O mica poveste din capu meu....AKIMA SI CELE PATRU PIETRE...

[sungoddess]

Continuare:

Trecuse jumatate de ora de la aparitia ''inedita'' a micutei zane.Akima statea pe taburet picior peste picior si il balanganea agitata pe cel de deasupra privind creatura cu seriozitate,analizand-o din cap pana-n picioare.Lunimus statea pe pat si intorcea privirea ba la AVrden ba la AKima.
-Bun!!zise printesa intr-un final ridicandu-se brusc.Deci..oficial asta nu este normal...suntem de acord nu?il intreba ea pe baiat.
-Nu chiar..tu n-ai auzit nici de menos inainte...si totusi ei exista..plus..sunt creaturi periculoase..dar mistice,explica el calm.
-Sa inteleg ca nu te surpinde sa vezi asa ceva iesind dintr-o piatra?intreba ea revoltata.
-Nu e asta..doar ca..lumea noastra are multe lucruri necunoscute...nu stii peste ce vei mai da in continuare.Lunimus dadea din cap aprobator.
-Corect!zise ea.....si credeti-ma...eu sunt doar suprafata povestii.
-Ce vrei sa spui?intreba tanara.
-Pai..in primul rand...in acest loc..nimic nu este ceea ce pare..de aceea..acum ca m-ai gasit trebuie sa plecam de aici inainte sa...,zana ezita o clipa,sa...nu se intample ceva.Akima pufni:
-De cand dau ascultare unei bijuterii vorbitoare?intreba ea iritata.Lunimus tasni spre ea si se opri la cativa centimetri de nasul ei.
-De mult timp am asteptat pe cineva sa-mi auda glasul..si sa ma elibereze din inchisoarea asta...ma mir ca m-ai gasit...tu..si nu EI! isi spuse ea mai mult pentru sine.
-Ei?Adica cine?Deodata Lunimus se ascunse de dupa draperie.Intr-o fractiune de secunda la usa batu cineva.
Akima deschise.Belle statea in prag .
-Da!Ce este?intreba AKima repede.Belle privi o clipa prin camera si ranji cand il zari pe Varden pe un scaun.
-Maiestatea Sa vrea sa va vorbeasca!zise ea.
-Imediat!Avem nitica ...
-Acum!accentua Belle cu un glas ce suna respectuos dar Akimei ii sugera impacienta si un ton violent.Lunimus privea scena speriata.Ii facu semn lui Varden sa nu o lase sa plece,insa acesta nu observa.Akima o privi dezaprobator dar decise sa plece imediat pentru a reveni repede.Iesi pe usa si n use sinchisi s-o astepte pe Belle s-o conduca.Aceasta in loc sa plece intra in camera si inchise usa.Varden se ridica surprins.Belle roti capul in jurul camerei analizand fiecare coltisor cu atentie.
-Nu stiam ca sunteti atat de apropiati ca sa va petreceti zilele in aceeasi camera.varden nici nu se sinchisi sa se enerveze,si-asa nu-i placea de Belle.
-Avem motivele noastre...care sunt complet diferite de ce iti imaginezi dumneata!
-Vai..''dumneata''?Ma face sa sun a fata batrana,zise Belle zambind angelic,evident zambetul avea doar infatisarea unui inger,caci altceva se ascundea in esenta.Fata se apropie extrem de mult de baiat,dar Varden decise sa nu-i faca jocul si ramase ferm pe pozitie.Femeia isi apropie chipul iritant de mult de el,dar baiatul nu schita vreo reactie.Lunimus statea ascunsa bine ,pregatita sa o ia la fuga pe fereastra daca era zarita.
Observand ca nu-i iese planul Belle paru nemultumita si se indeparta destul de repede continuand sa analizeze camera.
-Cauti ceva anume?intreba Varden aproape nerabdator s-o dea afara.
-Poti spune si asta!zise ea soptit.

Akima grabi pasul spre camera de consiliu.Aproape uitase ca trebuia sa fie prezenta acolo din cauza celor petrecute.Batu usor la usa si intra.Sala era goala.
-Uhm..cred ca am gresit!isi spuse ea.
-Nu..chiar deloc!se auzi vocea lui Tsukiose de dupa un raft de carti.
-Unde sunt ceilalti?intreba ea mirata.Adica...consilierii tai..si..Tsukiose incepu sa rada.Pentru un motiv anume aceasta scena o speria pe fata.
-Ce nevoie as avea pentru consilieri?intreba el amuzat.Acum Akima era total in ceata.El incepu sa se apropie amenintator de mult de fata.

-Varden!sopti Lunimus cand Belle era destul de departe ca sa nu o auda.Akima e in pericol!Baiatul parca fu trosnit cu ceva in cap.
-Cum adica?intreba el.Belle ranji si se intoarse brusc.
-Deci acolo te ascundeai mititico!zise ea.O energie electrica incepu sa ii inconjoare mainile .Lunimus si Varden o privira uimiti.
Belle arunca energia direct catre zana,dar ea tasni repede si lovitura izbi draperiile si le gauri dupa care sparse geamurile.Lunimus o lua in zbor spre usa.Varden scoase sabia si dadu s-o atace,dar Belle arunca o alta bila de energie si baiatul fu izbit de perete.Lunimus iesi pe usa.
-De data asta nu mai scapi!urla ea.

-Vreau piatra!zise Tsukiose.Akima nici nu mai statu locului,deschise usa si dadu sa iasa afara insa barbatul o bloca.Nu pleci nicaieri printeso!

[sungoddess]

Capitolul 9:Aparentele inseala

-Piatra!?Ce..piatra?incerca Akima sa minta.Deja lucrurile luasera o intorsatura complet stranie.Tsukiose nici nu parea cel calm de dinainte.Parea iritat,nervos,nerabdator.Ochii erau mai rosii decat de obicei si scosi din orbite.Akima inghitea in sec si se tot intreba ce sa ia in mana sa-l pocneasca.Deodata se auzi un zgomot si usa fu trantita de perete.Tsukiose aproape ca zbura pana in capatul opus al camereii.Lunimus statea in prag speriata.
-Repede ! Repde!Ea...vine!!zise zana tragand-o pe printesa de brat.
-Care ea??aproape striga Akima disperata.
-Vrajitoarea aia!A luat alt chip iar..blesteme!Trebuie sa plecam din castel cat mai putem..desi..cred ca deja a pus bariera!
Akima vroia sa-si dea cu ceva in cap ,poate poate si-o reveni din cosmarul asta.
-Vrajitoare??Bariera??Explica si tu de la inceput!!zise fata.Lunimus se incrunta.Deodata se auzi un scrasnet de pe hol.
Lunimus o lua repede pe Akima si o trase de dupa un raft mare de carti.Belle aparu in incaperecu un chip complet diferit.Un chip inghetat, plin de ura si incordat.Mana inca ii era invaluita intr-o aura stranie.
-Stiu ca esti aici!zise ea tare.
-Belle?isi spuse Akima siesi uimita.Lunimus o trase spre ea.
-Trebuie sa ii distrugem bariera...odata iesiti de pe teritoriul ei vom avea avantajul,explica ea.
-Ok..sa zicem ca-ti fac jocul...CUM anume distrugem bariera asta?intreba Akima incet.
-Pe...Lunimus starui .
-Nu-mi spune ca nu ai idee!?sari Akima complet uimita.Belle inca se plimba printre rafturile de carti iar fetele se dadeau inapoi.Avantajul era ca aceasta camera era ca un mic labirint,avand numeroase rafturi inalte de carti.
Akima se dadea usor inapoi,dar deodata se impiedica de fusta lunga si se sprijini de unul din rafturi.Zgomotul o atentona de locatia lor imediat pe Belle.
-Repede!!Sari!! stria Lunimus.O raza albastra tasn direct spre raft daramandu-l.Akima abia iesi de sub el inainte ca s-o atinga.
-Nu prea te prcep la ascunzisuri dragutzo!ranji Belle.
-Ce naiba vrei, nebuno!zise Akima hotarata sa nu fuga.
-Ooo..nimica foarte important..doar...sa mori si....acea zana!
-Pei...pe ea poti s-o iei..da..io nu mor!incerca akima sa glumeasca.SUnt sigura ca totul este o MAAAARE neintelegere!!!
-Intr-adevar....stapana pietrelor sunt EU..nu o fata razgaiata fara pic de puteri magice!Deodata un cerc magic o cuprinse pe tanara si o imobiliza.
-OOonu....!!!striga Lunimus ingrijorata.Deja voi ramane fara stapana...
AKima se chinui in zadar sa se elibereze din stransoarea magica,dar nimic nu mergea.
-acum...cred ca..pentru a o lua pe ea...trebuie sa mori tu...bun..nicio problema...,ranji Belle si morfa un cutit albastru stralucitor.
-Las-o in pace!se auzi un strigat din spatele vrajitoarei.Belle evita la timp sabia care aproape o atinse.Varden statea nervos in spatele ei pregatit sa atace.
-Esti mai enervant decat credeam!zise Belle aruncand cu raze stralucitoare in el,insa tanarul le evita pe toate.
-Acelasi truc nu merge de 2 ori!zise el atacand-o direct.
-Mai apropie-te nitel si o omor!zise vrajitoarea strangand cercul mai tare in jurul printesei care isi pierdu cunostinta.Sudoarea se scurgea pe chipul baiatului in timp ce disperarea il cuprindea vazand-o pe Akima in pericol.
Un sunet asurzitor se auzi apoi...si o lumina strane ii orbi pe toti.
-Akima!!striga Varden.

Va urma...

[sungoddess]

Akima se trezi in bratele lui Varden si clipi des.O durea capul ingrozitor si simtea ca nu stie pe ce planeta se afla.Lunimus si tanarul stateau deasupra ei ingrijorati.
-Esti teafara?intreba el uimit.Fata se ridica incet si greoi.
-D...da...cred.Privi in jur.Tsukiose era inca inconstient dar...Belle disparuse.Akima privea in jur confuza.Astepta ca unul din cei doi sa zica ceva insa amandoi taceau si se uitau unul la celalat.
-Unde...unde e belle...si?Ce Dumnezeu s-a intamplat!!?? intreba ea mai nerabdatoare ca oricand.
-Pei...uhm...Bellandra...caci asta e defapt numele nenorocitei,pufni Lunimus,a ....disparut...dupa ce a incercat sa te omoare....
Lunimus parea ea insasi confuza de cele spuse.
-Disparut...?Dar..cum..si..cine e...ce se petrece..adica...din cate vad totul e din vina ta...deci explica! zise akima nervoasa.
Lunimus rasufla greu si incepu sa pluteasca .
-Reprezentantul Lunii.....fecioara ei...protectoare a acestei forte...asta sunt eu.Am fost creata..alaturi de surorile mele pentru a proteja taramul de bastina..si destinata sa-mi aleg o noua stapana sau stapan atunci cand este nevoie.
-Stapana??si cum de eu!!??intreba fata mirata..si incercand sa digere toate lucrurile care i se spuneau.
- Glasul meu este chemarea ta...doar cel/cea care ma aude...ma poate controla...desi...cred ca am cantat prea tare..de m-ai auzit tocmai tu!zise ea un pic mustrator.
-Cantat??Mai bine zis plans...ca boceai de ma dureau urechile...am venit findca vroiam sa vad ce face atata zgomot!Lunimus pufni.
-Oricum ar fi.....tu imi esti stapana...dar eu nu iti sunt servitoare..
Akima si varden se uitara unul la celalat mirati.
-Uhm...bun..si...Bellandra asta?Cine e?intervenii Varden.
-Vrajitoarea care vrea puterea mea..si pe surorile mele,zise Lunimus.dar stati linstiti..o data aleasa stapana...nu  ma poate lua decat daca stapana moare,zise Lunimus zambind.
-Ma simt...extraordinar!!zise AKima sarcastic.Tsukioase incepu sa mormaie ceva .
-Hai sa-l ducem la el in pat!zise Varden repede.
Cand regele deschise ochii dadu un urlet maret!
-Cine..cine naiba sunteti voi?intreba el speriat.Garzi...garzi!!! striga el.
-STati linistit!Chair..nu....stiti cine sunt?intreba printesa uimita.Tsukiose dadu repede din cap terifiat.
DUpa ce petrecu o ora convingandu-l ca nu erau asasini ,Akima si Varden il lasara sa se odihneasca.
-Nu mai tine minte nimic din ce s-a intamplat! zise ea in timp ce inchidea usa.Totul sa fi fost un vis?intreba ea pe tanar in timp ce se indreptau spre camera ei.
-Nu stiu ce se petrece...dar vis nu a fost!decise el.
-Maiestatea Sa spunea ca nu stia de nici  o Belle,spuse soptit Akima .
-Aaaa..pei n ue ceva iesit din comun ca Bellandra sa manipuleze si sa faca farmece ca sa gaseasca ceva!zise Lunimus calm.O face de secole.
-Secole??Dar...ce e toata tarasenia asta....ce Dumnezeu se petrece?intreba printesa iar .
-Haideti sa plecam de aici cat totul e in regula!zise Lunimus grabindu-se.

Undeva..intr-un loc intunecat.

-Nenorocita!Deja imi creaza probleme..probabil ca vraja deja e activata..acum trebuie s-o omor!!!urla o voce in intuneric.Si va fi si mai greu!!La dracu' cu tot!

[mooney]

Buna, ti-am citit povestea si mi se pare super interesanta. Asa ca astept continuarea

[sungoddess]

Capitolul 10:Natura lui Lunimus.

Nu la mult timp dupa aceasta intamplare care are sa-i schimbe viata printesei pentru totdeauna,cei trei deja isi facura bagajele si erau pregatiti sa plece.Regele Tsukiose inca zacea confuz in pat,si nici nu se ridica sa- salute.Parea intr-o stare de visare.
-Grozav...acum ce ii voi spune mamei despre ''tratativele'' cu regatul Lunii??intreba AKima rasufland greu.Varden purta in spate ditamai bagajul printesei si Lunimus il privea cu atentie,analizandu-l dintr-un motiv anume.Varden isi intoarse ochii spre ea.
-E enervant sa te holbezi la cineva....,zise el scurt.Lunimus paru sa roseasca.Akima vorbea in continuare in fata lor,dar amandoi pareau prea plictisiti s-o asculte.
Dupa ce Varden isi rupse spatele cu hardughiile lui Akima,acestea fura puse pe cai si cei doi pornira la drum.
AKima o privea pe Lunimus cu atentie.Mica zana privea uimita prin jur si analiza fiecare detaliu al drumului,fiecare creanga de copac,fiecare piatra din drum.
-Wow..nimic nu s-a schimbat de cand am adormit!!zise zana entuziasmata.
-Cand ai adormit?intreba akima repede.Era hotarata sa afle mai multe despre aceasta creatura si adevarata ei natura.
-Cand raman fara stapan,viata mi se stinge...si revin la forma initiala...aceea de o piatra fara viata..insa...cand stapanul im ieste aproape.. legatura incepe sa reinvie...forma mea incepe sa revina la cea de acum.
-Totusi..pe ce criterii iti alegi stapanul?intervenii Varden.Lunimus starui.
-Nu stiu exact cum m-a creat Doamna Mea,dar...
-Doamna ta?repeta AKima.
-Mirithia!!Cea care cu multa vreme in urma m-a creat pe mine si surorle mele,pentru a mentine echilibrul intre cele 4 regate...
-Mirithia?Adica...legendara presupusa vrajitoare care a fost inchisa si a murit in inchisoare?intreba Akima uimita peste puteri.Lunimus se inrosi de nervi si se apropie de ea.
-Minciuni!Minciuni!Doamna mea niciodata n-a facut vrajitorii!!!Este cea mai pura fiinta!Niciodata nimeni nu a luptat atata impotriva curentului pentru a aduce pace...Parea cu adevarat devotata catre aceasta Mirithia.Akima se simti un pic prost,insa acestea fusesera vorbele auzite de tatal ei acum mult timp,inainte de a disparea.
-Inteleg,zise ea si tacu.Lunimus nu mai insista si se intoarse cu spatele la ea.Deodata aKima realiza ceva si aproape ingheta.
-Stai!!striga ea.Amandoi se oprira si se intoarsera spre ea.
-Nu cred ca vom avea o reactie prea placuta daca altcineva te vede!zise fata speriata.
-OO...asta e simplu...,zambi Lunimus,nu ma pot vedea decat cei care vreau eu sa ma vada,si cei cu puteri magice.
Akima rasufla usurata.
AJunsi in primul oras Varden inchirie doua camere pentru ei.
-O sa merg sa aduc niste haine de schimb,nu poti purta hainele tale impopotonate.
AKima si Lunimus ramasera singure.Acum taceau si nu stiau ce sa zica.Akima era atat de curioasa...avea sute de intrebari...dar zana parea sa nu fie incantata sa raspunda.

Va urma.

[sungoddess]

AKima incepu sa isi framante mainile gandindu-se la un mod in care s-o intrebe ceea ce vroia.Lunimus parca o mirosi si spuse clar si raspicat.
-Nici mie nu-mi convine,dar nu avem ce face...si..nu..nu exista mod prin care sa imi schimb stapanul.AKima paru profund dezamagita de raspuns si decise sa se culce .Se simtea foarte obosita si ploapele ii erau grele.
Drumul de intoarcere era foarte anevoios,AKima si Lunimus nu pareau sa se suporte catusi de putin.Parca d-abia asteptau o scuza sa se ia la cearta si sa se ciondaneasca...Varden se simtea coplesit.I se parea foarte straniu ca intr-un fel Lunimus parea sa fie o Akima in miniatura.
-Aia e bucata mea de paine!! urla aKima tragand ca nebuna .
-Pe naiba...lasa si pe altii..ca o sa te ingrasi ca un porc!! striga Lunimus tragand si ea cu forta.
Vardense lovea cu pumnii in cap de nervi.
-Arghhhh!!!!!!!! striga el intr-un final facandu-le pe ambele sa taca.Da taceti odata ...gure spurcate!!!Nu stiti sa impartiti??
AKima  facu o fata gen...   si conti nua sa traga de bucata de paine.
-Pana acasa mai avem destul..si nu pot rezista fara sa mananc,se planse fata.
-Asta pentru ca ai mancat de 3 ori pe zi....normal ca nu mai avem aproape nimica,o certa Varden.
Cand ajunsera inapoi in regatul Velahiei toti ii priveau cu curiozitate.Toti barfeau si aratau cu degetul catre Akima.Fata se simti ciudat.
La palat regina Emera ii astepta deja.AKima era fericita s-o vada,ii era foarte dor de ea.Se dadu jos de pe cal repede si dori s-o imbratiseze,insa mama ei parea foarte suparata.
Esti bine?intreba printesa.
-Nu...chiar deloc!se rasti Emera.Te-am trimis sa rezolvi probleme serioase iar azi dimineata aflu ca venit si ca n-ai facut nimic...sa-ti fie rusine AKima,suse ea si se intoarse plecand la pas grabit.Fata ramase traznita de reactia mamei ei,la fel si Varden.Ar fi dorit sa-i spuna ce s-a intamplat,insa probabil ca nu ar f crezut-o si ar mai fi trimis-o si la un doctor spunand ca e bolnava.O lacrima i se preinse pe chip.Varden dadu s-o consoleze.Parea sa-l doara vazand-o cum sufera,dar decise s-o lase in pace.AKima pleca reede in camera ei.
-De ce n-ai consolat-o asa cum vroai?intreba zana.
-Trebuie sa se maturizeze....si sa infrunte unele probleme singura,spuse el un pc mahnit pe sine.
-Doamna Mea obisnuia sa-mi spuna ca oamenii au nevoie adesea de suport moral pentru a putea trece peste suferinte,continua zana.
-akima a avut suport moral toata viata ei...de aceea acum nu se poate descurca singura...deja e prea tarziu...
-A avea suport moral nu inseamna sa o ajuti sau sa-i faci treaba...doar..sa fii acolo pentru ea cand are nevoie de un umar pe care sa planga...Varden pufni:
-Unii din noi n-au avut niciodata un umar pe care sa planga...ar trebui sa se obisnuiasca si sa inteleaga ca lumea nu este asa roza cum o vede ea....
-Taaare ma mir cum poti sa spui toate astea...dar in sufletul tau sa tanjeti dupa imbratisarea ei....zise Lunimus trecand pe langa el .Varden parea ca ceva la pocnit rau de tot in fata..Lunimus parea sa-l irite prin sinceritatea ei si dadu sa-i zica vreo doua...da zana se facu nevazuta.
Akima statea in pat si jelea.
''orice as face...niciodata nu sunt inteleasa..... isi spuse ea trista.
-Sincer...cat timp mai ai de gand sa te smiorcai ca o fetita de 2 ani??intreba LUnimus autoritara.Akima nu raspunse.
Lunimus ridica si mai mult tonul.
-Sa stii ca jelitul nu o sa te aduca nicaieiri..mai bine gasesti un mod sa dovedesti ca esti in stare sa-ti indeplinesti atributiile.
-Lasa-ma...nu te-am vrut...si n-am nevoie de sfaturile tale!striga AKima nervoasa la culme.
Lunimus parea ca deja inghitise prea mut....era timpul pentru o lectia...printr-o miscare usoara din maini Akima se ridica deodata de pe pat cu capul in jos si plutea .
-Lasa-ma!!urla ea.Lunimus incepu sa invarta din degete si s-o azvarle ca pe o minge dintr-o parte in alta...
-Ai innebunit??? urla ea.
-Asa obisnuia sa-mi facaDOamna Mea cand eram prea suparata...zicea ca o invartitura imi va pune capul inapoi pe umeri.
varden auzi strigatele si intra repede in camera.Ramase...    cand vazu cum zbura fata.Lunimus pocni inca odata din degete si fata fusese eliberata din vraja si se prabusi ca o valiza pe pamant.
-se pare ca noi doua ne vom intelege fooooarte bine!zise Lunimus ranjind.

[sungoddess]

Capitolul 11: Pas cu pas
Zilele urmatoare trecura fara evenimente speciale ,si placute si neplacute.Mama Akimei era inca suparata si refuza sa-i vorbeasca la masa sau cand se intalneau.Numai Emera stia cat de mare ii era suferinta sa se poarte asa cu unica ei fiica,insa,asa cum ii spusese si lui marianne inainte de venirea lor la palat ''deja timpul pentru scuze a disparut,cand Akima imi va lua locul poporul va fi aspru,va trebui sa se ridice la inaltimea responsabilitatilor ei,sa ofere o imagine demna de o regina,autoritara,care impune respect prin fapte ,nu vorbe.Dar va trebui de asemenea sa fie blanda si sa-si ia in serios atributiile,pentru prosperitatea Velahiei.''
De aceea acum trebuia sa fie puternica,atat ea,dar mai ales fiica ei.
Lunimus continua sa analizeze cu ''diplomatie'' situatia tensionata dintre ele incercand in felul ei s-o urneasca pe printesa care deja revenise la obiceiurile vechi:acelea de a dormi pana tarziu si a lenevi toata ziua.
-Nu cat sunt eu aici! isi spuse Lunimus si incepu sa traga de plapuma,insa printesa o tinea atat de strans incat forta micutei ane nu era de ajuns.Ca si in zilele precedente,trebuia sa recurga la magie ca s-o trezeasca.Un POC!! din degete fu de ajuns ca sa zguduie patul si s-o darame cu blandete pe fata.
-Gata..gata!zise ea nervoasa.M-am trezit!Chiar trebuie sa facem asta zilnic?intreba ea ploscaind.
-Nu...doar pana inveti sa te scoli fara ajutorul meu,si sa iti pui fundul ala lenes la treaba,concluziona Lunimus.
-Explica-mi incaodata de ce eu,ca stapana a ta,trebuie sa fiu dadacita si de tine?O am pe Marianne pentru asta.
-Stapana!!OO..nunu...esti stapana doar pe acte,caci eu acum nu te pot privi decat ca pe cineva mai prejos decat un boschetar.Akima aluneca.
-Cum indraznesti??urla ea.O sa te coste scump ce ai zis...esti pedepsita!
-Nu ma poti pedepsi...asta  e 1...2...nu te pot privi ca pe o adevarata stapana,decat cand vei putea s-o intreci in fapte pe insasi Doamna Mea,ceea ce,in starea ta,nu cred ca vei reusi nici in 1000 de generatii.
-ATunci gaseste pe altcineva pe care sa toci,daca ma vezi ca o cauza pierduta.
AKima refuza sa continue discutia si-si vazu linistita de lenevirea ei.Isi muta locatia din ora in ora,din gradina pe terasa si de pe terasa in curtea interoara,pentru ca Lunimus sa n-o gaseasca si s-o toace la cap.Zana inca avea probleme cu toate coridoarele palatului si se incurca destul de usor.

DUpa un timp zana facu o pauza si se aseza pe marginea unei balustrade de unde putea vedea valurile care se spargeau de stanci.Era o locatie minunata,magica,regatul Velahiei in sine era un loc frumos.
-Sa inteleg ca mica noastra prietena ne da batai de cap...
O voce blanda vorbi,dar n uera nimeni in jur,vocea parea sa calatoreasca ca vantul,sa se propage prin aer,sa fie peste tot si nicaieri.Lunimus nici nu clipi:
-Niciodata nu m-am simtit mai neputincioasa,cum pot eu s-o schimb in atat de scurt timp,misiunea noastra este una foarte dificila,cum o voi convinge sa faca asta?
-Vei vedea ca toate vin la timpul lor....trebuie s-o iei usor...pas cu pas...Vei vedea,nu este atat de neputincioasa pe cat pare...ascunde o mare forta interioara...doar ai fost si tu martora..
-Mda...dar..ii lipseste vointa...
-Intalnirea voastra nu a fost coincidenta....dai un timp...
-Dar Bellandra,si restul haitei?intreba zana ingrijorata.
-Pregatirile sunt tot mai aproape...nu mai este mult timp...insa..cu siguranta...este indeajuns..
-De unde stiti?intreba ea continuand sa priveasca in aceeas directie,desi nu mai vedea nimic decat propriile ganduri confuze.
-Mereu te-ai indoit de mine...dar trebuie sa-ti asculti inima LUnimus,si incearca s-o asculti si pe a ei...
-Bun!!!Am pofta de o prajitura cu fructe a la Marianne!spuse Akima punandu-si pantofiorii.
Cu aceste vorbe fiind spuse ea porni in oras pentru a cauta ingredientele.Prajitura cu fructe a lui Marianne era,din punctul ei de vedere,cea mai gustoasa din tot regatul,dar ingredientele,desi sunt aceleasi,doar din anumite locuri,au acel gust care va face ca prajitura sa asa pe gustul fetei,si doar Akima stia unde anume sunt acele ingrediente.
-Praf de copt de la Mandy's....bifat,....Portocale din gradina Laviete....cum gasesti numai la doamna Munchis....bifat....,crema de frisca....doar domnul Maldon are cea mai spumoasa ,moale si dulce frsca din tot regatul...bifat...
-Stii sa faci prajitura?intreba ea.AKima tresari si dadu un strigat...
-Ce naiba cauti aici?intreba ea soptit,realizand ca oamenii se uita la ea si n-o vad pe mica creatura.
-Pei...te spionez,sau ceva de genul....deci..vad ca st ingredientele...de ce nu-t faci singura prajitura?Akima izbucn intr-un ras fortat.
-Fi serioasa....1..imi murdaresc mainile  2...Marianne e singura care stie cum sa le puna,ca sa-mi placa mie...
Lunimus incerca sa se conformeze,amintindu-si de acele vorbe:
-Pas cu pas...pas cu pas...repeta ea .Suntem condamnati.

[sungoddess]

Capitolul 12:Alegerea ta!

Undeva,intr-un loc intunecat si rece in care doar moartea si tacerea vesnica salasluia.

-M-am saturat de scuzele voastre vrajitori patetici!racni o voce glaciala din umbra.La o masa stateau 13 forme ascunse de asemenea sub patura de intuneric.Nimeni nu raspunse.Cel care statea in capul mesei continua mai calm.
-Acele pietre sunt cheia noastra...v-am zis sa le gasiti...si voi va intoarceti cu mainile goale...Bellandra!zise el intorcand capul catre una din umbre.Vrajitoarea Fulgerului....ai spus c a piatra Lunii e deja in mainile tale...acum spui ca noua stapana si-a facut deja aparitia...de ce nu ai omorat-o?Nu ai zis ca este lipsita de puteri magice?
-Stapane! zise ea cu o voce umila si joasa.Se pare ca desi este lipsita de puteri magice,piatra a oferit deja un scut de protectie fata de mine....Lunimus deja si-a aruncat vrajile de protectie asupra ei.
-Daca tu vorbesti si te codesti atata...normal ca ai pierdut sansa,spuse o voce de barbat amuzata.
-Taci!urla Bellandra.
-Liniste!!!racni iar cel numit ''Stapanul''.Deodata se facu o tacere infricosatoare.Toti sunteti la fel.Bellandra...de data aceasta vei avea ajutoare....veti merge in Velahia,veti gasi printesa,o veti ucide si veti lua piatra,dar fara martori...nu vreau o lume intreaga sa afle de noi...sa nu uitam ca Mirithia inca are grija de fetele ei.
Bellandra paru ca se incrunta insa incuviinta fara alte obiectari.
-Johan si Mercutio te vor insoti.
-Dar stapane!sari Bellandra,sunt...sunt niste ratati totali...nu pot sa..
-Au ..au!Hei!...nu uita ca suntem si noi de fata,zise o voce mai domoala si relaxata.Eu macar mi-am indeplinit misiunea si am luat piatra regatului Cerului.
-Asta pentru ca Stapanul a intervenit exact cand era sa o pierzi printre degete,vierme!
-GATA!se ridica barbatul de la masa.Veti face cum va poruncesc...altfel toti va veti dori sa fi murit inainte sa termin io cu voi!


-Ce??Mirithia traieste?sari AKima uimita din pat.Tocmai isi pusese camasa de noapte cand Lunimus ii spuse vestea cea stranie.
-Intr-un fel....zise ea.
-Si..vrea sa vorbeasca cu...mine??continua ea uimita .Uneori inca avea sentimentul ca viseaza,ca ce traieste nu este aievea.
-Da,spuse ea scurt.Dar..eu tot cred ca nu esti gata!zise ea dezamagita.
Pluti deasupra ei si isi varsa un praf albastrui sclipitor asupra printesei,acoperind-o cu o crusta.Deodata AKima simti c-o ia somnul usor usor si atipi.

-Esti foarte frumoasa! auzi fata o voce in timp ce deschidea ochii.Se afla pe un camp alb,cristalin.O luna si un soare ghidau de deasupra taramul acela.Era o imagine mirifica,stranie,dar care oferea o anumita speranta.
-Cine...esti?intreba Akima speriata.
-Deja stii asta ,printesa!chicoti vocea.
-Da..doamna,adica...uhm...Maiestate?Akima era confuza caci n ustia cu ce rang sa i se adreseze Mirithiei.
-Te rog...Mirithia e de ajuns...spuse ea bland.
-De ce vroiai sa ma vezi?intreba fata
-Akima...deja timpul preseaza...iar eu trebuie sa-ti spun ceva care cu siguranta te va pune si mai mult in dubii,dar orice ar fi,asculta-ti inima ,ea niciodata nu te inseala cu adevarat
Akima asculta cu sufletul la gura.
-Acum ,fiind stapana a pietrei Lunii,esti in pericol,asta stii,dar ai si o responsabilitate,pe care,daca o accepti,trebuie s-o duci la capat,cu pretul vietii.Vreau sa ma ajuti in lupta ce va urma..
-Ce lupta?
-Lupta pentru stapanirea Lumii si distrugerea ei,si pentru pietrele mele.Nu am un corp real,asa ca nu le pot sustine decat moral pe fetele mele,de aceea,piatra Cerului deja a fost luata,iar stapana ei omorataAkima ingheta.
-SI..vrei sa le gasesc pe celelate?intreba Akima.
-Pietrele sunt destinate sa se intalneasca la momentul potrivit,intrebarea este unde,insa,atunci,trebuie sa le convingi sa lupte de partea noastra,caci Morgan cu siguranta va incerca sa-i invrajbeasca.
-Dar..dar sunt atatea care nu le stiu..adica..daca vin prea tarziu,daca ma pot ataca pe mine?O sa ma omoare?Ce o sa se intample...sunt foarte confuza,zise ea ingrijorata.
-Iti inteleg vorbele,de aceea....aceasta este alegerea ta,dar fii te rog atenta si precauta.Va veni si timpul cand vei intelege...pana atunci.mi-a parut bine sa te cunosc fata in fata.AKima nu o putea vedea,dar,simtea caldura cu care o invaluia,stia ca zambea cand ii vorbea,simtea o bucurie,si o speranta in jurul ei.
Era inca destul de confuz ce ii susese,insa,AKima simtea ca este o cauza buna,dar si o lupta grea,in care inca se temea sa intre.

[sungoddess]

Capitolul 13: Lectii

-AH...sincer,e doar un bal amarat de caritate,chiar trebuie sa stai 4 ore sa-ti gasesti o rochie,Akima?intreba Varden de pe partea cealalta a usii nervos.
Inauntru hainele era imprastiate peste tot,iar Akima masura doua rochii dintr-un mic dulapior si le punea pe rand sa vada care se asorteaza mai bine.
-Hmmm..asta....sau asta?intreba ea schimband rochiile intre ele.
Varden suspina.
-Jur pe ce am mai sfant ca daca nu cobori in 10 minute te...
-10 minute!? Tu razi de mine?Nici parul nu l-am facut,zise ea continuand sa schimbe rochiile intre ele.
Lunimus o privea de pe pat cum se strufoca sa-si gaseasca rochia de seara perfecta si aproape ca ameti vazand-o cum se tot intoarce si se agita legat de culoarea ''perfecta'' pentru o seara perfecta la balul dat de baronul Marthow in cinstea reginei si a viitorului tratat de alianta cu regatul Soarelui.
Dupa inca o ora de nehotarare,si in care Varden aproape atipi langa usa astetand-o sa iasa,Akima era gata sa plece.
-Wow...,zise Lunimus vazand cum arata Akima.Varden ramase mut.Parul ei lung era acum infasurat intr-un coc impletit frumos,rochia corsetata de culoarea crem cu volanase ii arata perfect formele suple si delicate si de data aceasta o insotea un mic saculet in loc de gentuta,din catifea tot de culoarea crem.
Urcara in trasura si pornira la drum,caci deja intarziasera o ora datorita nehotararii fetei legat de culoarea rochiei care daca era rosie atragea atentia,daca era verde dadea senzatia de impopotanare,daca era cea albastra era prea puternica ca culoare,asa ca pana se decise ca acest crem delicat este perfect entru eveniment fata nu iesise din camera.
Casa baronului era in capatul celalalt al orasului,deci le lua cu trasura in jur de 1 ora daca o luau pe drumul cel mai liber.AKima se uita pe geam cascand plictisita.DEodata se auzira tipete dintr-un bar de mai inainte si un barbat tranti usa de perete aruncand un baietel afara.O femeie striga disperata la el,insa Akima nu putea auzi ce spune.
-Copil bun de nimic,ti-am zis ca daca nu aduci 50 de monezi de argint azi nu intri in casa mea!urla el.
-Lasa-l nenorocitule!urla femeia printre lacrimi.Esti beat,dute in casa!Aveau hainele jerpelite si vechi.Inima kimei se micsora in timp ce trecea pe langa ei si vedea cum barbatul continua sa-si loveasca copilul.
-Te mira!?interveni Lunimus vazandu-i privirea trista.Ca sa vezi unde poate duce lipsa de bani,si foamea...
-Dar trebuie sa aiba si el o slujba ceva,zise AKima uitandu-se in urma.Ca sa-si intretina familia.
-Poate ca nu e calificat pentru munca,dar tot trebuie sa-si intretina familia..ce ai face tu?
Akima intelesese ce spunea zana,uitandu-se cu atentie in jur,vedea din ce in ce mai mult ca lumea nu era asa roza si fericita cum credea ea.Oameni fara case,familii lasate in frig,infometate,iar ea se enerva ca nu mai stie care din sutele ei de rochii sa le poarte macar a doua oara ca sa nu fie degeaba cumparate.
Fara sa-si dea seama,printesa se gandi toata seara la ce o fi patit baietelul de mai devreme,daca o fi scapat de bataie sau o fi patit ceva mai grav.Petrecerea fastuoasa nu parea sa-i atraga atentia,ba chiar o plictisea.


In afara orasului 3 siluete paseau.
-Nu mai dureaza mult de acum,ranji Bellandra.