Niyana-regina sufletelor inlantuite

[Peaceful_warrior]

hei...uite primul capitol din viitoarea mea carte.!
sper sa va placa...si sa simi spuneti ce parere aveti

Capitolul I

Inceputul sfarsitului


"De catva timp incoace, de cand ultimul proprietar al conacului Anari, din Gismark, un oras al Angliei, a disparut in mod misterios, toata lumea susţine ca in fiecare noapte cand in casele lor orologiile anunta ora 12 in curtea conacului se materializeaza o fiinta pe care nimeni nu o poate fotografia sau filma. De aceea nu exista dovezi cum ca ar exista, dar terorizeaza pe oricine indrazneste sa se aproprie de conac"
- Ah ! Prostii cine ar putea crede aşa ceva? Sa fim seriosi, toata lumea stie ca nu exista fantome. Adica cine ar crede in asemenea prostii ?
- Taci Jhonatan si asculta mai departe !
"De aceea noi redactia ziarului Paranormal provocam pe toti curajoşii si indraznetii la o competitie pentru supravieţuire ! Se va realiza o echipa de şapte concurenţi care sa intre in conacul Anari si supravietuiasaca timp de treisprezece zile .Tot ce trebuie sa faci este sa vii la redactia ziarului, sa te înscrii si sa ai mult curaj. De restul ne ocupam noi ! Dar trebuie sa te anunţam ca odată ales nu exista cale de întoarcere ! Dupa ce lista de şapte concurenţi este completa norocoşii vor primi echipamente si mâncare in valoare de 5000$. Cine va supravieţui  celor treisprezece zile va fi marele castigator al premiului in valoare totala de 15 mii de dolari. Înscrierile se pot face pana in data de 28 aprilie. Iar concursul se va încheia in data de 13 mai"
- Acolo-i de mine !
- Vorbesti prostii? Cine naiba ar merge acolo? Jhonatan ştii bine ca acolo sunt fantome!
- Mai lasa-ma surioara! Ce fantome? Nu exista fantome aşa ca nu vad cum mi-ar putea strica niste bănuţi, as putea sa-mi cumpar o maşina.
- Nu esti normal tu chiar vrei sa patesti ceva?
- Miryam iti spun pentru ultima oara, NU EXISTA FANTOME! Ce naiba nu poti intalege un lucru atat de simplu?
- Fa ce vrei eu ma duc la ore, ma asteapa Anna si am un test important de dat. Pa
- Cum zici tu. Pa!. Vai, de ce Doamne trebuie sa am o sora atat de grijulie si paranoica?
***
   O ceata deasa a cuprins linistitul oras Gismark, o ceata atat de deasa incat nici lumina felinarelor de pe străzi nu se mai vedea si ca si cum nu ar fi de ajuns dupa o scurta perioada de timp a pornit o ploaie cu stropi enormi si in aer era un miros înecăcios si negru. Ceva se intampla in Gismark, dar ce? Nu stiu de ce dar fiecare om era din ce in ce mai speriat si inchis. Un miros al fricii s-a aşternut asupra Gismarkului. In fiecare noapte fenomenele care se întâmplau la conacul Anari păreau a fi  tot mai multe, oamenii erau din ce in ce mai sumbri, vorbeau tot mai puţin, era foarte clar ca sfarsitul e aproape. Pomii care acum doua saptamani erau infloriti, acum erau uscaţi si negri, iarba care odinioara era de un verde smaraldiu acum era neagra ca si cum i-ar fi fost dat foc. Cerul care era albastru si plin de pasările primăverii acum era intunecat, norii aveau o nuanţa de mov spre negru iar singurele pasari care mai zburau pe acest cer incredibil de intunecat erau ciorile, pasările diavolului, care si-au facut cuiburi in pomii uscaţi. Recoltele taraniilor erau compromise, totul era MORT!
***
- Vai sfinte parinte, cum pot acesti oameni inconştienţi sa disturbe spiritele diavolului? Nu stiu ca acesta este un bilet spre sfarsitul lumii? Dar nu un bilet "dus-întors". Mi-e frica parinte, mi-e frica, ce sa fac?
- Nu te speria Marko, eu sunt  cardinal si  in curand vei fi si tu! Ştii ce vom face fiul meu?
- Ce marite parinte?
- Ne vom inscrie in competitie si vom exorciza casa!
-Parinte, nu crezi ca aceasta e o decizie prea... spontana? Ce ar fi daca te-ai mai gandi peste noapte?
- Nu te speria Marko! Fortele binelui vor fi cu noi, iar noi vom alunga diavolul din acea casa! Domnul sa fie cu noi!
         ***
- Mama nu il lasa sa se inscrie! Nu ştii ce pericole il asteapta! Mama, mama ma auzi!?
- Miryam, Jonathan are deja 18 ani, ştii ca nu ma va asculta, am vorbit cu el . Nu il pot opri, va face ce va vrea, si apropo deja a depus formularul de inscriere!
- Mama, cum ai putut sa il lasi?
- Imi pare rau Miryam, dar sa il opresc nu mai sta in puterea mea.
- Asa e surioara m-am inscris deja si tu nu poti sa ma opresti. Ştii cum se spune daca nu ma poti infrunta alatura-mi-te! Ce zici, vrei?
- Nici intr-un milion de ani!
- Eu ma duc sa ma culc. Ştii, maine e o zi mare, maine se vor alege concurentii! Noapte buna!
- Jonathan, te rog, nu te du, nu accepta sa intri in Anari!
- Bla, bla, bla, bla.
   In noaptea aceea  Miryam a plecat la culcare, fara sa stie ca acea noapte urma sa fie ultima pe care o va petrece intr-un pat autentic. Afara ploua cu stropi mari, era noapte cu luna plina, cerul era plin de nori care isi schimbau formele foarte des, un vânt tăios bătea in geamul camerei lui Miryam, totul ere inecat in monotonie. Din unele motive Miryam nu putuse dormi in acea noapte si statea si se uita la tavan gândindu-se ce sa facă ca sa-l salveze pe fratele ei mai mare, dar in mintea ei erau doar cuvintele: "alatura-mi-te, alatura-mi-te...". Miryam era speriata, asudase deja din cap pana in picioare doar la gândul ca ceva rau i se va putea intampla fratelui ei. "De ce trebuie ca Jonathan sa fie atât de incapatanat?"
   A doua zi dis de dimineata Miryam se trezi si merse sa isi faca micul dejun. In bucatarie ii vede pe Jonathan si pe mama ei. Mama care ieri era vesela si avea o culoare a pielii la fel ca a bronzului  acum era atat de palida ca branza de pe masa. Jonathan era atat de entuziasmat incat deja avea bagajele facute si era gata de aventura. Dupa ce Miryam termina masa se duce sa se îmbrace. Coboara scarile care acum i se pareau infinite chiar daca mai avea de coborât doar cinci din cele douăzeci de trepte. Avea ochii inlacrimati si era foarte slăbita. Se aproprie de Jonathan si ii spuse la ureche " Du-te in pace. Iti vom simţi lipsa. ADIO". Jonathan puţin speriat se dădu la o parte si replica:
- Fata, esti complet nebuna! Lasa-ma in pace si vezi-ti de viata ta!
- Jonathan...
- Mama, nici sa nu încerci sa ma convingi sa renunţ cu discursurile alea ale tale. OK?
- Pa. Daca vreţi sa veniţi la tragerea la sorti voi fi acolo. Tragerea are loc in fata conacului Anari.
    In momentul in care Jonathan pronunţa cuvântul acela in fata ochilor lui apărură imagini cu familia lui torturata: mama lui era tăiata in mici bucatele apoi  măruntaiele si inima ii erau alese si mâncate de niste fiinţe atat de odioase incat simţi cum i se ridica parul pe mana. Acele fiinţe erau mici de o culoare mov albăstruie cu doua mâini si patru picioare, cu doua perechi de coarne si şapte cozi. Pe sirea spinării aveau un fel de "cucuie" ,gura li se deschidea in doua parţi dezvăluind doua feluri de dinţi, un fel erau niste dinţi stricati, iar ceilalţi de dinăuntru erau mai lungi si mai ascuţiţi decât lama unui cuţit. Aveau trei ochi. Doi erau de culoare verde si ultimul care era in ceafa era negru. Nu aveau urechi si parul de pe cap era in flecari. Dupa câteva clipe o văzuse pe Miryam spânzurata de cireşul din curtea casei si transformata in ţinta, iar peste câteva clipe o văzu pe Miryam străpunsa de cinci săgeţi: doua in ochi, una in piept si inca doua in abdomen. Nu trecu mult ca o văzu tot pe ea arsa pe rug, ii văzu fata cum se topea sub puternica temperatura a focului. Ea il striga: Ajuta-mă ,Ajuta-mă.  Dupa alte câteva clipe il văzu pe tatăl sau tras in teapa! Acesta suferea atat de tare, si in glasul sau care striga dupa ajutor se simţea o suferinţa cumplita. Clipi un moment si Jonathan văzu creierul tatălui in vârful ţepii care deja-i străpunse capul. Pe gura ii ieşea sânge iar ochii aveau o culoare roşie. Era speriat ,atat de speriat incat isi pierdu echilibrul si căzu pe spate dand cu capul in coltul mesei din bucatarie.
   Curgea Sange.
- Suna la salvare! Ce mai aştepţi?
- Miryam, suna naibii la salvare! Nu auzi ce a zis mama ta? Dupa ce isi reveni din soc Miryam lua telefonul si forma numărul de la salvare.
- Da, acum. Alo? Veniţi... veniţi repede ,stăm pe strada Sunshine, la numărul 333 . Grăbiţi-va fratele meu s-a lovit la cap...veniţi...repede...curge...sânge!!!Ajunşi la spital, Jonathan ii povesteşte tot lui Miryam.
- Vezi ti-am spus eu ca nu e bine sa mergi acolo!
- Miryam, te rog taci!  Nu ma poti convinge sa nu ma duc. Am nevoie de bani si tu ştii asta! Nimic nu ma mai poate opri, nici măcar patu' asta de spital! Am sa plec si am sa fiu ales!
- Jonathan, trebuie sa stai in pat!
- Miryam, nu ma mai dadacii atâta!
- Bine, bine hai sa mergem . Extragerea e pe cale sa înceapă.
   
continuarea capitolului 1 ....urmeaza

[Jane]

hei...uite primul capitol din viitoarea mea carte.!
sper sa va placa...si sa simi spuneti ce parere aveti
 

prima ta carte?waw super
 pareri..pareri..pai..destul de dragutz primul capitol Bafta in continuare

[bebelu]

ingrozitor de super mai ales ca imi plac povestile cu fantome si de groaza mai ales scena in care Jhonatan isi vede familia torurata desi tebuie sa recunosc faptul ca e cam sadica faza dar imi place
primul capitol incepe promitator pentru cartea pe care vrei sa o scrii
nu pot decat sa iti urez bafta si inspiratie la scris

[digital_mimi]

Go Alex...Go Alex...Go Alex...Go Alex...Go Alex...Go Alex...Go Alex... asa stiam eu k ai curaj sa faci publica asta! hai arata la oameni toata k sa cvada ec talentat esti!   

[sasuke]

misto poveste cand urmeaza continuarea?

[Peaceful_warrior]

continuarea la capitplul 1

In aceea zi totul era neobişnuit de frumos, soarele strălucea pe cer, in aer se simţea un miros de plăcinta cu fructe de pădure. Incredibil, dar erau si niste flori pe strada iar oamenii erau veseli. Chiar si lacul de langa orăşelul Gismark era limpede, atat de limpede ca puteai vedea fundul lacului. Toti erau socati! Cum se poate ca lacul care ieri era negru ca smoala, sa fie azi limpede? Totul era incredibil de anormal. De ce? Nimeni nu stia!  Dupa ce si-a revenit, Jonathan era parca si mai nerăbdător sa ajunga la extragere. Simţea ca el va fi ales. Simţea ca va câştiga, dar mai simţea si un sentiment de frica, o frica din care nu mai simţise. Nu era o frica ca aceea cand te asteapta un examen, nici cu frica de dentist nu semăna. Nu, era ceva total diferit. Nu lua in seama acel sentiment ci pleca in fuga înspre conacul Anari, locul unde se va desfăşura extragerea. Locul era plin, scăldat intr-o mare de oameni, toti cei prezenţi erau foarte nerăbdători. Toti vorbeau foarte tare, unii chiar strigau. Cele mai nerăbdătoare erau un grup de fete care se aflau acolo doar pentru a-l vedea pe Jonathan, care era cel mai popular dintre toti cei de acolo. Toate il iubeau si il venerau, ele vroiau sa fie doar langa el, sa ii tina companie. Prea puţin ştiau ele despre ce le  aşteaptă.
   Deodată toata mulţimea amuţi. Pe podiumul din fata conacului, care era împodobit cu cranii si oase, vopsit cu o vopsea roşie de culoarea sângelui, apăru un om cocoşat, cu parul ciufulit, fara piciorul stâng si fara un ochi, el purta un bandaj in jurul ochiului drept, bandajul era alb in comparaţie cu paltonul pe care il purta si papucii plini de noroi  te făceau sa te întrebi "pe unde naiba a umblat?"
- Buna ziua, eu sunt Alfanso Dubois, redactorul sef al revistei "Paranormal" si doresc sa va mulţumesc pentru interesul acordat acestui concurs, aşa ca vreau sa va pun la punct cu regulile acestui concurs. Eu voi extrage şapte biletele din acest bol ,care e atat de plin incat dă pe dinafara, dupa care celor extraşi le vor fi date echipamentele si maine dimineata  vor intra in Anari. Dupa ce au intrat vor trebui sa supravieţuiască timp de treisprezece zile. Odată intraţi nu vor mai putea ieşi!  Dupa treisprezece zile cel care va găsi primul ieşirea secreta din casa va câştiga marele premiu, iar ceilalţi vor fi scoşi doar dupa ce premiul va fi înmânat castigatorului.
   In aer era un zumzet enorm, deja încep sa apăra primele semne de îndoiala.
- Parinte, crezi ca a fost bine ca ne-am inscris?
- Marko nu iti fa griji, puterea binelui va fi cu noi.
- Cum zici tu parinte.
- Sa începem extragerea!
Alfanso baga mana in bolul plin cu biletele pe care era scris numele fiecărui participant si exact in acel moment simţi un fior in mana care atinse bileţelele, avea o senzaţie ca si cum sângele din mana stanga ii fierbea, dupa câteva clipe scoase mana si văzu ca de mana i se lipiră şapte biletele, dar unul căzu pe podium dupa care un alt bileţel sari din bol si i se lipi de mana.
- Ciudat nu ştiam ca am asemenea puteri! Dar haide sa nu va mai ţin pe jar! si începu sa citeasaca numele.
- Primul concurent este domnul Dace van der Woll.
Un om se ridica di primul rând si porni spre podium. Era simplu imbracat, dar avea o masca care ii acoperea fata si umbla schiopatand.
- Următorul este Fij Lucilius Ralsha
Dupa prima impresie era un intelectual, avea ochelari cu dioptrii mari si purta un costum atat de vechi incat in urma lui se putea simţi un miros de naftalina foarte puternic, iar pantalonii săi erau peticiţi.
- Sa trecem mai departe! Următoarele concurente sunt Reima Anderson si Reina McEndo.
Erau cele doua  admiratoare ale lui Jonathan
- Al 5-lea concurent este Jonathan Taviodi!
Foarte bucuros pleca in doi timpi si trei miscari înspre podium.
- Penultima concurenta este Daian Kaladeva Borav.
O fetita de o frumuseţe incredibila, dar foarte timida, cu ochii de un albastru maritim si un par blond ca aurul paşi spre podium. Era venita din Rusia sa studieze la Academia Rosford, o academie de ştiinţe paranormale.
- Iar ultimul nostru concurent este...
-Parinte nu mai avem nici o şansa sa intram in concurs împreuna, ce ma fac daca o sa fiu ales doar eu?
- Marko nu te speria, domnul va fi cu tine! Iti garantez. Uite aici o biblie si niste matanii, iti vor fi de folos.
- ...deci cum spuneam ultimul concurent dar cu siguranţa nu cel din urma este Marko Marvari! Felicitări tuturor concurenţilor si mult succes! Ne vom întâlni  maine pentru a începe concursul. MULT SUCCES. Cand rosti acele cuvinte cerul se întuneca, dar soarele tot se putea vedea, iar din ochiul sau bandajat a început sa curgă sânge. Sange curgea si din ciontul sau.
   Era întuneric.
   Era durere.
   Era mort!
   Totul era sortit pieriri.
   Instantaneu toti cei prezenţi au auzit niste cuvinte spuse foarte clar si tare "Veniţi la mine".Era o voce de femeie, dar cine putea fi?


Capitolul 2 - in curand

[Jane]

Era întuneric.
   Era durere.
   Era mort!
 
 dragutza continuare ...hai ca m-ai facut curioasa cand ai de gand sa pui continuarea?

[Peaceful_warrior]

Capitolul II


Blestemul uşii care varsă sânge
Imediat dupa moartea domnului Dubois, continuarea concursului era sub semnul întrebării! Se va mai continua? Vor mai intra in casa? Va exista un castigator?
   TREBUIE SA EXISTE!
   VOIA FIINTEI DIN CONAC TREBUIE INDEPLINITA!
   Un lucru foarte ciudat in aceea noapte era ca in jurul conacului nu mai se manifestau acele apariţii stranii, iar  conacul era înconjurat de un glob de lumina alb! Un asemenea glob ar fi trebuit sa iti dea o stare de siguranţa si de încredere in sine, dar nu era aşa! Daca te aflai in preajma acestui glob, parca  seca toata fericirea si starea de siguranţa din tine. In noaptea aceea pe cer se vedeau stelele sclipind mai tare ca oricând. In lacul de langa sat, care inca mai era limpede, se reflecta astrul nopţii in toata splendoarea lui. In tot satul luminile erau stinse, doar la casa familiei Taviodi mai erau aprinse niste becuri. In familia Taviodi lucrurile încep sa o ia razna!
- Taci! Te rog taci! M-am saturat sa va aud! Si tu, si tata si Miryam! M-am saturat! Am sa plec si nu o sa ma mai întorc! Ma auziţi? NU MA MAI INTORC!" familie de nebuni".
- Nu mai fa pe nebunull! Nu o sa pleci nici daca stiu ca asta e ultimul lucru pe care il faci!
- De cand iti pasa ţie ce fac eu? De cand te interesează pe tine de viata mea? Stai...stiu! De cand ai luat-o pe mama!
- Jonathan...
- Taci mama! Nici tu nu te-ai putut abţine! Nu au fost trecute trei luni de cand  murise tata si tu l-ai luat pe asta!
- Nu vad care e treaba ta aici?
- Exact cum nici eu nu vad cum e treaba voastră ceea ce fac eu!
   Cearta nu s-a terminat, dar toti au plecat la culcare. Nici unul nu si-a cerut scuze. Nu aveau cum sa stie ca aceea avea sa fie ultima data cand toata familia era împreuna!
   A doua zi dimineata, o ceata deasa si rece a cuprins tot satul, dar  ceata nu a rezistat mult, disparu si in urma ei satul a ramas cuprins de frica concursului. Mai erau câteva ore pana cand cei şapte "norocoşi" vor intra in conac.
   Jonathan era atat de nerăbdător incat a plecat cu noaptea in cap in fata conacului ca sa "prindă loc in fata" .Domnul Dace isi făcu si el apariţia dupa un timp, dar de data asta avea la el doua genţi mari si grele in care spunea el ca erau "ceea ce ne va tine in viata" , dar Jonathan nu il prea baga in seama. De la douăzeci de metri distanta se puteau auzi strigatele "fan clubului JONATHAN". Reima si Reina si-au facut apariţia.
- Buna...
-...Jonathan
-...Ce
-...Frumos
Dupa care amândouă :
-...Araţi azi!
- A...merci...cred?
- Mi-a spus merci!
- Nu mie mi-a spus!
- Ba mie!
- Cred ca v-am mulţumit amândurora!
- Ai auzit?
- Da!
Apoi din nou împreuna:
- Amândurora! Ah "va fi al meu! Nu o voi lasa pe Reima sa mi-l ia!"  dupa care in gândul celeilalte "va fi al meu! Nu o voi lasa pe Reina sa mi-l ia" dupa care amândouă continuară in gând  "pentru ca il iubesc". Nu trece mult timp si isi face apariţia  frumoasa si ispititoarea Daiana, dar de data asta avea parul prins in coada, purta ochelari si avea cu ea niste carti si un fel de cruciuliţe si lanţuri despre care  zicea ca sunt "obiectele care ne vor tine in viata". De undeva din umbra apare si domnul Fij care căra dupa el o imensitate de carti , despre care toti si-au dat seama ca sunt dicţionare latine. Mai trece puţin timp si apare părintele satului si discipolul sau Marko.
- Ce sa ma fac? De ce a trebuit sa ma înscriu?
- Marko nu te speria forţele binelui vor fi cu tine!
- Totuşi...
   Si atunci din curtea conacului apare o doamna imbracata cu o rochie de moda veche si purta o pălărie cu pene de fazan si o rata împăiata pe ea.
- Buna zzziua! Eu sssunt dirrrectorrrul adjjjunct al rrrevistei Parrranorrrmal. Ma numesssc Assstrrrel Patrrrisssha, darrr voi imi puteţi ssspune Doamna Assstrrrel! Deci prrresssupun ca sssuntem toti aici? Da?
- Da ! se auziră la unison 7 voci.
- Perrrfect!
- Ce sâsâita si raraita ii nu?
- Vai, Jonny, zisera cele doua fane, nu mai bârfi! Asta facem noi! Da, e singurul lucru la care ne pricepem!
- Aha ... deci, daca pot continua, arrr fi perrrfect! Mulţumesc. (Jonathan, Reima, Reina zisera intr-un cuvânt tuşit "scorpie". ) Deci continuam. Prrrimul concurrrent extrrrasss de rrregrrretatul Duboisss essste domnul Dace van derrr Woll, ssse ocupa cu vanatul de fantome daca ţin bine minte. Am drrreptate domnule Woll?
- Da. Sa zicem ca...
- Bine haide sa nu lungim vorba! ( din nou toti trei tinerii "scorpie" ) urrrmatoarrrele sssunt, elevele din liceul Rrrosssforrrd, animatoarrrele  Rrreima sssi Rrreina imprrreuna cu Jonathan sssi nu mai ssstiu cum...("scorpie" )... Sa continuam il avem aici pe domnul Fij Luciliusss Ralsssha. El are un doctorat in limba latina si este profesor universitar la Universitatea Oxford! Prrrintrrre noi avem sssi o tovarrrasssa ...( "scorpie" ) ...doamna Daiana Kaladeva Borrrav. Nu ssstiu prrrea multe desssprrre tine asssa ca...( "scorpie" )...Daca vreţi puteţi sa imi spuneţi si altceva, dar dupa concurs, bine? Deci sssi ultimul conurrrent essste Marrrko Marvarrri viitorul nostru parinte! Sau nu!
- Ce vreţi sa spuneţi prin asta?
- A... nimic important, doar ca in casa sunt...
- Da?
- Nimic ssssobolani sssi păianjeni ssssi...
- Da?
- ...sssi...sssi...sssi...pânze de păianjen!
- Foarrrte bine! Deci daca sssuntem toti hai sssa intrrram, de fapt... intrrrati!
   Au pornit toti înspre curtea conacului. In curte nu exista nici un pic de verde deşi peste tot erau pomi uscaţi in care şedeau frumos niste ciori care parca aveau ceva roşu pe cioc ceea ce s-a adeverit a fi sânge pentru ca langa poarta de intrare in casa era un schelet aproape gol pe care mai atârna putina carne si langa el mai stăteau niste ciori. Intr-o parte laterala a curţii s-a putut observa un cimitir vechi si prăpădit cu morminte pline de spini si cu cruci rupte. Un lucru ciudat la conac era ca la ultimul etaj al acestuia era o lumina aprinsa si in turnul din partea vestica a conacului atârna un alt schelet atârnat de o frânghie. Ajunşi in fata unei uşi masive din stejar, putură descifra patru cuvinte care urmau sa le blesteme viata! Advenis accessio prohibitus est
- Domnule Fij, ce înseamnă asta? NU e cumva in latina?
- Ba da si traducerea e : Străinilor intrarea este interzisa! Dar nu va speriaţi, pentru ca acum 200 de ani aşa cuvinte erau des folosite pentru a îndepărta inamicii!
- Deci totul e OK?
- Da, eu aşa zic!
- Bine atunci hai sa intram!
- Prrregatiti-va, odată intrrrati usssile se vorrr dessschide doarrr dupa 13 zile!
- Măcar scap de familia mea!
-...Foarrrte bine atunci, pe rrrand intrrrati fiecarrre! Mult Sssuccesss! Veţi avea nevoie!
   Dupa ce au intrat toti femeia raraita a inchis uşile si a fugit repede înspre ieşire, dar se împiedica pe o treapta a scărilor, căzu si capul i se înfipse intr-o creanga groasa si ascuţita care căzu dintr-un pom uscat. Creanga trecuse prin ochiul ei stâng si ii eşise prin ceafa cu ochiul inca ataşat de vârful crengii! Trupul ei fu rupt in bucati de niste liane cu spini enormi care au ieşit din pamant si apoi s-au retras ducând cu ele resturile corpului raraitei .
   A ajuns in trecut.
   Nu mai este.
   A murit.
Dupa acest eveniment pe marea uşa de stejar si-au facut apariţia alte cuvinte :
Limen abunt et absumebit.
Dupa care din aceste litere a început sa curgă un lichid de o culoare roşu închisă!
   Era mult.
   Era peste tot.
   Era SANGE.

[Jane]

tu ai ce ai cu
Era mult.
   Era peste tot.
   Era SANGE.
oricum,cap m-a cam amuzat mai ales faza cu "sasaita"