Broken(fan fic shonen-ai)

[Akate]

Ok, mi-am luat intr-un final inima-n dinti si m-am apucat sa scriu o poveste shonen-ai(atentie pentru cei ce nu prea agreeaza genul) Dat fiind faptul ca sun o mare fana a genului shonen-ai si sunt si fata m-am hotarat sa fac si aceasta incercare....ramane de vazut daca mi-a iesit sau nu. Deocamdata pun doar primul capitol, astept pareri si va rog sa postati:

"Regula defineste fiecare element"

                                                       Prolog
                    Ploaia cadea din cer parca plangandu-mi soarta. Stateam in apartamentul meu in care se inchise un miros inabusitor de fum de tigara si ma uitam pe geam. In ultimul timp nu imi mai pasa de nimic, nu ca as fi avut vreodata ceva de care sa imi pese sau la care sa tin cu adevarat. Insa in ultimul an totul se schimbase pentru mine. L-am cunoscut pe el si asta mi-a fost de ajuns...totusi, totul a fost mult prea scurt. El si-a batut joc de mine si m-a folosit...dupa care a plecat. Am aflat lucruri teribile de la ultima noastra intalnire. I-am rascolit trecutul si aproape ca mi-a venit sa imi i-au viata pentru ca m-a mintit cu nerusinare atata timp. Am vrut chiar sa il caut si sa il fac sa regrete ca m-a inrobit pentru el, insa lasitatea din mine si-a spus cuvantul 
                                                 
                                                  Capitolul I
                   Era o zi  ca oricare alta. M-am trezit ca de obicei la sase dimineata sa merg la scoala aia imputita la care ma obligau bunicii sa merg. Eu nu aveam parinti si stateam singur intr-un apartament din centrul orasului. Bunicii mei aveau grija ca totul sa fie bine. Amandoi erau niste oameni influenti datorita afecrii cu petrol pe care au reusit sa o dezvolte teribil in ultimii zece ani. Mai exact de cand au murit ai mei in acel accident de masina. Bunicul a insistat sa ma duc la oras si mi-a luat un apartament. Ma intretineam cu un cont nelimitat in banca pe care mi-l facusera ei...insa in ciuda faptului ca dispuneam de fonduri destul, nu cheltuiam decat pe tigari. Desigur ca ei nu stiau ca eu imi stric plamanii de pe la 13 ani si speram ca nici sa nu afle. Nu ca ar fi fost cine stie ce insa bunica ar fi facut infarct avand in vedere ca nu a suportat niciodata fumatorii. Dar revenind, cum spuneam, m-am trezit si m-am imbracat cu un tricou negru si niste blugi de aceeasi culoare. Dupa tabieturile de dimineata mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe casa scarii. Azi nu aveam chef sa cobor cu liftul asa ca am coborat cele trei etaje normal. Cand am iesit din bloc aerul proaspat de dimineata imi inunda narile si o adiere usoara imi mangaia parul negru. Scoala nu era prea departe asa ca in mai putin de un sfert de ora am ajuns. Ma indreptam spre clasa cand am auzit o voce din spate, strigandu-mi numele:
-Dorian!!!!!!!!
                    La auzul vocii stridente m-am intors si l-am vazut pe Ando stand exact in fata mea. Rasufla greu si mi-a marturisit ca alearga dupa mine de cinci minute si ca ma striga. Eu i-am raspuns rece...caci nu prea aveam chef de palavre:
-Daca vroiai sa vorbesti, ma gaseai in clasa.
-Da, sigur ca da. In loc sa spui si tu "Scuze ca te-am facut sa alergi" tu imi vii mie cu replica asta sictirita.
-Tu ai alergat dupa mine, nu eu te-am facut sa alergi si apropo ce-i cu graba asta? Am intrebat eu incercand sa mai destind atmosfera.
-Nimic, voiam doar sa te salut, e luni si nu te-am vazut de doua zile.
                       La fraza asta era sa cad pe spate. Si ce daca nu m-a vazut de doua zile, asa se intampla in fiecare luni de fapt. Ando alearga prin toata scoala dupa mine doar ca sa ma salute, de, doar e cel mai bun prieten al meu, dar totusi azi era ceva schimbat la el. Se tunsese, parul lui blond si lung acum doar ii acoperea urechile si bretonul ii cadea in suvite neglijente peste ochii capriu.
-Iti sta mai bine tuns, am mormait eu intoracandu-ma cu spatele.
-Aaa, deci ai oservat, striga el urmandu-ma. Lui Ando ii facea o deosebita placere sa se bage in seama mai tot timpul si era considerat a fi mascariciul liceului. Ii placea sa glumeasca si fetele se tineau dupa el ca scaiul. Nici eu nu stiu de ce umblam cu unul ca el. Eu eram din fire mai dur si serios, sincer nici nu prea zambeam sau radeam prea des.
                        In cele din urma am ajuns in clasa si mi-am ocupat lucul din banca a treia a randului de la geam. Imi placea sa stau uneori si sa privesc parcul de langa liceu, desi nu era nimic deosebit acolo, imi placeau copacii. Ando se trantii in banca langa mine si cu o voce misteroasa imi spuse:
-Am aflat de la Lily ca o sa avem azi o surpriza la mate.
-Da, ce surpriza, s-a gandit miss Greenwich sa ne dea un test surpriza?
-Nu stiu, Lily nu a vrut sa imi spuna despre ce e vorba.
                         Am refuzat sa mai spun ceva, ma plictiseau discutiile despre orele care urmau. Eu eram un elev bun si aveam note mari la toate obiectele si poate de aceia nu imi placea sa vorbesc despre scoala. Oricum nici nu mai aveam ce sa spun pentru ca se auzii clopotelul si profa de mate intra in clasa, sau cel putin asa credeam eu. Cand mi-am ridicat privirea am vazut la catedra un baiat, ca domn nu pot sa-i zic, cu parul negru si ochi albastrii ca cerul. Era imbracat intr-un costum negru ce ii venea ca turnat si ii scotea in evidenta trupul Inalt si slab. Ne oferii un zambet si dechise catalogul spunand cu o voce linistitoare:
-Eu voi fi noul vostru profesor de matematica. Cu regerte va anunta ca doamna Greenwich nu mai poate preda din cauza prioblemelor de sanatate. Sper ca nu va deranjeza.
-Cu ce sa ne deranjeze? Raspunse o fata din ultimele banci. Atunci m-am trezit si eu si brusc mi-am dat seama ca tipul ala e chiar proful nostru. Nu putea fi adevarat, el nu aveam mai mult de 27 de ani...si arata chiar bine pentru un profesor. Pe moment nu am realizat ca imi place fizicul lui insa m-am trezit ca il priveam insistent si nici nu am fost atent cand mi-a strigat numele. Ando a fost nevoit sa-mi dea un ghiont si eu m-am ridicat rapid in picioare:
-Prezent. Am strigat simtind cum imi i-au foc obrajii. Profesorul ma masura o clipa cu privirea dupa care imi zambii si imi spuse sa i-au loc.


---Va urma---Astept pareri

[sasuke]

M-ai lasat fara cuvinte este excelenta povestira abia astept continuarea

[Jane]

uu...frumos..la inceput e vb despre o ea,apoi un el..hm..cap 1 imi place,amuzant Ando  

[purple_angel]

Wow!!super!!! scuze ca iti spun dar e cu mult mai reusita povestea decat celelalte cu Akate si Kumori!!! e super.E ceva mai reala decat celelalte boy x boy YUY! 
Prologul e divin!!! trezeste intrebari de genul "oare de ce e trist? " oare despre ce o fi vorba? " etc
Si mie imi place de Ando!Cred ca va fi "vinovat" pt multe scene amuzante!

[Akate]

Ce ma bucur ca ati citit si va place ...

Jane: la inceput nu e vorba de o ea ci tot de un el...doar e o poveste boy x boy
Sasuke: sper sa iti placa continuarea!
purple_angel: Si eu am realizat ca e ceva mai reusita decat povestile anterioare. Ando o sa aiba un rol important in poveste ceva mai tarziu...inmsa nu divulg prea multe...

And the next:

                                                          Capitolul II
             
              Ora de matematica incepuse...de fapt mai mult discutam despre cu totul alte lucruri de cat de mate. Era interesant, imi placea sa il vad cum vorbeste si cum gesticuleaza tot felul de lucruri cu mainile albe, cu degete lungi si slabe. Brusc isi daduse seama ca nu mai sunt decat 20 de minute din ora si mai arunca o privire prin catalog. Se opri pentru un moment la o pagina si imi trase o privire fugitiva. Eram sigur de asta, eu nu greseam, aveam vederea foarte buna...si chiar asa si a fost. In cele din urma mi-am auzit numele si m-am ridicat fericit in picioare.
-Dorian...
-Da? Am rostit eu entuziasmat.
-Observ ca ai cele mai mari note din clasa. Ai vrea te rog sa incepi tu exercitiile de la pagina 110 din culegere?
-Da...Nu era tocmai genul de lucru pe care voiam sa il fac in acel moment insa m-am grabit spre tabla. M-am apucat sa fac desenul problemei, insa brusc m-am pierdut. Chiar vineri ne invatase Greenwichi genul ala de probleme si pana in acel moment mi s-au parut chiar simple. Ce era cu mine?...
-Stii sau nu Dorian? Intreba el...
-Da, adica stiam...dar acum nu mai stiu...dar nu stiu de ce si...
-Bine, as dori sa ramai un pic dupa ore, acum s-a sunat si nu imi pot lasa elevii nelamuriti. Restul puteti pleca acasa.
                 Am ramas socat, cu fata la tabla ma uitam in gol. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva, dar totusi nu eram suparat caci ramaneam dupa ore...doar eu cu el. Poate ca am uitat sa va spun un lucru...personal nu imi prea placeau fetele. Toate aveau numai tampenii in cap si se tineau scai dupa orice baiat oleaca mai popular decat tipul care servea la cantina. Am avut odata o aventura cu un baiat, insa care s-a sinucis in cele din urma. S-a aruncat in fata trenului si eu am asistat la tot specatcolul. De fapt de atunci am inceput sa fumez ca un sarpe si pana acum un an am fost inca afectat de eveniment. Am devenit o persoana rece si lipsita de orice sentiment. Imi face placere sa imi bat joc de oamenii si eu insumi sunt o persoana groaznica.
                De oadata am simtit o palma peste fata si m-am trezit cu Ando care se uita cam ciudat la mine. El era singurul care imi stia trecutul si imi era frica la ce se gandeste acum.
-Nu-mi spune...a rostit el mai mult in soapta.
-Ce sa nu-ti spun? Am intrebat eu tragandu-l pe hol spre baie.
-Ca iti place de el. Te-ai ars odata Dorian, doar nu vrei sa o faci si a doua oara.
- Ce-i cu tine? Am spus eu pe un ton calm, scotand din pachet o tigara.
-Cu mine, nimic, problema esti tu si o alta problema ar fi ca te cunosc foarte bine.
-Hai mai lasa-ma. Nu-ti baga tu nasul unde nu-ti fierbe oala. Ce ti-ar pasa tie daca imi place sau nu de el. In plus nici nu stiu cum il cheama.
-Nu, dar poti afla. A spus Ando dupa care a iesit din baie si m-a lasat singur.
               Am realizat si eu, intr-un tarziu ca nici macar nu stiu cum il cheama, dar cert e ca m-a fermecat. Brusc am inceput sa tusesc si mi-am dat seama ca e de la fumul pe care il trageam in piept si uitam sa-l mai dau afara. Restul zilei a fost plictisitoare. nu am mai facut nimic interesant la nicio materie si asteptam cu ardoare finele cursurilor. Cand toti au parasit clasa, Ando a ramas si mi-a mormait un "Ai grija" dupa care a iesit grabit inchizand usa dupa el. Dupa vreo 10 minute si-a facut aparitia persoana mult asteptata si a luat loc cu mine in banca. Pentru inceput m-am speriat si l-am intrebat ce are de gand sa imi predea, insa el a venit cu un raspuns scurt si promt:
-Nimic.
                Mi s-a parut ca nu am auzit bine insa imi mai repeta odata si mi-a spus sa ma linistesc. Sfios m-am hotarat sa il intreb si eu ceva:
-Imi scuzati indrazneala insa nu ati pomenit nimic de numele dumneavoastra.
-Ce nemanierat sunt. Ai dreptate, am uitat sa va spun, ma numesc Efrem...stiu ca am un nume nu tocmai conventional, insa parintii mei erau everi si de asta mi-au dat acest nume.
-Mie imi place cum suna. Nu stiu de ce am spus acest lucru insa cert e ca pe fata lui s-a zarit un zambet.
-Te rog sa imi spui pe nume, nu ma lua cu domnule profesor cand nu suntem in timpul scolii.
-Teoretic suntem la scoala, am spus eu...insa m-am trezit punand o alta intrebare stupida: Cati ani ai...Efrem?
-Indrazneata intrebare, 27, dar tu?
-17...vocea mea tremura din nu stiu ce motiv si eram fericit ca avusesem dreptate. Diferenta dintre noi era de "doar" 10 ani si mintea mea o lua deja razna.
                 Efrem se ridica de pe scaun si imi ceru sa-l urmez. Am mers spre parcul de langa liceu si ne-am oprit asupra unui cires batran si inalt. El s-a asezat jos pe iarba verde si razele soarelui picau peste fata lui alba. Isi intoarse capul intr-o parte si m-a lasat sa ii admir profilul...desigur, fara stiinta lui:
-Mi-ai atras atentia in clasa si mai mult de asta am vrut sa ramai.
-Poftim? Eu, cu ce ti-am atras atentia?
-Nu stiu, pur si simplu am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva...si dintre toti tu ai fost singurul cu care am simtit ca pot vorbii. Sper ca nu te superi insa eu sunt singur de la 15 ani.
-Nu e nicio problema, mie chiar imi face placere, avand in vedere ca si eu sunt singur. Nu mai imi incapeam in papuci de fericire. Obrajii mi-au luat foc si imi cantaream cuvintele cu grija ca nu cumva sa gresesc cu ceva.



---Va urma---Astept pareri.

[sasuke]

Bvravo Akate ti-a iesit bine si al doilea capitol, apropo imbini bine actiunea cu personajele

[Jane]

waw..am inteles..boy x boy pai..pare interesant,il opreste doar pt ca simtea nevoia sa vb cu el..intre ei 2 se infiripa ceva,nu?  da' normal ca citim,Akate

[Grazy]

oke..actiunea cam repede...err..eu credeam ca acest Dorian va fi si el mai rece ,mai altfel...ma rog...

"Am aflat lucruri teribile de la ultima noastra intalnire. I-am rascolit trecutul si aproape ca mi-a venit sa imi i-au viata pentru ca m-a mintit cu nerusinare atata timp. Am vrut chiar sa il caut si sa il fac sa regrete ca m-a inrobit pentru el, insa lasitatea din mine si-a spus cuvantul 
"

err...Gravitation asta...doar atata e fost oarecum neoriginal in rest perfect...

modestia lui Dorian ar tr sa fie interzisa "Eu eram un elev bun si aveam note mari la toate obiectele "

nu ai prea descris cum arata Dorian si nici proful sexy cool  27 ani :))

"-Nu stiu, pur si simplu am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva...si dintre toti tu ai fost singurul cu care am simtit ca pot vorbii. Sper ca nu te superi insa eu sunt singur de la 15 ani.
-Nu e nicio problema, mie chiar imi face placere, avand in vedere ca si eu sunt singur. Nu mai imi incapeam in papuci de fericire. Obrajii mi-au luat foc si imi cantaream cuvintele cu grija ca nu cumva sa gresesc cu ceva.
"

nu stiu,nu cred ca proful tr sa zica ceva ca a fost sg,bla bla bla...

dar oricum am ramas cu gura ...bale....

astept continuarea

[purple_angel]

Um...wow!deci fostul "iubit "a lui Dorian s-a sinucis chiar in fata lui...wow...l-a asta nu ma asteptam din partea ta Akate 
Si wai ce tare e Ando! ce ingrijorat a fost pt prietenul sau!poate aflam mai incolo ca si lui Ando ii plac baietii  :-'. (o sa sufar in tacere daca se intampla aia )
Yuy! nici nu stii cate scenarii am in cap despre cum ar putea continua povestea...! Ceva legat de fostul iubit a lui Dorian..si Efrem ..dar mai bine tac ca e aiurea anyway
K...sunt de aceeasi parere cu Grazy...un prof nu ar trebui sa faca asa ceva...stiu ca e tanar ...dar totusi...sa ii spuna asa ceva unui elev : " pur si simplu am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva...si dintre toti tu ai fost singurul cu care am simtit ca pot vorbii. Sper ca nu te superi insa eu sunt singur de la 15 ani "
Dar ma rog..stiu ca ai pus dialogul asta pt un motiv
Next cap pls!
PS: GOOD JOB !!!!!!!!!!!!

[Akate]

Destule pareri cat sa pot pune urmatorul cap, ma bucur ca va place si ms pt critici. Astept noi pareri...si am eu motivele mele pentru care fac povestea in felul asta:

                                                   Capitolul III

           M-am hotarat sa i-au si eu loc langa el si l-am intrebat daca pot. Acesta prea fericit si imi facu loc la umbra. M-am asezat usor si mi-am scos o tigara din pachet. Efrem s-a uitat la mine si sarcastic mi-a spus:
-Nu mai fuma, o sa iti strici plamanii.
-Pana acum ii am sanatosi...cred. Am spus eu incert.
-Nu cred, si eu fumam cand eram de vrasta ta, dar o persoana m-a convins ca nu e bine, ar trebuii sa imi urmezi exemplul.
            Nu stiu de ce insa in momentul urmator am aruncat tigara cu tot cu pachet. El zambi:
-O sa vezi ca e mai bine.
-Poate, am mormait eu fara insa a fi convins, insa nu voiam sa nu il ascult, daca se supara pe mine si ma trimitea acasa...nu voiam asta, imi facea placere sa stau cu el.
-Deci, de ce te-ai blocat azi la tabla?
-Pai...nu stiu, in urma cu o zi stiam totul insa...
-Lasa, nu e nimic, adevarul e ca eu deabea imi incep cariera de profesor. Acum un an mi-am terminat studiile si m-am plans pe la toate scolile sa ma accepte insa au spus "Nu" pe motiv ca sunt prea tanar.
-Cred ca esti un profesor bun.
-Da...
            Era adevarat. Efrem era foarte tanar si imi placea ideea unei apropieri fata de el. Nu stiu de ce insa aveam impresia ca si el ar vrea asta. Pentru o clipa am uitat de tot si ma uitam cum vantul ii misca usor parul si razele de soare ii faceau ochii atat de albastri sa straluceasca ca apa oceanului. Era o persoana interesanta si voiam cu ardoare sa il cunosc si sa stiu cat mai multe despre el. Parca nu mai auzeam nimic. Decat respiratia lui si cateva paserele elogiindu-l parca. In cele din urma i-am auzit vocea suava:
-Trebuie sa plec acum, imi pare rau. Ai vrea sa ne intalnim si maine dupa scoala?
-Da! Am spus eu entuziasmat desi nu prea voiam sa il las sa plece.
             A doua zi la scoala totul a mers bine, de aceasta data am stiut la mate si asteptam din ce in ce mai bucuros sfarsitul orelor, cand iar m-am intalnit cu el. Si asa se intampla si urmatoarea zi si toata saptamana. In tot acest timp am vorbit foarte multe, stiam mai tot ce ii place si ce ii displace, iar el stia aproape tot despre mine. Am omisa sa ii spun ca imi place de el si toate astea, sper sa nu isi fi dat seama ca daca e asa as intra in pamant. Oricum azi e sambata si ma trezesc brusc cu telefonul sunand langa mine. Era Ando si cand i-am raspuns avea o voce foarte vesela:
-Salut omule! Iesi azi prin oras?
-Ce-ti veni sa suni asa de dimineata?! Am intrebat usor iritat fara insa sa-mi dau seama ca e deja ora 10.
-Da nu e dimineata...deci, ce spui, iesi sau nu?
-Nu pot...
-De ce? Intreba Ando usor sceptic.
-Pentru ca nu pot si gata.
-Te intalnesti cu el, nu? M-a intrebat baiatul cu o urma de amaraciune in glas.
-Nu...adica...nu si...
-Las-o balta! Si a inchis
             Adevarul e ca eu chiar ma intalneam cu Efrem, am inceput sa ma balbai si asta m-a dat de gol...sau poate era chiar evident. In orice caz era deja tarziu asa ca m-am imbracat, am mai fumat o tigara, in ciuda celor spuse de Efrem si am iesit afara. Trebuie sa ma intalnesc cu el la o cafenea eleganta din centru. Era locul lui favorit si mi-a explicat ca acolo fac cea mai tare cafea dintre toate. Eu oricum nu beaiam cafea...de fapt imi placea doar apa si sucul de piersici. Stiu ca suna ciudat insa uram gustul de bere si in general alcoolul. Am intrat in cafenea si l-am vazut acolo, statea la o masa mai retrasa asa ca m-am grabit spre el. M-a observat rapid si mi-a zambit:
-Salut!
-Scuze ca am intarziat. Am spus eu agitat.
-De fapt am ajuns eu mai repede, stai jos.
-Multumesc...
-Bei ceva? Intreba el entuziasmat.
-Un suc de piersici.
            Efrem ii facu semn ospataritei sa ne aduca un suc si o cafea. Ea le aduse repede si Efrem incepu sa isi puna tacticos pliculetele de zahar in cafea. Am discutat despre multe si mi-a povestit despre parintii lui. Erau niste oameni interesanti, aveau o mica afacere undeva prin Turcia si au fost ucisi acum 12 ani de o banda terorista. Am aflat ca Efrem a fost tinut prizonier timp de trei zile si ca parintii lui aveau legaturi stranse cu mafia. La tot ce spunea el eu nu puteam sa ingan decat un "Uau" si acesta chicotea pe seama mea.
              Cand in final am iesit din cafenea, Efrem s-a oferit sa ma conduca pana acasa, iar eu am acceptat bucuros.
-Nu stau departe de aici. Stau intr-unul din acele blocuri noi.
-Si eu, insa stau in cealalta parte de oras in carierul nou construit. A spus el nu prea incantat si a continuat. Apartamentele sunt mari insa structura nu e chiar atat de rezistenta.
-Ai dreptate.
               Dupa putin timp am ajuns in fata blocului meu si am dat sa intru in scara insa brusc m-am simtit tras inapoi si m-am trezit in bratele lui cu buzele lipite intr-un sarut. Vroiam sa plec insa nu puteam. Toata senzatia era prea placuta si bratele lui protectoare imi inconjurau trupul. Mi-am inchis ochii si m-am lasat in voia lui...insa in scurt timp totul se termina. Cand mi-a dat drumul se uita la mine agitat si rosu ca racul la fata.
-Imi...imi cer scuze...a spus el balbaindu-se
-Nu ai pentru ce. L-am prins de mana si i-am spus ca nu ma supar. El tot incerca sa imi explice ca nu stie ce s-a intamplat...insa eu i-am spus sa stea linistit. Dupa toate astea el mi-a strigat un "Pe maine" si a plecat spre casa lui.



---Va urma---Astept pareri

[Akate]

Va rog mult, daca cititi povestea, lasati macar un coment

                                              Capitolul IV


             In  acea zi nu am facut decat sa incerc sa-mi amintesc starea pe care mi-o induse sarutul...insa nu puteam. Mi-am luat gandul de la el si in cele din urma m-am mai apucat de o tigara. Am iesit in balcon si ma faceam ca privesc lumea minuscula ce se desfasura inaintea ochilor meu. De fapt priveam in gol si imi faceam tot felul de ganduri legate de ce va spune Ando daca va afla. Nu ca tare mi-ar pasa insa era inca cel mai pun prieten al meu si in ciuda acestui lucru avea gura cam mare...nu putea pastra un secret prea mult.
             Brusc sunt trezit din visare-pentru a doua oara in acea zi-de telefonul meu...care, ce-i drept, suna cam strident. Cand am raspuns am auzit vocea calda a lui Efrem, care mi-a spus pe un ton autoritar:
-Sper ca nu fumezi?!
-Nu, nu fumez....am raspun eu, mintind.
-Bine, am sunat sa imi cer scuze, sper ca nu te-ai suparat, daca da, atunci putem sa nu ne mai vedem.
-Nu...de fapt cred ca m-as arunca de pe bloc daca nu as mai avea parte de compania ta.
-Nici prin gand sa nu-ti treaca sa faci asemenea fapte necugetate Dorian!
-Imi cer scuze. Am mormait eu usor rusinat de cele gandite, desi trebuie sa recunosc ca nu sunt cel mai normal dintre toti. Viata mea a fost un amalgam de sentimente pana in momentul de fata si daca te vei uita foarte atent la mana mea dreapta vei observa o usoara taietura in zona inceieturii. Nu pot nega ca in momentul in care mi-au murit parintii am incercat si eu sa imi iau viata, insa bunicu m-a pocnit zdravan si m-a dus la spital de urgenta in momentul in care am incercat-si aproape am reusit- sa imi tai venele cu cutitul lui de vanatoare.   
-Revenid, continua Efrem, te-am sunat sa vad daca esti suparat...si daca nu, m-am gandit sa ne intalnim maine dimineata...
-Sigur, ai putea trece tu pe la mine! Am spus eu foarte fericit.
-Bine, am auzit un inceput de ras in telefon, dupa care Efrem relua cu o voce serioasa, ca atunci cand preda ceva nou. Am de gand sa iti dezvalui mai multe...despre mine, si daca nu suna prea indraznet, mi-ar placea sa aflu cum de nu ai fost surprins de sarut. Acum insa trebuie sa inchid asa ca, pe maine!
-Pe maine! Te astept la mine, etajul 3, apartamentul 11, am mai apucat eu sa zic inainte sa inchida telefonul.
              Eram din nou fericit. Efrem venea la mine si avea sa imi spuna mai multe despre el, banuiesc ca ceva legat de faptul ca e atras de baiati...sau poate nu, oricum nu conteaza asta, important e ca vrea sa ne intalnim in continuare. Stand intins pe canapeaua alba din sufragerie si uitandu-ma pe periti ca un nebun, am constatat ca ar trebui revopsiti, insa nu am mai apucat sa ma gadesc in ce culoare ca aud interfonul sunand...of, nu se mai opreau chestiile astea din sunat, cand interfonul, cand telefonul. In cele din urma, injurand printre dinti ma ridic si ma duc sa deschid. La usa era Ando, ii deschid si il astept linistit sa urce. Acesta intra in casa si privindu-ma sceptic se uita prin jur, de parca astepta sa mai vada pe cineva.
-Unde e? Intreba el nedumerit.
-Cine? Am intrebat eu si mai confuz.
-Stii tu, Efrem...sau cum l-o chema.
-Nu e aici...doar nu te asteptai sa il invit la mine!?
-Ba sincer cam la asta ma asteptam, in fine, sunt bucuros sa vad ca m-am inselat.
-Da chiar asa, tu de ce-ai venit, sa verifici doar daca e Efrem sau nu la mine?
-Si de asta, insa mai mult pentru ca voiam sa vad ce faci. Nu ne-am mai intalnit de...ieri. Spuse Ando de parca ar fi trecut o vesnicie.
-Aha, deci asa sta treaba...
-Uite ce e Dorian, tu stii ca tin la tine si pentru binele tau ti-as sugera sa nu te complici cu Efrem, e mai mare decat tine cu 10 ani, stie mai bine ce vrea si te poate folosi!
-Hai mai taci, daca ai venit sa-mi tii morala atunci stii unde e usa. Am spus eu imbufnat si am continuat. Esti doar gelos si atat.
-Nu e adevarat si tu stii asta.
-E, uite ca nu stiu. Am spus eu acum chiar nervos...desi in ochii lui puteam citi sinceritatea si ii puteam simti caldura din glas. Acum poti pleca Ando, ne vedem la scoala, acum sunt obosit.
-Fie, cum vrei tu, insa eu te-am avertizat.
                 L-am condus pe Ando si m-am intors la studiatul peretilor. Am adormit pe canapea si dimineata m-am trezit mai devreme ca de obicei. Am pregatit un mic dejun copios si pe la 11 si-a facut aparitia si Efrem. L-am intampinat fericit si i-qam repetat de cateva ori ca nu sunt suparat. Avea o fixatie cu intrebarea asta si in cele din urma am reusoit sa il faca sa se destinda.
-Ia loc. L-am invitat eu, asezandu-ma pe canapea. El mi-a urmat exemplu si a spus:
-Eu sunt putin mai diferit decat ceilalti. Mi-a spus brusc fara sa de-a vreo explicatie.
-In ce sens...?
-Pai...cum sa spun, nu sunt genul de om normal, sper sa nu ma consideri ciudat, insa eu am inclinatii sexuale mai diferite...si imi place de tine. A spus el sfios, inrusindu-se din ce in ce mai tare la fata si cu pauze intre cuvinte, de parca trebuia sa-si adune gandurile.
-Da...pai...si eu...adica, intelegi tu, am spus eu rusinat, si mie imi place de tine...
                 Se lasa o scurta perioada de tacere si Efrem ma privea acum bocuros. Nu am crezut ca pot sa ma intimidez asa in fata ochilor unei persoane...insa imi placea ideea ca ma apropiam din ce in ce mai tare sa musc din fructul oprit. Am vrut sa il mai sarut odata insa el m-a oprit si mi-a spus ca mai intai trebuie sa mai stiu cate ceva.     


---Va urma---Astept pareri!

[Jane]

cum s-a purtat cu Ando urat..duuh..ii e doar prieten..dc nu intelege..waw..sarut interesant dar..ce anume trebuie sa mai stie?

[purple_angel]

Like it!
Am observat ceva la povestile tale...toate personajele au parinti bogati!!!   mai fa si un personaj cu parinti saraci!
Ummm legat de profesor..are tupeu baiatul...adica..vb cu Dorian deparca ar fi de aceeasi varsta si ingnora faptul ca ii este profesor!
Sfarsitul cap. mi-a placut ..cand amandoi se rusineaza...si se comporta ca doi copii mici care recunosc ca se plac.SWEET!deja imi imaginam faza   parca ar fi ceva gen Iny si Kagome
Anyway..Ando...e tare tipul.Cica banuia ca Efrem ar fi acolo...nice!


Oare ce mai trebuie sa ii spuna?....

[sasuke]

wow super poveste Akate, sincereu de abia astept urmatorul capitol al povestii

[Akate]

Sankyou guys...ma bucur ca va place povestea 
Jane...uite in acest capitol o parte din ce ar trebui sa mai stie Dorian despre Efrem...astept pareri:

                                                    Capitolul V

          Efrem isi pleca capul si privirea ii deveni nesigura. Se uita cateva secunde la mine si trase adanc aer in piept de parca se pregatea sa imi spuna ceva nu tocmai frumos. Eu eram destul de nedumerit si asteptam calm pe scaun fara sa il fortez sa spuna ceva. In cele din urma se hotara sa vorbesca:
-Uite ce e, Dorian, inainte de a avea o relatie trebuie sa stii mai multe despre mine, mult mai multe. Spuse el accentuand unltimele trei cuvinte.
-Bine, insa sincer sa iti spun, daca e ceva de rau, nu ma ajuta cu nimic sa stiu asa ca mai bine nu spui. Am spus eu deoarece chiar nu imi facea placere sa stiu lucruri rele sau scandaloase despre el, imi placea asa cum e si voiam sa-l consider perfect fara sa ii stiu trecutul.
-Dar eu vreau sa-ti spun si asta conteaza, o singura persoana mai stie aceste lucruri si tie trebuie sa-ti spun.
-Fie, daca asta iti e dorinta sunt dispus sa ascult...insa dupa ce vei termina ma simt obligat sa iti spun si eu tie unele lucruri.   
-Totul a inceput acum multi ani, eu eram tanar inca si nu stiam ce pret poate avea viata. De mic mi-a placut sa profit de ceea ce am si sa ii controlez pe cei mai slabi ca mine. Stateam intr-o casa foarte mare si aveam multi servitori. Mama si tata erau foarte bogati si astfel ei imi ofereau tot ce voiam...si nu voiam. Tin minte ca era o dupamiaza insorita, era prin august si eu tocmai implinisem 14 ani. Ma plimbam prin parcul ce inconjura casa si fara sa vreau l-am zarit. Era un copil de vreo 13 ani cu tenul alb si parul blond. Era unul din copii servitorilor. M-am dus la el si l-am intrebat cine e, acesta nu mi-a spus cum il chema insa mi-a zis ca e la dispozitia mea. Am luat amandoi loc pe o banca si l-am pus sa-mi povesteasca despre el, adevarul e ca nici acum nu stiu cum il chema caci nu am insistat asupra numelui sau. Am aflat ulterior ca parintii lui murisera intr-un accident si ai mei s-au oferit sa il tina in casa. M-am bucurat sa aflu asta si am inceput sa-mi petrec tot mai mult timp cu el pana am realizat ca il iubesc. Si el ma iubea pe mine. Am continuat sa ne ascundem de ceilalti timp de cateva saptamani insa ai mei au aflat de relatia nostra si in cateva zile nu l-am mai vazut...decat cand i-am descoperit cadavrul. Era spanzurat de un copac si toti au crezut ca s-a sinucis, insa am aflat cu ceva timp in urma ca tata a pus pe cineva sa-l omoare. Insa suferinta mea nu s-a sfarsit aici. Tata era un om dur si razbunator si considera ca l-am facut de ras prin aceasta relatie asa ca dupa ce m-a batut zdravan m-a inchis gol intr-o camera intunecoasa unde am ramas in jur de trei zile. Cand am iesit de acolo eram in coma din cauza sangelui pierdut si frigului indurat. Tata nu a vrut sa ma duca la spital asa ca dupa ce m-au spalat si mi-au bandajat ranile ca sa nu dea de banuit, au chemat doctorul acasa. In cele din urma m-am facut bine insa nu mi-am iertat parinti pentru asta. La scurt timp dupa aceasta intamplare am fost toti rapiti de teroristi...care de fapt faceau parte din mafie. Am vazut cu ochii mei cum le-au taiat capul alor mei... pe mine nu m-au omorat...ma astepta un "tratament" special...mi-au facut ceva si mai groaznic, au fost momente in care ma rugam sa mor ca totul sa se opreasca, plangeam si ii imploram sa inceteze insa nu au facut-o decat atunci cand politia a aflat de ei si m-au eliberat. Trei zile...nu pare mult insa...m-au violat cu brutalitate...si...Acum Efrem plangea, lacrimi reci incepura sa ii brazdeze fata si eu am strigat brusc:
-Gata! Nu mai vreau sa mai aud! Daca mai vorbesti mult voi incepe sa-ti simt suferinta asa ca taci! Am inceput si eu sa plang...stiu ca nu era demn insa nu ma puteam abtine, ma apuca groaza doar cand ma gandeam ca Efrem avea pe atunci doar 15 ani. M-am dus spre el si l-am luat in brate soptindu-i sa se linisteasca   
-Multumesc Dorian...multumesc ca esti cu mine, te rog sa nu pleci. Nu vreau sa pleci!
-Nu plec, voi ramane aici, cu tine, doar noi doi si nimeni nu iti va face rau.
-Acum ca te-am cunoscut pe tine am sansa sa fiu fericit din nou si nu vreau sa mai pierd odata aceasta oportunitate.
-Si eu voi fi fericit acum...cu tine...
-Dorian...sa stii ca nu vreau sa stiu nimic despre trecutul tau. Acum ca ti-am povestit tie toate astea te-as ruga sa nu ma invinovatesti pentru comportamentul meu. Ma simt mai liber sa stiu ca am povestit cuiva toate astea si in momentul de fata conteaza doar prezentul, nimic mai mult.
-Bine, dar...eu acum imi dau seama ca am avut o copilarie frumoasa spre deosebire de cele indurate de tine. Suferinta ta trebuie stearsa si sunt dispus sa te ajut cu orice pret.
-Asa sa fie, acum, sa uitam acest episod nefericit si sa ne bucuram de faptul ca ne-am intalnit.
-Credeam ca nu vei mai spune asta. Am spus eu usor chicotind.
             Efrem isi sterse lacrimile de pe fata si ma privea cu ochii sticlindu-i de bucurie.Imi lua mainile intr-ale lui si ma trase spre el dupa care ma surata. In acea zi am vorbit incontinuu si totusi i-am spus si eu lui despre primul meu iubit... cel care s-a aruncat in fata trenului. Despre parinti mei morti in accident si despre bunicii mei foarte bogati care imi dadeau bani pentru a fi siguri ca nu ma gandesc cumva sa ii vizitez...de fapt asta era si adevaratul motiv pentru care ei ma trimisera la oras, pentru ca nu voiau sa ma aiba pe cap. L-am auzit odata pe bunicu vorbind despre mine ca o povara in plus adusa la batranete. Efrem a ramas peste noapte la mine...
            Dimineata se trezi inaintea mea si imi pregati micul dejun. Cand m-am trezit m-am impiedicat in blugii mei aruncati pe jos si am dat cu nasul de pamant, dar Efrem nu auzi bufnitura asa ca nu veni sa ma vada infasurat in cearsaf si plangandu-ma ca ma doare nasul...era mai bine asa. Intr-un final am reusit sa fac un dus si sa ma imbrac dupa care m-am dus sa mananc. El ma intampina zambitor si imi facu semna sa iau loc la masa alaturi de el.
-Haide sa mananci, sper sa iti placa. Spuse el entuziasmat.
-Multumesc.
-Nu ai pentru ce, macar atat sa fac pentru tine.
-Nu trebuie sa faci nimic, tot ce iti cer e sa ramai cu mine. Am spus eu inrosindu-ma la fata
-Acum nu mai putem da inapoi. Completa el provocator.
-Cred ca nu. Am spus eu pe acelasi ton si m-am apucat sa mananc, trebuie sa recunosc ca facea cea mai buna omleta...si nu mi se parea doar mie.
-Iti place? Intreba el.
-Da...foarte mult. Am spus eu cu gura plina.
-Nu vorbi cat manaci, nu se cuvine.
-Daca spui tu. Am spus eu usor iritat.
-Glumesc doar. Ma linisti el pe un ton calm     


---Va urma---Astept pareri