Jiraya
I AM TOTALLY GAY
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 28
Offline
Posts: 1631
10.00 ryo
View Inventory
Send Money to Jiraya
Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu Michael Scofield!
|
|
« on: November 18, 2007, 01:38:25 AM » |
|
Riscul Implicarii
Totul se intampla printr’o iarna tarzie, spre inceputul lui ianuarie. Prin vremea in care comunismul abia isi luase talpasita, pe undeva prin nordul cartierului tomis, comisarul Badea Alexandru se chinuia din greu cu ancheta unui caz legat de mai multe jafuri la bancile din zona. Toate probele si faptele nu dovedeau si nu indicau nimic. Prompt, comisarul isi dadu o palma peste frunte si facu o pauza, sorbind din nou din cafeaua sa care scotea aburi, si o scuipa imediat peste dosarele din fata sa.
-Ah fir’ati ai dracu’ cu aparatele voastre, tot timpu le fierbeti prea tare!
Comisarul se ridica din scaun si se indrepta la geam. Peisajul era unul specific vremii si destul de deprimant. In ciuda vremii de afara, pe jos erau o gramada de semne cum ca era lui Ceausescu se sfarsise. La geamurile oamenilor se puteau zari perdele negre, in semn de doliu pentru acesta, insa erau foarte rarite, din moment ce marea majoritate a populatiei nu era tocmai iubitoare a regimului comunist.
-Mai bine ma intorc la treaba. Cazurile nu se vor rezolva singure.
Comisarul Badea se apropie de biroul sau de lucru si incepu sa curete dosarele de pe acesta de resturile de cafea pe care le purtau. Deodata zari ceva cand se uita peste o harta a cartierului Tomis Nord pe care erau marcate bancile jefuite. Observa ca toate aveau un lucru in comun, si anume ca toate indicau un bloc de pe Bulevardul Alexandru Lapusneanu.
-Ar fii bine sa trimit o echipa acolo sa faca niste investigatii.. dar asta.. maine.. dimineata.
Badea casca lung si monoton. Oboseala incepu sa isi faca aparitia. El realiza ca are nevoie de odihna, asa ca isi nota pe un carnetel adresa blocului respectiv si il puse pe birou. Era prea tarziu ca sa se mai deplaseze pana la locuinta sa asa ca se intinse pe canapeaua din birou si stinse lumina.
A doua zi dimineata, intr’o locatie necunoscuta.
-Azi ne deplasam. Nu putem sa riscam ramanand aici, am aranjat eu tot pentru un schimb de marfa, un mijloc de transport pana la locul respectiv si cazare temporara, pana efectuam tranzactia. Apoi suntem liberi sa plecam si sa facem ce si unde dorim.
-Sa riscam.. ai pus punctul pe „i” cu asta Marco.
-Nu imi mai spune pe numele real, stii ca asta ar putea sa ne compromita operatiunea.
-Imi cer scuze, „Mr. Teal”.
-Bun Mr. White, acum putem sa continuam cu ce avem de facut. Du’te si cheama’i pe Mr. Blue si Mr. Yellow, spune’le ca ne asteapta Mr. Green in masina.
-Am inteles, dvs. coborati?
-Da. Ne intalnim acolo jos.
Mr. Teal parasi incaperea si porni in jos pe scarile blocului, in timp ce Mr. White intra in camera in care se aflau restul complicilor sai.
-Haideti baietii, ceilalti ne asteapta afara.
Deodata, dinspre fata blocului se auzira mai multe sirene si cateva focuri disperate de arma. O masina pornind si o explozie mare. Mr. White si Mr. Yellow se uitara pe geam, insa privirea le fu blocata de o imensa ciuperca de fum de la explozie.
-Uita’te dupa Mr. Green si Mr. Teal! Ei sunt biletul nostru de scapare de aici!
In camera intrasera mai multe forte de ordine. Tot grupul fusese pus la pamant si transportat la o inchisoare de maxima securitate. Ajunsi acolo au fost repartizati doi-cate-doi in celulele lor.
-Ne’au tradat Adi. Ne’au tradat pur si simplu.
-Nu te baza pe asta Vladimir, este doar o chestiune de timp pana o sa plecam si o sa ne vedem de viata noastra din nou. Asta este riscul implicarii baiete.
|
