Blood tear

[Akate]

Un nou capitol...care cred eu ca o sa va lase putin suspans, astept noi pareri.
     CapIV-O propunere


     Fata se uita uimita la el, incerca sa vorbeasca insa cuvintele nu voiau sa ii iasa din gura. Akino isi intepa usor buza lasand sa curga putin sange din ea. Kumori se uita la el nedumerita insa reusi sa isi lase mirare si spuse:
-Ci-cine esti tu?
-Cineva la fel ca tine...nici eu nu apartin de vreo lume, nu sunt nici demon si nici inger, am cautat alti ca mine insa singura pe care am gasit-o ai fost tu. Vreau sa ne intelegem bine, banuiesc ca vom fi mai usor acceptati.
-Cum adica "acceptati"? Eu nu cer sa fiu acceptata, mie imi place situatia actuala. Desi mintea, nu voia sa para incantata de ceea ce spunea baiatul ciudat din fata ei. Ochi lui aveau o licarire stranie, lipsiti de expresie insa pareau atat de patrunzatori. Analizandu-l mai atent isi dadu seama ca manile aveau un aspect aproape scheletic...defapt toata statura lui dadea imaginea unui lord intunecat. Brusc se intreba daca si ea creeaza aceeasi impresie, insa isi alunga rapid din minte intrebarea. Meditatia ii fu intrerupta de glasul soptit al baiuatului.
-Eh, eu am incercat. Daca te razgandesti sa ma anunti. Akino se ridica de la masa cu miscari surprinzator de rapizi si isi lua la revedere de la Kumori cu un gest simplu al mainii.
     La randul ei fata se ridica si ea, isi lua ghizdanul si hotara sa place de la restul orelor din acea zi. Iesi fara sa fie observata din cantina si se indrepta spre iesire. Curtea liceului era acum goala si soarele arunca raze jucause pe fata ei neteda. Instinctiv duse mana la ochi pentru a-i proteja de lumina si isi continua drumul spre casa. Ajunsa la destinatie isi arunca ghiozdanul si isi schimba hainele. Lua o carte in mana si incepu sa o citeasca. Era o carte despre simbolistica, aceasta arta o pasiona...avea o intuitie deosebita si simbolistica era singura ei cale de adaptare umana. Studia inca de mica ambigramele si istoria vechilor confrerii. In special o pasionau evenimentele intamplate in Europa, ea fiind nascuta in Italia, la Roma...insa rapid adusa in Japonia, aceasta fiind tara tatalui sau, desi ea simtea ca locul ei nu e aici. Pe zi ce trece pasiunea ei pentru aceste lucruri crestea tot mai mult si acum statea cufundata in lectura. Citea despre seminificatia unor picturi renascentiste despre care se spune ca ar contin semnale ascunse. Tot ce isi dorea era sa faca o calatorie in tarile ce adaposteau sub patronajul lor frumoasele obiecte de arta. Pictori precum Michelangelo sau Da Vinci, El Greco sau Rembrand parca o chemau spre lumea lor demult apusa. Prinsa in incercari nereusite de a descifra sensul adevarat al picturilor ce le avea reprezentate in fata ochilor nu isi dadu seama ca e urmarita. Brusc simti o rasuflare rece in ceafa si isi aduse aminte ca nu are animale de casa. Se intoarse rapid si nu fu prea surprinsa cand il gasi pe Akino stand langa ea. Calm intreba:
-Ce cauti in casa mea...ti-am lasat eu permisiunea sa intri? Stii ca asta se cheama violare de domiciliu, nu?
      Baiatul usor amuzat de incercarea fetei de a-si ascunde mirarea raspunse cu un glas ironic:
-Ar trebui sa fii mai atenta cand lasi usa deschisa. Ar fi pacat sa vina cineva si sa iti taie gatul luand tot ceea ce ai tu in casa.
-Asta era planul tau diabolic sau ai trecut doar in vizita?
-Doar in vizita...insa nu vreau sa ne certam. Uite ce e, eu am venit aici cu un scop si anume acela de a te intalni pe tine...baiatul fu intrerupt de vocea batjocoritoare a fetei.
-Pai si normal, pe cine ai vrea sa gasesti in casa la mine, ultima oara cand am verificat parca stateam singura. Spuse Kumori imbufnata.
-Inainte sa fiu intrerupt atat de brutal cu o remarca bine de tinut mine...parca spuneam ca am venit sa te intalnesc pe tine. Noi doi trebuie sa descoperim adevarul in carul cu minciuni. Nu suntem oameni insa putem trece usor ca fiind...mai multe iti voi spune la timpul lor.
-Despre ce adevar vorbesti? Intreba fata de-a binelea enervata.
-Ti-am spus, mai multe imformatii vor veni la timpul lor. Pentru inceput va trebui sa facem o calatorie...si sa renuntam la scoala.


---Va urma---

[Sharra Naght]

super.......continua.......dar....Shadow dance?

[Akate]

Uite ca pun acum si continuarea, sper sa va placa si stiu ca am folosit un pic cam mult dialog in acest cap. Astept noi pareri.
CapV-Continuare


      Kumori se uita cu ochi mari la baiat, isi ingusta privirea si nu ii veni sa creada cat e de naiv Akino.
    "Adica vine la mine din senin si se asteapta sa ii ascult balivernele...cum adica sa renunt la scoala!?!" Isi spuse fata in gand.
-Observ ca esti inca nedumerita...stiu ca tu vrei sa pleci din Japonia pentru ca nu iti mai place, stiu ca vrei sa vizitezi Europa si mai ales locul in care te-ai nascut, asa ca m-am gandit ca aceasta oferta va fi buna pentru tine.
-De unde stii asta...eu nu am spus nimanui despre asa ceva.
-Nu sunt prost...si nici naiv, stiu foarte bine unde te-ai nascut si ce pasiuni ai.
-Si ce altceva mai stii despre mine!? balbai Kumori ca pentru sine insa constienta ca baiatul a auzit-o.
-Multe si mai nimic avand in vedere cat de imprevizibila esti.
-Accept sa mergem, dar cum trecem de vama, avem nevoie de acord parental pentru a parasi tara, inca nu avem varsta leg...Insa cuvintele fetei ramasere neterminate fiind intrerupt brusc de Akino care ii arunca niste hartii pe masa. -Ce sunt astea?
-Actele noastre false, Kumori si Akino Yzuka, proaspat casatoriti, tu ai 20 de ani si eu 22.
     Fetei ii trebuira cateva secunde bune sa priceapa ce spunea Akino. Se apleca dupa acte si pentru inceput crezu si ea ca is reale, pasaport nou, buletin, certificat de nastere, pana si act de casatorie. Toate pareau cat se poate de legale si Kumori se uita nedumerita la el.
-C-cum ai facut asta? Reusi ea sa spuna.
-Cateva poze, o copie dupa semantura ta si totul se poate rezolva...ca prin magie. Rosti baiatiul cu un ton misterios, refuzand sa dea mai multe explicatii.
     A doua zi Kumori si Akino se intalnira fiecare cu cate o geanta mare in spate, insa unde nu aveau haine ci carti. Cei doi pareau ca pleaca intr-o vacanta si nimeni nu parea sa suspecteze ceva. Ajunsi in aeroport Akino se oferi sa ii care bagajele fetei si acesta accepta fara ezitare. Fata facea eforetiuri mari sa isi pastreze expresia fericita pe fata desi in realitate era foarte nelinistita de evenimentele petrecute. La casa de unde se cumparau bilete pentru Italia, o femeie imbracata intr-o uniforma albastra le zambi chinuit. Probabil zambetul pe care il afisa de fiecare data si:
-Va dorim zbor placut domnule si doamna Yuzuka. Spuse casierita plictisita de asemenea replici desi incercand sa para incantata.
     Kumori bagui un multumesc si impreuna cu Akino se indreptare spre avion ocupandu-si locurile la clasa I. Acum fata parea mult mai linistita avand in vedere ca au reusit sa treaca cu bine de controlurile din aeroport...si totusi o noua intrebare i se ivi in minte. Ce aveau sa faca ei in Italia.
-Auzi, pot sa te intreb ceva?
-Da-i drumul! Raspunse baiatul un pic sceptic.
-Ce facem noi in Italia?
-Ti-am spus doar, suntem in luna de miere, avem nevoie de o vacanta. Baiatul avea acumun ton ironic si cu greu isi putut stapani rasul.
-Eu chiar nu glumesc, insa daca nu vrei sa imi spui, fie...voi astepta pana cand ajungem. Sper ca ai luat camere bune de hotel.
-Vrei sa spui camera, doar nu crezi ca o sa stam separat, am stari intrebari avand in vedere ca suntem casataroti. Spuse Akino in soapta avand grija sa nu ataraga atentia celor din jur.
     Ochii Fetei se marira brusc, insa refuza sa mai spuna ceva. Isi intoarse capul spre geam si privea linistita nori albi si grei de langa ea. Cand zubura cu propriile aripi, ii se parea totul mult mai frumos, insa acum avea o cu totul alta senzatie. Parca pe cer nu mai era loc si de avion, nori pareau sa se adune in semn de protest si soarele disparea incet pe dupa ei. 


---Va urma---

[Sharra Naght]

suuuuuuuupppppppppppppeeeeeeeeeeeerrr ai pass de la mn

[Akate]

Ms Sharra Naght...Acum sa pun urmatorul capitol, sper sa va placa desi la sfarsit nu e descris chiar bine.
CapVI-Hotelul

        Pe timpul zborului Akino mai bolborisi cate ceva insa Kumori nu se sinchisi sa ii dea atentie. Se linistise treptata si acum inceapea chiar sa fie incantata de calatorie. Cand in sfarsit au ajuns in aeroportul din Roma, fata era fercita ca putea sa se ridice de pe scaun, zborul fusese lung si ca tot meniul sa fie compet au fost si cateva atentionari de furtuna. Lihnita de foame se uita la Akino:
-Ti-e foame? Intreba ea.
-Da, dar o sa mancam la hotel, avem masa asigurata si reduceri pentru cupluri. Raspunse baiatul batjocoritor.
         Fara sa mai spuna nimic, cei doi au ajuns la hotel in liniste, trecand si de aceasta data de vama. Camera de hotel era minunata, un pat urias trona in mijlocul ei, covoarele erau facute manual si perdelele erau din matase pura. Culoarea predominanta era rosul si ferestrele largi ii dadeau un aer regal. Baia era si ea mare avand o cada in stil vechi, rotunda...insa care era tradata de tehnologia moderna, cu tot felul de beculete si luminite ce se aprindeau apasand doar pe un buton. Fetei ii placea atmosfera calda ce o oferea camera si eleganta cu care era decorata. Din spatele ei se auzi o voce:
-Deci, iti place?
-Da...e destul de frumos, dar se putea si mai bine. Raspunse fata parca pentru a-l intarata pe baiat.
-Daca nu iti place, poti oricand sa pleci in strada.
-Nu, multumesc oricum pentru oferta. Deci cand putem manca ceva?
         Akino nu ii raspunse, se indrepta surazator spre usa si o deschise. Un barbat imbracat intr-o uniforma neagra si cu niste manusi albe astepta serios cu un carucior plini cu tavi cu mancare la usa. Baiatul lua caruciorul si ii dadu omului niste bani dupa care ii ceru sa plece.
-Acum cred ca putem...
-Da, dar mancam pe jos?
        Baiatul isi indrepta privirea spre un colt al camerei unde era o masa cu doua fotolii, fara sa spuna ceva incepu sa aranjeze masa si o pofti pe Kumori alaturi de el. Au mancat rapid avand in vedere ce foame le era. Si acum se priveau unul pe altul parca vrobind cu ochii. Akino se hotara sa rupa tacerea ce se asternu peste ei si spuse:
-Maine avem o zi lunga, asa ca ar fi mai bine sa dormim in aceasta seara.
-Normal ca dormin, doar ce credeai ca o sa facem. Uite cum o sa fie, tu dormi pe jos, iar eu in pat pentru ca sunt fata si merit mai mult confort. Spuse Kumori ironic.
-Da de ce sa nu dormi tu pe jos...sau in cada si eu a dorm in pat.
         Fata prefecandu-se ca nu il aude, incepu sa i-a cateva paturi de pe pat si o perna si le ajeza frumos pe jos, ca un fel de sac de dormit. In spatele ei Akino privea nedumerit ce facea Kumori.
-Doar nu ai de gand sa spui ca eu voi dormi acolo.
-Exact asta voiam sa fac...se pare ca imi citesti gandurile...
-Da nu imi con...
         Cuvintele baiatului ramasera pentru a doua oara neterminate. Kumori il intrerupse brusc:
-Ma duc sa ma schimb, sper sa dormi bine.
          Cand fata se intoarse de la baia, era imbracata intr-o camasa neagra de noapte, lunga aperoape pana la genunghi. Pielea ei alba in contrast cu acel negru iti dadea senzatia unei stafii perfecte si pentru cateva momente Akino privi uluit la ea. Aceasta insa nu ii arunca nici o privire, insa baiatul se inrosi la fata. Intr-un acces de curaj, acesta se indrepta usor catre Kumori si o prinse de talie. Ea se uita mirata la Akino insa nu avu timp sa spuna ceva. Buzele lor s-au unit intr-un sarut. Fata la inceput riposta insa in scurt timp se lasa in bratele partenerului ei fara sa spuna ceva. Era un moment magic, doar ei in acea camera. II simtea rasuflarea lui calda pe pielea sa race, insa brusc totul se termina. Kumori se desprinse din bratele baiatului, isi sterse buzele rosii si se intoarse fara cuvinte spre pat, refunzand sa se mai uite la Akino.       


---Va urma---

[Sharra Naght]

supppppeeeeeeeeeeeeeerrrrrrrbbbbbbbb mai ales partea cu sarutul.......

[purple_angel]

Romantic ...pur si simplu romantic ...ador finalul! Ah!nu poate sa faca cineva un film sa vad si pe viu sarutul !!!  ....lovely!

[Akate]

Va multumesc pentru critici si aprecieri. Acum astept noi pareri si iata urmatorum capitol:

CapVII-Mistere


             Noaptea decurse linistita. Kumori se trezi dupa un lung somn ce ii stersese oboseala din timpul zilei si Akino facu la fel. Cei doi nu si-au vorbit la micul dejun insa ca ziua sa fie buna, baiatul se uita la fata si ii spuse:
-Imi cer scuze pentru iesirea de seara trecuta...nu stiu ce a fost cu mine. Akino rasufla usurat desi isi simti obraji luandui foc.
-Nu e nimic...voi trece cu vederea si in plus acum pe mine nu ma intereseaza scuzele tale. Mormai Kumori incercand sa para afectata...desi nu ii prea reusea. Baiatul cu greu isi putu stapani un zambet si cu vocea serioasa relua:
-Azi avem multa treaba, vreau sa mergem pe strazile Romei si in special la Panteon.
              Fata facu ochi  mari cand auzi de Panteon. Ce puteau ei gasi la Panteon? Se intreba brusc...dar fara sa vrea ii veni alta intrebare in minte. Ce cautau ei de fapt?
-Ce cautam noi? Si ce am putea gasi intr-o cladire considerat simbol pagan...de altfel, acum mult timp de cler. Tot interiorul a fost distrus, toate statuile zeilor au fost facute bucati datorita reprezentarilor antireligioase...si asta doar din ordinul Vaticanului...
-Stiam si eu asta, oricum nu am spus ca am putea gasi ceva in Panteon...ci sub Panteon. 
-Inca nu mi-ai raspuns la intrebare...deci?
-Scopul cautarii va trebui sa il afli singura, eu il stiu insa imi este interzis sa iti spun. Replica baiatul cu un aer de mister insa incredibil de serios.
-Din ce in ce mai multa prostie. M-am cam saturat de tine si de cautarile tale. Nu prea am nimic interesant de facut asa ca voi merge sa ma plimb...Singura!
-Ba nu o sa mergi. Trebuie sa iti arat ceva foarte important care o sa te lase pana si pe tine cu gura cascata.
              Fara sa mai astepte raspuns, Akino o lua de mana pe Kumori si se gradise spre un taxi. Ii ordonase soferului sa mearga la panteon si pentru eventuale certuri ii comunica fetei din priviri ca ar fi mai bine sa taca. Aceasta se uita ofuscata pe geam si ramase placut surprinsa de obiceiurile si veselia italienilor. Erau destul de diferiti de japonezi si isi dadu seama ca acum nu are acel sentiment de dezgust permanent. Cand cei doi tineri coborara din taxi, Akino se indrepta grabit spre o strada laturalnica. Brusc Kumori isi dadu seama ca incepe sa coboare, dar unde?
-Unde coboram? Intreba ea usor agitata insa nu primi niciun raspuns. Baiatul ajunse in dreptul unei usi incastrate in piatra, facuta cu atata precizie, incat daca nu te uita foarte bine nu realizai ca este o usa. Bocani de trei ori si in fata lor aparu o fata imbracate modest cu niste blugi si un tricou ponosit. Avea parul scurt si o privire de resemnare ce putea fi usor citita prin ochi ei albastri. Kumori isi duse instinctiv mana la nas caci din spatele usii venea un miros inabusitor de sange uscat.
                Fata cu parul scurt se prezenta ca fiind Mia si ii ruga sa o urmeze pe scari in jos. Cei doi o ascultara si la capatul scarii Kumori avu parte de un soc. Toti erau acolo, toti fara exceptii. Cu piele alba si fara vre-o urma o privea sarcastic. Toti cei de care aduzase ea si le bau sangele fara mila o priveau acum superiori si incantati de viata ce o duceau. Fata nu mai fu in stare sa spuna ceva si cazu in genunchi cu ochii in pamant. Akino nu se obosi sa o sustina, ramase si el mut cand vazu o fiinta atat de minunata ce se indrepta spre ei. Era atat de frumoasa si gratioasa incat si lebedele ar fi invidioase pe ea. Ochi verzi sclipeau in lumina diafana a becurilor cu neon si fata de un alb cadaveric ii era incadrata de parul lung si negru ce ii cadea ingrijit pe spate. Semana oarecum cu Kumori, dar era totusi mult prea diferita de ea.
-Eu sunt Eleny. Spuse aceasta cu vocea melodioasa, dar de o raceala ce iti ingheta sangele.   


---Va urma---

[purple_angel]

Deci nici nu pot sa exprim cate de mult imi place noul capitol!!! Il Iubesc..stai ..nu Il ador! WOW!

 

[Akate]

Ma bucur mult ca iti place  . Acum pun urmatorul cap si astept noi pareri
CapVIII-Eleny



               Mirosul intepator de sange combinat cu tot felul de parfumuri ii inundau lui Kumori narile si o faceau sa se simta slabita. Intr-un tarziu reusi sa se ridice de jos si Eleny se apleca sa o sutine. O duse pe un fotoliu pentru a se odihni. Kumori isi tinu priverea in pamant si nu indrazni sa se uite la fata din fata ei. Aceasta insa o privea ironic si cu vocea rece ii spuse:
-Ma bucur sa te cunosc Kumori. Astept acest moment de ceva timp si sincer ma asteptam sa fii altfel...insa observ ca nu esti decat o fiinta patetica ca toti ceilalti de aici.
-Cine esti? Cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine si presupun ca nu ai dorinta de a te crede superioara mie. Replica Kumori cu aceeasi voce rece si calma.
-Nu ma cred superioara tie, ci sunt. Totul e simplu, tu traiesti in banalitatea vietii, ai impresia ca te dezgusta umanul insa nu e asa. Kumori, nu esti decat o piesa mica intr-un puzzle, nu esti unica, esti la fel ca ei. Spuse Eleny apasat si aratand cu mana spre multimea de fiinte cu fata alba a caror corpuri se miscau cu atata usurinta ca pareau a fi dezarticulate.
                Kumori ingheta la auzul acelor spuse de fiinta din fata sa. Brusc i se paru ca ea are dreptate. Simti cum deschide gura si vrea sa riposteze insa cuvintele nu voiau sa iasa...vocea i se stopa si corpul incepu sa  ii tremure. Simte frica cum ii inunda ratiunea, era acel sentiment de inferioritate, de neputinta pe care il mai simti o singura data in viata sa.
-Frica e ceva pur uman draga mea...tu esti pur umana si poate de aceea ma intereseaza persoana ta...Cuvintele lui Eleny o apasara si mai tare pe Kumori si ii veni greu sa perceapa ultimele cuvinte rostite cu o muzicalitate aparte. In vocea fetei se simtea accentul italian si zambetul cald pe care il oferi o mai facu pe Kumori sa se destinda.
-Hai Kumori, trebuie sa iti spun ceva! Sa iti explic ce e aici! Cuvintele lui Akino taiara aerul incarcat ca o lama de cutit si fata se bucura nespus sa il vada. Se ridica cat de rapid putu de pe scaun si il urma intr-o camera ce oferea o atmosfera calda. Pe peretele drept era o tapiserie din brocart italin si mobila era facuta in stil vechi cu decoratiuni in relief crestate pe lemnul negru. Ferestrele mari erau acoperite de draperii visinii semitransparente. Pereti erau vopsiti in culoarea coniacului si o replica a tabloului "Madonna cu sarpele" de Caravaggio trona pe peretele stang . Kumori lua loc pe o canapea, alaturi se aseza usor Akino si ii lua mainile intr-ale sale.
-Nu e bine sa te pui cu ea. Spuse acesta referindu-se la Eleny. E puternica, foarte puternica si stie sa profite de tot ceea ce are. Stie sa se puna in valoare si e foarte periculoasa datorita misterului ei. E diferita de toti ceilalti si are ceva ce ii atrage pe toti. Ceva ce cred ca ai resimtit si tu.
-Da...Dar cine e ea, ce e ea?
-Un demon in trup de inger. E la fel ca noi, jumate demon, jumate inger. Nu e nici buna, nici rea insa in momentul in care cineva vrea sa o opreasca e vai de acel cineva. E foarte calma si acum are nevoie de tine...
-De mine, de ce? Daca e asa puternica precum zici se poate descurca singura in orice...
-Ne e chiar asa. Nimeni nu stie ce isi propune, insa unii spun ca ar fi mai bine sa nu o  intrebi.
-Ma rog, daca zici tu, oricum ce cauta toti aici.
-Prin "toti" banuiesc ca te referi la mortii vii.
-M...mortii vii? Adica ei is morti si vii!?! Nu se poate!
-Ba se poate. De asta te vrea Eleny, pentru ca tu nu poti omora, tu omori si invii in acelasi timp.     
 


---Va urma---

[purple_angel]

Ha ha ha!sincer ma bucur ca a aparut cineva ca Eleny. .nu imi prea placea Kumori era prea....noah...rea cu Akino!
Finalul e interesant! faptul ca nu poate omora pe nimeni ...nu ma asteptam la asta...
Deci toti "morti vii" sunt defapt persoanele pe care e credea ca le-a omorat..ca si tipu ala din Primul Cap...zuper.
Astept sa vad ce rol are Kumori in toata treaba asta cu Eleny! POST SOON ,PLS! 

[Akate]

Ma bucur ca va placut cap anterior...astept noi pareri despre acest capitol!
CapIX-Trecutul lui Eleny

*Flashback*

            Ploaia se izbea cu putere de trupul ce zacea pe pamantul ud. Chipul ii era ravasit de durere si rochia neagra era sfasiata in toate partile. O balta imensa de sange se forma incet in jurul ei...insa ea nu simtea acum nimic. Lesinase din cauza chinurilor prin care trecuse. Tot trupul ii sangera insa curios era ca nu se vedea nici o zgarietura, oricat de mica. Pielea parea ca da afara fiecare picatura de sange direct prin ea.  Isi deschise ochii si privi cerul negru...fata alba ii era lipsita de orice expresie si in privire se putea citi cu usurinta regretul. Se ura pentru ceea ce facuse si isi dori sa dea timpul inapoi pentru a rectifica greseala...dar nu era posibil. Era un inger, o fiinta minunata insa care era diferita. Din dorinta de a descoperii lucruri noi se aventura in tabara demonilor. Se dadu dreptul unul dintre ei si ii pacalise pana la un anumit punct. Isi aducea aminte cum cu o zi in urma ei au descoperita ca Eleny avea ambele aripi albe si ca era un inger. Au batut-o pana cand fata nici nu mai sufla. Au crezut ca e moarta, insa El nu o lasa sa moara. Ii daduse ca pedeapsa o viata vesnica pe pamant ca o creatura ce nu avea sa se integreze niciodata ca om. Isi capatase o aripa neagra si una ramase alba. Isi jura sa nu mai comita aceste greseli si isi ceru scuze de mii de ori in fata Tatalui. Scuze care insa nu au fost acceptate. Timp de 100 de ani trai asa cum traieste si astazi. Daca tot nu putea sa fie ce a fost, isi permitea sa isi creeze mici tabieturi umane ale vietii de zi cu zi. Ii placea din cand in cand sa mai iasa cu vre-un om la o intalnire...ii placea sa fumeze desi nu isi permitea mai mult de o tigara pe zi sau chiar mult mai rar. Avea o viata lunga de trait si nu voia sa isi strice plamanii atat de repede. Conceptiile ei erau diferite de cele ale oamenilor, frumusetea-i neasemuita vrajea pe oricine si mintea agera o ajuta adesea.

*End of flashback*

Dupa o lunga tacere, o voce taie aerul asemenea unei lame de cutit. Se putea citi resemnare si totodata curiozitate:
-Nu mi-am imaginat nici o clipa acest lucru depre Eleny. Am crezut ca e doar o fata ingamfata ce are putina putere si o exploateaza la maxim.
-Te rog sa nu ii spui lui Eleny acest lucru Kumori...adica eu sunt singurul ce ii stie trecutul si nu as vrea sa afle si alti acest lucru. Spuse Akino mai mult in soapta.
-Stai linistit...Raspunse Komri.
             Cei doi se aflau inca in acea camera de aproximativ o ora. Brusc manerul usii se rasuci si in prag aparu ea, Eleny.
-Cred ca ai avut destul timp sa ii explici totul lui Kumori. Spuse aceasta rece.
-Da, am avut, multumesc!
-Na-i pentru ce. Acum daca se poate, te rog permite-mi sa vorbesc si eu ceva cu ea.
             Nu veni nici un raspuns, insa baiatul se ridica si pleca din camera tacut. Eleny se aseza alaturi de Kumori si privi spre tablou...cu un zambet triumfator pe fata fata spuse:
-Caravaggio era un pictor neasemuit...acta o demonstreaza si acest tablou.
-Da, ce pot sa spun, cred ca e cea mai reusita copie pe care am vazut-o pana acum.
-Dar cine a vorbit ceva de o copie? Ai in fata ta autenticul. Cel expus in muzeu este o copie si te rog, nu mai fa aceasta fata mirata pentru ca nu ai de ce. Bun, acum hai ca schimbam subiectul, ce zici?
-Bine...apuca Kumori sa ingane.
-Probabil ca Akino ti-a spus deja de ce esti aici, si ce cauta toate "marionetele" aici...
-Am aflat, insa am si eu cateva intrebari pentru tine Eleny...si ai face bine sa imi raspunzi?
-E cumva o amenintare...eh, nu conteaza, ia sa vedem ce intrebari ai sa imi pui.
-Ce nu iti convine tie...ce vrei tu? Ce nu iti place la lumea asta!
-Ma ingrozeste trecutul meu, insa mai tare ma ingrozeste viitorul ce va sa vie. Nu vreau nimic si nu imi place nimic. Traiesc fara scop intr-o lume a viciilor cu propriile mele vicii si idei prea ciudate pentru a fi acceptate.
-Ma tem ca nu te prea inteleg? Insa din cate am intles tu nu poti muri...
-Si ce ai vrea sa fac? Sa cer moartea cand sufletul nu vrea sa moara...si mai ales cand nu mi-o permit?
-Nu...cred...adica nu prea stiu ce sa zic. Raspunse Kumori balbainduse si dorindu-si sa nu fi intrebat nimic.
-Nimeni nu incearca macar sa zica ceva...si asta pentru ca simt o usoara repulsie fata de mine...dar de ce? Spuse Eleny ramanand rece insa vizibil marcata de cele spuse. Razele soarelui cadeau usor pe fata-i alba si ochii ii straluceau ca doua faclii inghetate. Nimic nu era diferit si nici nu avea sa fie, doar daca trecutul ar putea fi sters...si asta nu se putea. Se considera pe sine o fiinta mancata de complexul inferioritati...desi nu era asa si poate chiar o stia.


---Va urma---

[Jane]

mi-a placut de la inceput si imi place si acum ii mf,fiecare cap are ceva interesant 

[purple_angel]

Interesanta tipa asta Eleny...o face  asa mica pe Kumori 

[Sharra Naght]

pune si urmatorul capitol plzzzzzzzz