Fantasy World - The Epic Story

[andemon]

drumul fusese lung si dificil, dar in sfarsit aflasera unde trebuie sa ajunga. xanek era tacut k de obicei. zexius il urma umil. ken si kara mergeau unul langa altul certandu-se k de obicei. "kiar era nevoie sa ma lovesti asa tare...?" "da! si o sa patesti si mai rau dak mai indraznesti asa ceva!" "parca as fi vazut ceva nemaivazut...." kara se incrunta...ken dadu inapoi..."de fapt...nici nu am vazut nimic...o, doamne, fa-ma sa tac!"
"am ajuns..." zise xanek aratand spre un mare rift in pamant. "a trecut mult timp...dar nu destul" zise zexius. ken privi fara a fi impresionat..."asta....e tot?" xanek si zexius privira spre el uimiti. "dak ai stii ce se intampla dincolo de intuneric ai fi paralizat de teama...asa k nu comenta fara sa stii" spuse xanek iritat..."scuze...paralizia tematoare nu imi sade bine...." ken ii dadu la o parte si sari direct in hau. cei trei ramasera uimiti. "idiotule! trebuie sa mergem impreuna...ah!" zise kara frustrata. xanek zambi amuzat...
ken era in cadere libera...se rasuci, se propti in perete si sari in celalalt capat. repeta miscarea pentru a-si atenua caderea. knd vazu podeaua, se rasuci in aer si ateriza  in picioare. "ha...sa ii vad pe ei cum ajung mai repede k mine....ce?!" ken ramase masca knd ii vazu pe camarazii sai asteptandu-l pe el, 10 metri mai incolo..."maimutoi fara creier...iti irosesti energia cu cascadorii inutile..." ken se infurie..."dak mi-ai fi reamintit de teleportarea ta, nu as fi facut-o....mos zbarcit!" kara ii desparti imediat. "jur...sunteti amandoi la fel de insuportabili. banuiesc k gaura mare din perete e pe unde trebuie sa o luam nu?" zise ea aratand spre intrarea imensa, scufundata in intuneric. "elfa poate vedea mai bine decat noi...ea va conduce...eu si zexius aparam in laturi, si tu stai la urma..." adauga xanek. "stau unde vreau..tu ai grija de tine..." raspunse ken iritat de atitudinea de lider a demonului.
ei inaintara cu grija prin culoarul intunecat...nestiind k sunt urmariti. "deci...ii pot sfasia acum? te rooog, stapane!" celalat raspunse cu o voce calma..."doar unul din ei ma intereseaza...restul trebuie sa ajunga la capat. asa ni s-a spus...tu du-te si raporteaza." camaradul sau disparu. silueta intunecata se ridica, si ii urmari cu precautie.
holul se termina brusc, iar cei patru se gasira intr-un imens codru. copacii erau albi, cristalini. "dak mai au loc multe schimbari de peisaj o sa am nevoie de o viza.." spuse ken, dand ochii peste cap. "aici trebuie sa ajungem...e doar o parte a taramului. e modelata dupa stapanul domeniului...atat de puternic e..." "si stiind asta, tu tot ai cutezat sa vii pana aici..." toti se incordara, incercand sa gaseasca locul de unde venea vocea. o dara neagra trece pe langa ei..."nu mi-a fost usor sa aleg, dar timpul e scurt..."

toti privira imediat spre noul aparut..."calmati-va!" spuse xanek..."vrea sa ne intimideze...cat timp suntem impreuna nu putem pati nimic..." demonul in negru incuviinta din cap..."de aceea fac ASTA..." el intinse mana si ii inconjura pe kara, zexius si xanek cu varteje de vant intunecat...ken se rasuci si incerca sa treaca de el, si sa o elibereze pe kara, insa nu reusi decat sa isi raneasca pumnul..."ah! kay! nu il atinge..." "nici nu aveam de gand...tu ai grija..." ken privi imediat spre inamic. acesta statea calm, zambind. "nu. nu te voi ataca pe la spate. nu am nevoie. prietenii tai nu ma intereseaza. tu, cel ce porti in tine secretele lui nekron, trebuie sa pieri." el disparu, si aparu langa ken, lovindu-l in stomac si aruncandu-l printre arborii cristalini. acestia se sfaramara de la impact. ken se ridica cu greu...gafaind. "ce e asta...nu s-a teleportat....e atat de rapid...." demonul aparu iar in spatele lui ken..."forta este acceleratia inmultita cu masa...iti las ranile sa vorbeasca in locul ecuatiiloir insa" il lovi pe ken cu piciorul, iar baiatul zbura iar. ken se propti in picioare, si privi spre demon. isi concentra energia, aura sa exploda, iar pamantul se cutremura. "ia mai incearca!" demonul se incrunta. "aura aceea...e dovada puterii tale. sunt sigur k in locurile unde ai fost pana acum, erai destul de puternic. dar aici....esti doar o existenta pe sfarsite..." ken nu astepta atacul. se repezi spre demon, si ataca cu iutenie. acesta insa se feri de fiecare lovitura, cu acuratete, se lasa in jos, si il impinse pe ken cu umarul. isi concentra vantul invocat in talpa piciorului si lovi cu putere in ken. "aaaah!" ken zbiera in durere in timp ce rafala de aer il taia pe tot corpul. ken inclesta dintii, si lovi cu putere pamantul din fata demonului, creand un impact puternic..."l-am...nimerit....?" demonul insa sarise pentru a se feri. isi canaliza iar forta in piciorul drept si il ataca pe ken cu o lovitura zdrobitor de rapida...pamantul fu aruncat in toate directiile. karei nu ii venea sa creada...ken, in forma sa de demon, redus la tacere asa de repede. xanek incerca sa gaseasca o cale de scapare...insa demonul se intoarse si ii privi. praful se potoli, iar unde statuse ken nu era acum decat un imens crater...si o gaura in mijloc. "hm. nici nu merita sa verific...a fost zdrobit."

[sungoddess]

-Ken.....nu,murmura Kara surprinsa.Deodata isi concentra atentia si ura catre misteriosul barbat.
-O sa regreti ca ne-ai urmarit!! zise ea si o energie electrica uriasa incepu sa se invarte in jurul ei ca o spirala,formand apoi un scut.
Barbatul ridica surprins din spranceana zarind cum elfa pasea usor prin vantul lui intunecat.
-Oh!! O energie atat de pura incat sa treaca de scutul meu,sa-l devieze astfel....esti intr-adevar speciala,zise el ranjind.
Kara opri fluxul de energie odata iesita afara.Inainte sa mai zica ceva tasni spre el aplecandu-se si incercand sa-l loveasca cu pcioarele in burta.Acesta evita usor lovitura si pluti cativa pasi inapoi,dar Kara nu se opri acolo,facu o roata rapida spre el trimitand fluxuri de electricitate in picioare.Barbatul abia evita acest al doilea atac si mai rapid care insa ii atinse barbia.Se freca usor in locul atins amuzat:
-Focoasa,nu-i asa?
-Nu...calcata pe nervi...si o  sa ai parte de un soc!zise ea si morfa doua pumnale electrice.
Din 2 miscari fu langa el.Desi miscarile ei erau rapide,parea ca misteriosul demon evita cu destula usurinta atacurile.
-Stai dracu locului! striga Kara nervoasa.
-Temper...temper....nimeni nu poate atinge viteza VANTULUI,zise el mimand un PUF!![note:n-am stiut cum sa descriu altfel...^_^] mare din maini.
-Da' increzut mai esti! zise Kara 'Desi....daca Ken a fost doborat asa usor....oare eu ce sanse am?''Privi o clipa spre crater unde spera ca baiatul sa fie in regula,si se incrunta:''Off...unde esti..haide!Ce-ti ia atata?
-Suntem ingrijorata pentru pretiosul baiat!? o tachina demonul.
Kara deja scrasnea din dinti.Sari iar spre el cu o viteza si mai mare si incerca sa-l impunga cu pumnalele.Dreapta,stanga,sus....dar barbatul le evita ranjind.
Apoi,cu o viteza extraordinara ii prinse mainile intr-una de-a lui        si cu cealalta o apuca cu o tenta dura de barbie:
-Ar putea fi atatea lucruri care noi sa.....,dar nu apuca sa termine...de nu i dadu Kara un cap in gura.Barbatul fusese surprins de miscare  si se dadu repede inapoi nervos.
-Gata joaca! scrasni el din dinti .Invoca un vant puternic si cu o miscare rapida o azvarli intr-o parte pe elfa.
-Deja ma plictsesti!Si eu scap de cei care ma plictisesc!zise el apropiindu-se de ea si tintuind-o la pamant cu un scut mult mai mic decat cel de dinainte.Energia Karei nu avea destul loc sa patrunda,iar fata inca nu avea atat de mult control incat sa distruga scutul din temelii asa ca ramase la pamant,fiind din ce in ce mai stransa de vantul intunecat.

[andemon]

omul in negru se intoarse apoi spre xanek si zexius, kre privisera confruntarile. "cei ce stiu se vad. sunt aici doar pentru a va oferi un preludiu a ce urmeaza. mi s-a spus sa micsorez grupul si asta am facut." xanek intervenii: "nu k ne-ai spune...dar cine te-a trimis?" demonul ofta. "lord xanek...maestre zexius. va cunosc bine trecutul. numele meu este Valdi. am fost aruncat aici dupa ce am fost ranit mortal, luptand intr-unul din multele razboaie de aici. nu am pierit. si voi puteti avea parte de o asemenea putere...dak supravietuiti. rolul meu pe moment s-a incheiat...asa k voi..." Valdi nu apuca sa isi termine discursul...xanek se plictisise. isi invoca coasa in apropierea demonului si o folosi k reper pentru a se teleporta. ridica lama la gatul lui. "asa k vei da in vileag tot...sau vei pieri. banuiesc k cine te-a trimis este mult mai puternic k tine, asa k sigur are multi slujitori. deci imi poti spune tu, sau pot afla singur..alege!" adauga el furios. barbatul in negru ranji cu spatele la xanek. "ingamfarea ta nu imi place. dar nu ai de unde sa stii....generale ce mereu ieseai victorios in lupta." o pala de vant devie putin lama coasei, destul k valdi sa sara intr-o parte si sa evite taietura. "nu tu controlezi scena..nici eu. respecta regulile. nu te grabi asa spre sfarsit...la urma urmei, ce e o tragedie, fara acumularea sa?" xanek ridica din spranceana. "eu nu m-as mandri cu asa replici...dak rolul tau s-a incheiat dispari...avem treaba." valdi incuviinta plecand capul. "nu va deranjati sa il cautati pe baiat. e mort sau pe moarte. nu stia sa isi controleze forma de demon...va fi un sacrificiu bun pentru acest taram." o rafala puternica de vant incepu, si valdi se facu nevazut in fata tuturor, lasand o tacere amara in urma sa.
.................................................................................................
ken era iar in cadere, insa nu se putea misca de durere. incerca sa isi adune gandurile, macar sa fie lucid in momentul sfarsitului. "tipul ala...avea ceva asemanator giulgiului haosului...ha...as vrea macar sa le pot spune asta celorlalti..." caderea luga si agonizanta se termina brusc. impactul nu fu insa decat o picatura in oceanul dureri ce il invaluise pe ken. "as fi idiot sa zambesc asa in fata mortii...ma rog...a re-mortii. oare ce se intampla knd un suflet e distrus...?" o voce se auzi in capul lui. "dak e un suflet slab, dispare pentru totdeauna...se intoarce in taramul eteric de unde vin toate sufletele si e pierdut...ah, dar dak sufletul e tare...atunci ajunge aici...sincer, as fi preferat prima soarta..." ken tresari. "cine...?" "...sunt? a trecut atata timp incat nici eu nu mai stiu. sau nu imi mai pasa. sau nu imi mai pasa sa stiu. dar tu...cat crezi k mai ai?" ken ofta, kiar si acest mic gest provocandu-i durere. "o clipire...si o rasuflare cred..." "atunci asculta-ma atent. noi doi suntem singuri aici...aici unde cele mai teribile existente se aduna. si se pare k in scurt timp voi fi iar singur. in loc sa iti dau ultima suflare oftand, in loc sa folosesti ultima clipire sa privesti inapoi...priveste viitorul...glasuieste-ti dorinta de a trai...si accepta-mi ajutorul..." "ha...glumesti...sigur exista un motiv pt kre esti aici. nu voi elibera cine stie ce teroare doar pt a..." "...pt a-ti ajuta prietenii...pt a-ti revedea persoana iubita...da, gandurile tale ies la suprafata usor pe masura ce dispari. esti egoist in altruismul tau. ti-e frica sa ii pierzi pe cei dragi, pt k vei fi singur. nu o sa mai imi pierd timpul atunci. alegerea e asta: ramai aici, mori si devino una cu inchisoarea mea, sau accepta ce iti ofer, revino, razbuna-te pe cel ce te-a invins, si apara-i pe cei ce trebuie aparati. la urma urmei...ce ai de pierdut?" pierdut...acest cuvant rasuna in capul lui ken...desi nu mai avea spirit pt a raspunde, alegerea sa era clara...CELALALT o simti. ken fu imediat invaluit de energia spirituala straina...si incepu incet incet sa urce la suprafata. senzatia era de nedescris. uimirea si usurarea il coplesira pe baiat. insa celalalt isi glasui gandul...."ce e al tau...e acum si al meu..."

[sungoddess]

Dupa disparitia lui Valdi scutul din jurul Karei disparu insa elfa ramase mai multe clipe la pamant cu o expresie pe care ceilalti nu o puteau descrie.Zexius se grabi s-o ajute.
-Sunteti bine d-ra Kara?intreba el intinzand mana pe care fata o accepta rasufland greu.
-Presupun...,zise ea amar.Acum ce facem?intreba ea privind insa spre crater trista.In sufletul ei ii venea sa urle de durere,dar se abtinu...nu era momentul pentru slabiciuni .Dupa cum il stia,Ken ar putea fi inca in viata luptand cu asta....avea incredere in el.
-Sa mergem in continuare!zise Xanek cu spatele la ei.
-Nu e cam straniu ca deodata ne apar alti dusmani...??Intai Ashram...apoi baiatu-vantului?intreba Kara.Si mai straniu e ca parem sa dansam dupa cum ne canta....ati vazut ce a zis tipu ala...ca noi nu trebuia sa murim...doar ken...vor sa ne desparta...dar de ce?Intai Angel..acum Ken...
-Degeaba vorbim...habar n-avem!!zise Xan iritat.Singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa mergem mai departe!si o lua inainte incet.Kara si Zex se uitau unul la celalat mirati.
Isi continuara drumul,mult mai putin animati si deznadajduiti...cel putin asta simtea Kara care nu mai stia ce sa faca si cum se vor descurca ei 3.
Codrul parea extrem de tacut...prea tacut...si un sentiment ca erau priviti ii urmarea constant.
-Voai..ce surpriza!
Deodata pamantul se cutremura si apoi crapaturi ii despartira pe cei trei.Demoni cristalini tasnira.Semanau cu niste caini acoperiti cu zimti de cristal si cu cozi imense.
-Grozav...astia apar exact cand nu ai chef!zise Xan nervos si sari spre ei retezandu-le capul instantaneu.Kara crea sabii ascutite din electricitate si reteza de asemenea multi deodata.
-Cum de creaturi de-astea traiesc pe-aici??intreba Kara i ntimp ce pocnea in gura unul din demoni care incerca s-o prinda in falcile lui.
-E mai mijto ca Raiul nu?ranji Xan sarcastic.
Deodata un morman de demoni se inghesui la iesirea din crapatura.Toti o atacara brusc pe Kara.Elfa facu un scut din electricitate si incepu sa se rasuceasca rapid taind tot ce se apropia,insa demonii pareau sa insiste.La un moment dat pierduse controlul si unii din ei patrunsera prin scut.Kara se dadu grabita inapoi dar unul o zgarie pe brat.Foarte straniu era faptul ca o durea rau.
Xan si Zexius intervenira terminandu-i pe ceilalti.Kara se aseza o clipa jos.
-Ce naiba a fost aia?intreba ea tragandu-si sufletul.Xan paru curios.
-Se pare ca demonii sunt atrasi de energia ta....pentru cineva care e mort...emani cam multa energie,zise el.Kara nu paru sa inteleaga vorbele sale.

[Yazoo]

Xanek: "Eh, probabil asa esti tu mai ciudata defel!" schita demonul un rambet.
Kara: "HEY!" tashni aceasta incruntandu-se. Zexius se repezi din nou sa intervina, croindu-si drum intre cei doi.
Zexius: "hehe...cu cred ca asta e momentul potrivit pentru asta..."
Kara: "Hmph!" introarse elfa capul "De cand nu mai e Angel prin preajma incepi sa-ti arati din nou adevarata personalitate nu?"
Xanek: "CEE?" se infurie tanarul. Zexius se straduia din rasputeri sa-l tina pe demon.
Kara: "Si...ce...? vrei sa zici ca nu e adevarat?" introarse ea un pic privirea. Xan o privi si el ascutit. "De ce nu l-ai ajutat pe Ken adineauri? Poate impreuna l-am fi invins pe Valdi acela. Poate daca ai renunta pentru o secunda la mandria ta, atunci Ken..." insa elfa se opri. Demonul lasa si el capul plecat. "Vad ca toti inamicii incearca sa ne destrame echipa pentru a fi mai vulnerabili, insa... cred ...ca nici nu mai e nevoie de asta..." insa atunci demonl se smuci din prinsoarea lui Zexius si se indrepta spre ea. Aceasta il privi indiferenta. Cei doi stateau fata in fata, insa nici unul nu zicea nici un cuvant. Xanek o privea stangand din dinti si din pumn. Insa disparu dintr-odata intr-un nor negru de fum.
Kara: "Acum unde s-o mai fi dus?" zise ea punandu-si mainile in san. Zexius cazu transpirat in fund razand ca prostu...
Zexius: "he..he..he.. credeam ca o s-o pocneasca."

....

Ashram: "Doamna mea, puterile vi sunt apoape refacute...in curand vom fi gata." zise magul cu o plecaciune; micul demon se ascundea tremurand in spatele lui.
Angel: "Intr-adevar..." se auzi din intuneric vocea rece a acesteia.

[andemon]

fiecare pas pe kre il facea il durea. simtul directiei ii disparuse. ratacea in nestire avand doar gandul prietenilor sai pentru al calauzi. si parea k asta nu va fi deajuns. revenise la viata, dar nu mai avea putere deloc. si mai rau decat atat....acea voce nu ii disparea din cap. "esti persistent, copile. multi s-ar fi prabusit deja." ken nu isi irosea energia raspunzandu-i. "amandoi am avut noroc. ai putea fi mai vesel un pic. ranile ti se vor vindeca. dar acum esti in acea stare imediat dupa momentul in kre erai aproape sa dispari. nici cu puterea mea, nu puteam face mai mult de atat..." baiatul nu mergea, isi tara picioarele. il ghida doar speranta oarba de a o regasi pe kara si pe ceilalti, insa simtea k isi atinge limita.
din umbre, ea pandea. ii urmarea miscarile. nu era interesata de o lupta cinstita, asa cum fusese Valdi. ea voia doar sa simta sangele proaspat cum ii colcaie la picioare. isi facea deja planuri cu baiatul. dupa ce il va prinde ii va provoca cat mai multe rani, si nu ii va da ultima lovitura decat dupa ce isi va fi satisfacut pofta de sange. apoi mai erau si prietenii lui, kre insa fusesera interzisi k prada. dar un pradator are rabdare. pentru moment ea nu isi lua ochii sticlosi de la ken.
baiatul se opri. se sprijini de un copac, incercand sa isi traga suflarea si apoi sa reia drumul. raceala din jurul sau il coplesea. "parca asta era iadul...." isi zise el. "desi nimic nu ma mai mira..." "cand un suflet e pe cale de a disparea, aerul din jurul sau devine rece k gheata. dak caldura e viata...atunci raceala aduce sfarsitul." ii raspunse vocea. "deci pana la urma...am reinviat doar k sa mor?" "hm...nu kiar. si desi stiu k simturile tale sunt amortite de durere, poate ar fi bine totusi sa privesti inspre acolo." ken se uita instinctiv. in umbra din spatele copacilor cristalini, el o putea vedea. ea facu un pas inainte. "era si timpul..."



"normal...de ce sa am parte de o moarte linistita?" "ai rezistat bine. dupa lupta..pardon...dupa bataia pe kre ti-a dat-o valdi, ar fi trebuit sa fii praf si pulbere." "ma ierti k va dezamagesc..." zise ken, fortandu-se sa vorbeasca. "nici vorba. acum eu, Viscera, am onoarea de a te termina. si nu voi fi la fel de expeditiva k Valdi. ne vom distra putin..." zise ea ranjind si privindu-si ghearele. "ti-as spune sa te pregatesti...dar aerul rece din jurul tau e dovada clara k nu mai ai mult." ken facu un pas inainte cu greu..."hei...doamnele intai..." viscera se repezi spre baiat, gata sa il puna la pamant si sa il sfasie. vocea din mintea lui ken rasuna "copile, stai departe. ai avut parte de destula distractie. e momentul sa imi iau plata pentru serviciile mele."
in momentul de dinaintea loviturii, o explozie zgudui pamantul, fortand-o pe diavolita sa se retraga. "cum?! era pe moarte! ce....?" dupa ce praful se lasa, si fumul de la foc disparu, ea putu vedea forma adversarului sau.



abur ii iesea din gura, iar aerul din jurul sau era acum fierbinte. pielea ii era cenusie, iar parul, ochii si simbolurile runice de pe maini straluceau intens. "aaaa..." se intinse creatura. "incredibila senzatie. esti un vas bun pentru puterea mea. acum trebuie sa am grija sa nu te spargi..." rasuna vocea de mai devreme. viscera isi reveni. "hmph...ai tupeu sa ascunzi asa putere de mine. dar pentru asta, te voi cioparti de doua ori mai mult inainte sa te ucid!" ea se repezi iar spre tinta ei, cu o viteza ametitoare, ataca cu putere si cu ghearele ascutite, insa lovitura ricosa de pe pielea dura e demonului. acesta o prinse de mana si o trase spre el ranjind. "m-ai subestimat, fatuca. dar mai ai o sansa. o alegere de fapt." viscera era umita de viteza si rezistanta adversarului ei. "poti sa mai incerci o data, sa stai aici si sa terminam lupta cu moartea ta. sau poti merge la stapanul tau....si sa ii spui k Loki vine dupa el..." ea tresari. el ii dadu drumul. amandoi intelesesera intentiile celuilalt.
"dar...erai sigilat. izgonit din existenta! cum....?" "ii voi raspunde la aceasta intrebare numai celui ce te comanda. acum dispari!" atmosfera parea sa explodeze in jurul lui. viscera stia k nu poate invinge. fara nici un alt cuvant, ea disparu in umbre, neindraznind sa priveasca inapoi. Loki se intinse, bucurandu-se de noua sa forma. vocea lui ken ii rasuna in cap. "ce e asta!? ce mi-ai facut?!" "calm....ti-am dat o pauza. te vei reface cat timp am forma asta. si nu te vei mai teme de viermi k viscera." "nu...da-mi drumul acum! nu am ales asa ceva!" "nu...am ales eu pentru tine. traim in loc sa fi pierit. pentru moment, asta e adevarul. dar spuneai ceva de prietenii tai...as vrea sa ii cunosc." "nu! nu te voi lasa sa le faci rau..." "sunt sigur k ma vor ataca knd ma vor vedea. la urma urmei, zeul focului e o privelista inspaimantatoare. dar planurile mele sunt altele." Loki privi spre vazduhul intunecat si ranji. "vom vedea ce ne rezerva soarta..."

[Yazoo]

In fata sa, o campie dezolata, parjolita de focurile vesnice alea iadului ii era ca o radiografie a sufletului. Xanek privea spre cerul rosiatic cu ochii reci, parca lipsiti de orice sentiment. Insa tresari dintr-odata...
Xanek: "hmm...tulburari stranii de energii...eh...whatever!" [pe romana ar fi sunat mai aiurea] gandi acesta si lasa privirea in pamant incruntat. "degeaba aceste simturi daca nu ma ajuta sa te gasesc. stiu ca esti in viata, nu te pot simti dar stiu asta in adancul sufletului...asa ca de ce...?" stranse demonul pumnul. Vantul incepu sa bata; un vant fierbinte ce era in stare sa-ti arda carnea de pe tine. Nori de cenusa se ridicara in aer, formand mici tornade nerge. Demonul isi flutura parul razvratit si se uita peste umar. "cine naiba...!?" se intoarse Xan punandu-se in pozitie de garda cercerand atent zona. "isi ascunde prezenta, heh, cine ma crede?" stranse acesta din dinti continuand sa priveasca atent imprejurimile. Dintr-odata, doua luminite galbene stralucira din intuneric..."heh..." ranji demonul, iar in secunda urmatoare area aceea fu total spulberata de taieturi. Xanek aparu ceva mai departe privind atent, "rapid, daca a reusit sa evite atacul acela...dar...cine naiba...?!" insa nu avut timp sa-si termine gandul, ca fu inconjurat de 6 demoni arzand, fiecare putrand cate o sabie lunga si ascutita. Cei sase atacara in acelasi timp, insa Xan se teleporta din calea atacului ramanand plutind in aer. "astia de unde naiba au aparut? si...mai important...unde naiba au disparut??" privea acesta zona goala de sus. In momentul acela tresari, insa nu avu destul timp sa reactioneze si fu lovit din spate si trantit pe pamant. Mai urma un atac, insa demonul re rostogoli si-l evita la limita. Infipse coasa in pamant sa se redreseze si se uita la atacator...insa ramase trasnit: "Kron?!?!" zise acesta tremurand. In fata sa, statea Nekron privindu-l cu aceeasi superioritate cu care o facea mereu, tinandu-si mainile in san ranjind diabolic. Xanek se scula si-si ridica coasa gata de atac...insa Kron pasi linistit in spate disparand in intuneric. "unde...??" sari acesta sesizand ca oponentul disparu de-a binelea. "Ce naiba se petrece aici...imi pierd mintile?? Un firicel rece ca gheata de sudoare ii curse demonului pe gat. Acesta inghiti in sec incercand sa ghiceasca de unde v-a veni urmatorul atac. Dintr-odata o umbra isi facu aparitia in fata lui, pasind spre el. Imediat aceasta iesi din norii de praf, Xan o recunoscu: "ANGEL!!" striga el. Intr-adevar, era chiar ea...mai palida ca niciodata, pasind incet si impiedicat spre el. Acesta sari ca ars inaintea ei, si o prinse de umeri insa fata lasa capul in jos, iar parul ii acoperi fata! Demonul impietri...ii dadu drumul fetei si facu cativa pasi inapoi ingrozit. Angel lasa capul pe spate lansand sa se vada un zambet sinistru si izbucni intr-un raset demonic. In momentul acela, fata lui Ashram ii aparul lui Xan in minte, iar pamantul din jurul lui fu luminat, iar in urmatorul moment, toata zona fu cuprinsa de o explozie puternica. Demonul fu aruncat la departare, cazand violent izbindu-se de pamant, si incepand sa se zvarcoleasca de durere. Era plin de sange, hainele ii fusera despicate si carnea parjolita de explozie; iar mana lui dreapta ii fu despicata de tot. Acesta zbiera de durere in timp ce sentimentul de disperare isi facea aparitia in ochii lui. Insa dintr-odata se trezi stand in genunchi pe pamant; ranile ii disparura complet, iar zona era asa cum fu inainte. Acesta sari speriat in picioare si privi in spate...."TU?!?!?" Langa acesta statea un tanar...

...ce-l privea zambind copilaresc.
???: "Hahaha" incepu acesta sa rada foarte vesel, tinandu-se de burta! "Daca ai fi vazut ce fata aveai, hahahaha" continua acesta in aceeasi maniera. Xan cazu din nou in genunchi, raspirand insa usurat de data asta, stergandu-si sudoarea de pe frunte.
Xanek: "Luc...Lucifer...!" zise acesta incercand sa se linisteasca.
Lucifer: "Se pare ca nu m-ai uitat!" ii zambi acesta si ii intinse mana sa-l ajute sa se ridice.

[sungoddess]

Kara pasea nervoasa prin padurea cristalina.Zexius abia ca putea sa tina pasul.
-D-ra kara...nu cred ca e bine sa ne indepartam de locul unde a disparut Lord Xanek.Kara pufni:
-O sa ne gaseasca el...cand si-o reveni iar din toanele lui!Acum am ramas doar noi doi din cauza ca el se irita asa usor..sincer..cum l-o suporta fata aia,spuse ea mai incet astfel incat Zexius sa n-o auda.
Mersera ce mersera si coborara intr-o vale care parea sa se intinda destul de mult.
-Grozav,isi spuse fata nervoasa.
In timp ce avansau spre mijlocul campiei goale,ceva straniu se simtea in aer.
-Mi se pare mie...sau..nu..trebuie sa mi se para...e...frig1zise Kara spre Zexius care deja avea turturi la nas.
-Noi...de..de...demonii suntem mai sen...sibili la..f...f...rig!!incerca el sa zica.
Daca nu era ceva straniu Kara ar fi inceput sa rada de clantanitul lui Zexius.
-Habar n-aveam ca e frig in Iad!!zise ea uimita.
-Cred...asta este valea demonilor ghetii...sunt o specie rara..adica...defapt...stau mereu ascunsi deci putini i-au vazut.Kara incepu sa se invarteasca mirata:
-Sa se ascunda?Unde...E..o campie!Deodata,calca cumva si pamantul se surpa in jurul ei.Zexius nu apuca s-o prinda.Elfa aluneca printr-un tunel strampt si se trezi intr-o camera slab luminata si rece.Dadu sa se ridice,dar o  sulita ii erau indreptate spre gat.Un tanar cu fata alba si par albastru deschis parea sa o priveasca cu ura.
-Cine esti intrus-o?intreba el taios.
-Aaa..pei vezi...eu,da Kara nu apuca sa termine ca baiatul o lua de brat si o trase spre usa cu forta.Kara putea sa-l puna usor la pamant,dar decise sa vada ce urma sa se intample ‘Oare astia sunt demonii ghetii de care vorbea Zex? ‘’
Tanarul o duse de-a lungul a niste coridoare intortocheate cu mii de increngaturi si usi...era clar un loc din care greu scapai.
-Stii...fetelor nu le place sa fie bruscate!zise ea iritata de forta cu care o strangea.Baiatul nici nu paru s-o auda.Deodata coti cu ea la dreapta si deschise o usa in capatul holului.inauntru, era o sala mare dar goala ,cu zeci de coloane de gheata care straluceau ca niste cristale.In capatul incaperii,era un tron mai luminat si mai stralucitor pe care o tanara asemenea la culoarea pielii si la par ca baiatul,statea cu un sceptru in mana.Avea un chip bland...si



-Aripi1!!??striga Kara.Acu le-am vazut pe toate...demon...in Iad...de gheata....cu aripi!!!
-Regina Velhis!zise tanarul aplecandu-se si punandu-si mana la piept i nsemn de respect,am gasit aceasta...intrusa in camera de provizii in timp ce faceam un control,spuse el impingand-o pe Kara catre tron si dezechilibrand-o.
-Cine esti si ce vrei?intreba Velhis pe un ton autoritar.
-Nu am nicio treaba cu voi,zse Kara.Am venit pentru a- m cauta prietena,a fost rapta de un anume..Ashram.La auzul numelui tanara se incrunta.
-Ashram!? repeta ea ganditoare.Vad ca nu esti de pe aici,zise ea analizand-o din cap pana-n picioare....esti..un elf cumva?
-Cam asa ceva,raspunse Kara calm.Deci...ma lasi sa plec nu?
-Nimeni nu se adreseaza asa maiestatii Sale!!interveni baiatul nervos ridicand sulita la ea.Velhis ridica mana in semn de stop.
-Nu  ,Ferian,sangele pateaza albul meu imaculat.Kara ranji:
-He...nu trebuie sa te temi...deja sunt moarta.Ferian o privi pe velhis cu subinteles.
-Undead?Interesant....draga mea....sa inteleg ca nu esti aici ca un spion al lui Ashram nu?intreba Velhis ridicandu-se de pe tron.
-Spion!!? repeta elfa uimita.Noi vrem sa-l omoram..nu sa ii oferim informatii...
-‘’Noi’’? ai prieteni cu tine sa inteleg.Cu fiecare intrebare Velhis parea mai incruntata si mai infricosatoare.
-Da...am venit sa ne salvam prietena,spuse ea scurt nefiind impresionata de regina.Velhis indrepta brusc sceptrul spre ea.O raza albastra tasni si o inconjura,insa nimic nu se intampla,spre uimirea tuturor.Raza plutea in jurul ei,dar nu o ranea.
-Hmmm...ai..suflet pur..pentru un undead!zise Velhis incercand sa nu para prea surprinsa.De obicei sceptrul meu transforma totul intr-un morman de gheata.Deci...spui adevarul...cum te numesti?
-Kara,raspunse elfa.
-Kara...probabil esti obosita,Ferian,spune-le servitoarelor sa pregateasca o camera pentru oaspetele nostru.Kara ridica din spranceana:
-Regret...dar..nu am timp de odihna...trebuie sa..
-Sa-l gasesti pe Ashram?o intrerupse Velhis....da.....pei...regret,dar nu voi permite ca un mic grup de intrusi sa distruga planul meu! In acel moment Ferian o apuca de brat si o mobiliza.
-Ce??reactiona Kara.Ce plan?Lasa-ma...n-are nicio legatura cu tine!zise ea nervoasa.
-Ba are!nenorocitul de Ashram mi-a ucis neamul,tatal,mama,fratii si surorile....razbunarea va fi a mea!zise ea cu un chip impietrit.Vei ramane aici cat timp ne punem planul in aplicare.
-Stai!1Adica...voi stiti unde e?

Velhis nu raspunse.
-Luati-o!ordona ea