Proza Scurta.

[Arrows]

Pe lange ce am scris,care se vrea a avea o continuare,as vrea sa fie un topic pe care sa postez exclusiv proza scurta.Pozele reprezinta ideile pe care s-au cladit proza.

Momente efemere,Momentele vantului...

Iarna Verii


Mi-a placut foarte mult ideea.Vara transformata in Iarna.Pe loc m-am gandit,totul in lumea asta tine de noi,tine de cum vedem lucrurile.Sunt ierni reci,friguroase, care te incalzesc mai puternic si mai bine decat cea mai calduroasa vara din lume.Si veri care sunt la fel de anemice,efemere si ignorante incat le doresti sa dispara.Presupun ca in viziunea autorului Iarna care trecuse trebuia sa fie eterna.De aceea vede vara precum iarna...

Plimbarea Umbrelor.


Te-as invita la o plimbare dar stiu ca tu oricum n-ai accepta-o.Ai refuza-o,asa cum ai refuzat toate cererile mele.Insa ma bucur ca existi,esti acolo ca sa stiu ca macar odata imi vei accepta cererea,iar atunci cand o vei accepta si cand ne vom plimba,eu voi fi doar a ta si tu doar al meu.Iti voi tine umbra de mana si ma voi multumi cu atat,o bucurie mai mare n-as putea avea.Va fi destul sa te stiu aproape si totusi cu gandurile departe la altcineva.Te voi iubi destul...destul pentru amandoi...in asa fel incat niciodata sa nu te simti flamand ca mine,dezgolit si rupt de realitate,nu vreau sa mai simti durerea de atunci.Lasa-ma sa-ti soptesc cuvinte inocente,sa te port departe cu plimbarea mea,sa nu trebuiasca sa te ating,sa ma atingi,doar sa fii cu mine,singuratatea sa devina straina pentru mine.Sa privesti iarba si sa spui ca esti fericit si sa fii o frunza,atata timp cat esti cu mine.Sa-ti lasi umbra aproape de a mea,doar atat iti cer...insa tu nu stii asta...ce putin cere acea fata,pe care tu...nici macar n-o cunosti.

Florile canta seara,pentru florile din departare,florile de la capatul padurii.


Am auzit de multe ori intrebarea : "Oare plantele simt?".Bineinteles ca simt,chiar mai mult decat adierea vantului.Simt viata si o apreciaza mai mult decat noi.Doar gandindu-te la ziua de maine,gandindu-te ca maine ar trebui sa mori.Cum ti-ai petrece ultimele ore? Cu cine?Asa se simt poate florile,stau in bataia vantului si se roaga sa fie smulse,sa viziteze floarea de la capatul padurii,floarea despre care auzisera atat de multe.Despre care stramosii spuneau ca ar fi cea mai deosebita dintre flori,pentru ca,cumva rezista eternitatii si nu gusta vantul.Atunci ea era cea mai apreciata floare,cea mai interesanta.In ultimele momente,nu poti sa speri ca vei avea parte de fericirea pe care ti-o doresti,tot ce poti sa speri este ca intr-un final,cineva te va tine minte ca fiind floarea de la capatul padurii,ca vei fii dorita fie pentru ce ai cantat,fie pentru ce ai spus,scris,gandit...ca esti o floare speciala...in definitiv si noi suntem flori...Si florile canta cand sunt singure si florile canta cand mor...

[xXxA-LiL-BuTtErFlYxX]

foarte frumos ..foarte ..m'ai atins la inima ..woau ..kt de frumos  ..mai ales a 2a ..ft ft frumos ..ceea ce scrii ..se vede k pui suflet ..continua te rog..

[Arrows]

Hehe,se pare ca totusi cineva citeste,multumesc.Apreciez!

[Arrows]

Alte bucati din proza scurta,bazate pe aceeasi idee.O poza.

Vantul iubeste tapetul...Vant I



Tapetul este rupt si casa este pustie,doar vocea ta canta cu vantul.Doar vantul canta cu tine.Timpul a trecut si acum sureia greu dar plin de caldura.Cand ma gandesc la copilaria mea,simt cu obraji mi se incalzesc.Oare de ce timpul lasa cicatrici atat de adanci?M-am ridicat de la masa si am deschis cufarul era batran,foarte batran,probabil mai batran decat noi doi la un loc.In el,vad o fotografie cu noi doi.Probabil ca iti amintesti ziua cand ne-am cunoscut.Eram pe o stanca,vantul imi cerceta hainele,vantul cuprindea totul.Cand ma gandesc la tine,doar vantul imi trecea prin minte.Eram asezata pe marginea stancii si citeam o poezie.Tu ai aparut langa mine si mi-ai atins umarul.Avem doisprezece ani si fugisem de acasa ca sa privesc stanca inca o data.O recunosteam,o mai vazusem undeva,candva mai demult,o recunosc dar oare ea ma recunoaste pe mine?Ma accepta sa stau pe ea si-i sa-i citesc poezii?Te-ai uitat la poezia mea si cu o semiluna copilaroasa mi-ai zambit,primul zambet pe care l-am invatat a fost de la tine.Am incercat sa zambesc ca tine,dar m-am schimonosit fara a reusi,ai ras si mai mult de mine.Eu am rosit si am incercat din nou.De data asta,un zambet s-a afisat pe chipul meu fara nici o trasatura.Nu aveam tristeti in viata,dar avem parte de o viata serioasa mult prea serioasa pentru mine.Parintii mei erau doctori si salvau vietii in fiecare zi.Dar pe a mea nu reuseau sa o salveze.Nu eram trista pentru ca nu stiam cum sa fiu trista,nu eram fericita pentru ca nici asta nu stiam.Eram serioasa,pentru ca asa ii stiam si pe ei.Mereu seriosi,imbracati corect si adecvat.Ma puneau sa invat des,si astfel am invatat ca trebuie sa nu pun intrebari si sa ma supun,eram un copil perfect,mult prea perfect.Invatam, aveam grija de casa,dar ma jucam cu tacearea si tacerea se juca cu mine.Vezi? fiecare om se joaca  cu ceva.Avem o rochita bleumaren inchis,de fapt n-aveam una,aveam tot dulapul plin cu rochiite bleumaren inchis.Le vedem in fiecare zi cand menajera venea si ma imbraca cu ea.De ce nimeni nu zambea? nu stiam...de ce nimeni nu era trist?nici asta nu puteam sa stiu.Tu ai fost prima persoana care nu era serioasa.Erai vesel tot timpul si imi zambeai de multe ori.Dar tu nu erai real,erai doar vantul,vantul care nu putea sa cuprinda o persoana fara un zambet de aceea ma inveseleai si pe mine,atunci cand vantul ne cerceteaza el lasa o parte din el in sufletul nostru,cum putea lasa o parte cand eu nu stiam sa zambesc?Tu erai vantul,vantul care ma cercetase si se oprise sa ma invete sa zambesc,dar cumva n-ai putut sa-ti continui drumul,si asa ai ramas o persoana...sufletul contopiti a doi,asa am devenit si eu ireala,insa eram doi...


Calcand pe urma mortilor.



Era devreme,mult prea devreme dar se lumina deja.Soarele sageta in toate directiile,strafulgerand cerul,facand loc luminii.Era mult prea devreme pentru orice eveniment.Seren calca frunzele facandu-le sa tresara,era suparat,nervos.Alta crima,si nu putea sa faca nimic.Era prins intr-un joc,in care el era victima.


Batran si admirat.


In fiecare zi cand privesc pe geam vad un batranel care iese singur si isi intinde hainele.Are un chip frumos,pare a fi un copil.El nu vorbeste cu nimeni -zambeste naturii si isi intinde rufele mai departe.Eu stau si-l privesc.El nu ma vede,desi daca m-ar vedea probabil ca m-as ascunde dupa perdea chiar daca nu ar fi niciuna,eu tot m-as ascunde.Mi-ar fi rusine sa afle cat de mult il admir,cat de mult ii admir batranetea si modul atat de frumos in care a imbatranit.Ca a devenit persoana care isi dorea sa devina,ca n-are regrete si ca reuseste sa iubeasca cand stie ca peste cateva zile totul va fi un vis frumos.Ca n-a fost niciodata casatorit, si ca totusi a iubit mult mai mult,ca a reusit sa iubeasca chibzuit prietena din copilarie si prietenul acestuia.El nu ma vede niciodata,sau poate ma vede si nu stiu eu.Acum opt ani,cand avea optsprezece m-a vazut plangand,m-a vazut suferind si a venit la mine si mi-a spus:

- Nu stiam ca si perdelele se rup uneori,nu-ti mai ascunde lacrimile,lasa-le sa iasa.
L-am privit uimita.Era atat de dragut stiind ca eu il urmarisem toata acesta vreme,dar nu cred ca-i pasa.Vazuse o persoana care nu i-ar face rau,ca eram doar curioasa.Atunci mi-a spus ca si el se uita uneori la mine pe ascuns,ca ma vegheaza ca pe nepoata lui.Niciodata nu-l observasem...nu stiam ca si eu eram un pachet de interes.Eram atat de preocupata de visele mele,inca chiar persoana care ma interesa cel mai mult era ascunsa la radu-i dupa o perdea.I-am multumit pentru vorbe si ne-am pastrat relatia,zambind si urmarindu-ne cu drag.Schimbarea: Amandoi stiam acum...stiam ca viata e mult mai mult decat o vorba...Si ca uneori e greu sa obervi si visul tau cel mai mare deoarece se ascunde dupa alt vis.Fin...

[xXxA-LiL-BuTtErFlYxX]

  trist ...dar superb ..ft frumos..ft...continua.. ma linistesc creatziile tale..continua ..si mult succes..

[Kyo]

la cererea creatoarei threadului, am inchis acest thread deoarece nu i'a criticat nimeni proza, ci doar a laudat'o.