoaste ca intotdeauna ai fost diferita. Recunoaste ca atunci cand te-ai taiat nu a curs niciodata sange, nu? Eu stiu totul si te consider si pe tine pregatita sa stii tot.
               Emery incepu sa simta cum i se inmoaie picioarele. Abel, vampirul acela, avea dreptate, ea fusese diferita...dar de unde stia el ca ea nu a varsat nici o picatura de sange pana acum, nici atunci cand a incercat sa-si ia viata. Pastrase secret acest lucru si el, el il stia. Dar nu avea cum ea sa fie vampir, adica, vazuse si simtite cum e golita de sange, avusese nevoie de sange la spital, atunci il simtise cum ii misuna prin vene lichidul dadator de viata. Si mai presus de toate avea pentru prima data acele puncte lasate de coltii lui.
-Minti, spuse ea cu voce scazuta, nu sunt vampir si nici nu voi fi!
-Dar ce e cu atata certitudine in vorbele tale. Nu-mi nesocoti spusele, esti un copil blestemat, la fel ca mine, doar ca tu nu ai fost creata vampir, ci te-ai nascut asa, tu esti copilul damnat "apreciat si iubit, nascut atotcunoscator".
-Nu te cred, nu te pot crede. Nu pot...spuse ea incepand sa planga.
                 In momentul urmator Abel ii intoarse capul spre oglinda si o obliga sa se priveasca. Aceasta plangea cu lacrimi de sange, pe pielea alba, mult prea alba decat a unui om, se puteau vedea clar liniile rosii ce ieseau din ochii ei si se prelingeau incet pe fata.
-De asta refuzi tu sa plangi, de asta tu nu ai plans decat de doua ori in toata viata ta. Spuse baiatul din nou cu ironie in glas.
                 Fata nu apuca sa ii raspunda. Se prabusi in spasme de durere la podea si ramase asa ceva timp. Isi inabusi durerea si in cele din urma se ridica ajutata de Abel care o obliga din nou sa se priveasca in oglinda. Fata incerca sa intoarca capul, dar reusi mai mult sa il faca pe baiat sa se enerveze. In cele din urma se lasa pagubasa si ii arata lui Abel canini crescuti la fel ca a unui vampir.
-Crezi ca te-am ales pe tine ca victima intamplarilor? Intreba acesta provocator.
-Da...raspunse Emery nesigur.
-Te inseli draga mea, doar prin muscatura altuia ca tine iti puteam trezi puterile adormite. Recunoaste ca ai mai patit aceasta chestie de cel putin cinci ori in timpul in care nu ne-am vazut. De fapt nu am nevoie de nici o confirmare, in tot acest timp te-am studiat, te-am admirat si te-am cunoscut asa cum probabil nu mi te-ai fi aratat mie.
-Taci, lasa-ma in pace, totul e mult prea confuz, mult prea amestecat, discutia noastra m-a bagat si mai tare in ceata...si simt o pofta ciudata in mine.
-Simti nerabdarea de a gusta dulcele elixir. Substanta tineritii noastre, alchimia care ne subjuga in bratele-i scheletice. Spuse Abel plin de pasiune pentru ceea ce rostea. Parea nerabdator sa ii arate tinerei sale regina - cum voia sa o considere - ce inseamna sa fii vampir si ce presupunea acest lucru.
                Emery nu mai vorbi, ramase muta cand isi dadu seama ca Abel are dreptate.


---Va urma---Astept pareri!

[Sharra Naght]

super poveastea....vampiri,sange,intuneric...ooo imi place!!PLS URMATORUL CAPITOL

[Sharra Naght]

akate cand postezi urmatorul capitol c-au trecut multe multe zile si vreau sa vad  si The End-ul...