Mikurianism in versuri si proza .O___o.

[Miku]

yeah, well...pana ma apuc sa`mi scanez arhiva de desene ? hai s`o dam pe poezie 



Tu

Un izvor de foc.
O bariera de nepenetrat.
Atat de asemanatoare unui joc
Atat de dispretuitoare, de neiertat.

Avalanse de aer estompeaza strigatul
Secunde vitregi de sunet taie visul.
Vad vocile trecutului neutru
Simt cum te asemeni unui monstru..

Iata`l, acel infiorator izvor
Dar nu ma lasi sa`ti imbratisez frica
Sa`ti fiu la randu`mi aparator
Sa`ti ascund privirile de furia antica

Si resentimentele ce`mi sfasaie firea
Agonia ce`mi distruge nemurirea
Soaptele tale`mi rasuna duios in urechi
Asemeni unui preaiubit cantec vechi

Tanjesc dupa o noua zi
Dupa a ta emancipare
Impreuna cu gandu`mi
Sa zbor peste bastardele hotare.


asa, daca gustati Mikurianismul cu placere, mai pun...daca nu, c`est la vie, mon ami.

[DreamsKeeper]

hmm ! like si ca sa nu fac un spam Nu comentez nota 9

[Miku]

yay, i got a 9     \m/(>___<)\m/ that RoXXorz XD

thanks alot, dude, dar totusi.. un mic comentariu nu ar fi stricat

[LaDy_D3viL]

Si mie imi place... Eu iti dau un 9,5... Nice work, glumeato:D E cam sobra, dar like it!!!!! ^____^

[Miku]

heck:P poezia mea nu prea oglindeste exteriorul meu sarumana, sarumana de nota, tho nu stiam ca e pe note p`aici...

si totusi, de ce nu comenteaza nimeni textul in sine? O____o

on another note..
daca am deja 2 comm, hai sa mai pun o perla


The last poem

This is the last poem I`m wasting on you,
Feeling like this has only caused me misery.
Making me see things in a different hue,
You neglected what was of intensity.

Searching for what never was to be,
You became a victim of your own ilusion.
And drove me to the limit of sanity,
Just so you can proove your vision.

I moarn your sudden loss,
For I am gentle of kind.
But I shall never feel remorse,
I am leaving you behind.

Though I feel so alone,
I won`t let in depression.
Though I still feel your thorn,
This won`t be my regression.

And even if I fell in tears,
Even if I collapsed under fears.
Even if alone, I am not at ease,
I will eventually find my peace.

You are not the best of me,
You never were, actually.
I just was not yet free,
And saw it all as a tragedy.

But now I see, now I feel,
As your creation, you claimed me.
But this time I am rising for real,
Stare in wonder, glare at what you see.

[Miku]

Well, mai punem si perla de dup`amiaza  :-' poate asta va placea mai mult, daca la cealalta nu am avut reactii

El si Ea.

Si o parere de rau puse stapanire pe sufletul lui.
Era inceputul.
Zbuciumul interior incepuse sa ii macine fiinta.
Sfarsitul debutase.


Fin precum un fir de matase, se infasura in juru`mi.
Eram pierduta.
Privirea`i adanca ma dezmierda, inconstienta zambeam.
Si pleca.


Speriata am revenit in simtire, vraja se sfarsise.
Vedeam vidul.
El a disparut, si a lasat in urma o mireasma usoara.
Paream fericita.


De la o distanta cosmica el imi urmarea miscarile.
Era confuz.
Am cautat. Si am sperat. Dar nu l`am mai gasit.
Se pierduse si el.


Ma vedea. Si nu gasea un drum inspre mine. Striga.
Striga innebunit.
Sfasiata de sunet, inima`mi indica locul promis.
Am alergat.


Si el era acolo. Tacut. Pierdut in ganduri. Era.
Am inaintat.
M`am asezat inaintea`i. Mi`am pus mainile intr`ale lui.
Cata caldura.


Ridica privirea. Plangea cu lacrimi de arama. In tacere.
Era socat.
Sfiita, am ridicat un deget. I`am curatat ochii de durere.
Mi`a zambit.


Ma privi indelung. Studiindu`mi fiecare tresarire. Calm.
Ma imbratisa.
Cu o voce stinsa imi sopti. -Ramai-. Si isi ingropa glasul.
Am ramas.

[DreamsKeeper]

Hmmmm !! e de rau ! Cea in eglz imi pune creierul la munca asa ca nu am citito si iti dau 6 iar cea ''El si Ea''       sincer asa ca iti dau 7 mai frumoasa a fost prima .

[sakura]

wow ... ai talent la scris, sa te tii de treaba asteptam sa vedem mai multe

[Miku]

Iti amintesti?

 Stii si tu cum e, da? sa te plimbi lejer pe strada, cu melodia preferata amenintand sa iti sparga timpanele, cu acele imense casti in urechi, simtind cum toata fiinta ta vibreaza, si cum din cand in cand mai scapi cate un murmur al liniei melodice pe buzele infierbantate de nerabdare sa ajungi sa iti vezi prietenii cu care stii clar ca te vei distra din nou de minune…Parca ar fi un vis frumos. Si inchizi ochii increzator, stiind ca mergi pe un drum prea bine cunoscut, si ca o zi asa geniala nu are cum sa fie distrusa de absolut nimic.
             Dar iti mai aduci aminte? De vremea cand abia pasisesi in “lume”? De prima data cand te`ai simtit mai matur? Si te`ai putut uita in vechea si plina de amintiri oglinda din baie, si ai vazut acolo ceva nou, ceva ce nu mai vazusesi pana acum? Dar de primul tau sarut? Cum te`ai simtit in momentul ala? Ai simtit ca poti zbura? Ca mori de rusine, fiind ca era primul? Dar extazul, pe acela l`ai simtit vreodata, dragul meu prieten? Te vad asa de mare si lipsit de griji, dar ochii tai aparati de parul des si de mii de vise ascund un copil de demult, un copil ce iese din cand in cand, si imi arata cat de bine e sa fii atat. Un copil.
            Parca mai frumos era cand ne puteam tine de mana la gradinita, si cand puteam vorbi deschis, fara frica. Si parca mai bine ne statea cu inocenta decat cu sarcasmul. Dar nu ai ce ii face. Crestem. Si tu ai crescut mai mult ca mine, dar din pacate te voi ajunge din urma in curand. Da, si pentru mine, “jucariile au stat” deja, si simt cum incep sa ma inunde responsabilitatile. Si de ce? Numai pentru ca asa trebuie? Eu nu vreau. Refuz. Vreau sa fiu din nou un copil inocent, si vreau din nou sa sper ca ma voi face mare mai repede, doar pentru a imi dori sa fiu copil din nou. Ce  cerc vicios complex, dar dureros de simplu.
           Ieri am fost in parcul acela vechi. Il mai tii minte? Primul parc al copilariei noastre. Cu leaganele acelea rosii. Acum era parasit. Si era trist. Si in mintea mea s`au derulat mii de imagini incetosate, si am simtit miros de iarba proaspata si de inghetata. Mai tii minte acel mic chiosc cu inghetata? Cum ne duceam cu banutii din pusculite si ne luam cate una pe saptamana? Si mereu luam aceeasi aroma? Si cum ai inceput sa plangi cand nu ti`au mai ajuns banii ca sa iti iei acea inghetata de ciocolata? Si cum doamna aceea draguta care mirosea mereu a trandafiri ti`a dat inghetata pe cat aveai, si ti`a zis ca esti baiat mare si ca nu trebuie sa plangi? Eu imi aduc aminte. Si imi voi aduce mereu aminte cum te`ai sters la ochi si o urma de sobritate a aparut in ei. Si m`am speriat. M`am speriat atat de tare. Stiam ca nu vei mai fi inocent niciodata. Stiam asta. Desi nu imi dau seama cum. Si acum regret acea remarca. Desi dansa nu avea nici o vina. Dar regret.
           Dar ia zi, acea ceainarie din colt, iti mai amintesti de ea? Cea care acum s`a transformat intr`un magazine alimentar? Da, aceea. Mai tii minte cand mi`ai zis ca vrei sa imi iei ceva mai dulce ca si inghetata cu ciocolata? Si mi`ai luat ceai de trandafiri? Mai stii? Eu da. Si acum il consider cel mai dulce lucru. Desi am crescut, si a trecut o eternitate si o zi de atunci, eu nu am uitat prima inghititura de ceai luata. Dar tu? Tu mai retii ziua aceea?
           Si pe mine? Pe mine ma mai tii minte? Mai sunt prezenta acolo undeva? Undeva in mintea ta? Ma tii asemeni mie, ca pe o comoara? Ma tii aproape de inima si de sufletul tau? Iti mai zboara gandul inspre mine uneori? Sau acum esti mare? Acum ai crescut? Acum nu mai esti tu cel de atunci? Unde ai disparut? Ce blestem mi te`a furat, prieten drag, de langa inima? Ce fiinta a indraznit sa mi te rapeasca? Sau poate ca doar ai uitat. Poate ca sunt doar atat. Uitata.


aceasta este o scurta meditatie in proza, pe tema trecerii de la copilarie la stadiul de om matur. Scrisa intr`un moment mai tensionat, reprezinta o sintetizare a sentimentelor pe care presupun ca le purtam cu totii in suflet.

[DeeDee]

Sigur ca da, e un sentiment caruia parca vrem sa ne opunem, sau poate nu.Si eu prefer sa ma numesc copil, sau "fiinta transcendenta", si parca stiu ca atata timp cat am in urechi castile si canta muzica, nimic nu se poate schimba; ca drumul meu cel arhicunoscut de picioare de asemenea nu imi va rezerva surprize...
 Orice alegere implica si o pierdere, nu? Prietenul tau chiar a existat sau preferi sa il cristalizezi sin amintirile tale? Este oare o metafora pentru Timp? pentru ca daca este, trebuie sa te felicit pentru aceasta alegere fericita.

 Imi plac poeziile tale, dar in acest moment nu am inspiratie pentru a le comenta.

Anyway, mai revin.