sakura
Image is not important! so don't u STARE!
A N B U
Hunter-nin (A-rank mission)
Chakra: 122
Offline
Gender:
Posts: 1248
5.00 ryo
View Inventory
Send Money to sakura
|
|
« on: April 23, 2007, 12:25:01 AM » |
|
ceva ce am scris prin clasa a 12-a ... well momentan nu am nimic nou ... ce am e in eng ... poate o sa le postez si pe acelea ... da mi-ar placea si mie o parere ^^ ...
Asonanţe
Deşi ochii nu mai puteau privi claviatura În care acum albul şi negrul deveneau una Mâinile fugeau în marş alegro pe clape În timp ce ochii se scăldau în şuvoi de ape
Şi din pian părea a răsuna un strigăt disperat Întru-n sunet cristalin, suna limpede şi curat Tot mai clar un suflet prea îndurerat Ce-şi căuta alinul în fărâma unui sunet Unui cântec
Dar dintr-o dată cântul, ce părea o fugă de trecut Îşi găsea conturul într-un marş funebru Dar ce ciudat, un sunet fals întrerupe tot Să fi fost diez, bemol? 2 note nu se potrivesc
Şi unde să fie greşeala? Partitura pare clară. Să fie lacrimile din ochi ce-mpiedică să vază? Mai bine zis cântecul de mult se sfârşise Acum poate îşi aştepta Dacapoul al fine
O notă mult prea sus, iar alta mult prea jos Din ce clapă ai sunat cea a bemolilor, diezilor? Sau a clapelor albe? în ce arpegiu te voi găsi? Oare armonia vreodată va veni?
Ce gamă vom cânta? Ce cântec ne va face una? Ce voce fi-vei, basul, sopranul, terţa, altul? Ce voce fi-voi eu? Pe care rând din partitură? Oare-n ce măsură?
Călătorind pe clape în căutarea armoniei. Şi partitura cine o va scrie?
iar urmatoare nu cred k a avut parte de prea mult "display"
Vis efemer
Vâjâie vântul … dar totuşi molcom bate Printre ramuri înverzite Vântul cald de primăvară Ce pe zări albastre zboară
Atât de dulce-i mângâierea adierii Şi-nchinzându-mi încet ochii Visez la al meu iubit a cărui mângâiere Ar putea să se cuprindă într-o adiere
Şi-apoi atât de cald, atât de dulce Din depărtare pe undele zării aduce Un cântec din strune de chitară Ce se-ncheagă cu apa de izvor şi-o vioară Atât de departe dar parcă atât de aproape Întind mâna să-i prind notele calde Dar se pierd în abur sub soare Nu sunt, nu au fost, o clipă doar, poate
Iar lacrimi amare curg pe pleoape De durere, de dor, nu-mi e aproape Şi dintr-o dată o mână atât de plăcută Obrazu-mi mângâie, faţa tăcută
Credeam a fi blânda adiere Şi am acceptat acea stare Punând mâna mea pe mâna cea caldă Ce în loc de-a fi o suflare era…
Era a lui … da ce bucurie.. Dar încă credeam a fi adierea Era prea frumos să fie adevărat Căci îl ştiam îndepărtat
n-am vrut să deschid ochii să nu spulber această minune, această duioşie acest vis minunat coborât din eter suflarea i-o simţeam mai aproape era pe frunte apoi pe pleoape şi-apoi atât de dulce mai dulce ca orice am gustat din fagure de miere din buzele iubirii mele
dar… nu … a fost doar vis un vis efemer, un drum spre abis am visat, n-am fost nici lângă ape nici suflarea nu i-am avut pe pleoape eram în cămăruţa mea citind o carte ce vise, vise mi-a dat o parte vise pe care în realitate aş vrea să le am dar mai mult inima-mi zdrobit-am cu propriile mele frământări cu propriile mele visări.
urmatoarea e f veche ... clasa a 8-a ... cu cateva modificari pe parcurs (nu mari)
Casa
Lumina rece a lunii peste sate coboară E noapte pe cer stele se aprind iară. Se strâng pe la case toţi oamenii Şi-n fiecare casă se aprind lumini
Dar într-o casă fără geamuri, Fără oglinzi şi lumânări Lumina nu apare E frig şi disperare.
Un copilaş se stinge-n întuneric Iar mama plânge cu durere Se roagă aşteaptă o minune Lacrimi curg în rugăciune
Copilul către mamă priveşte Lacrimile inima-i zdrobeşte „Mamă nu mai plânge” copilul îi şopti Cu vocea stinsă copilul glăsui
Căci astăzi cerul e deschis Să pot zbura spre Paradis Cu faţa lină dar îndurerată Copilul plecă pe lumea cealaltă
Îngeri l-au purtat spre ceruri Dincolo de aştrii Acolo-n zări strălucitoare şi senine Unde moarte nu există nici nu vine.
... momentan cred k ajunge...
|