Serena...(Ceva original)

[mooney]

Cap. I

Pe stradă ploaia cădea de parcă se hotărâse să înece tot oraşul iar oamenii se adăpostiseră prin magazine şi în blocuri. Serena mergea pe strada pustie, nepăsându-i de ploaie sau de orice altceva ce s-ar fi putut întâmpla în jur. Mergea automat spre casă încercând să nu se gândească la nimic altceva ce ar fi putut strica rolul vieţii ei.
„Sunt un iepure, sunt un iepure…Cum dracu’ gândeşte un iepure? Şi totuşi sunt un iepure…Cam trist iepurele asta…Nu, Serena, concentrează-te! Ai trei zile să interpretezi un iepure.”
-   Serena! Stai, Serena!
Fata şatenă, cu ochii nici verzi, nici căprui, ci cu o tenta de auriu se întoarse spre Silviu, un bărbat undeva la 30 de ani, cu parul brunet puţin lung şi cu ochii căprui.
- Salut, Silviule, ce faci?
- Caut de lucru,ce altceva as putea face?
Daca Serena admira pe cineva, Silviu era de admirat…terminase Facultatea de Chimie şi era actor. Avea cam toate rolurile principale masculine, fiind un bărbat care se dedicase în totalitate scenei. Motivul pentru care nu avea un serviciu stabil. Nimeni nu avea să-i dea atâtea libere incat să aibă un orar flexibil pentru a putea veni la repetiţii. Şi fiindcă era un amator(adică fără facultate, pentru ca în rest se putea fi considerat profesionist) nu se putea întreţine din teatru…
-   Ce mai faci?
-   Mă pregătesc de un rol în cadrul Scolii de Arte. Sunt un iepuraş…
-   Sunt sigur ca ai să reuşeşti!
-   Dar nu pot să joc comedie şi tu o ştii bine! Pur şi simplu sunt patetica.
-   Serena, ai mai multa încredere în tine. Trebuie doar să te gândeşti ce face un iepure în general, să vezi din text ce face iepurele tău…
-   Şi să mănânc mulţi morcovi…Poate îmi cresc şi urechi.
Serena izbucni în ras şi Silviu şi-o închipui cu urechi…
-   Atunci cred ca te-ai numi Playboy!, izbucni şi acesta în ras…
-   Şi pe scena în seara aceasta, Playboy-ul teatrului, va urca Serena, imita Silviu un prezentator.A! Dar ar trebui să ai şi codita…Fără gluma, Serena, tu poţi face orice rol.
-   Mulţumesc, dar nu ştiu. Oricum am să încerc.
-   Eu o iau la dreapta, tu?
-   Merg acasă, deci la stânga. Ne mai vedem…
-   Da, ai grija ce faci cu iepurele, să nu-l sugrumi…
Silviu se îndepărta şi Serena se uita în urma lui. Ii era drag băiatul, dar nu cum credeau prietenele ei. Mergea deja de mult timp când realiza mai multe lucruri: O maşină claxona, un bărbat înjura şi ea era trântită la pământ.
-   Fetito,ai inebunit? Ai grija pe unde mergi, o  atenţionă salvatorul ei..
-   Da, mersi, răspunse Serena distrata, căci nu persoana care o trântise era în atenţia ei…
Un bărbat se îndrepta spre ea şi judecând după expresia fetei singurul lucru pe care il dorea era să o sugrume pe tipa care trecuse pe roşu. Şi, sincer, nu era de condamnat.
-   Domnişoară, daca ai tendinţe sinucigaşe, te rog să nu mori pe maşina mea. Ridică- te şi ar fi bine să ai explicaţie plauzibila pentru care să nu te snopesc în bătaie…
Serena nu ştia ce să zică. Cum trecuse pe roşu? Constata ca trecuse de casa ei. Când trecuse de strada ei? Oare aşa se simţea un iepure când era vânat? Îl auzi pe tipul care o salvase cerându-şi scuze în numele ei, dar ştia prea bine ca nu avea efect. De ce din întreg universul trebuia să treacă prin fata unchiului ei pe roşu?
-   Serena, mă auzi? Ce-i cu tine? De ce ai trecut pe roşu?
-   Sunt un iepuraş?...
Serena se uita la unchiul ei cu o fata de copil care stie ca a facut ceva greşit, dar încearca să iasă nevinovat.
-   Ştii bine ca nu merge mutra asta la mine. Ce iepuri ai în cap?
Băiatul, constata Serena, era cam de vârsta ei şi  se uita la ea de parca era nebuna, iar Serena nu se putu abţine să nu se gândească la faptul ca acestuia s-ar putea  pe moment  să-i para rău ca o salvase…Aşa ca juca teatru.
-   Ştii, am hotărât să fiu un iepuraş pentru câteva zile. Să mănânc morcovi şi alte cele…
-   Adică ţii dieta iepureasca?, încercă unchiul ei să ghicească, intrând în jocul ei.
-   Nu, sunt un iepuraş..
Ochii Serenei luceau, dar când să dezvăluie secretul, băiatul hotărâ ca e timpul să intervină.
-   Vad ca domnişoara e bine, deci pe mine mă scuzaţi..
-   Nicidecum, iepuriţa asta o să va dea cel puţin o cafea şi o să ne dezvăluie de ce se arunca iepurii în fata maşinilor…Serena, nu vorbeşti cu iepurii de pe lângă pădure să se arunce în fata pustii când merg la vânătoare? Ce Dumnezeu ai de gând? Chiar vrei să sfidezi moartea? Daca nu ai grija am să angajez o dădacă…Ştii bine ca nu sunt de acord cu ceea ce faci, dar să şi mori din cauza asta nu accept. M-ai speriat de am îmbătrânit zece ani. Deci?
-   Deci?, repeta Serena.
Ochii unchiului ei arătară spre băiatul care încerca să spună ceva, dar nu putea.. Băiatul era un tânăr, undeva pe la 20 şi ceva de ani, cu ochii albaştrii şi parul negru. Puţin creol şi cu un corp bine lucrat, părea să fi coborât dintr-o revista de moda.
-   Aaa…Da, casa mea e chiar pe strada aceea. Insist să vii la o cafea…
-   Nu beau cafea, mulţumesc şi în plus..
-   Te rog, mă simt foarte prost fata de tine.
Ura să se milogească de cineva, dar unchiul ei poruncise şi era necesar ca el să vina. Altfel avea să aibă probleme mari.. Aşa ca se uita direct în ochii lui, parând să se înece în albastrul ochilor lui, cu o asemenea rugăminte nerostita de nici munţii nu i-ar fi rezistat şi s-ar fi mutat din loc daca ea ar fi ordonat. Serena era o fata frumoasă şi ea o ştia. Avea 1, 69, cu parul saten pana la mijlocul spatelui, fără bucle. Nu era slaba,dar nu era nici grasă, iar formele pe care le avea se apropiau de cele ale unui fotomodel. 90 peste piept şi 91 peste fund .Din păcate peste talie nu avea 60, ci undeva la 65, dar ştia ca arata bine şi era tragic pentru orice bărbat pe care ar fi pus ochii. Avea ochii mari şi un nas mic, iar buzele erau numai bune pentru făcut reclame la orice ruj. Aşa ca nu rămăsese socata când auzi:
-   Bun, o ceaşca cu ceai..
-   Şi un prosop.  Eşti tot ud din cauza mea şi mă simt datoare să iţi dau un prosop…
-   Bine.
-   Unchiule Keti, mergi tu cu maşina şi noi venim pe jos. Tu oricum trebuie să parchezi şi noi numai bine ajungem înaintea ta.
-   Bine, dar ai grija…
-   Am salvatorul aici, ce vrei să mă tina de mana? Daca topăi, o să-l ameţesc pe săracul băiat. Ne vedem acasa.
Lumea plecase, ea şi salvatorul ei nu mai reprezentau nici un interes .Din fericire…Aşa ca se posta la semafor cu băiatul-bărbatul lângă ea şi aşteptă să se facă verde…
-   Nu mai treci pe roşu?
-   Nu, mulţumesc, s-ar putea să-ti rămân atât de îndatorată încât să nu am destul ceai acasă. Eu mă numesc Serena şi sunt actriţă.
-   Ştefan şi sunt student la Calculatoare
-   Iar salvatul fetelor care trec pe roşu e un hobby?, il tachina ea.
-   Nu, e doar un mijloc de a bea mult ceai…
Izbucniră amândoi în ras, ştiind  ca era începutul unei prietenii frumoase. Casa Serenei era intr-adevar foarte aproape. O casa cu doua etaje cu geamuri inalte, frumos restaurata. Ajunsi inauntru nu putu sa nu observe faptul ca Serena parea sa stea singura si asta datorita faptului ca nu erau decat pantofi de dama.
-   Ce vrei, ceai de tei, sunătoare sau fructe de pădure?
-   Fructe.
Ştefan mirosi prosopul din mâna lui si simţi mirosul de trandafiri. Nu-şi putea explica de ce, dar nici un alt miros nu i se putea potrivi Serenei. I se părea aşa de naturală, exact ca un trandafir sălbatic si lui i se părea că o cunoaşte de o viaţă fără să ştie practic nimic despre ea. I se păru ciudat ca un singur balsam să te facă să te simţi aşa de intim cu o persoană pe care o cunoşti de 10 minute.
-   Şi ţie iţi place ceaiul de fructe?Şi mie.
-   Poftim? A, da…Cum de ai ceai de tei şi sunătoare daca iţi place ceaiul de fructe?
-   Prietenele mele cele mai bune…sunt preferatele lor….
La uşă se auzi cheia şi Serena păli. Pe Ştefan l-a împăcat, dar ştia ca unchiului ei ii trebuia mai mult decât un ceai ca să fie mulţumit de comportamentul ei.
-   Unchiule,  ce ceai vrei?
-   Rom.
-   Imediat.
Serena deschise un dulap cat ea şi Ştefan constata uimit ca era plin pe jumătate cu pahare,iar cealaltă jumătate  cu diverse sticle cu băutură.
-   Ştefan, vrei şi tu ceva de aici?
-   Nu, mulţumesc… m-am lăsat.
Pe fata Serenei trecu o umbră şi parcă un vânt rece, inexistent trecu  prin cameră. Unchiul Keti se uita la Serena în timp ce aceasta turna puţin rom într-o ceaşcă pe trei sferturi plina cu ceai…
-   A, scuze unchiule am uitat ca tie nu-ti place ceaiul, dar acum îl bei, nu?, îl întrebă ea cu o falsă nevinovăţie.
Ştefan se uita cu uimire la Serena. Pe fata ei nu se citea nimic în afara de acea nonşalanţă caracteristică ei, dar putea să jura ca vocea ii scăpase aproape imperceptibil şi trădase o stare de nelinişte. Îl privi pe Keti cum luă ceaşca de ceai şi spuse ceva, iar Serena râse şi trase concluzia ca ii se păruse.
Se uita prin apartamentul  fetei şi rămăsese surprins de luxul în care trăia ea. Apartamentul ocupa intreg etajul si Ştefan îşi dădu seama ca de fapt aceasta era proprietara casei, nu numai al apartamentului. Sufrageria era mare, cu pereţi văruiţi în alb, cu multe tablouri destul de reuşite, majoritatea reprezentând flori sau natura. Geamurile erau foarte înalte, cu perdele albe şi cu draperii de culoarea caisei ce erau legate de-o parte şi de alta. Avea un pian aşezat chiar lângă fereastra, iar  pe perete erau mai multe rafturi pe care erau aşezate mai multe poze şi tot felul de mici statuete. Mobila  era reprezentata de doua canapele şi doua fotolii, iar în mijlocul lor era o măsuţă. Pe peretele opus rafturilor era barul şi un  televizor. Singurul perete fără nici un fel de mobilă era cel cu uşa şi asta datorită faptului că întreg peretele era o pictura imensă reprezentând un cal fugind prin ploaie. Ştefan se uita cu uimire la desen şi se întrebă cine putea să aibă o asemenea răbdare să lucreze până în detaliu acea capodoperă
-   Îţi place? Prietena mea cea mai buna a pictat-o. Tot ea mi-a pictat şi restul tablourilor. E un adevărat talent…
-   E pictoriţă?
-   Nu, e studenta la Economie,şi nu a făcut nici un curs de desen. Hai să-ti arat şi restul.
Apartamentul avea în total patru camere. Una era dormitorul, cu un baldachin uriaş, de încăpeau cel puţin trei persoane, şi cu o masă de toaleta şi un televizor. Cea de-a treia camera era o mini-biblioteca, pereţii fiind acoperiţi de sus pana jos cu rafturi cu cărţi, iar în mijloc un birou cu un calculator şi câteva dulapuri mici. Ştefan nici nu mai ştia la ce să se aştepte să vadă în ultima camera….Ultima camera era goala, cu pereţii acoperiti de oglinzi.
-   Asta e sala mea de lucru…Când repet pentru teatru si inainte pentru balet. Apartamentul mai are doua bai şi un dressing, dar alea nu ti le mai arat. Când o să fie soare am să-ti arat şi curtea. Acum hai să ne bem ceaiul.
După câteva ore Ştefan plecă, iar Serena rămase singură cu unchiul ei.
-   Ce aveai în cap?, o întrebă după ce îl conduse pe Ştefan. Puteai să mori…
-   Scuze, unchiule, nu se va mai întâmpla. Promit. Sinceră să fiu m-am lăsat copleşită de faptul că trebuie să joc comedie şi nu-i stilul meu.
-   Asta chiar nu mă interesează şi tu ştii bine. Am făcut o promisiune şi nu am de gând să o încalc.
-   Ştiu unchiule, dar promit să nu se mai repete.
-   Cine ştie de câte ori ai mai trecut pe roşu sau ai fost în pericol şi nu mi-ai spus.
-   Unchiule e prima oară când mi se întâmplă asta, crede-mă. Chiar, tu veneai la mine?
-   Ştii bine că sunt prea bătrân pentru asemenea schimbări de subiect, dar am să-ti fac pe plac. Da, am venit să-ţi amintesc de faptul că mâine mergem la ei. Se împlinesc trei ani de când…
-   Nu vin. Nu pot.
Răspunsul răstit veni cu prea multă durere. Faţa fetei se schimbă brusc, ca şi când o mască ar fi picat iar chipul actorului ar fi ieşit la iveală. Brusc Serena nu mai era fata veselă si fără griji, ci o femeie în toată puterea cuvântului. Unchiul Keti o admira pentru stoicismul de care Serena dădu dovadă în ultimii trei ani, dar ştia la fel de bine ca şi ea că a doua zi trebuia să vină. Era o obligaţie de care ea nu putea scăpa.
-   Serena, în fiecare an purtăm această discuţie şi amândoi ştim care o să fie sfârşitul. Aşa că, te rog, hai să nu  ne certăm şi acum.
Serena se întoarse şi porni spre pian. Tăcerea se lăsă peste cameră, timp în care Serena se aşeză la pian şi începu să cânte. Unchiul ei se lăsă relaxat pe canapea cu ceaşca de ceai în mână. Acordurile line şi triste învăluiră întreaga încăpere. Pe faţa tinerei femei curgeau lacrimi când simţi mâna unchiului ei pe spate.
-   Serena, nimeni nu-ţi cere să uiţi sau să te prefaci ca nimic nu s-a întâmplat… Asemenea lucruri nu se uită, dar trebuie acceptate. Viaţa merge înainte. Trebuie să vii.
-   La ce oră?
-   Vin la zece să te iau.
-   Bine.
Glasul trist se sparse de pereţi şi parcă ecoul suna inexistent în încăpere ca o placă de mult ascultată, dar amintită.
Serena se întoarse la pian şi reluă melodia ca şi când nu mai era nimeni în încăpere, iar unchiul ei ştiu că asta înseamnă „la revedere”. Se opri la uşă, se uită încă o dată la nepoata lui preferată şi i se păru că un înger cânta la pian o simfonie  pentru paradisul pierdut. Acordurile se frânseră brusc când închise uşa în urma lui şi sughiţuri de plâns luară locul lor.






Astept comentarii, mai ales critici constructive.

[Kiera]

Ti-am citit ficul si imi place destul de mult, mai ales pentru ca nu este un subiect chiar atat de comun. Imi place cum scri.
 Astept continuarea

[mooney]

Cap II
Ura şi iubea economia, dar ziua aceea fusese criminală. Era deja după masă târziu când plecă acasă şi pe drum avea senzaţia că ceva rău se va întâmpla. Deschise uşa de la intrarea în bloc şi urcă cele patru etaje spunându-şi că nu are ce să se întâmple rău. Bâjbâi după chei şi instinctiv se duse spre uşă. Nu ajunse la uşă şi asta datorită faptului ca cineva stătea deja acolo. Întunericul o camuflase şi faptul că purta haine negre o ascundea şi mai tare. Prima oară  crezu că  e un cerşetor, dar de abia după aceea realiză că persoana din uşa ei avea păr şaten si un chip foarte familiar.
-   Serena, ce faci aici? De ce nu m-ai sunat? Puteam să vin mai repede de la facultate şi…
Se uită cu atenţie la Serena şi realiză că era îmbrăcată în negru. Nu mai zise nimic ci o ajută să se ridice şi descuie uşa.
-   Hai înăuntru.  Eşti udă leoarcă, ce Dumnezeu ai făcut? Stai să pun geanta şi cheile şi hai în baie.
Ana se grăbi să  dea drumul la apa caldă şi o băgă în cadă cu tot cu haine. Serena părea un căţeluş pierdut, prea nenorocit ca să-i pese de ceea ce se petrece în jur. Aburii calzi o făcură să-şi mai revină şi se întrebă de ce nu se dusese direct acasă. Ana reveni cu un prosop mare şi pufos, dar nu i-l  dădu Serenei, ci se aşeză pe toaletă.
-   Azi sunt trei ani, nu?
-   Da. Trei ani, dar parcă s-a petrecut ieri. Uneori mă trezesc dimineaţa şi mă întreb de ce nu-i gălăgie în bucătărie.
-   Hai măi, Serena, trebuie să treci peste asta.
-   Cum sa trec peste ceva de netrecut?
-   Serena, am fost langa tine tot timpul acela, iti amintesti? Am stat si am pictat langa tine pana am crezut ca nu am sa mai pun mana pe pensula aia niciodata. Dar au trecut anii si...
-   Nu pot sa trec peste asta. Nu vreau sa trec peste asta. Mi-e frica de faptul ca am sa ii uit. Vreau sa traiesc din nou, dar nu pot.Imi amintesc de ei si nu mai pot. Nu voi putea sa traiesc pana cand nu voi intelege de ce.
-    Sincer, am impresia că te complaci în situaţia asta...
-   Ana, te rog, nu azi. Te rog nu mă chinui şi tu. Mi-a fost de ajuns pe azi. Să trebuiască să stau lângă cavou şi să-i privesc pe  toţi ipocriţii cum se prefac că sufera pentru ca au murit , cum vin toţi şi-mi spun că le pare rău. Pentru ei nu era decât o obligaţie socială şi atât.
-   Iar tu te-ai dus acolo de plăcere,nu?, spuse ironic Ana.
Serena o privi cu reproş şi dădu să iasă din cadă, iar Ana ştiu că întinsese prea mult coarda.
-   Te rog, n-am vrut să spun asta, Serena, nu te supăra, am întrecut măsura., îmi pare rău. Ştiu ca este greu sa-ti pierzi părinţii, dar te rog sa fii realista. Au trecut trei ani, nimeni nu-i poate înlocui, dar nimeni nu-ţi cere asta. Părinţii tăi cred că au vrut să fii fericită, nu să-ţi iroseşti viaţa plângând după ei.
-   Da, cred că au vrut asta, dar nu este ceea ce vreau eu. Sunt fericită în felul meu. Fac ceea ce vreau…
-   Da, vrei să spui că faci teatru. Nu mai este o plăcere, ci un chin. Te retragi în teatru şi munceşti ca o nebună, sperand sa uiti de tot si toate… Este frumos sa fii altcineva, dar nu crezi că te-ai cam pierdut pe drum? Sincer, tu mai stii cine esti? Ok , esti draguta si stii sa te porti normal, dar tu ce vrei de fapt? Ce iti doresti de la viata? Sub masca asta de fata draguta ce se ascunde?
-   Ana te-am rugat...Fara teorie azi, te implor. Daca vrei sa scap de mine fa-o mai elegant.
-   Stii ceva? Faci ce vrei. Voi fi mereu aici daca ai nevoie de mine, dar sa stii ca nu sunt de acord cu tine..
-   Si tu ce scuza mai ai?, schimba Serena subiectul trecand pe contraatac. Mie mi-au murit parintii, nu mai vreau nimic de la viata, dar tu? Esti frumoasa, desteapta(poate prea desteapta), dar nu ai nici-un iubit. Traiesti ca un soarece de biblioteca si nu faci nimic. Eu cel putin, asa superficiala cum spui tu ca sunt, traiesc, merg in turnee...
-   Serena, hai sa nu mai vorbim. O sa ne certam, cred ca e mai bine sa mergi acasa. Nu esti in masura sa-mi tii predici si nici nu am dispozitia necesara sa-ti ascult rautatile...
-   Sa ma suni cand vei avea dispozitia necesara. Nu ma condu, stiu drumul.
Serena tranti usa in urma ei, aceasta facand un zgomot la fel de gol ca si sufletul Anei. Ce naiba o apucase sa se certe cu Serena? Singura scuza ar fi fost ca avusese o zi criminala, dar nici aia nu era de ajuns pentru a-i spune celei mai bune prietene sa plece....
Se gandi ca ar fi bine sa o sune sa isi ceara scuze, dar hotara ca totusi sa o sune mai tarziu cand o sa aibe niste scuze adevarate. Dadu drumul la apa din cada si hotara sa faca un dus dupa care sa picteze putin. Pictura era pasiunea ei, pe langa istoria Egiptului, arheologie si alte lucruri, dar singura pe care si-o putea permite era prima. Hotara ca era nevoie de mai mult de un simplu dus pentru a putea indura restul serii fara prietenia Serenei si scoase o lumanare portocalie dintr-un dulap din debara. Se duse in baie si dadu drumul la apa, dupa care puse o cantitate serioasa de spumant de baie. Baia se umplu de un miros de cirese salbatice iar Ana aprinse lumanarea. Se duse in biblioteca si lua o carte despre Hitler, dupa care se afunda in cada cu cartea in mana. Petrecu mai mult de o ora citind declaratiile secretarei lui Hitler, cand isi dadu seama ca apa se racise. Facu un dus si se infasura in capotul ei preferat, dupa care se indrepta spre telefon.
Forma numarul Serenei, aceasta parand sa nu doreasca sa raspunda...
-   Buna...
-   Serena, salut, uite,...
-   ...sunt Serena si momentan sunt ocupata sa fac popcorn pentru ca am o prietena care m-a dat afara din casa ei si care este obligata sa se prezinte la mine cu o sticla de Lacrima lui Ovidiu.
Ana puse receptorul jos si se pregati de plecare. Stia ca Serena a iertat-o si ca nu avea rost sa revina asupra greselilor facute de amandoua. De asemenea stia ca Serenei nu-i placea sa auda scuze si alte lucruri de genul...
„Banuiesc ca pictura poate sa astepte. In fond nu o sa-mi petrec seara singura...”. Se imbraca in cele mai urate si comode haine pe care le gasi in sifonier si se grabi spre magazin. De abia in cel de-al treilea magazin gasi vinul si era deja in intarziere. Cand Serena deschise usa Ana intra pregatita sa isi ceara scuze, dar Serena i-o taie scurt.
-   Am un cd cu tine cerandu-ti scuze, ar trebui sa iti salvezi plamanii pentru altceva. Oricum ma razbun pentru ca va trebui sa te uiti cu mine la.....Ghici!
-   Un film de dragoste...Spuse cu dezamagire Ana.
-   Nu, la un film...
-   Istoric? Intreba cu speranta Ana.
-   Nu, ne vom uita la Shogunul.
-   Si de ce ai nevoie de vin?
-   De ce crezi as fi avut nevoie de vin la un film istoric? Vinul nu schimba istoria si nici nu indulceste ecranizari. Vinul asta e bun doar la un singur lucru: te ameteste incet si sigur...
-   Serena, esti o figura. Du-te si adu doua pahare.
-   Pregateste tu totul, eu trebuie sa sun la cineva...
-   La doamna Maia? Nu vei face rolul maine, nu?
-   Nu. Pacat insa ca deja aveam costumul facut.
 Sticla era pe trei sferturi golita si fetele radeau pe infundate cand se auzi soneria. Tacerea se asternu peste ele la fel cum o frunza dusa de vant cade pe o masa parasita intr-o gradina.
-   Serena, esti inauntru? Serena,Serena, trezeste-te daca esti acasa.
Vocea unchiului ei se auzi plina de gravitate, dar cand sa se repeada spre usa Serena deschise usa pe care o vedea putin in ceata...
-   Ce-i? Ce s-a intamplat cu tine?
-   Slava Domnului ca esti bine.Ai uitat?
-   Sa uit ce?
-   Esti beata?, se incrunta unchiul ei.
-   Unchiule Keti, ce sa uit?
-   Trebuia sa iei masa cu noi, dar nu ai mai aparut si avand in vedere tentativele tale...Am incercat sa te sun, dar telefonul suna ocupat tot timpul si eu am crezut ca tu...
-   Stai linistit ca n-am nimic. Ana si cu mine am hotarat sa bem o sticla de Lacrima in timp ce ne uitam la un film. Daca nu ma crezi, intreab-o. Ana, vii te rog putin? Unchiul cel grijuliu, e inebunit de grija mea...
-   Serena esti beata.
Ana aparu din camera. Vocea unchiului Serenei o trezise complet si se uita la Serena care incepu sa vorbeasca fara nici o retinere, facandu-se de ras.
-   Unchiule, ce faceai daca eram cu un baiat in timpul unei....uh, partide salbatice
?  Stii, ca iepurii...
-   Serena termina. Tu nu esti genul de fata care sa...in fine. Mi-am facut griji in privinta ta.
-   De ce iti pasa? Astazi la mormant nu pareai prea absorbit de mine, nu m-ai sustinut...A, erai prea preocupat de asociatii tai sau mai bine zis de asociatele tale.
-   Serena, inceteaza.
-   Esti un las si cred ca ti-ar fi mai bine fara mine. Atunci ai fi singura victima, nu? Ai fi unicul suferind si martir.
-   Serena, interveni Ana, ar trebui sa mergem la culcare. Unchiul tau o sa plece, hai sa dormim...
-   Nu, lasa-ma, trebuie sa spun, trebuie sa zic adevarul.
Unchiul Keti statea si isi privea nepoata. Dumnezeule, era mai grav decat credea. Simtea cum furia crestea in el pe secunda ce trecea. Daca Serena nu tacea avea sa o loveasca, trebuia sa plece cat ma repede.
-   Serena, eu am sa plec, vorbim maine, ok?
-   Ok, unchiule iubit, dar  mai am o intrebare. De ce iti pasa atat de mult de mine daca i-ai omorat pe parintii mei?
Keti se uita la nepoata lui dorindu-si sa o poata ucide in acel moment, dar se intoarse si pleca fara sa mai spuna nici-un cuvant.Aceasta in  schimb incepu sa urle la usa pe care el o lasa deschisa.
-   De fapt nici nu iti pasa. Ai spus-o si ieri. „Domnisoara, daca ai tendinţe sinucigaşe, te rog să nu mori pe maşina mea”. Asa ai spus si te urasc pentru asta.
Serena se prabusi in bratele Anei si incepu sa planga cu sughituri. Aceasta din urma incerca sa o consoleze, dar era prea socata de comportamentul Serenei ca sa mai poata face ceva.
-   Am dat-o in bara, nu?
-   Da, Serena,ai dat-o in bara rau. Hai sa dormim.















Ca de obicei, astept sa-mi spuneti ce e bine si ce e rau...

[Kiera]

interesant ficul tau, chiar imi place. Nu prea am ce sa critic si greseli nu prea ai.
 Astept continuarea cat mai repede

[mooney]

Cap III

 Ii era sete...In plus avea o durere de cap cat Casa Scanteii. De unde ii veneau durerile si setea o stia, dar unde disparuse Ana? Se intoarse sa se uite la ceas si constata ca era deja ora unu. Nimic neobisnuit pentru Serena careia ii placea sa doarma. Se ridica si se tara spre dus, dar cand ajunse in baie observa un lucru ciudat: toate lucrurile ei erau ordonate. „Ana”, ofta ea. Se baga sub dus si statu acolo o jumatate de ora, timp in care isi mai reveni si isi aminti ce facuse
„Dumnezeule, am sa mor inainte ca unchiul Keti sa ma ierte. Nu am sa beau in halul asta niciodata...Dar nu am baut mult. Jumatate de sticla... Destul de mult pentru mine”, recunoscu in sinea ei Serena.
„Trebuie sa il sun si sa-mi cer scuze, chiar sa fac ceva care stiu ca si-ar dori sa fac. Dar ce?”
Iesi din baie si se duse spre bucatarie. Curata doua cepe si se pregatea sa le taie cand vazu biletul Anei. Ridica foaie si incepu sa citeasca
„Serena,
Am plecat azi dimineata pentru ca le-am promis parintilor ca merg sa-i ajut cu petrecerea, asa ca a trebuit sa iau trenul de sase. Nu te-am trezit pentru ca nu avea rost. Aseara dupa ce te-ai pus sa dormi ti-am facut ordine prin lucruri. Sfatul meu este sa-ti iei o femeie care sa-ti faca curat. Casa asta si curtea se duc naibii, au nevoie urgenta de o mana de femeie (sau barbat, dar nu cred ca gasesti unul chiar ata de devotat incat sa-ti fie sluga). Am observat ca inca nu ai aruncat cusca lui Aaron, poate ar trebui sa-ti iei un caine. Unchiul tau a fost foarte trist aseara cand a plecat. Ai fost o scorpie si sincer sper sa iti amintesti. Ne vedem saptamana viitoare, Ana”
Lacrimile Serenei curgeau pe obraz in timp ce citea biletul Anei.
„Al naibii ceapa”,ofta ea. Taie ceapa, o arunca in tigaie si o praji putin, dupa care turna putin bulion peste si lasa sa fiarba vreo 3 minute. Se duse in frigider si se intoarse cu trei oua pe care le sparse in tigaie. Acoperi tigaia si le lasa sa fiarba putin. Intre timp se duse sa dea drumul la muzica. Acordurile muzicii irlandeze rasunau in casa goala.
„Poate ar trebui sa imi iau o femeie in casa. Casa e asa de mare si eu sunt atat de singura...Poate ar trebui sa-mi iau macar un caine. ”
Se duse si scoase ochiurile de ou impreuna cu ceva ceapa, scoase painea din frigider si se puse sa manance.
Dupa ce termina lua telefonul si se arunca in fotoliul ei preferat infasurata intr-o patura. Trecura mai bine de zece minute pana cand se hotara sa sune, timp in care cautase o scuza pentru comportamentul ei. Nu gasise nici una, dar nu conta, urma sa sune oricum.
-   Serenity  Company, cu ce va pot ajuta?
-   Buna, sunt Serena, as dori sa vorbesc cu unchiul meu.
-   Asteptati va rog.
Serena se gandi ca asta este bine. Cel putin vroia sa vorbeasca cu ea. Ultima oara trebui sa insiste o saptamana pana cand unchiul ei accepta sa vorbeasca cu ea.Trebuia sa-i spuna ca-i pare rau…
-   Unchiul dumneavoastră doreşte sa va vadă. A spus sa veniţi aici cat mai repede…
-   Am sa fiu la trei  la el….
-   Bine. Am sa va fac programare….
Serena se pregati pentru o discutie monolog in care ea era publicul…Se imbraca cu o pereche de pantaloni maro si o bluza alba, isi lua adidasi in picioare si isi prinse parul intr-o coada de cal….
La ora trei fara zece intra pe poarta companiei si se mira cat de mult se dezvoltase in ultimul an.
-   Buna Andreea, ce mai faci?
-   Buna ziua domnisoara. Unchiul dumneavoastra va asteapta in birou…
-   Multumesc. Imi aduci un ceai de zmeura cu vanilie si o felie de cozonac, te rog?
-   Imediat…
Serena se uita la usa de lemn si isi lua aer in piept de parca era ultima oara cand respira.
Intra in biroul ce mirosea a fum de tigara si a menta…Cand era copila intotdeauna ii placea sa se joace cu tatal ei prin companie si de multe ori se ascundea in biroul unchiului ei. Se simtea protejata de mirosul de menta combinat cu cel de tigara. Tatal ei intotdeauna se facea ca o cauta prin sertare cand ea se ascundea pe sub birou si „dadea” de ea din „greseala”.
Amintirile ii adusera lacrimi in ochi si stia ca si unchiul ei se gandeste la acelasi lucru… Expresia fetei i se schimba cand se uita la Serena si isi aminti de purtarea scandaloasa din seara precedenta….
-   Buna ziua, unchiule.
-   Ia loc, Serena.
Serena observa ca unul din cele doua scaune din fata biroului unchiului ei era ocupat de o femeie mai in varsta, plinuta si care avea un zambet mult prea larg pentru a-i conveni Serenei…
-   Serena, pana acum am facut cum ai vrut tu… Comportamentul tau de aseara mi-a dat de inteles ca ai nevoie de ajutor pentru a merge mai departe.
-   Unchiule, eu..
-   Te rog, lasa-ma sa termin… Am angajat-o pe aceasta doamna sa stea cu tine….Un fel de dadaca, daca vrei. Nu accept nici un refuz. Cat de des bei?
-   Eu? N-am mai baut de mult. Am baut aseara, dar asta fiindca am avut chef de un film mai vechi…Nu sunt alcoolica…
-   Nu? Serena, fumezi, la teatru bei… Mergi in turnee cu desfranatii aia. Ai renuntat la pian. Nu mai faci echitatie. De cand au murit parintii tai viata ta a fost un  haos…A venit timpul sa iti faci ordine in viata si tu nu faci nimic in acest sens. Atunci  am sa fac eu pentru tine.
Serena se uita la unchiulei si se intoarse spre doamna ce statea pe scaunul de langa ea…
-   Va rog sa ma lasati singura cu unchiul meu pentru cateva minute. Si spuneţi-i secretarei ca daca nu vine cu ceaiul imediat maine o sa isi caute de lucru….
Femeia isi stranse buzele si facu o fata acra, dar pe fata nu parea impresionata… Se uita la unchiul fetei, dar acesta nu zise nimic. Pe fata lui se citea curiozitate, hotarare si… resemnare. Se opri in fata usii si isi spuse ca sigur nu o sa fie acceptata.
Dupa ce femeia iesi Serena se intoarse spre unchiul ei…Era hotarata sa castige…macar un pas…
-   Ai dreptate.
-   Poftim?
-   Viata mea este un haos. Si am luat anumite hotarari. Vreau sa-mi iau pe cineva care sa-mi gateasca si sa stea cu mine, dar te rog lasa-ma pe mine sa fac asta. De asemenea am sa renunt la actorie.
-   Renunti?
-   Da. Am sa-mi iau un caine sau alt animal. Daca vrei, intru din nou la balet. Vreau sa ocup in firma postul mamei mele. Daca nu te deranjeaza.
-   Dar ai bani…
-   Da, dar nu am o ocupatie…Stiu ce facea mama si cred ca o sa ma descurc.
-   Serena, stiu ca mi-ai promite si luna de pe cer acum, dar nu renunt la dadaca. E cea mai buna. In rest te sprijin. Insa de ce acum?
-   Am incercat cum am vrut eu si nu a mers. Ana mi-a reprosat multe si are dreptate. Ieri după-masa am mers la ea. Ne-am certat si seara ne-am impacat la o sticla de vin si un film… Insa mi-a lasat un bilet destul de convingator…Asa ca am decis sa merg pe mana ta. Sa vedem cum iasa.
-   Vii diseara cu mine?
-   Unde? Asta inseamna ca m-ai iertat?
-   Nu, nu te-am iertat, mai sunt suparat pe tine 10%. O cina de afaceri, plictisitoare, dar care poate ne vor aduce un nou contract… Daca vrei sa lucrezi aici, vei veni…Spune-i examen de admitere….
-   Te iubesc, unchiule…
-   Si cand esti beata ma urasti…Ciudata combinatie…
-   O iei si pe dadaca cu tine….
-   Unde?
-   Acasa…Sper sa te intelegi bine cu ea. E o femeie de treaba…
-   Sa vad ce pot face…Daca nu-mi place pot sa o concediez?
-   Nu, dar poti sa vorbesti cu mine si, daca ai motive serioase, putem alege impreuna pe altcineva…
-   Bine unchiule. Andreea nu a mai venit. Dar poate sa vina si maine la lucru. Stiu ca e cea mai buna. Vii la mine?
-   La sapte…
-   Bine. La sapte…
Cand iesi de la unchiul ei o vazu pe dadaca impusa stand resemnata si decise sa-i dea o sansa…
-   Buna eu sunt Serena. Sper sa ne intelegem bine…
-   Sa ne intelegem bine?
-   Da. Stiti sa faceti o coafura simpla?Am o cina importanta diseara si am nevoie de ajutor. …


 Multumesc pentru aprecieri....Astept critici pentru aceasta parte....

[Kiera]

 mooney se pare ca numai eu postez pe la ficul tau, dar cred ca e ceva normal din moment ce userii de pe acest forum sunt cam lenesi si nu apreciaza prea mult un fic bun.
 Critici nu am, imi place foarte mult modul in care scri si ca de oibicei astept continuarea.

[andemon]

hmph...am incercat si eu sa citesc ficul...nu am trecut de primul capitol...way too girly for my taste...si decat sa pun asa un comment, mai bine ma abtineam, dar deh, unii vb in plus...

[mooney]

Cap IV

-   Aici au stat parintii mei. Eu stau cu un etaj mai jos. Înafara de dormitorul principal puteti folosi toate incaperile cum doriti cu conditia sa nu le modificati prea mult…
-   Ai tinut mult la parintii tai…
-   Mult e putin zis…Banuiesc ca i-am iubit la fel cum orice copil isi iubeste parintii. Cand eram mica mama m-a inscris la tot ce a putut: canto, balet, pian, echitatie. Am facut tot ce s-a putut…
-   Cred ca ti-a fost greu…
-   Deloc. Mama venea obosita de la lucru si avea si timp pentru mine. Ei i-a fost greu. De multe ori adormea in timp ce ii cantam la pian sau faceam exercitiile de balet..Dar vroia sa vada tot. Tatal meu de multe ori in week-end isi anula cinele pentru a merge cu mine la calarie….Erau ocupati, dar au avut grija sa fie langa mine tot timpul.
-   Ai avut parinti minunati.
-   Da… Doamna Capotescu?
-   Da?
-   A-ti dori sa-mi alegeti hainele pentru diseara?
-   Nu ma pricep….
-   Doar sa-mi spuneti cu ce imi sta bine. Si sa ma ajutati sa-mi fac o coafura…Diseara manac in oras, deci va faceti de mancare ce doriti…
-   Pai sa vad ce este in frigider….
-   Sa va arat hainele….Majoritatea au fost ale mamei mele…Acum sunt parca croite pe mine…
La ora sapte soneria suna si unchiul Keti aparu imbracat intr-un costum negru si cu un buchet de trandafiri galbeni…Doamna Capotescu deschise si il invita in salon pana Serena era gata…
-   Unchiule Keti, ce elegant esti.
Keti stătea si se uita la femeia din fata lui…Era exact maica-sa, mai puţin ochii, care erau leit ai tatălui ei.
-   Nu-mi vine să cred. Arăţi fenomenal….Pentru un moment am crezut ca maică-ta a înviat. Acesta nu e un costum de-al ei?
-   Ba da. Am zis că o să-mi poarte noroc…Doamna Capotescu, puneţi vă rog florile in apă si puneţi vaza lângă patul meu…Noi am plecat.
În fata casei stateau doua masini, iar Serena recunoscu masina ei si masina unchiului ei.
-   Ti-am adus masina…
-   Credeam ca nu o sa mai vad masina asta niciodata. E asa de dureros…
-   Ai sa mai conduci?
-   Da. Dar nu in seara asta….Am de gand sa ma simt bine…
Unchiul Keti ii oferi bratul si o conduse galant la masina…
-   Mai tii minte care a fost primul lucru pe care l-ai facut cand ai primit masina?
-   Am alergat spre ea si am spus ca trebuie sa devin o doamna pe masura ei…
-   Nu, te-ai uitat la mama ta si ai intrebat-o de ce ti-a luat o broscuta…
-   Si ea a zis ca a fost prima ei masina…
Restaurantul era foarte mare si elegant. Invitatii erau deja la masa si ramasesera socati cand o vazura pe Serena…
-   Domnule Sazran, aceasta este nepoata mea Serena. Serena este cea care va ocupa postul mamei ei alaturi de fosta asistenta a mamei ei. In seara aceasta am adus-o pe Serena pentru a se putea ocupa de imagine si design. Daca nu aveti incredere in ea, in orice moment putem pune pe altcineva, dar eu am incredere in Serena.
-   Domnisoara Serena, arati exact ca si mama ta. Ai crescut si te-ai facut frumoasa. Ce nepoliticos sunt. Acestia sunt avocatul meu, Marius Dragan, asociatul meu, Lucian Draganescu si fiul meu, Dinu.
Ultimul ii atrase atentia in mod deosebit. Imbracat in negru parea un diavol cu chip de inger.Se uita la el cu stupefactie  spunanadu-si ca tipul acesta era o prada….mortala si foarte inaccesibila pentru ea.
-   Incantata.
-   Deci domnule Keti, ce te face sa crezi ca vom colabora cu firma ta? Inafara de faptul ca toate contractele le-am avut cu voi?, intreba razand domnul Sazran.
-   Faptul ca toate contractele le-ati avut cu noi si au avut succes…
-   Dar astazi vom discuta despre altceva…Despre parfumuri.
-   Parfumuri? Dar nu vindeai suruburi alte lucruri din astea?
-   Ba da, dar vreau sa stiu ce stiti despre parfumuri.
Keti era total surprins. Ce sa stie despre parfumuri? Nu avusese nici un contract cu vreo alta firma din domeniul parfumurilor…
-   Sincer sa fiu nu prea stiu nimic despre parfumuri…
-   Ne dam cu ele in fiecare zi, ne indispun sau nu...Femeile le adora, barbatii se uita la parfumuri doar ca sa vada cat costa…
Serena vorbea cu o asemenea nonsalanta incat toti cei de la masa crezu ca e nebuna.
-   Tot ce stiu despre parfumuri e ca au trei note: una de baza, una de mijloc si una de varf. Cea de varf se simte in primele 30 de minute dupa ce te dai cu parfum, cea de mijloc tine cateva ore,dupa care ramane cea de baza…
-   Stii destul de multe despre parfumuri, domnisoara Serena.
-   Stati sa vedeti cate am acasa. Sunt femeie si a-ti vazut  femeie sa nu-i placa parfumurile?
-   M-ati convins sa inchei contractul cu dumneavoastra. Haideti sa stabilim detaliile, dar ce ar fi sa comandam mai intai?
Discutia se aprinse ca un foc facut cu lemne uscate si continua pentru tot restul serii. Serena asculta cu mare atentie si isi nota pe un carnetel toate ideile ce-i veneau in legatura cu culorile ce puteau fi folosite.
Domnul Sazran avea o firma de suruburi, dar de curand cumparase o firma de parfumuri…si habar nu avea ce sa faca cu ea. Se gandea sa o vanda din nou, dar ar fi iesit in pierdere, asa ca unica solutie era sa o restabileasca. Si aveau nevoie de o imagine…
La sfarsitul serii Serena se simtii foarte obosita, dar si satisfăcuta de faptul ca avea un prim proiect. Se simtea fericita si era sigura ca mama ei ar fi fost mandra de ea.
-   Unchiule?
-   Da.
-   M-am descurcat bine, nu?
-   Da.
-   Imi pare rau pentru aseara…Nu am vrut sa-ti reprosez nimic. Stiu ca nu ai putut face nimic….
-   Te-am iertat. Stiu cat ti-e de greu… Serena?
-   Da?
-   Vreau sa dau o petrecere in curand. Pentru tine.
-   Pentru mine? De ce?
-   Pentru ca te-ai angajat si pentru ca e timpul sa iesi din nou in societate…In plus am sa-ti cer o favoare…
-   Nu crezi ca vrei prea multe?,raspunse Serena zambind. Ma chinui dand petrecerea si acum vrei si favoruri….
-   As vrea sa canti…la pian….
Zambetul Serenei se stinse si fata ei exprima durere.
-   Sa cant? Eu nu mai stiu sa cant, nu mai pot sa cant. De cand….
-   Te rog, alataieri ai cantat…E unicul lucru ce ti-l cer…
-   Am sa ma mai gandesc…
Serena cobora din masina unchiului ei se indrepta spre poarta.Unchiul ei se asigura ca nepoata lui intra in curte si pleca. Habar nu avea ca cineva de abia astepta plecarea lui….
Usa se deschidea intotdeauna greu. Era o usa imposibila sau cel putin asa zicea mama ei. Stia ca maine avea sa fie certata pentru ca de la usa pana in baie lasase o dara de obiecte precum: pantofii, haina, poseta. Era dezordonata si nu avea ce sa faca in acest sens…De fapt avea, dar nu dorea sa fie mai ordonata…Se baga sub dus si incepu sa cante cand auzi ceva un zgomot suspect. Lasa dusul sa mearga si iesi tiptil din baie. In dormitor se uita la ce putea sa ia drept arma si apuca o vaza mai inalta. Nu avea sa o ajute prea mult in cazul hotilor, dar era cel mai la indemana sa-l foloseasca. Se apropie de usa si dori sa sa se uite in camera cealalta cand usa se deschise.
-   Serena, ai….
Doamna Capotescu se uita la fata goala din fata ei si isi facu semnul crucii…
-   Fata draga, ce aveai de gand sa faci?
-   Ma scuzati, am crezut ca v-ati dus la culcare si ca cineva, un hot sau cineva strain e in casa…
-   Du-te si termina-ti dusul si dormi…Vorbim maine…Noapte buna.
-   Noapte buna.
Doamna Capotescu pleca si Serena tocmai se baga in pat cand auzi soneria….La început crezuse ca era doar imaginaţia ei, dar soneria se auzi din nou. Se ridica din pat si puse pe ea un capot verde din satin, cadou primit de la mama ei cu ocazia ultimei aniversari petrecute împreuna. Dădu sa iasă in curte, dar văzu ca cineva fusese mai rapida decât ea. Doamna Capotescu se certa cu cineva la poarta si nu părea deloc impresionata de scuzele interlocutorului ei ce  părea ca ajunsese la un paroxism.
-   Serena, mulţumesc lui Dumnezeu.
-   Ce cauţi aici?
Bărbatul cu parul negru si cu ochii precum noaptea stătea in fata ei si ea nu avea nici cea mai mica idee de ce.
-   Ai de gând?
-   Ce sa am de gând?
-   Sa mă inviţi înăuntru.
Serena se gândi ca bărbatul are foarte mult tupeu aşa ca nu ii lăsa nici o alta alternativa decât sa mintă.
-   Mă aşteaptă partenerul pe noaptea asta….Îmi pare rău va trebui sa-ti faci programare. Altădată.
-   Mâine?
-   Vineri.
-   Cina?
-   Aduci vin. Lacrima lui Ovidiu. La şapte. Noapte buna.
-   Noapte furtunoasa, Serena.

-   Domnul Keti, va rog, nu stiu ce sa fac… Serena nu vrea sa se mai trezeasca si pare ca-i este foarte rau.
-   Ajung in 10 minute. Incearca sa o trezesti.
Doamna Capotescu puse receptorul jos si se grabi in camera fetei. Ce era cu ea. Dupa ce plecase baiatul acela o auzise pe Serena cantand la pian, dar adormise inainte sa poata fi sigura ca aceasta se culcase. Se grabi in dormitor unde Serena dormea foarte profund. Insa era deja ora 14 iar Serena dormise cel putin 10 ore. Era ingrijorata si se uita la fata palida a fetei ce parea sa doarma linistita. Se apropie de pat si constata cu surprindere ca aceasta parea foarte fericita in somn. Auzi soneria si se grabi sa deschida usa. Unchiul Keti practic zbura pe langa ea in camera nepoatei lui. Doamna Capotescu il urma si ceea ce vazu o uimi. Unchiul Keti dadu patura la o parte, o lua in brate pe Serena si o scutura. Imaginea era una de poveste: Serena intr-o camasa lunga de noapte, aproape transparenta, cu parul rasfirat pe bratele unchiului ei parea aproape moarta, in timp ce acesta se zbatea cu disperare sa o trezeasca.
-   Serena, trezeste-te! Ma auzi? Trezeste-te.
-   Mi-e somn, mai vreau sa dorm.
-   Doamna Capotescu, mergeti in baie si vedeti cate pastile sunt in folia de aluminiu.
Doamna Capotescu disparu in baie, iar unchiul Keti se uita la nepoata lui. „Nu din nou. Te rog Doamne, daca e sa pedepsesti pe cineva, Te rog pedepseste-ma pe mine. Nu pe ea. Merit toata durerea, e totul din vina. Parintii ei au murit din cauza mea…Te rog.”
-   Domnule Keti, mai sunt 5 pastile.
-   A luat 4 pastile…
O lua in brate si o duse in baie asezandu-se cu ea langa toaleta. Lua periuta de dinti de pe chiuveta si i-o baga in gura fortand-o sa vomite tot continutul stomacului. Doamna Capotescu o sterse cu o carpa umeda iar unchiul Keti o duse din nou in dormitor dupa care incepu sa o palmuiasca ca sa o trezeasca…

Serena auzea prin vis cum unchiul ei o striga si se gandi ca e cu adevarat disperat. Incerca sa-si aminteasca de ce se simte asa de ametita si somnoroasa, dar simtea ca adoarme din nou.
-Mie somn, mai vreau sa dorm.
Se trezi vomitand in toaleta, ii era rau. De unde pornise toata treaba? Venise de la poarta si nu putea sa doarma. Luase o pastila si se puse sa cante la pian. Cantase, dar nu putea sa doarma asa ca mai lua una. Cate pastile luase? Nu mai tinea minte…Unchiul Keti va fi foarte suparat pe ea….Cineva o stergea…Doamna Capotescu…Cat era ceasul? Se afunda din nou in abisul intunecat si simtea cum uitarea binefacatoare punea stapanire pe ea.
Ii ardeau obrajii…Cineva o palmuia. Apoi o lasa in pace….Intunericul o cuprinse din nou si se gandi ca era din nou singura….Ce urma sa se intample?

Unchiul Keti statea in sufragerie si se uita la pictura Anei. Asa era si nepoata lui: salbatic si speriat de lume. Arata exact ca mama ei, dar era total diferita…Se duse la geam si bau din paharul de ceai amestecat cu rom pe care doamna Capotescu il pregati…Auzi usa si se gandi ca doamna Capotescu dorea sa-l intrebe de Serena asa ca ii raspunse inainte de a auzi intrebarea.
-   Serena nu era asa inainte. Facea balet, echitatie, pian, canto. Era mereu pe fuga si mereu vesela. Aveam petreceri la care intotdeauna canta la pian…Cand era mica vorbea cu noi de Fat-Frumos si de planurile ei pentru gradina. Insa de cand au murit parintii ei face un pas inainte si doi inapoi.Mi-e frica de moarte ca intr-o zi am sa ajung prea tarziu si o sa o pierd si pe ea.
-   N-am vrut sa ma sinucid. Nu puteam  sa dorm si pastilele nu-si faceau efectul…Nu am intentionat niciodata sa ma sinucid. Sincer. Imi pare rau ca ti-ai facut griji…
Unchiul Keti se intoarse si o vazu pe Serena stand in usa…Ce putea sa-i spuna sau ce sa-i fi zis? In fond o credea cand zicea ca nu vroia sa moara…Nici nu fusese in pericol sa moara…Era doar sub efectul somniferelor, atat. Insa stia ca trebuia sa o faca sa renunte de tot la ele.
-   Serena,…
-   Unchiule, te rog, putem vorbi altadata despre ceea ce s-a intamplat azi? Trebuie sa vina cineva la sapte si eu ma simt ametita si tu esti nervos…Te rog.
-   Poimaine o sa vorbim. Maine trebuie sa plec din oras, dar sper sa e vedem poimaine, daca nu te hotarasti sa mori pana atunci…
Unchiul Keti pleca si Serena se lasa pe canapea. Ii mai era somn, dar stia ca nu trebuia sa se lase prada acestei senzatii. Doamna Capotescu era in bucatarie, iar Serena isi lua o portocala se sui cu fundul pe masa si incepu sa o decojeasca.
-   Domnisoara, aveti patru scaune. De ce va catarati pe masa?
-   Pentru ca e a mea si imi place. Cat e ceasul?
-   15:30.
-   Daca va rog, imi faceti un platou de fructe si mi-l aduceti in camera cu oglinzi?
Iesi fara sa astepte raspunsul. Stia ca fusese distanta si dura, dar trebuia. Altfel doamna Capotescu urma sa-i puna intrebari si nu vroia…Intra sa fac dus si se intreba cum urma sa fie vizita lui Dinu. Il observase din seara precedenta, dar nu vroise sa ii spuna nimic. Isi aminti cum isi evitau privirile si cum se spionau, cum zambise cand ii sarutase mana si simti cum un fior de placere urca in ea. Un barbat inalt si subtire, cu par brunet si ochii negri, Dinu era varianta actuala a lui Eminescu isi zise ea in gand cand il vazu prima oara. Avea pielea alba si fina iar ochii era incarcati de gene lungi si dese… Avea o gura perfecta, aproape ca a unei fete…Cand ii saruta mana isi aminti ca inghitise in sec iar pielea o ardea in locul in care o sarutase. Mereu dispretuise barbatii, dar acesta i se parea perfect. Prea perfect.
Iesind din dus observa ca platoul de mancare era langa pat si se gandi ca nu ar strica sa citeasca in timp ce manca. Se dadu cu crema de visine, se imbraca cu o bluza visinie si cu pantaloni visinii dintr-un material subtire prin care se vedeau lenjeria neagra si peste isi lua un capot alb pufos si se indrepta spre biblioteca. Deschise usa si se gandi ce carte sa ia, cand isi aminti de romanul preferat al mamei ei. Se duse la raftul unde era aceasta, dar nu apuca sa o ia pentru ca observa ceva ciudat: langa ea se afla o carte cu coperti negre.
Lua cartea, dar stiu ce se afla intre copertile acelea instinctiv…Spera numai sa poate sa o citeasca…Vroi sa puna cartea la loc cand din ea cazura niste coli si o diploma. Serena puse cartea la loc, ridica colile si diploma intrebandu-se ce era scris pe ele.




Astept critici....