[Dak mai dispare si postul asta fac crize. Dak am scris ceva gresit macar anuntati-ma, nu-mi stergeti postul asa k eu stau 5 min sau mai mult sa ma chioresc la desene.]

Desenul 1: O fi primul tau desen dar asta nu e o scuza. Ti-am zis eu k la desen se folosesc B-urile dar dak nu m-ai ascultat de la inceput... desenul tau are fatza cam deformata, mai ales in derapta, liniile nu sunt deloc trasate bn si o problema cu parul.
Desenul 2: Ceva greseli la par, mai ales in partea dreapta in rest cred k e bn.
Desenul 3: Zomfg pey ochii sunt inegali, fatza prea ascutita, capul cam deformat, o expresie ciudata si tot o data enervanta si o gresala la guler si urechia prea jos.
Desenul 4: Cel mai reusit dintre cele postate, dar nu perfect. Ai cateva greseli cum ar fi: ochii inegali, fatza prea alungita, gura prea jos si cam atat.
 
Dak mai dispare si postul asta fac crize. Dak am scris ceva gresit macar anuntati-ma, nu-mi stergeti postul asa k eu stau 5 min sau mai mult sa ma chioresc la desene.
 Mda bn, cum zici u

.

XxSharukaxX desenezi foarte frumos, la ultimul desen ai ceva greseli, cum ar fi la maini si la picior, dar nu e nimik grav
 ce creion folosesti la desen? (curiozitatea ma omoara)

Asa, acum dupa ce v-am atras atentia cu numele topicului ( sau poate nu), va anunt ca este doar un fic amuzant ( sau poate nu).
Personajele acestui fic sunt Flaw ( un user de pe un forum) si Angel girl (  un alt user, de pe alt forum).
   Autorii acestui fic sunt Angel_girl, me and my friend Cory-Cory ( vezi Dei-Dei).
   Cititi!

Într-o camera de 2 pe 2 metri, la un birou se afla un baiat in paranteza Flaw inchidem paranteza, iar langa el o fata in paranteza Angel_girl inchidem paranteza , care il ameninta cu o katana în paranteza sabie inchidem paranteza . Baiatul se opreste din scris.
- Ai terminat? Intreaba fata amenintator.
- Nu, dar mi-e somn.
- Scrie! Spune aceasta apropiind sabia de gatul baiatului.
- Dar e ora 2, nu pot scrie in asemenea conditii.
- Tii la gatul tau macar putin?
- Bine, cedez. O sa scriu in continuare.
Ia pixul de pe birou si incepe sa scrie. Dupa vreo 10 minute Flaw se opreste iar.
- Gata?
- Mi-e sete.
- Iti aduc imediat.
- Cata amabilitate spune baiatul cu ironie.
- Vrei sa te las sa mori de sete?
Angel_girl se duce sa ia un pahar cu apa iar in timpul asta Flaw incearca sa fuga, insa se trezeste cu un picior in gura in paranteza la propriu inchidem paranteza si cade pe scaun.
Precizam: cade pe scaun din cauza piciorului, nu a parantezei.
Se resemneaza si se apuca iar de scris imediat ce bea putina apa pentru a nu a o enerva pe Angel_girl ca a adus apa degeaba.  Dupa inca cateva minute i se termina pasta la pix.
- Nu mai am pix.
- In toata casa asta nu ai decat un pix? Intreaba aceasta vizibil iritata.
- Am vrut sa-mi cumpar insa daca iti aduci aminte ma tii aici de o saptamâna.
- Ai dreptate. Ma duc sa-ti iau unul. Sa nu incerci ceva intre timp.
Angel_girl scoate o mitraliera de nicaieri.
- Nu ti se pare ca te-ai uitat prea mult la Gravitation?
- Tu mai bine taci din gura.
  Flaw vazand mitraliera indreptata spre capul lui se abtine de la alte comentari. Angel se duce la usa unui vecin si bate cu pumnul pana cand apare cineva. Aceasta indreapta mitraliera catre el si ii spune cu un zambet diabolic pe fata.
- Am nevoie de un pix si repede.
- Va aduc imediat.
Vecinul fuge repede si ii aduce cateva pixuri.
- Va multumesc.
- Ma bucur ca v-am putut ajuta spune acesta rasufland usurat.
Angel se intoarce si il gaseste pe Flaw dormind ca un ingeras. Aproape ca i se facea mila sa-l trezeasca, sau nu... Incepe sa-l zguduie si sa-l plezneasca pana cand acesta se trezeste in paranteza vezi scena din Naruto cu Ten Ten zguduindu-l pe Lee inchidem paranteza .
- Ti-am adus pixuri, ai face bine sa scrii.
- Cum as putea sa te refuz?
Flaw ia un pix si se reapuca de scris, si scrie, si scrie, si scrie... pana cand se opreste iar.
- Nu mai am coli.
In jurul lui Angel_girl apar flacari, arzand totul in jur. Flaw reuseste sa o calmeze, inainte sa arda blocul din temelii, aducand niste coli de la un alt vecin, a carui voce inca se mai aude injurand pe scara blocului.
- Eu cred ca ma apuc de scris IAR.
- Ce ascultator ai devenit spune Angel_girl ironic.
Dupa aproximativ o ora Flaw ii intinde colile cu ficul mult asteptat de Angel girl, care se apuca imediat sa-l citeasca.
Va urma....

A fost un fic pe care l-am scris in urma cu ceva timp pt un concurs. Nu pot zice k am luat vreun loc sau k ma asteptam sa iau. Astept critici


    Suflet de inger

     Lumina soarelui patrunde prin perdelele unui geam si mangaie chipul unei fete, o fata cu chip de zana. Obrajii ei rosii, parul lung si saten, ochii albastrii, asemenea unui ocean. Fata se ridica incet din pat si se imbraca grabita. Pe obrazul ei se prelinge o lacrima plina de durere.Se lasa incet in genunchi si incepe sa rosteasca printre suspine " De ce am ramas iar singura? M-au parasit toti desi mi-au jurat ca nu vor mai face asta vreodata. Poate asta e destinul meu, poate trebuie sa sufar continu." Mai sta putin apoi isi sterge lacrimile cu maneca de la bluza si se ridica in picioare si spune hotarata " Nu o sa mai sufar. Mi-a ajuns. Nu o sa mai fiu eu cea care isi cere iertare chiar daca nu a gresit. Voi cauta persoana care ma poate ajuta si voi pune capat suferintei." Deschide usa camerei si paseste cu eleganta pe holul lung si se opreste in fata unui tablou, pe care il priveste cateva momente, apoi il da jos si deschide usa din perete.Scoate de acolo un caiet micut cu coperta neagra si un saculet verde de catifea, apoi inchide usa si pune tabloul la locul lui. Timp de cateva momente ramane cu privirea pierduta si nu scoate nici un sunet. De afara se aude o voce foarte cunoscuta fetei:
    - Caro stiu ca esti acasa asa ca nu plec pana nu vorbim.
     In ochii fetei se citeste acum furie, o furie care nu mai putea fi controlata.
    - Despre ce vrei sa vorbim? Crezi ca sunt atat de proasta incat sa-mi cer scuze iar pentru ceva ce nu am facut? Pleaca Ariadna! Nu mai exista persoana pe care o cunosteai. Tu si toti presupusii ei prieteni ati omorat-o si nimic nu o mai poate aduce inapoi.Vine raspunsul fetei cu ura 
    - Dar... nu intelegi... Nu am vrut sa suferi.
    - E prea tarziu. Pleaca! Raspunde fata cu si mai multa ura
    - Vreau doar sa sti ca nu voi renunta la prietenia noastra.
    - Tu chiar nu intelegi? spune cu disperare apropiindu-se de usa Nu mai exista persoasa cu care ai fost prietena. Acea fata este moarta si ingropata si nimeni nu o mai poate aduce inapoi.Incepe sa se calmeze si deschide usa. In fata ei se afla o alta fata, cu parul roscat si ochii caprui.
     Cand aceasta o vede pe Caro face cativa pasi in spate.A observat ca privirea ei s-a schimbat si o data cu aceasta si culoarea ochiilor, care acum erau rosii ca focul de furie.
    - Ai dreptate Caro, fata care mi-a fost prietena a murit si abia acum inteleg asta, dar nu stiu de ce.
    - Ariadna ce e asa de greu de inteles ca suferinta a facut-o sa se stinga putin cate putin. Tot ce a mai ramas acum e un corp plin de ura.
    - Dar ce s-a intamplat cu acel suflet pur? Unde s-a dus?
    - A disparut pentru todeauna. Cred k ai auzit ce ai vrut acum te rog sa pleci daca nu vrei sa fi prima care simte furia mea.
    - Iti voi indeplini dorinta si voi pleca dar sa sti ca nu te las sa faci rau cuiva. Am citit in ochii tai sete de sange dar nu iti voi permite sa ranesti oameni nevinovati si apoi sa regreti. Spunand acestea se intoarce si pleaca.
      " Nu voi regreta nimic. De asta sa fi sigura. Acum sunt o fiinta fara constiinta si asta din cauza voastra " Fata se indreapta catre camera din care iesise de dimineata, se apropie de dulap si scoate o bluza neagra cu dungi albe si o pereche de blugi, pe care le imbraca in graba, apoi se duce in baie unde se macheaza repede si iese afara din casa. Soarele batea acum cu si mai multa putere si incalzea intreaga natura. Caro merge incet si privea in jurul ei. Desi se schimbase un lucru si-a pastrat si acela este eleganta. La un momendat se aude o voce care ii spune foarte emotionata:
    - Domnisoara Carolina imi dati va rog un autograf?
     Caro priveste fetita din fata ei si apoi se apleaca spunand:
    - Desigur,dar spune-mi Caro. Cum te numesti?
    - Hina. Raspunde fetita inrosindu-se.
    - Bine Hina, dar parintii tai unde sunt?
    - Pai eu stau la camin. Nu am avut ocazia sa-mi vad parintii.
    - Imi pare rau. Sti... si eu sunt ca tine. Si eu am fost abandonata cand eram mica dar cineva a avut grija de mine si am ajuns ceea ce sunt acum. Privirea lui Caro se schimbase, ochii ei recapatasera culoarea de dinainte.
    - Mi-ar place sa am norocul tau. Oricum imi pare bine ca te-am intalnit si ca am putut sa vorbim. Intodeauna am crezut ca vedetele sunt ingamfate, dar acum am inteles ca nu e asa.
    - Ma bucur ca ti-ai schimbat parerea. Acum te rog sa ma scuzi dar trebuie sa ajung undeva.
    - Multumesc inca o data. Pa
     Caro pleaca grabita si ajunge la o casa mare. Se opreste putin apoi bate la usa si pentru ca nimeni nu-i deschide ia din buzunar saculetul verde si scoate din el o perla mica, neagra pe care o lasa la usa. Apoi scoate si caietelul negru si taie din el un nume : Rui Imiko, apoi pleaca si la alte case face acelasi lucru. in caiet erau scrise 6 nume si la sfarsit toate au fost taiate.
    - Eu am suferit destul, acum e randul vostru.Ati zis ca sunt un demon acum asta am devenit.
    Fata se intoarce acasa si se uita la televizor. La stiri aude despre moartea misterioasa a sase persoane.Nu dupa mult timp suna cineva la usa si Caro se ridica nervoasa din pat si se duce sa deschida. In fata ei se afla un baiat cu parul saten si ochii caprui.
    - Cris? se uita fata mirata la el
    - Da Caro, eu sunt. baiatul se apropie de ea si o saruta.
    - Intra. Avem multe de vorbit.
    Cei doi se duc in sufragerie si stau cateva momente in liniste. Nici unul nu avea curaj sa inceapa.Dupa cateva momente Cris intreaba:
    - De ce ai facut toate astea?
    - Sti prea bine. Trebuia sa moara toti ca sa pot scapa de demonul din mine.
    - Stiu ca e vina lor dar nu puteai sa rezolvi altfel? Te-ai purtat exact ca un demon.
    - Ei m-au adus la asta si acum au platit cu viata. Iar tu... ai plecat si m-ai lasat singura, dar nu te invinovatesc. Stiu ca nu mai eram cea dinainte si poate nu ma mai iubesti dar eu nu o sa te uit.
    - Esti schimbata, asta e adevarat si ai facut rau multor persoane dar eu tot te iubesc si te voi iubi orice s-ar intampla. Tu pentru mine ramai un inger.
    - Un inger cu suflet de demon.
    - Nu e adevarat.Poti sa scapi de demonul care a pus stapanire pe tine, dar ai nevoie de ajutor si eu  voi fi langa tine.
    - Cum pot sa scap?
    - Elimina ura din sufletul tau, inlocuieste-o cu iubire.
    - Usor de zis.
    - Voi fi langa tine. Nu o sa mai plec, promit.
    Cris o strange in brate apoi ii propune sa mearga afara. Se plimba putin prin parc si o vad pe Ariadna, Caro se enerveaza foarte rau si vrea sa o omoare dar Cris o tine si o ajuta sa se linisteasca.
    - Trebuie sa inveti sa te stapanesti.
    - As vrea sa pot, dar ea m-a distrus, ea ma facut asa cum sunt acum, ea cu blestemul acela.
                                 
                                 Flashback

    - Fie ca cel mai aspru blestem sa cada asupra demonului din interiorul tau.
    - Nu face asta ai sa-mi faci si mie rau.
    - Tu acum esti un demon. Nu mai esti prietena mea.
                               
                             End of flashback 

    - Uita de blestem. Gandeste-te ca nimic din toate acele lucruri oribile nu s-au intamplat si vei reusi sa scapi de tot.
    - Dar acum sunt o criminala. Sti doar ca toti care au invocat demonul au fost omorati de mine.
    - Nu e adevarat. Atunci mintea ta era controlata.
   - Te rog Cris ajuta-ma. Pe fata ei se prelinge o lacrima de sange.
   - Caro ce ai patit?
    Fata simte ca ameteste si apoi isi pierde cunostiinta. Cris o ia in brate si o duce acasa.
“ Se pare ca nu mai avem destul timp. In curand va fi al 6lea rasarit de luna plina si atunci Caro va disparea pentru todeauna. Nu pot lasa sa se intample asta, o iubesc prea mult ca sa o pierd. “ Caro deschide incet ochii care acum erau rosii si se repede la gatul baiatului dar acesa ramane calm.
    - Controleaza-te, nu vrei sa-mi faci rau. Chiar si demonul din tine e unul care a suferit enorm si de aceea a devenit rau. Nu trebuie sa mai suferiti.
   - Ce sti tu despre suferinta? Si de ce ti asa de mult la aceasta fata? De ce ai ramas langa ea.
  - O iubesc. E chiar asa de greu de inteles? Sufletul tau poate fi salvat daca o eliberezi acum. Nu mai e mult timp, dar poti indrepta greselile facute.
- Am omorat personae nevinovate si mi-a facut placere. Crezi ca regret ceva?
- Desi nu recunosti nu esti rau. Te-ai lasat orbit de furie, dar poti repara aceasta gresala, las-o libera.
- Si sa ma intorc in Iad? Niciodata.
- Nu te vei intoarce acolo. Te pot ajuta si vei fi iertat de pacate. Exista iertare si pentru cei ca tine.
- Atunci ajuta-ma si iti garantez ca fata nu va pati nimic.
- Trebuie sa ne grabim.
Cris merge cu caro la templul celor 6 intelepti si le spune totul, dar pentru ca acestia sa ii ajute trebuia sa faca un sacrificiu.
- Unul din voi va trebui sa renunte la jumatate din viata.
- Renunt eu spune Cris fara sa ezite macar putin.
- Bine atunci putem incepe.
Se asaza toti intr-un cerc si incep sa rosteasca cuvinte ciudate pe care  nimeni nu le putea intelege. Unul din ei se ridica si ia o sticluta mica si i-o da lui Caro sa bea, apoi ia alta si ii da lui Cris.
  Afara soarele apunea si ii lua locul luna plina care avea de data aceasta o culoare ciudata. Era rosiatica si trimitea o lumina mai puternica decat de obicei.
  Cei doi isi pierd cunostiinta pentru cateva momente apoi totul revine la normal, numai ca de aceasta data cand  Caro se trezeste nu-si mai aduce aminte nimic din ce s-a intamplat. Stia doar ca e un fotomodel renumit si ca locuia singura de cand persoana care a avut grija de ea a murit. Nu il mai recunostea pe Cris si nici acesta pe ea, dar simteau totusi ca a existat o legatura puternica intre ei.
   Fiecare isi urmeaza drumul lui. Caro devine cunoscuta pe plan international iar Cris pleaca pentru studii in strainatate. Dupa 4 ani cei doi se intalnesc in avionul care ducea spre Tokyo, Japonia. Cris mergea sa se inscrie la o facultate din Tokyo iar Caro juca pentru prima data rolul principal intr-un film. Fac cunostiinta si incep sa se imprieteneasca. Hotarasc sa se mai vada si sa ramana prieteni.
    Caro se intalneste o fata pe nume Hina,, care o ajuta sa-si recapete memoria. Acum mai trebuia sa-si aminteasca si Cris dar pentru acesta este mai greu. Amintirile lui au fost sterse o data cu pierderea a jumatate din viata. Poate asa trebuia sa se termine totul, dar de ce nu pot fi fericiti ? Se iubesc enorm de mult  si nu merita asta.
   Cel care a fost o data demon acum a devenit un inger si vegheaza asupra celor doi. Vazand ca nu exista posibilitatea ca totul sa fie ca inainte se duce la cel mai stralucitor inger si ii spune:
   - Stiu ca poate nu am dreptul sa-ti cer ceva dar nu crezi ca ar trebui sa-i ajuti pe cei doi?
  - Fata aceea are sufletul mai pur decat al meu si nu are nevoie de ajutor. Iubirea ei sincera poate sa ii readuca amintirile lui Cris. Timpul va rezolva totul.
  Si acel inger avea dreptate. Iubirea sincera si sufletul pur al lui Caro l-au ajutat pe Cris si acum sunt fericiti impreuna si nici unul nu regreta nimic din ce au facut.

 pot sa votez si eu?
 Dak da eu il aleg pe archangel deoarece mi s-a parut de treaba ( nu prea vb cunosc eu )

 mooney se pare ca numai eu postez pe la ficul tau, dar cred ca e ceva normal din moment ce userii de pe acest forum sunt cam lenesi si nu apreciaza prea mult un fic bun.
 Critici nu am, imi place foarte mult modul in care scri si ca de oibicei astept continuarea.

interesant ficul tau, chiar imi place. Nu prea am ce sa critic si greseli nu prea ai.
 Astept continuarea cat mai repede

poti sa pui u
Nu prea aveam ce sa spun despre anime deoarece nu prea gasesti despre el

off nu vad de ce vi se pare chiar asa de greu. Recunosc ca nu prea gasesti date despre anime, decat despre joc dar totusi.
 E din ToHeart2

Ti-am citit ficul si imi place destul de mult, mai ales pentru ca nu este un subiect chiar atat de comun. Imi place cum scri.
 Astept continuarea

E destul de usor ( cred) :

The Meloncholy of Suzumia Haruhi ( nu stiu sigur dak am scris corect)

uhm nu ma asteptam sa primesc asa de repede 2 posturi si ca sa nu ziceti k nu ma tin de cuvant uitati continuarea:
Privirea mi s-a intunecat, am scapat telefonul din mana si lacrimile mi-au acoperit obrajii.
- De ce? Ce a facut sa merite asta?
Aveam in minte tot felul de intrebari la care nu existau raspunsuri. M-am imbracat repede si am fugit la spital. Acolo mama ei mi-a zis ca vrea sa ma vada, am intrat incet in camera si nu-mi venea sa cred cand am vazut-o conectata la atatea aparate. Vroiam sa fie doar un vis urat, sa ma trezesc si totul sa fie la fel ca inainte. M-am abtinut cu greu sa nu plang si m-am apropiat de patul ei. Cand m-a vazut a afisat un zambet fortat ca sa nu ma sperie si mi-a spus:
- Ana, promite-mi ca vei continua sa-ti duci visul mai departe, ca nu-ti vei pierde speranta. Eu o sa fiu alaturi de tine si te voi veghea.
- Nu vorbi asa prostuto, o sa te faci bine si ne vom urma visele, vom face lumea sa uite de probleme, sa fie toti fericiti....
- Nu incerca sa ma minti ca voi fi bine, stiu ca nu mai am sanse. Tu promite-mi!
- Bine promit.
Am vazut cum s-a stins incet si acest lucru m-a durut enorm. Imi doream sa pot fi eu in locul ei, sa o scap de suferinta prin care trecea. Parintii ei erau distrusi, si-au pierdut orice speranta, o parte din ei s-a dus o data cu Katya. Am plecat acasa si m-am inchis in camera mea, nu mai vroiam sa vad pe nimeni, nu mai vroiam sa stiu nimic. Trei zile nu am iesit decat sa-mi iau mancare. Am ramas fara lacrimi, pur si simplu nici sa plang nu mai puteam, nu mai aveam putere sa fac nimic.Mereu imi veneau in minte cuvintele ei: “ Ana promite-mi ca vei continua sa-ti duci visul mai departe, ca nu-ti vei pierde speranta.”
Nu o puteam dezamagi, nu dupa cat m-a ajutat. Trebuie sa merg mai departe, sa depasesc momentul si sa-mi urmez visul cum mi-a zis ea, in acelasi timp duceam mai departe si visul Katyei. Am continuat sa scriu, pe fiecare foaie imi asterneam sentimentele, lucru care mi-a schimbat felul de a scrie. Sufletul meu devenea din ce in ce mai intunecat, simteam ca nu mai am ce cauta in aceasta lume, ca rolul meu s-a terminat. Cu toate acestea nu am renuntat, am mers mai departesi am incercat sa- mi fac prieteni noi.
Aveam momente in care vroiam sa ma sinucid dar ma gandeam ca nu asa se rezolva problemele si daca as fi facut acest lucru mi-as fi incalcat promisiunea facuta Katyei.
Dupa o saptamana in care am stat acasa pentru a depasi moartea prietenei mele, am revenit la scoala. Multi mi-au zis ca par schimbata dar nu isi pot da seama in ce fel. In privirea mea se citea durere. Am incercat sa ascund aceasta durere in spatele unui zambet si se pare ca am reuzit, pentru ca nimeni nu si-a dat seama de acest lucru.
 
 Continuarea:
 Ca oricarei fete de liceu a inceput sa-mi placa de un baiat de la o clasa alaturata si i-am povestit totul colegei mele. Vroiam sa ma schimb, sa incep sa am iar incredere in cei din jur, dar iar am gresit (sau cel putin asta am crezut cand colega mea i-a povestit baiatului respectiv totul.)
Alex ( baiatul de care imi place) a crezut ca e doar o gluma si nu a luat in serios ce i-a zis.
Intr-o zi cand iesam de la ore, foatre nervoasa ca profesorul de psihologie se da la mine, am intrat intr-o fata si am cazut peste ea.
Mi-am cerut scuze si am ajutat-o sa se ridice, apoi am facut cunostiinta si mi-a spus ca o cheama Mira si ca e de la o clasa de a 9-a. A devenit una din cele mai bune prietene ale mele si cu timpul am aflat ca e sora lui Alex, lucru care m-a ajutat sa ma apropii de el mai mult, dar nu avea sa dureze mult aceasta prietenie.
Mi-am facut multi prieteni noi si credeam ca totul o sa se schimbe si ca pot sa fiu iar fericita, sa am incredere in cei din jurul meu si ca pot reveni la normal, sa am o viata ca oricare alta si sa uit de toata suferinta,dar atunci vin parintii mei cu ideea sa ne mutam. Abia incepusem sa-mi fac prieteni noi si acum sa plec si sa las totul in urma? De ce cred ei ca e asa usor? Adica e adevarat ca am suferit mult aici dar totusi am si cateva amintiri placute pe care nu vreau sa le las in urma. Chiar daca sunt o fire sociabila nu o sa-mi fac chiar asa de repede prieteni noi.
Timp de o saptamana am incercat sa ascund prietenilor mei faptul ca ma voi muta si ca poate nu ii mai voi vedea vreodata.Am reusit pana in ziua in care mama a venit la scoala sa vorbeasca cu dirigintele si sa ceara transferul .
Normal ca atunci cand au aflat s-au suparat pe mine si timp de doua zile au incercat sa ma evite. Ma simteam prost ca i-am mintit si m-am purtat ca si cum nimic nu se intamplase si mai ales ca mai aveam doar 4 zile pana la plecare si nu suportam gandul ca vor ramane suparati pe mine. Dar in penultima zi a venit Alex si a zis ca are o surpriza pentru mine, un lucru pe care spera ca nu il voi uita. M-a legat la ochi si m-a dus undeva unde se aflau prietenii mei.
Avea sa fie intradevar un lucru pe care nu il voi uita nici o data. Erau prietenii mei adevarati si m-au iertat ca i-am mintit, in plus au organizat o petrecere de ramas bun. Cand am vazut totul am realizat ca exista intradevar prieteni buni pe care te poti baza si care nu te tradeaza si care poate nici nu te uita chiar daca esti departe, Pastreaza toate amintirile placute si iti scriu cat de des posibil. Cand petrecerea s-a terminat Alex s-a oferit sa ma duca acasa, iar ceilalti s-au retras lasandu-ne singuri. In drum spre casa a inceput sa-mi spuna tot felul de cuvinte frumoase care sa ma ajute sa uit ca voi pleca. La un moment dat s-a oprit si m-a luat de mana zicandu-mi ca tine prea mult la mine ca sa ma piarda. Atunci eu am tras mana si am alergat spre strada fara sa ma uit. O masina venea cu viteza, iar Alex m-a inpins si a fost calcat. Am chemat salvarea care l-a dus la spital, apoi i-am anuntat parintii si prietenii. Cand ei au ajuns eu am plecat in fuga spre parc. Cerul incepe sa se intunece, apoi apar si picaturile de ploaie care lovesc violent asfaltul. Ma apropii de lac si ma las incet in jos pe pamantul rece. Vroiam sa plang dar nu aveam lacrimi, vroiam sa tip, dar nu aveam voce. Tot ce gandeam atunci era: “ Daca moare e numai vina mea. As vrea sa imi pot da viata pentru ca el sa traiasca.”
Atunci o lumina apare in fata mea si se aude o voce:
- Chiar vrei sa-ti dai viata pentru el?
- Da, as face orice sa nu moara.
- Te pot ajuta dar sa nu regreti mai tarziu.
- Te asigur ca nu voi regreta. raspund eu hotarata.
Atunci lumina se face din ce in ce mai puternica si ma acopera, iar vocea se aude iar:
- Mai ai vreo dorinta?
- Una singura: Toti sa-si aduca aminte doar clipele bune petrecute cu mine.
- Iti promit ca asa va fi dar inainte sa trecem mai departe trebuie sa-ti mai spun ceva. Vei fi blestemata sa ramai pe pamant ca o fantoma, nimeni sa nu te poata vedea sau auzi, decat in noptile cu luna plina. Accepti totusi?
- Da. raspund si mai hotarata.
In acel moment imi era deajuns sa stiu ca Alex va fi bine si ca nimeni nu va mai suferi din cauza mea. Am simtit cum corpul meu se raceste si mi-am vazut intreaga viata trecand prin fata ochilor, dar cu toate acestea nu eram trista si nu regretam nimic.
Stiam ca va fi mult mai rau decat daca m-as fi mutat deoarece aveam sa imi vad prietenii zilnic dar nu voi putea vorbii cu ei. Dar imi ajungeau noptile cu luna plina.
Totul a luat sfarsit si m-am trezit la spital langa patul lui Alex care se trezise din coma si se simtea destul de bine. Atunci intra doctorul in camera si trece prin mine. Trebuia sa fiu pregatita pentru asta dar ma durea enorm de rau ceea ce se intampla. Ca nu puteam fi acolo sa ma bucur alaturi de ceilalti pentru revenirea lui.
- Ma mir ca ai mai scapat. Nu iti mai dadeam nici o speranta. Cred k un inger te pazeste. se aude vocea serioasa a doctorului.
- Intradevar un inger. Ana va fi intodeauna un inger pentru mine,un inger care m-a parasit si care si-a dat viata pentru mine. raspunde cu tristete Alex.
Am plecat de acolo pentru ca imi doream sa pot sa ii spun ca imi pare rau pentru tot, sa il rog sa ma ierte, dar acest lucru nu mai era posibil. Totusi noptile cu luna plina erau o binecuvantare pentru mine si astfel am putut sa-mi cer scuze si sa gasesc pacea de care aveam nevoie.
Am ramas o fantoma din neant, care bantuie in cautarea unui loc, un loc unde sa pot ramane fara a mai sti de ce se intampla in jur.
 
                                                              The End

bun venit pe forum, sper sa-ti placa si sa ramai cat mai mult pe aici